“Motivationala” pentru tineri

nisip bucatiPoți sa fii „orice”?

La 20 de ani, cam da. Ai crescut într-o familie cu mami și tati normali adică unul dintre ei e alcoolic iar celălalt depresiv în devenire dacă nu divorteaza intre timp. Iți cauți și tu calea ta. Îți juri ca niciodată n-o sa fii ca ei, îi iei partea unuia, de obicei nu zeului tunetelor și fulgerelor. C-ai învățat deja ca Zeus e instabil, ca și curentul electric pe vremea lui Ceausescu.
Prinzi aripi pe la 25, cu studii ori ba, dar fără pile îți sare în brațe primul job adevarat și primul iubit sau prima iubita care potențial ar putea sa rămână.
Ești un fel de fericit/a. Acum ai propria ta lume, aproape ca poți „sa fii orice”.
Dacă n-ar fi colega care te sapă ca pe-o ridiche… și cu care te cerți din 2 în 2 zile.
Dacă n-ar fi atât de mic salariul încât sa nu reușești să-ți plătești chiria și să-ți pui ceva banuti deoparte. Dar stai, nu-ți poți pune nimic deoparte, se cade să-l mai rasfeti și pe cel de lângă tine cu o trufanda, din când în când.
Totuși, îți permiți oarecum să-ți iei o masinuta și în timp ce alții se uita la tine zicand „bata-l norocu” și scuipandu-si în sân, tu habar n-ai cum o să te descurci cu rata aia noua… ca altfel nu-ți permiteai sa visezi  o garsoniera de 2/4 dacă nu era programul ăla prin care imbogatesti banca.

Ai tăi n-au cum sa te ajute și-n plus, nu mai sunt împreuna de ceva vreme. Drăguța ta ar vrea nunta, „stii, facem și niște bani și avem cuibul nostru”… dar tu nu ești sigur cât costa o nunta și dacă ți-o permiți și… parca ești îndrăgostit dar nu chiar de la brau în sus. E adevărat, suna bine chestiunea cu banutii de după nunta dar… cât costa o nunta și cine o plătește?

Te îndrepți spre 30 și ți se pare ca te-ai plafonat. Te uiți la vecinul șmecher cu Land Rover, îl știi de când va jucați în spatele blocului. Ei au firma aceea mare de publicitate, vecinul e director acum. Însurat cu avocata aia și iubitul doctoritei de familie, cea care-a divorțat recent. Te întrebi- cum au timp ăștia sa „fie orice” atât de repede? De ce nu te-ai dus și tu la Academia Navala? Ai făcut studiile de marketing, acum, când se cauta ITsti și economisti? Da, te costa peste 2000 roni doar un drum la Bucuresti, câteva zile sa te inscrii, taxele… și-apoi unde sa locuiești și sa lucrezi, cum sa mai plătești rata în timp ce studiezi?

Treci pe lângă cinema Florin Piersic și vezi ca are loc mâine conferința „Poti sa fii orice”. Plătești  biletul de 150 roni pentru 2 zile, măcar ai cafea dimineața, poate ca merita.
Un domn în costum de 445 euro- cumpărat la reducere de prin Milano- și-o doamna trecută bine de 50, plină de sclipici în coc și brățărici zăngănitoare pe incheietura pătată de soare, îți spun că miracolul e în tine și că de mâine, viața ta se va schimba radical. Ca nu ți-ai atins deplinatatea pentru c-ai dormit pe tine, dar e bine ca te afli acum, aici și pentru 150 de roni poți ajunge ca ei. Poți sa fii model, creator, politician, medic, avocat de succes, profesor.
Ei au cele mai minunate slujbe, vieți, case și piscine. Asigurarile pe care o să le vinzi și tu de mâine, te vor transforma în… ei.
Ce naiv era Jung care extrapola faptul ca Cel care vrea să educe, trebuie să fie el însuşi educat. Sigur, nu întrevăzuse faptul ca acest capitalism care-i la orizont te educa pe speed, pe bluetooth, etc.

A doua zi, cu-n teanc de hartii din care nu intelegi nimic si cu-n vin rosu, îti tragi iubita dupa tine in living si-i explici cat de usor e sa-l scoti pe Dumnezeu din nori. Ea-ti spune cat de greu va fi sa scoata un copil de 4 kile printr-un ciorap, căci da, e gravidă, iuhuu.

Te mai imprumuti si vrand-nevrand strangi bani de-o nunta, mai faci cu schimbul in locul colegilor, googălesti sa vezi cat e alocatia la copii si te rogi s-aveti gemeni. Din banii ramasi, mai pui cate putin la banca, vi se mai stric-o măsea care costa cat schimbarea sistemului de franare la masina- pentru ca un necaz nu vine singur, erau deja iremeadibil franjurati doi dinti dar n-ai vazut tu, amenajati camera copilului si platiti asigurarea la Regina Maria, nevasta-ta e crizata de cand a citit pe forumuri cum sunt schingiuite lauzele-n maternitati.

Dupa un an, iti iei ca orice tata desavarsit, 6 luni de concediu prenatal si iti amintesti de Vis. Ala pentru care ai dat 150 roni. Cumva, reusesti sa te comuti ca stingatorul de la o ruda la alta, pe la prieteni, iti suni si fostul vecin cu care stabilesti o intalnire „de afaceri“. Insa el te serveste cu-n scotch si-ti arata cela 12 asigurari pe care-a fost musai sa le faca, 10 din ele i le-au cadorisit oricum parintii. Daca-i iese o zgrăbunță pe barbă el nu isi comanda sicriul de stejar ci se trateaza la Milano.

Totusi, in 3 saptamani de munca asidua scoti si tu primii 400 roni. Numai ca… Dana, vara-ta nu-ti mai raspunde la telefon si doar mergeati toti la picnic. Matusa ta iti spune mereu ca nu-i in localitate. Pana si parintii tai sunt greu de gasit, fiecare-i in alta parte, dar macar nu se mai cearta acum.

Intr-o zi, femeia ta nervoasa, iti tranteste actele de divort pe masa si te acuza de mobbing, googalesti si dup-acela, da e adevarat ca ai incercat sa-i „asiguri“ pe toti de la locul ei de munca dar…
Trece si-asta, daca o sa castigi destul, macar o sa ai bani sa platesti pensie alimentara 17 ani de-acum. Cand iti faci calculele, vezi totusi ca 50% din „castigul“ tau se duce pe deplasari. Cu restul iti platesti rata, masina si (non)nivelul de trai.
Strigi si tu la ea, bei si tu doua saptamani, cum ai vazut ca fac si prietenii pe facebook, macar sa aiba un motiv real sa divorteze. Tu-ai devenit „parintii tai“, ai peste 30 si nici macar nu ti-ai dat seama… Acum vecinul, pe care-l crezi binecuvantat, o duce si-o aduce pe „fosta ta“ de la serviciu. Copilu-l vede mai des pe el decat pe tine, dar tu platesti aceasta mârșăvie din orgoliu de propriu spermatozoid.

Binecuvantat, auzi! Si-n loc de poze haioase pe facebook, incepi sa injuri toti preotii si toate religiile. Cineva trebuie sa fie de vina!

Pentru ca Tu nu ai stiut ca visul de 150 roni nu era al tău ci al celor doi oratori entuziasti, directori la diferite sucursale.
Visul tau era cel cu Academia navala. Nu-ti amintesti sa fi avut altul. Dar iti vei aminti ca numai cei care-si urmeaza propriile aspiratii indiferent cat i-ar bloca viata, aceia sunt oarecum fericiti. Pentru ca vor reusi la un moment dat sa le atinga. Innebunesc incercand sau reusesc. Strangand din dinti, cand altii vor murmura „ e prea tarziu“, „a dat gres“, „nu-i in stare“.

Ce spunea Jung despre faptul ca numai deplinătate psihică bine definită este capabilă să reziste? Nu mai stiu, dar sunt singura ca nu vindea visele altora ca fiind ale tale. N-o face nici tu. S-ar putea sa fii exact persoana care stopeaza doi-trei ani evolutia unei fiinte.

Daca-ti suna cunoscuta povestea, mergi mai departe. La un moment dat, vei sti ce sa faci.

Similar Posts

10 Comments

  1. Se pare ca ai facut o expunere directa si foarte reala a unora din zilele noastre. Si , as spune eu , s-ar plia si pe ale altora , din trecutul nostru.
    Dar n-am mai fi oameni daca nu am continua sa visam si sa avem o tinta , chit ca nimeni nu o va atinge niciodata… 😀
    In fine , nici eu nu ii suport pe astia cu sfaturile si ideile lor de a te schimba. Fosta mea cumnata face parte dintr-o chestie care se cheama NLP. Am cautat eu pe net ce-i aia si n-am priceput o iota. Mie imi suna a chestie de fraierit si luat banii…Cum palaria mea sa invat eu de la altul calea succesului?Adica , io asta nu pricep….si inca sa mai si platesc ca ala acolo imi vinde castravetii si eu ii cumpar la pret triplu.??? Sincer , treaba asta cu NLP si alte bazaconii d-astea mentaliste mi se pare o sarlatanie , dar nah , e in trend si daca trebuie , pentru unii , trebuie.
    Si stai , ca m-am starnit acum si mi-amintesc cu boul ala de acasa , desi jignesc animalul bou numindu-l asa pe ala din batatura , m-a convins sa mergem la o prezentare cu vacanta in Tenerife si apartament acolo , cred ca iti amintesti…si stam si ne face ala capul patrat cum sta treaba…mie mi se parea o pacaleala mai mare decat China si pozele lor si tot ce lalaiau aia , o imensa masinarie de fraierit tampitii sa dea banii. Asta al meu ii sticleau ochii si asa se entuziasma de numa si -am tot temperat eu , dar el ca ui’ ce fain,ui’ ce frumoooos….Bah taci , ca esti bou! Din nefericire , inevitabilul s-a produs , ca a trebuit sa fug sa culeg odrasla de la gradinita si boul , vazut scapat la tarate , a pus botul si aia l-au prostit intr-un hal fara de hal. Cand m-am intors el era in strada , intrunirea terminata , el facea trotuarul ( mai bine-l facea pe bune) si cu o fata tampa si zambetul circular , mi-a spus ca a dat avansul de 500 euro pentru un apartament in Tenerife. Pur si simplu am ramas M-U-T-A…n-am mai putut articula un cuvant si mi-a fost teama ca voi face atac cerebral….erau banii nostrii pe toata luna , de platit darile si pentru mancare…dar nah , am un bou!
    Evident ca firma era o fantoma , imediat la o saptamana dupa asta a fost scandal imens in oras , cu dat in judecata si procuratura….oamenii vroiau sa renunte la ce achitasera si nu gaseau pe aia de cerusera banii , ca firma nu exista si prinde orbul , scoate-i ochii….Asa ca bou a fost si futut si cu banii luati , iar noi am facut foamea…

  2. M-ai făcut să-mi aduc aminte de nişte vremuri pe care nu le regret deloc. Era o sărăcie lucie, eram fericit dacă puteam să scot un leu juma’ de-un covrig şi un iaurt “mic” înainte să ajung la serviciu. Aveam în schimb vise, foarte multe vise! Câteva s-au împlinit (şi-am muncit din greu pentru asta), de celelalte s-a ales praful…

    Citind comentariul Anei mi-am adus aminte cum l-am luat pe unu’ de-o aripă şi l-am dat afară din birou (mai să-i trag şi-un şut în fund) pentru că venise pe capul meu să-mi “vândă” tot felul de tâmpenii cu care nu prea eram de acord. Uneori sunt de-a dreptul uimit când văd cum tot felul de specialişti în NLP încearcă să explice ei care este adevărata cheie a succesului (dar toate firmele lor sunt în faliment!).
    Altădată un tip care se ocupa cu MLM-ul (altă specie pe care nu o suport) m-a făcut să duc la îndeplinire cu succes chestia cu şutul. Asta după ce i-am spus să se apuce şi el de muncă, dar s-a supărat.

  3. E crunt! Îmi vine să fug în lume când mă gândesc la realitatea și mediocritatea zilelor noastre. Pfu! Da, uite d-aia, ca să fiu măcar un pic fericită, o să găsesc o cale ca să fac ceea ce vreau, chiar dacă asta înseamnă să studiez până la 30 de ani. :)) Pentru că un singur vis e al tău, ai mare dreptate!

    1. Nu pot să mă abţin să nu repet: nu ştiu cum se întâmplă că toţi maeştrii ăştia în dezvoltare personală au cu toţii firme numai bune de intrat în faliment. Întreabă-i pe câţiva care este cea mai mare realizare a lor şi ai să te convingi (desigur, ignor-o pe-aia cu “mi-am găsit liniştea, fericirea şi feng-şuiu’).

  4. Nu cred in cursuri, carti si personaje motivationale. Dar mi-a placut teribil Yes Man cu Jim Carrey, parca totul ar fi posibil intr-o comedie. Cat despre visuri, le ajustezi pe parcurs. Imi pare rau de cei tineri, duc o viata lipsita de provocari. Greutatile nu sunt provocari, sunt doar gropi in care cazi in mod periodic.

  5. Este o radiografie reala a multor tineri din ziua de azi. Insa mie imi plac discursurile motivationale fiindca chiar reusesc sa ma ambitioneze pt un timp. E drept ca prefer sa citesc carti decat sa platesc pe diverse prelegeri …

Leave a Reply to Ana Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *