Motivațional? Scheisse

hapi Iertati-ma dar trebuie sa fii foarte prost in orice sens cronic, ca sa reusesti sa fii si fericit. Ca te paleste o stare de „feeling just fine“ si emoticonul ala ti- l traduce Zuckenberg -„ sunt fericit“- e ok.

Ce functioneaza la tine, la mine nu functioneaza. Alegerile mele s-ar putea ca tie sa-ti dea viata peste cap.
Cine te iubeste foarte mult azi, in teorie, te poate arunca de pe Empire states Buildings si-ti da o coarda in loc de parasuta. Tu sari, il/o crezi ca e ultimul model de airplane si te imprastii pe dale ca rața împuscata.

Lasa în urmă totul, mergi mai departe, nu te mai gandi la cel/cea pe care l-ai parasit ori invers.
Nu te mai gandi la barbatul/femeia pe care ii -eventual- iubesti.
Iubeste-te pe tine si respiră adanc, fă yoga, sport si prefă-te ca toate astea functioneaza.

Dar vezi, c-atunci cand apesi butonul de „reset“, împrumutat gresit, de la o persoana care crede ca te-ai replicat prin fotosinteza, acolo-ti răman amprentele cand dai „push“. Da, ca trupuri suntem toți la fel dar ca scântei, ne-asemănăm cu artificiile care se-aprind în fiecare secundă pe planeta asta. Unele mor repede. Altele se prefac în stele, pe bune, le vezi și-ti spui: da, acesta a fost spectacolul vieții.

Pentru Dumnezeu, oamenii nu sunt „buni sau rai“. Sunt buni si rai.Deodata, pe rand, intr-o anacronie enervanta.
Si iti fac rau. Si iti fac bine. Si tu faci la fel cu ei. Si ajungi in punctul in care e momentul sa raspunzi tu si pentru binele si pentru raul facut.

Si-atunci ti se varsă în poala un colet cu nemultumiri si acela care ar trebui sa fie cu cadouri nu mai apare. Si e logic ca nu dai vina pe Tine ci pe „Viata“. Si eventual pe Dumnezeu. Daca ai hamster si el e de vină, pentru ca ieri si-a prins piciorul la rotită si daca nu mergeai cu el la Vet, nu ratai intalnirea cu „sufletul pereche“. Si nu te intalneai cu șogorița. Si nu-l mai vedeai pe el cu alta în mașină. Sau pe ea cu unul mai frumos, mai interesant, parca mai senin/ ce Scaraotzki o fi văzut la el. Scaraotzki asta tre sa fi fost rus sau evreu sau ambele.

Ne iubim cu clopotei, ne iubim cu surle si trambite, e atata galagie intr-o iubire pur trupeasca incat la un moment dat ne trezim ca ne chinuie sunetul ei, trompita, scarisoara, zurgalaii si ca nu mai deosebim vremea „de mers cu sorcova“ de vremile in care ne-au cazut printre umerii goi, în liniste, flori de cires.

Cine n-a priceput inca faptul că „a te iubi pe tine“ nu inseamna a-i neglija pe ceilalti si nu inseamna a concura cu ceilati, ar trebui sa reînceapă sa-l citeasca pe Coelho – adica prima carte din viata lor (repet, n-am nimic cu Coelho si eu l-am citit cu placere, e o lectura usoara si colorata ca iarba verde de pe plaja din Bali). Căci iubindu-te si iubind iti atragi sentimentele si afectele similare asupra ta.

Făcand sex olimpic și duble scufundări în campionat, oricat de indragostit crezi ca esti- deconectat de la ale spiritualitatii valuri – rămai cu un gol- si știi ca n-ai facut ceva cum trebuia. Dar pentru cine? Pentru tine, pentru ea, pentru trupurile voastre? In cazul in care va intrebati daca trebuie sa faceti sex printre stele si sa militati pt protectia bizonilor si a lui Bivolaru- raspunsul meu ar fi NU.

E timp pentru iubirea fizica si e timp pentru singuratatea placută, personala. Nu e nevoie de yoga, de participare la 6 utrenii si de autoflagelare ca-n Borgia, trec a naibii de greu ranile alea de pe spate.

Vreti texte motivaționale azi, maine, poimaine? Cititi-le. Va vor schimba viata, numai hamsterul alergand in rotita o sa-si rupă o unghie de spaima cand o sa hohotiti in timp ce mergeti la budă, dupa ce-ati râs o zi intreaga cu vreo 10 prieteni.

Conteaza – sa-ti aduci aminte macar o data la cateva saptamani ca intr-o zi vei muri. Indiferent ce varsta ai. Te sperie ideea? Daca da, de ce? Uite, asta e o intrebare motivationala pentru ca pe moment, fara sa vrei, creierul tau traduce si prelucreaza informatia si probabil furnicutele care-apar scurt in tot corpul te fac sa simti „ceva“-ul care n-are legătura cu trupul.

Iubeste. Pe tine sau/si pe altii. Ăsta e calvarul vietii, oricum ai da-o, tot iesi ca din masina de uscat rufe. Pentru ca mereu, mereu vei avea de ales intre cateva moduri de-a iubi. Si daca iubesti cu adevarat vei incerca sa indrepti greselile si rautatile celui drag. Ce inseamna „cu adevarat“? Nu stiu pentru voi, stiu pentru mine. E o relativitate.

17 thoughts on “Motivațional? Scheisse

  • July 9, 2014 at 11:58 am
    Permalink

    Citisem zilele trecute cum un om era “fericit” inainte avand mai multi oameni care se ocupau de el: amanta, servitori, confesor, etc si acum vrem de la partenerul nostru sa fie de toate intr-unul singur. Realitatea ne da cu fundul de pamant din patul imaginatiei.

    Reply
    • July 30, 2014 at 9:59 am
      Permalink

      Era fericit pentru ca-i traiau altii viata?
      Cateodata poti sa ai un moment de liniste si pace curatand o rodie, dar sunt sigura ca si tu stii asta.

      Reply
  • July 9, 2014 at 7:05 pm
    Permalink

    Si daca nu te sperie ideea ca vei muri? E de bine sau de rau?

    Reply
    • July 30, 2014 at 10:01 am
      Permalink

      Eu zic ca e de bine dar o simpla idee e o idee si atat, ca vanzoleala altora.
      Analiza ei- dusa pana la final si constientizata- ce simti atunci e important si trebuie sa-i multumim Cuiva ca ne da timp sa ne reanalizam continuu.

      Reply
  • July 9, 2014 at 10:53 pm
    Permalink

    Urasc lecturile motivationale, cred ca au aparut ca sa mai imbogateasca vreo cativa insi…Pe Coelho nici macar n-am avut tentativa sa-l citesc, ma deranjeaza numele, iar eu sunt cam superficiala cand vine vorba despre natia autorului. Nu cred ca trebuie sa iubim, este suficient sa fim buni cu cei din jur. Cat despre Doamna Moarte (pentru ca este o Doamna!) o respect, dar n-am de gand sa-mi petrec viata fugind de ea.

    Reply
    • July 30, 2014 at 10:02 am
      Permalink

      Ultimul paragraf face cat toate.

      Reply
  • July 11, 2014 at 7:08 pm
    Permalink

    Oh, Doamne, Hapi, parca ai fi scris acest articol pentru mine. Pentru noi. Aveam nevoie…
    Si cata vina dau pe viata si pe Dumnezeu, pentru ca nu reusesc sa-mi accept suferinta, habar n-am ce sa fac cu durerea aceea care ma impiedica sa fiu fericit de proasta.
    Cat despre moarte, nu ma sperie. Moartea mea. Ci a celorlalti.

    Reply
    • July 30, 2014 at 10:02 am
      Permalink

      Dumnezeu ne-a lasat liberul arbitru.
      Noi alegem.
      El doar ne ghideaza daca avem mintea deschisa.

      Reply
  • July 14, 2014 at 11:48 am
    Permalink

    adevarat! notiunea este relativa, ce ma fericeste pe mine…il dispera pe omu meu :))))

    Reply
  • July 15, 2014 at 6:29 pm
    Permalink

    oricum ai iubi, intr-un final tot iti rupi o unghie sau gatul, dar si sa treci prin viata fara sa incerci nici un sentiment , e ca si cum ai mirosi o floare printr-o manusa de cauciuc. suferim, suntem fericiti, doare sau plutim, face parte din viata si probabil din lectiile pe care trebuie sa le invatam. habar n-am ce ar trebui sa facem cu experienta acumulata in pragul intalnirii cu Doamna mentionata de cineva mai sus, dar imi place sa cred ca invatam sa traim mai atent, sa apreciem mai mult darurile pe care le avem si sa pasim mai lent privind in jur.

    Reply
    • July 30, 2014 at 10:07 am
      Permalink

      Dar nu putem sa “trecem ” fara sentimente, nu mi-as dori.
      Recunosc, putina sociopatie “buna” daca exista asa ceva, nu strica din cand in cand.
      Mai bine i-as spune detasare fata de oameni.

      Reply
  • July 15, 2014 at 8:29 pm
    Permalink

    Din iubire scapa cine poate…ca sa parafrazez numele unei pelicule celebre. 🙂

    Reply
    • July 30, 2014 at 10:07 am
      Permalink

      Si depinde cum scapa si cate rani deschise lasa, cat il infecteaza pe celalalt, pe el insuri.

      Reply
  • July 17, 2014 at 10:38 am
    Permalink

    din nou: de ce nu ai buton de like? Nu de alta, dar uneori cuvintele mi se par de prisos. 🙂

    Reply
    • July 17, 2014 at 10:35 pm
      Permalink

      E ok, vad traficul, nu vanez comentarii…mai ales ca eu nu am timp sa va vizitez 🙂
      Am ales sa scot butonul like.
      Stiu ca unele articole nu prea lasa mult loc imaginatiei pt commenturi

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *