Nu e voie să călcați pe iarbă, pe nervi și pe becuri!

coada calului Degeaba zâmbiți șugubăț, orașul meu e în plină dezvoltare! O zicere arabă: poartă de grijă când bagi cămila-n cort că ți-l năruie. Sau calul.

O adevărată oază de liniște rămâne evident Parcul din Armenopolis. Chiar la intrare, lângă biserică, se găsește specia Laetiporus Sulpiureus, un deliciu pentru gurmanzi. Iasca galbenă sau puiu de pădure are gust de broască friptă și cauciuc ars – asta la maturitate. Dacă sunteți cu copilul și-i ies dinții, puteți să vă cățărați și să tăieți câteva c-o forfecuță. Sunt gratis și reduc riscul de infarct miocardic pentru când veți trece pe lângă miezul oazei de liniște.

Sperietoarea de copii și nesimțirea ciorilor

Vine într-o după masă mama acasă, lac de sudoare și cu Gazelu urland. Că ea era să intre-n șoc și copilul n-a mai vrut să se dea jos din căruț din cauză de mitraliere. Care sperie ciorile în parcul mare. Bine, ia s-o văd și pe asta, cum adică v-ați panicat voi c-ați văzut o sperietoare de ciori, da-i primul personaj care face legea în oraș? Uite, o avem și noi acasă pe Leah. Nu, că aia nu-i ca Leah, că face mai urat ca Scaraoțchi și ciorile fac pișulică pe ea.

Neavand timp să googălesc dacă ciorile chiar fac și pișulică, mi-am luat Gazelu și m-am prezentat lângă superbul lac natural pe care vi-l prezint mai jos.

ciuperci de copac

Liniște. Doi copilași mai mari chirăie: ia s-o vedem și pe doamna asta cum face.


Eu, mă gândesc da cum să fa… fai de mintea și de spiritul meu și de cine l-a pus acolo. Când a pornit odată măgăoaia anti-ciori mi s-a lipit sângele de vene, am uitat că am copil, era să sar în lac. Printre sunete grotești, împușcături și copite de cai, strigam la copil că nu-i nimic, doar radio local care s-a stricat și-apoi urmează cu siguranță elefantul Cici și văcuța Lola. Ăștia mai mari se țineau de burtă. Toddleru meu stătea cu ochii cât balonașele de săpun și cu dejtu fixat pe acoperișul dinspre care venea atacul la persoana. Când s-a oprit drujba cu zurgălăi, după cele mai lungi 3 minute și i-am spus lu Tudor că-n parc e frumos azi, să facă bine să coboare din căruț, mi-a tras o lopătică de la Noriel peste bot și-a zis Nu, Nu!

sperietoare de ciori

Deja, cum nu mai eram cu toate ceștile-n dulap, am mai stat la runda a doua că venea o bunică cu-n bebe mai mic. M-am băgat în seamă mișelește cu cei doi spiriduși, să văd și eu alte reacții. Unul mi-a șoptit: tanti, să vezi ce se sperie lumea, da ciorile s-o obișnuit în două zile că noi tot aici venim când vrem să râdem. Și ne prefacem că pescuim. Am gasit râme. Dar credeți că sunt și pești?

Mă uit la apa stătută și văd vernilul de Tenerife, da sigur, trebuie să fie pe sub aceste minunate alge verzi pluricelulare. Copiii știu despre ce vorbesc, au învățat într-a cincea. Unde-i urmă de pețiol în apă, musai să fie și-un peștișor.

parc gherla

Începe iar radioul care sperie ciori.

Puteam să jur că bunica duce mâna la inimă și înțepenește. Aia mică împingea un căruț, acu învăța să umble. Păi și când s-a pus în fund bebelușa și-a început să urle, bunica încerca s-o ridice, ochelarii i-au căzut, femeia dă-i la sudalme urmate de scuze înspre puterile cerești, a luat-o pe copilă și-a dus-o de sub frontu in NATO. Hi, hi, zice un puștache, mai bine mergeț pe aleea Elveția că-s mai curate băncile.

De când cu racheta balistică de lângă lac, al meu refuză parcul mare. Când să trecem de ciupercile loco regionale înspre gradina botanică, îmi aruncă cu mașinuța de pompieri în cap, țintește bine, dar tot imaginația e de vină că scriu așa. Bine, o fi și administrația locală c-acu… mă scuzaț da nu-s Sfanta Vineri să-l fac eu mai minunat. Așa

Iarba verde de acasă, să mă tăvălesc în voie nu mă lasă

Copilu, hai să ne aruncăm în iarbă, să căutăm veverițe invizibile, s-ascultăm trilurile veverițelor pentru care militează green peace, muta-s-ar la ei în sat. A împlinit doi ani Tudor dar încă nu citește corect, în rest pe toate le face. Vreau și eu să m-arunc în carul cu fân, mă rog, iarbă dar aia nu se vede. NU CĂLCATI PE IARBA.

nu calcati iarba

Stimati citiascultători, mă uit după iarbă că mă gândesc că or fi scăpat ceva rușii din avion și e o problemă de securitate publică.

Nimic. Îl strig pe copil, hai, crocodilu că te-amendează nenea! Nimic. Scobea într-un mușuroi. Da unde dracu-i iarba, deja mă cam enervez, știți? Trei sfârcuri de monocotiledonate și opt denivelări, mă simt ca-n centru. Păi nu-i o problemă, strig iar la copil, vezi, calcă pe langa iarbă, pe buruieni. Văd niște lobode și niscaiva Sugel (lamium album, nu vă ganditi la obscenități). Mușchiulet și arătură și mvai, deja-mi sună-n cap Amadeo Minghi cu Edera lui, iaca niște plăcinte mici si verzi, sub astea crește gazonu cu siguranță! N-apuc să-mi duc la bun gând nostalgiile că vine-al meu plin de furnici de-alea cât musca. Cum ce fac? În prima instanță fug doi pași de langa el că mă tem de crăp, el nu plange da eu mă lichefiez până-l curăț.

Orice hotarare de zumbaba zumbaba ați dat, sugerez un UNDO că ați gafat binișor. Și mai sugerez să amenajati o dată într-o sută de ani un petic de iarbă, floare albastră și iar vă puteți cufunda în stele! Să mor dacă știam că-s ditamai cârtițele și că, după cum arată, Hezzbolah are tuneluri săpate pe sub parcul din orașul nostru.

Iata cum arata iarba din parcul Armenopolis.

asta nu e iarbaIata cum arata un gazon cu iarba facut de autorități la Cluj, unde peste tot poți să să intri să te relaxezi, cu preponderență în parcuri!

gazon relaxarealergand in parc

Dau de chinezi.

Atat am gasit azi în parc, calitate maximă. Și nu glumesc! Poate voi credeți că papuceii din mall sunt cusuți de mânușițe prin olanda, nu-s mămică! de-acolo vin sau de prin ceva sate din Romania, unele. Dau să scot repede aifonu să-l întreb pe unu mai neplouat cat mai crede el că mă ține bateria si cat costa una originală de la ei. Ă, pare rău dacă ați crezut că-i din americi și deutschlanduri.

O secundă nu mă uit la Tudor. Ținea în mână ditamai Urticaeea, adică niște frunze dințate mai înalte ca el, măi, o fi iarbă și asta, aștept alarma. Nope, băiat deștept, știe el că scria pe plăcuță că nu e voie, îmi întinde încet dejtu la pupat. Cresc bășicile ca strugurele-n vie, venim acasă cântand amandoi că așa se vine dintr-un parc renumit.

urzici

Îi explic că venim altădat să vedem pălămida, volbura și fumărița, o pomenesc pe biata buni a mea, Dumnezeu s-o ierte cu iarba ei verde și livada din care smulgea bunicu toata buruiana, păstra doar Lamium purpureum, care-i rudă cu urzica. Poate avea bunicu ceva amintiri frumoase, ce știu eu.

Se asfaltează străzile!

Astea pe care-i trafic intens, mijlocul orașului, piatră cubică, ei, cine mai are așa ceva?? Păi când ți-ai scos odată săndălutele de 200 euro să mergi pan la mașină sau și mai rău, peste drum, la Anaf, Oamă ești. Da-mi zic muncitorii, nu rămâne așa că tragem șapă fină ca rindeaua. Șapa aia stă maxim un an dar n-am zis eu nimic, doar nu mă pricep, numa simt, ca locuitorii de pe Armenească.

pavare cu piatra cubica
Dar nu puneti plăcute cu nu călcați piatra pana ce puneți șapa? Inginerii de șantier, prezenți așa, vreo trei, nu înțeleg dar îmi zâmbesc frumos. Și eu lor.

Lu Tudor îi sare Actimelu din stomac după cinci metri

da-i explic că încă nu s-a verificat planeitatea și că nu s-au nivelat rosturile dar nu pare încântat și-mi vomează pe ceas așa că fac stanga imprejur. Că înainte nu mai am unde merge și spre centru mă tem de gropi, acolo mergea niște piatră cubică. Cum am eu mersul ușor săltat, nu cred că mai calc pe Armenească vreo doi ani așa că spor la treabă, Voltarenu-i scump, actimelu nu stă mult în stomac, de carnet n-am dat încă.

Îl duc repede să ne-aruncăm în păpădii, păpădiile din orașul nostru vindecă toate bolile, de la incontinența urinară apărută din cauza lipsei totale a WCurilor publice pan la inconsistența minții, cârcei, candidus înșelatus și altele. Mă rog, erau odată că acu le-au cules gospodinele să și le bage-n ciorapi. Adică-n ouă. Adică… e mai complicat, de asta suntem o specie conservatoare pe-aici, că voi nu ne puteți pricepe tradiția paloșului ardelenesc

Până si papadiile au stat cu capul în jos la poză.

papadii

Jumanji pe centru si proba de vite(a)ză.

Inspre Kaufland, stă să cadă, spre apus, așa grămadă, câte-un pumn de tencuială, ocolim… poate la vară?

strada principala gherlacentru gherla oras municipiu

Neapărat vreau să vă arăt unde mergeam noi, micile bestii la discotecă. Ba nu, v-arăt clădirea de langă, era grădiniță, acum e monument istoric probabil. N-am văzut nicio plăcuță dar măcar acolo nu poți călca pe bec că-i gard.

Sincer, după sudalmele pe care le-am auzit prin parc și pe străzi în ultimele zile, nu mă mir că vine aerul polar de azi încolo. Aștept cu nerăbdare montarea scutului anti-grindină că doar n-o să pună anti-grindeanu. Dacă specialistii alesi se vor ridica la măsura asteptarilor – ca pana acum cu strazile si parcul – scutul va fi amplasat la gară, să nu se dărâme podul din cauza ouălor de gheață ca-n Game of Thrones

PS Am intrebat niste cetateni ce părere au vizavi de interdictia de a nu călca pe iarbă:
– noi mergem la biserică pe alee, oricum
– e bine, că poate crește. Adică iarba a zis un nene
– cred că și-a tras careva filme, a zis un tânăr cu părul împletit și cu ochi albaștri
– noi mergem oricum la fiica în Australia anul ăsta și nu ne interesează
– iarba poate fi cosită si dată la vaci ulterior, poate că importăm
– e gandire de pe vremea lui Ceaușescu domniță, o tâmpenie, nu vedeți cum arată parcul? În toate țările civilizate e incurajata șederea în aer liber, la iarba verde, da vedeți iarbă aici sau pe cineva care să încurajeze bunul simț? Panseluțe și campanii, orașul arată murdar, învechit, plin de gropi, nu sunt WCuri publice, cosurile de gunoi sunt prea mici si prea puține sau lipsesc, ce să laud domniță? Eu mă mut cu copiii la țară la anul dacă-mi dă Dumnezeu sănătate că și-au luat casă acolo. Dar știți cum arată satul acela din Apuseni?

Nu știu da-mi pare rău că nu o să vă rămână și amintiri frumoase legate de oraș, eu am dar sunt destul de îndepărtate… Cluj

Orasul meu

Concluzie: cineva a mutat Paloșul Ardelenesc!

4 thoughts on “Nu e voie să călcați pe iarbă, pe nervi și pe becuri!

  • May 5, 2019 at 7:13 pm
    Permalink

    Vai de mine! Și la kaufland sunt niște boxe care sperie tot ciorile?!?
    La Grădina Botanica in Cluj omul de paza ne-a atras atenția sa nu călcăm iarba
    Propun sa se pună gazon, poate pe gazon avem voie.
    Distracție faina dragilor!!! 🙂

    Reply
    • May 5, 2019 at 10:03 pm
      Permalink

      Nu, nu, poza cu boxa e făcuta langa lac la Iulius unde e spațiul ăla fain. Îi place să se urce pe ele. Nu ne-a atras atentia nimeni 🙂

      Poate că la gradina botanica, Lilly, or fi plante sau pui de plante mai domnești în anumite zone, stiu eu, dar la noi in parc? Sa fim serioși :))) Si noi când am fost recent la gradina botanica am ales o zona maaare cu iarba verde pe unde-a alergat si am stat, am mancat, nu era din acelea cu arbuști sădiți sau alte plante. L-am si schimbat acolo.

      Poate omul de pază știe de iarba verde tot din vremea comunismului cand chiar nu era necesara o apropiere intre autorități si cetățean. Spațiile publice aparțin în general Omului, cetățeanului, unde mai pui că e stupid să aplici plăcuța cu nu călcați iarba între mușuroaie, noroi și plante de-alea care se prind de pantaloni 😛

      Reply
  • May 5, 2019 at 10:29 pm
    Permalink

    Mda, îmi amintesc ce șoc pe mine când am ajuns in Vest și chiar aveam voie să calc iarba.
    Și să vezi ce șoco să aibă copiii la vară când ajungem pe la bunici și o să ieșim în parc și nu vor avea voie să calce iarba…

    Reply
  • May 7, 2019 at 8:40 am
    Permalink

    Da, chestia cu iarba e de pomina, si pe la noi pazeste politia locala sa nu calci stramb prin centru, prin fata primariei. O prostie! De-aia s-a inventat gazonul, ca sa reziste traficului, sa poti sa te relaxezi la o adica. La voi insa e un adevarat ecosistem, nu mai e doar iarba, parloaga! Cu alungatul ciorilor nu o sa le iasa, am avut si noi caraitoare de-alea, ziceai ca vine Apocalipsa.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *