Misticul nonconformist- OSHO

Ma enervez foarte rar. Dar si cand ma enervez, imi ies ochii ca la melc. Ma calmez greu. Pentru lucruri care de fapt n-au nicio importanta privite global. Deci, am sa invat sa meditez. Sa ma cunosc mai bine si sa-mi stapanesc mai bine pulsiunile.
Osho. Omul asta a avut un “succes spiritual” nebun. De ce? Pentru ca a vorbit despre niste lucruri pe care în mare le stim cu totii dar nu prea ne place sa le aprofundam si nici nu ne scaldam în argumente cand vine vorba de căi spirituale.
In opinia mea toate cautarile spirituale sunt corecte daca scot din noi ce avem mai bun.
V-am selectat ce-am considerat mai util din “Meditatia- calea perfecta”Cartea o gasiti pe scribd
http://www.scribd.com/eu_sunt_unul3932/d/8740397-OSHO-Meditatia-Calea-Perfecta

Osho despre Viata
A te naşte, a veni pe lume şi a întreţine corpul aşteptând ca el să fie distrus este foarte, foarte departe de celebrarea naturală a existenţei
Moartea este sfârşitul inevitabil al vieţii, în timp ce trezirea, naşterea conştiinţei, duce la viaţa divină.
Este oare cu putinţă ca viaţa să moară? Cum ar putea oare„viaţa” să îşi găsească sfârşitul în mormânt? Este absurd. Moartea nurupe firul existenţei noastre, ea este punctul final al formării unuicorp. Voi nu vă daţi sfârşitul odată cu ultima suflare. Moartea începe să lucreze încă de la venirea voastră pe lume. Corpul este distrus înfiecare clipă. Când acest proces s-a terminat, voi vorbiţi despre moarte, însă aceasta nu este decât ultimul stadiu al procesului care a început încă de la concepţia voastră. Din această cauză nimic nu este sigur, în afară de scadenţa organică. Ea este inevitabilă pentru că face parte dintr-o evoluţie în timp şi spaţiu. A te naşte este sinonim cu a muri, cele două verbe nu folosesc decât pentru a distinge începutul şi sfârşitul aceluiaşi proces. Altfel spus, ceea ce voi numiţi „a trăi” nueste decât o moarte lentă

Fiti pe deplin conştienţi de precaritatea acestui vehicul, veţi percepe şi ceea ce nu este el. a cunoaşte ceea ce nu este corpul, aregăsi sufletul restaurează viaţa reală, deoarece sufletul nu a fostniciodată născut şi nu va muri niciodată. Adevărul exista mai înainte de naşterea corpului vostru, el va exista şi după dezintegrarea lui

Despre Dumnezeu

Dumnezeu nu este o persoană, ci o trăire. Viziunea universului pe care v-o aduce dizolvarea ego-ului, este ceea ce numesc eudivinitate. Nimic nu va putea revela divinul în mod particular,deoarece „Dumnezeu” este experienţa iubirii perfecte şi universale.Aceasta nu are centru, este existenţa nelimitată. Centrul este deci pretutindeni. A vorbi de experienţa lui Dumnezeu este o eroare, însă voi puteţi spune că a ajunge la iubirea perfectă este „Dumnezeu

Despre Meditatie

V-am spus cum trebuie să procedaţi. Rămâneţi liniştiţi,instalaţi-vă în aşa fel încât corpul vostru să fie cât mai uşor şi săînceteze să vă distragă. Observaţi ceea ce traversează mintea ca şicum aţi privi nişte valuri care se rostogolesc pe plajă. Krishnamurtinumea această conştiinţă neutră sau impasibilă (choicelessawareness): fiţi complet detaşaţi de ceea ce veţi descoperi în voi
Ce înseamnă de fapt a fi „detaşat”? Detaşarea înseamnă neutralitate, absenţa identificării, a judecăţii, a alegerii, acomparaţiei, a intervenţiei. Nimic nu este decretat bun sau rău, nimicnu este considerat virtuos sau vicios, lăudabil sau condamnabil.Observaţi, nimic mai mult. Mulţumiţi-vă să priviţi, să vedeţi, ca şicum aţi fi spectatorul unei piese de teatru. Imediat ce luaţi parte,imediat ce judecaţi, nu mai observaţi – gândiţi

Calea începe cu meditaţia, continuă cu observaţia. Ajunge lacunoaştere şi se încheie cu eliberarea. Vreau să vă ajut să parcurgeţiacest drum, care este acela al disciplinei yoga, al religiei autentice

Descoperirea
În timpul meditaţiei, atunci când mintea este calmă şi goală degânduri, se poate percepe „ceva” care este foarte diferit de corp.Acest „ceva” nu este accesibil atunci când mentalul vostru esteinstabil, aşa cum fundul lacului nu este vizibil când suprafaţa sa estetulburată de valuri. Gândurile care, ca nişte valuri, bântuie spiritul văascund realitate şi vă fac să consideraţi suprafaţa drept tot ceea ceexistă. Fenomenele vă par reale şi credeţi că sunteţi corpul vostru
Pentru prima dată, stăpânul corpului se arată. Brusc, percepeţi faptul cămoartea nu este decât abandonarea unui veşmânt uzat, iar naşterea îmbrăcarea unui veşmânt nou.

Sunteti sceptici cand vine vorba de alternative mistice care-ar putea îmbunătăți ceva la persoana voastră?

37 thoughts on “Misticul nonconformist- OSHO

  • March 22, 2012 at 3:24 pm
    Permalink

    Moartea începe să lucreze încă de la venirea voastră pe lume. Corpul este distrus înfiecare clipă. Când acest proces s-a terminat, voi vorbiţi despre moarte, însă aceasta nu este decât ultimul stadiu al procesului care a început încă de la concepţia voastră.—> bine punctat!
    hmmm…eu nu pot sa fac meditatii. sunt mult prea agitata iar puterea mea de concentrare este ft scazuta. insa aveam o prietena din bulgaria. aia facea astfel de meditatii oriunde, oricand si se putea concentra. se simtea din felul cum vb, se comporta si ia decizii ca sa zic asa ca era la un alt nivel. plus ca….6 luni de zile cat am locuit cu ea nu am vazut-o niciodata sa se enerveze. 🙂
    poate am sa incerc si eu…pe la vreo 40 de ani incolo. cred ca iti trebuie si o oarecare maturizare 🙂

    Reply
    • March 22, 2012 at 9:07 pm
      Permalink

      Ce mortala esti cica pe la 40 de ani incolo :)))
      Eu as vrea sa ma calmez mai repede 😀
      Iti dai seama ca nici eu nu stiu, n-am facut yoga, m-am mai facut meditatii dar cred ca orice se invata. Vreau sa fiu si eu ca prietena aceea a ta

      Reply
  • March 22, 2012 at 4:20 pm
    Permalink

    Eu sunt un mare fan Osho. Cred ca am mai spus asta si pe blogul tau si pe al meu deci nu e o noutate!
    Fac meditatie, am inceput cu 10-20 de secunde si inca nu sunt decat la minute, din pacate nu prea am timp (concentrare pt asta) dar imi doresc sa lucrez mai mult pe partea de spiritualitate, a intelegerii lucrurilor importante, sa ma imbogatesc spiritual si mai putin material. Momentan cred ca ma chinui mai mult pt a doua 🙂 Nu imi plac in schimb adunarile si ‘sesiunile’ in grup, si nici yoga nu practic, fac pur si simplu meditatie de amator 🙂

    Reply
    • March 22, 2012 at 9:09 pm
      Permalink

      Pai cam la asta tind si eu. Deocamdata , rezist cateva minute, totusi, am o mica problema. Am impresia ca ma apuca somnul, desi de fapt si de drept eu adorm greu. Deci ar fi exclus sa-mi pice ochii in gura in timp ce meditez, dar asta e senzatia mea – ca o sa adorm 🙂

      Reply
  • March 22, 2012 at 4:38 pm
    Permalink

    Da,sunt sceptica…sincer nu m-au atras yoga,meditatiile,kundalini…am o minte mai galagioasa probabil si nu s-ar despovara si destinde…asta zic pentru ca nu pot sa fac meditatie…dar am citit de Osho…am vazut candva un video care chiar nu mi-a placut…am avut impresia de invatatura cestina combinata cu ocult…dar sigur fiecare vede lucrurile prin prisma lui…e doar parerea mea.

    Reply
    • March 22, 2012 at 9:11 pm
      Permalink

      Eu nu vad o ruptura intre religii chiar daca sunt ortodoxa.
      Tocmai pentru ca cred intr-un Dumnezeu care ne iubeste pe toti la fel si ne arata calea, nu vreau sa alunec in directia in care as considera crestinismul ca pe un privilegiu pentru apartinatori
      Si eu am mintea mai galagioasa dar nu ma impac cu asta. Uneori am nevoie de liniste si daca meditatia ma ajuta, o s-o urmez:)
      Cat despre faptul ca Osho e controversat – eu iau din cartea lui doar ce-mi e util mie. N-am citit mare lucru despre viata lui

      Reply
  • March 22, 2012 at 6:54 pm
    Permalink

    Nici eu nu prea am citit Osho, probabil ca nu rezonez, in schimb cand faceam sedinte de bioenergie mi se spunea sa ma mai linistesc ca gandurile mele sunt ca niste beculete care se aprind. La un moment dat intram intr-adevar intr-o stare de liniste. Acum incerc singura ceva, dar beculetele tot se aprind. Mi s-a spus sa las gandurile sa treaca ca si cum as vedea un film fara sa ma concentrez asupra lor!

    Reply
  • March 22, 2012 at 8:00 pm
    Permalink

    MOsholica asta e ala din poza? Eu n-am auzit din el sau poate da dar nu i-am dat importanta. Nu ma atrage nimic din ce inseamna meditatie, yoga, etc dar am momentele mele de reculegere…de ex imi place cateodata sa merg vinerea dupa munca la biserica. Sunt biserici care sunt pustii si-mi place sa stau singura si sa gandesc…sa ma rog…asa imi linistesc eu gandurile si-mi inviorez starea de spirit.

    Reply
    • March 22, 2012 at 9:15 pm
      Permalink

      Da, a fost un guru de renume si un autor de succes.
      Pe mine ma intereseaza acum doar partea cu meditatia iar el o explica foarte bine

      Reply
  • March 22, 2012 at 8:14 pm
    Permalink

    Am auzit de Osho, dar sincer nu ma prea impresioneaza. Amestecul asta de filosofie orientala si crestina si mai stiu eu ce, il gasesc anapoda, desi lumea de azi il apreciaza si il cauta. Iar chestiunea ca Dumnezeu nu e o persoana, etc., e o poveste veche hindusa care se bate cap in cap cu crestinismul. Cum sa nu fie Dumnezeu o persoana? Tatal, Fiul si Sf. Duh sunt persoane.
    Eu prefer alti mistici si alte sisteme de gandire:))

    Reply
    • March 22, 2012 at 9:23 pm
      Permalink

      Nu ma impresioneaza persoana lui ci felul in care rezoneaza ideile cu nevoile mele 🙂
      Sigur ca noi il numim pe Dumnezeu “Persoana” dar in acelasi timp spunem ca e necuprins si indescriptibil.Asadar nu pot sa il inteleg ca pe o “persoana” in termeni lingvistici folositi de noi:)
      (iesirea, cap 3, 14)Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: “Eu sunt Cel ce sunt”. Apoi i-a zis: “Aşa să spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!”

      Exista. Dar eu nu stiu cum. Nu pot sa spun ca este o persoana.

      Reply
      • March 26, 2012 at 9:02 pm
        Permalink

        As fi vrut sa-ti raspund mai repede…bine a fi si acum:))
        Problema caracterului personal al lui Dumnezeu e foarte importanta in crestinism sie perceputa total diferit fata de religiile orientale, hindusa si buddhista. La ei esista conceptia ca totul este Dumnezeu, Dumnezeu este totul (panteism) deci divinitatea e impersonala confundandu-se cu lumea, omul insusi dupa ce scapa de reincarnari se contopeste cu fiinta divina pierzandu-si identitatea.
        In religiile monoteiste, in special cea crestina, se face distinctie intre fiinta sau esenta divina care e asa cum zici tu, necuprinsa si indescriptibila si persoana divina, care se apropie de om, poate fi cunoscuta(limitat) si mai ales omul poate avea o relatie personala cu ea. E plina Biblia de exemple care arata ca Dumnezeu si omul stau de vorba, la modul cel mai personal cu putinta. In Noul Testament, Dumnezeul cel nevazut si de neatins din Vechiul Testament, se face om, persoana. Asta cred ca e cel mai bun exemplu. Hristos a fost o persoana reala, care la facut cunoscut pe Tatal.
        In rugaciuni nu-i spunem lui Dumnezeu “Tu”? Nu ne rugam unei persoane? Nu te gandi neaparat la maretia lui Dumnezeu cat mai ales la faptul ca ne putem apropia de El, pentru ca si noi si el suntem persoane. Daca suntem creati dupa chipul lui Dumnezeu, deci avem o parte spirituala in noi, pe care o numim suflet, prin care ni se maninfesta personalitatea, atunci si prototipul dupa care am fost creati, are personalitate, e persoana. No, nu vreau s-o mai lungesc, sper sa fi inteles ceva din vorbaria asta.
        “Eu sunt cel ce sunt” arata cum se defineste Dumnezeu pe sine, putandu-se intelege atat misterul fiintei divine care refuza sa-si dezvaluie numele, fie fiinta divina care isi are existenta in sine insasi…

        Reply
      • March 27, 2012 at 9:24 am
        Permalink

        „E plina Biblia de exemple care arata ca Dumnezeu si omul stau de vorba“
        E adevarat. Dumnezeu poate vorbi dintr-un rug aprins sau prin gura altei fiintei. Din nori, din foc, din apa, din orice. Dar asta -mi arata o „fiintare“ a Lui ci doar o hiperbola . Dumnezeu este totul in opinia mea. Poate fi in orice si poate fi in nimicul pe care noi nu il putem numi. Nu e o asa mare diferenta intre religii. Doar dogmatica religioasa scrisa, conturata, gandita si explicata de oameni – aceasta creaza prapastia intre anumite credinte
        Daca eu vorbesc cu mine insami, de exemplu, nu inseamna ca exista doua fiinte sau doua entitati 🙂

        In rugaciuni nu-i spunem lui Dumnezeu “Tu”? Nu ne rugam unei persoane?
        Ii spunem „tu“ pentru ca noi operam cu astfel de notiuni lingvistice. Nu avem la indemana alte exemplificari pentru „Cel ce Este“.Biblia imi spune doar ca exista, mie personal nu-mi da alte indicatii despre aceasta Existenta.
        Deci nu, eu nu ma rog unei persoane 🙂 S-ar putea sa nu ne intalnim in rai asadar 🙂

        Reply
      • April 1, 2012 at 9:37 pm
        Permalink

        La chestiunea cu raiul, ai dreptate. Se spune ca atunci cand o sa ajungem pe lumea cealalta o sa avem doua mari surprize, prima: oamenii despre care credeam ca s-au mantuit, n-au ajuns in rai,a doua: cei despre care am crezut ca nu s-au mantuit, au ajuns in rai. Asa ca nu se stie, care pe care:))

        Reply
  • March 22, 2012 at 8:23 pm
    Permalink

    nu stiu daca sunt sceptica, probabil neinformata, neinteresata de aceste practici
    nu inteleg eu foarte bine ce se intampla 😀
    meditatie cred ca facem oricum, in sensul ca incercam sa cautam raspunsuri la intrebarile care ne framanta :D, incercam sa ne gasim linistea interioara, sa ne impacam cu noi insine
    mereu cautam ceva de care sa ne agatam 🙂
    tu esti pasionata si practicanta?

    Reply
    • March 22, 2012 at 9:24 pm
      Permalink

      Nici pasionata , nici practicanta, doar interesata de asa ceva
      Nu, meditatia nu inseamna sa ne gandim la diverse ci din contra. Sa stopam complet sirul gandurilor.
      Expresia folosita uzual “copii, meditati la ce va spun” etc…….nu se refera la practica spirituala

      Reply
  • March 22, 2012 at 11:56 pm
    Permalink

    L-am descoperit pe Osho acum ceva timp pe un blog, iar acum l-am redescoperit la tine. Pana acum nu m-a interesat in mod deosebit filosofia lui, daca voi avea timp voi citi recomandarea ta. Subscriu primei idei din commentul lui Lilly. Am incercat sa practic meditatia , dar nu mi-a reusit. 😛

    Reply
  • March 23, 2012 at 6:37 am
    Permalink

    Eu una nu pot privi fara sa ma implic…,nu ma enervez repede,insa destul de des:))…am perioade in care, trec pe langa mine situatii care, in alt moment al vietii mele m-ar marca psihic…si nu reusesc sa ma inteleg…si nici nu ma chinui :))
    Ma agit mult si in situatii in care nu ma privesc…as vrea sa am si eu minute de liniste interioara…dar cred ca drept atunci m-as intreba…ce gatesc maine,sau cu ce o sa ma imbrac la petrecerea din mai…am o minte mereu ocupata cu prostioare:))

    Reply
    • March 24, 2012 at 6:23 pm
      Permalink

      Cunosc senzatia de “minte ocupata cu prostioare”. Mi-au trebuit ani de zile sa disciplinez putin acest aspect si foarte, foarte putin am reusit. Cred ca meditatia m-ar ajuta si mai mult
      E obositor sa traiesti gandindu-te mereu la altceva pentru ca nu savurezi clipa. Clipa aceea asa cum e ea: grea sau usoara……

      Reply
  • March 23, 2012 at 6:56 am
    Permalink

    toti cei care au incercat si n au reusit a fost pentru ca nu au crezut cu adevarat in tehnica asta. dar daca vi s-ar spune ca in felul acesta ati avea sansa sa luati cele mai bune decizii din viata voastra..ce spuneti..s-ar merita?
    meditatia..de fapt mesajul ei este uramatorul: ia ceva timp liber pentru tine..aseaza te confortabil..concentreaza te pt inceput doar pe respiratia ta sau bataile inimii si apoi incepe sa te gandesti intens la problema ta…dar e foarte important cum te gandesti la ea ca daca incepi cu ganduri “nu voi reusi niciodata”sau oricum..ganduri negative..nici asa nu i bine..
    in fine e foarte mult de povestit.ideea e ca daca se vrea se poate..dar pentru asta trebuie sa exista ..credinta. ca in orice altceva.sa exista acea “faith”…

    Reply
    • March 24, 2012 at 6:21 pm
      Permalink

      Evident – trebuie sa crezi ca vei reusi sa atingi un anumit punct sau sa depasesti un obstacol. Credinta si motivatie 🙂

      Reply
  • March 23, 2012 at 1:40 pm
    Permalink

    Raspuns la întrebarea-ti “îngrosata”: da, dincolo de sceptica… DAR respect alegerile si optiunile mistice ale semenilor, din moment ce se simt (mai) bine, (mai) senini, (mai) împliniti… Cunosc o persoana de peste 60 ani care practica yoga(medical) o data/saptamâna, de la 18 ani, pentru diverse dureri de natura reumatica si osoasa(articulatii inflamate) si… îi va fi reusit formidabil, atât fizic, cât si psihic, jos palaria!
    – – –
    @”Ma enervez foarte rar. Dar si cand ma enervez, imi ies ochii ca la melc.” – credeam ca esti “pestisor”, nu “taur”… 🙂

    Reply
    • March 24, 2012 at 6:16 pm
      Permalink

      Tocmai…..Nu cred ca zodiile ne imprima caracteristici care sa ramana ca niste stampile pe caracter sau pe temperament
      Nu dau vina pe zodie 🙂 Asa-s “proiectata” . ADNul………

      Reply
  • March 23, 2012 at 9:05 pm
    Permalink

    Mi-ar placea si simt nevoia unor momente de … “ragaz”. Nu stiu insa sub ce forma mi s-ar potrivi sa le gasesc. Deseori ma gandeam ca mi-as dedica o zi intr-un muzeu, dar la fel de bine imi prinde si o scurta plimbare in singuratate. Totusi sunt momente in care as vrea sa gestionez “zgomotul” si sa imi acord mai mult timp, pentru ca simt ca o fac tot mai rar. Nu stiu daca meditatia este metoda cea mai potrivita mie desi cred ca ar merita sa incerc.

    Reply
    • March 24, 2012 at 6:15 pm
      Permalink

      Orice metoda e binevenita daca functioneaza
      Pentru mine meditatia sau chiar yoga – sunt cele potrivite acum

      Reply
  • March 24, 2012 at 1:56 pm
    Permalink

    Da, sunt cai si cai pentru a te cunoaste si a te imbunatati. Yoga este doar una dintre ele. Probabil cea mai populara. Stiu insa de la prieteni mai mult sau mai putin practicanti ca trebuie sa te rupi de ritmul vietii, sa te retragi pentru o vreme, sa te intorci spre tine, sa meditezi in liniste. Ori pentru asta iti trebuie o regandire de la zero a obiceiurilor tale zilnice. Si ceva resurse materiale care sa-ti asigure independenta sociala. Nu e suficient doar sa inveti ce si cum, sa-ti impui sa fii altfel, sa te antrenezi cand te intorci seara obosit de la job. E destul de complicat…

    Reply
    • March 24, 2012 at 6:12 pm
      Permalink

      Referitor la retragere : Osho nu recomanda asta, ba din contra. Retragerea este considerata inutila din moment ce mintea si gandurile te insotesc oriunde te-ai afla.
      Totul se bazeaza pe disciplina. Si vointa. Exercitiu

      Reply
  • March 25, 2012 at 3:04 pm
    Permalink

    Până la urmă, stăpânirea de sine se poate dezvolta şi fără ajutorul lui Osho. Trebuie doar oleacă voinţă, care se poate căpăta prin antrenament.

    Reply
  • March 25, 2012 at 5:01 pm
    Permalink

    Eu nu imi pot antrena vointa altfel decat prin meditatie si disciplina (eventual la sport)
    Daca mai ai si alte idei, da-mi un link, ceva 🙂

    Reply
  • March 29, 2012 at 9:16 pm
    Permalink

    Întrebarea din final sună cam ca asta:

    – Ce părere ai de faptul că o ieşire la aer curat o dată pe lună ţi-ar putea îmbunătăţi sănătatea?

    …adresată unui fumător.

    Reply
    • March 30, 2012 at 11:45 am
      Permalink

      Da, stiu, e doar pentru un feedback on topic…….
      Totusi….am zis alternative mistice. Chestii legate de spiritualitate. Nu cred ca toata lumea recurge la asa ceva
      In schimb iesirile in aer liber ne prind bine tuturor:)

      Reply
  • March 30, 2012 at 6:46 pm
    Permalink

    prima data despre osho am auzit cand l-am avut ca invitat in emisiune pe Catalin Tarcolea si a vorbit despre el. era foarte incantat ca l-a citit, dar si absolut consternat ca a putut face asta. de cate ori ajung la standurile de carti cu asa ceva, ma straduiesc sa citesc niste randuri, dar imi aluneca privirea. probabil ca sunt redusa, de nu pot pricepe termenii sau ideile.
    meditatie? in afara de meditatiile pe care le-am facut la romana in clasa a 8/a ca sa am comentarii si sa le invat ca papagalul sa pot trece de treapta epocii de aur, nu cred ca am facut altceva 🙂
    mint: de regula meditez asupra cuvintelor interesante, dar la mine meditatie inseamna sa ma gandesc la “ce a vrut sa spuna autorul” si sa ma rog, pe baza celor descoperite sau pentru cel care mi-a deschis ochii.
    alternative spirituale? nu m-am dat inapoi sa ma rog in Moscheea albastra, sa ma rog la Zidul Plangerii si sa las un biletel cu cererile mele acolo, sa ma rog la Toledo, prin sinagogi sau prin vaile de acolo, ori pe strazi pur si simplu… dar cam atat.
    cat despre a fi calma si blanda, a nu ma enerva… cred ca nici daca as fi la stadiul de abur nu as reusi sa fiu serenitatea intruchipata, nici macar un atom al serenitatii… e un jind al meu cu care o sa mor, pentru ca de implinit nu se va implini: sa fiu pacea intruchipata. pauza… de-aia e dat visul… sa alergi dupa el! ca daca s/ar implini, ce-ai mai putea astepta sau spera… 🙂
    daca ajungi la rezultatele dorite, arunci reteta peste gard la mine, ca, daca o incerci tu si o reusesti, e garantata si pentru mine.

    Reply
  • March 30, 2012 at 7:06 pm
    Permalink

    Am terminat de citit Osho – cateva volume ,putina literatura online si…despre viata si activitatea lui
    Vreau sa-ti spun ca nu am ramas cu o impresie buna. Poate o sa scriu despre asta intr-un articol separat
    Insa meditatia – e binevenita!

    Reply
  • October 27, 2012 at 8:53 pm
    Permalink

    Dupa cateva luni de cand ai scris articolul despre Osho, as vrea sa-mi spun si eu trairile legate de cele citite in cartile lui.
    Mi-a placut “Cartea despre femei”. Din “Cartea despre barbati” am ramas doar cu o impresie foarte placuta: cineva l-a intrebat daca nu are chiar nimic bun de spus despre barbati, in timp ce femeilor le aduce numai osanale. Osho a raspuns: “M-am gandit toata noaptea. Raspunsul e “Nu”!
    La celelate carti ale lui, si au fost cateva, am avut aceeasi reactie: pana la jumatate mi-au placut, apoi le-am aruncat catcolo fiindca ma enervau, urmand ca dupa o perioada de cateva luni sa ma intorc la cartea respectiva. Fara sa-mi placa neapart ce citesc, mi se parea totusi important sa stiu ce scrie mai departe.
    Cartea cu meditatiile, merita sa o ai in biblioteca. Recomand meditatia intitulata “Postura regelui”. Functioneaza extraordinar!

    Reply
  • December 29, 2013 at 1:40 am
    Permalink

    Esti fata desteapta. Daca n-ai facut-o inca, poate o faci candva – citeste Filocalia, sunt multe volume dar mai ales primul poate iti trezeste interesul. Probabil ai auzit si de “rugaciunea mintii” (sau a inimii). Avem si noi, crestinii ortodocsi felul nostru de a medita. Linistirea gandurilor. Dupa o rugaciune adevarata ( neimprastiata, din inima) starea de pace si fericire e uluitoare. Alte tipuri de meditatii pot duce la golire, pot fi mai ales periculoase, ceea ce urmarim noi, crestinii, este o stare de legatura cu Dumnezeu, care da pacea si linistirea, ne goleste de “prostii” si ne si umple de … ceea ce stie El. Credinta noastra e mult mai complexa si bogata decat stim noi in general, din pacate putini se apuca s-o studieze serios.
    Dumnezeu – Sfanta Treime – chiar este Persoana. Noi inca nu suntem, putem deveni, suntem o potentialitate.
    Sarbatori fericite in continuare, Hapi!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *