Marșul pentru viață și motivul fal(u)s: vrem să ajutăm femeia însărcinată

mars baloane viata„Manifestanţii au ţinut să sublinieze că nu cer interzicerea avortului, ci vor, prin acest marş, să susţină femeile însărcinate.„
“Ajută mama și copilul. Ei depind de tine.”

“Nu s-ar prăbuşi România dacă toate tinerele familii ar avea măcar câte trei copii” (ha-haaa, la asta am râs. Apoi m-a luat tristețea când am văzut adolescentele acelea care nu știu cum doare lama care-ți trece prin inimă când vezi două linii roșii (și) ți-ai asumat o sarcină de una singură taman în nemaipomenit de bârfitoarea societate românească. Păi dragelor, noi astea singure suntem problema, nu cele din familii tinere și fericite și perfecte.)

 

Sunt o femeie însărcinată. Din punctul meu de vedere s-a abordat fals problema iar mitingul a fost o fățărnicie. Eu nu sunt vocea Cuiva și nu scriu pentru o sumă de gravide, scriu ca să-mi amintesc pe când îmi va fi mai ușor, într-o zi. Acum încă e greu.

Însă nici 50% pe cât de greu le e altor femei care vor deveni mame singure. Și de asta notez aici, ca să se poată regăsi și alții în pielea mea.

Vreți să ajutați femeile gravide?

Faceți demersuri pentru schimbarea legislației.

Sunt o gravidă care nu va primi bani de la stat pentru creșterea copilului. Știți ce presiune psihică extraordinară implică acest lucru odată cu asumarea sarcinii? Știți că multe femei depind de bărbați abuzatori, alcoolici pentru că rămân gravide și nu au nici un sprijn material dar totuși nu ar renunța la copil? Știți că nu din inconștiență sau prostie am păstrat sarcina ci pentru că mi-am făcut niște planuri financiare pe care încet, reușesc să le mențin cu ajutorul celor din jur?
Și tot trăiesc cu frica zilei de mâine darmite femeile singure și fără loc de muncă?

Am avut nesăbuirea să nu lucrez 12 luni și apoi am rămas însărcinată. Din neputință și depresie, după doliu și despărțire nu am putut să lucrez.  Am 37 de ani și singura dată când am luat șomaj de la stat a fost pe când aveam 23 de ani. Eram la facultate și lucrasem 10-12 luni ca suplinitor la un liceu. Apoi n-am găsit imediat loc de muncă,  ajutorul părinților era limitat deci am depus actele pentru șomaj. Atunci am luat eu ceva de la stat. 4 luni.

 

Întrebarea este: cum mă sprijiniți voi pe mine și pe cele ca mine prin marșul vostru?
Sugestie: în loc să defilați cu eventuala familie perfectă în numele unei cauze ale căror efecte nu le-ați simțit niciodată, alegeți o gravidă pe care așa cum menționați -vreți s-o sustineti și virați-i din venitul vostru lunar o indemnizație. 3 luni de exemplu.

Cât i-ar da statul dar din te miri ce motive, mămica respectivă nu beneficiază. E plin internetul de cazuri și nu, respectivele nu vin din Papua Noua Guinee, nu au 5 clase și n-au locuit în cort. Nu au fost vreodată asistate social și nici n-au trăit până acum lucrând șase luni și apoi luând șomaj așa cum fac unii „navetiști” din țară și din afară.

Deși sunt nevoită să mă întorc la muncă după 4 luni NU voi primi stimulent pentru inserție ca altă mamă care se întoarce după un an. 

Ați ieșit în stradă cu-n fost membru al Parlamentului European, un om care a spus jurnaliștilor cu glas răstit că se află acolo pentru că face voia lui Dumnezeu pentru că așa scrie în carte.

Eu nu știu la ce carte se referă și n-am simțit voia sau vina lui Dumnezeu în tot ce mi se întâmplă. Voia și legea omului, DA.

Rolul lui Dumnezeu în toată povestea asta este să aline, nu să ne facă anatema! Delăsarea voastră orientată spre imagine arată multă dezinformare și nu are nimic a face cu credința. N-ați ajutat nicio femeie însărcinată și sunt sigură că n-ați schimbat absolut nimic din cele ce se vor întâmpla cu gravidele din toate straturile sociale!

În ce constă adevăratul ajutorul pentru familie?

Datorită prietenilor mei eu am reușit să-mi plătesc chirii în avans, să-mi rezolv probleme juridice (veți fi uimiti să aflați că o sarcină nu vine numai cu binecuvântări ci cu și mai multe probleme) și chiar să-mi găsesc un loc de muncă.

Știți voi oare câți prieteni mai rămân lângă o femeie gravidă care nu are nici partener?
E destul să dați un search pe google după asemenea povești. Unele sunt exagerate. Totuși, foarte puține femei mai păstrează cercul de prieteni. Majoritatea apropiaților dispar în asemenea condiții îmboldiți de jenă falsă și mânați de motive stupide. Până la urmă o gravidă singură și fără loc de muncă e o durere-n fund și-o bătaie de cap!
Am păstrat copilul datorită ajutorului major pe care l-am primit de la prietenii mei. Atei, creștini și cu diverse meserii, fără preocupări speciale pentru cauze sociale, Ei au salvat două vieți nu una!
Câte gravide singure credeți că au așa prieteni? Căutați-le poveștile și citiți-le și poate veți înțelege cum sprijiniți femeia însărcinată. Dar sigur, pentru asta nu veți apărea la TV.

Am ajuns să mă bucur că mi-am refinanțat un credit cum se bucură alții că-și cumpără o casă.

Femeia însărcinată pe care vreți s-o ajutați are nevoie de controale medicale și teste scumpe, timp de 9 luni!

De câte ori mă văd cu prietenul meu cel mai bun îi povestesc cum a fost la ultimul ecograf. Și el spune așa: “Doamne” (nu știe dacă crede în Dumnezeu însă sugerează că uneori uitându-se la viața mea, minunile există. În a lui nu prea dar în a mea da, zice el) “ce noroc ai cu medicul tău! Extraordinar! Să știi că-i mare lucru.”

Știu. O ecografie morfologică ajunge și la 400 roni, un dublu test costă 350 iar o ecografie normală 200. Teste și evaluări se fac lunar. Pe de o parte, astăzi se consideră o inconștiență să nu monitorizezi sarcina și pe de altă parte toate femeile știu că statul nu le decontează aceste cheltuieli și că medicii lor le cheamă la privat. Sunt foarte puține excepții. Femeia din România plătește și graviditatea și nașterea. Iar în spital încearcă să-și cumpere Omenia despre care amintesc mai jos.
“Cât plătiți lunar la medic?” m-a întrebat un kinetoterapeut zilele trecute. “Eu cu soția am ajuns la… E foarte greu.”
L-am crezut, plus că ei sunt o familie, nu o persoană cu-n venit.

Nimic nu plătesc

, am răspuns. Nu am plătit nici un ban. Medicul meu abia e de acord să ia ciocolata din când în când. Și cu aceea insist eu, că primesc des ciocolată Lindt.

Dacă vreți să ajutați o femeie însărcinată, alegeți una fără venituri și plătiți-i timp de câteva luni controalele la medic apoi predați ștafeta unei familii la fel de bineintenționate! Nu veți apărea la TV dar sigur sprijiniți cel puțin o viață!

Adevărate sau nu, poveștile despre cumpărarea omeniei în spitale, despre lipsa empatiei și despre cazurile de traumă psihică la naștere în România sunt copleșitoare. Indiferent care ar fi cauzele, nimic nu justifică comportamentul de mahala al unor cadre medicale în fața unui pacient sau mă rog, client de clinică respectiv viitoare mamă. Sunt moașe, asistente și infirmiere care hăituiesc oarecum femeia aflată-n durerea travaliului. Sunt medici care jignesc pe față femeia care naște. Vorbesc strict de Omenie. Dacă nu ai un suport solid, un psihic de fier și eventual cunoștințe în maternitate, mergi pe pronia divină.
Există personalități abuzatoare care și-au găsit locul și ograda în medicină. E destul ca-n echipa de la sală să existe o astfel de femeie care să nu se abțină să-ți spună de exemplu că ești grasă ca o vacă sau că-ți omori copilul că nu împingi bine sau c-ar trebui să taci pentru că ți-a plăcut când l-ai făcut. Sau să-ți fie groază de maternitate pentru că din jumate-n jumate de oră vine un personaj necunoscut ție care îți verifică dilatația pe contracție și un alt întreg carusel de dureri fizice și psihice care se adaugă pe măsură ce timpul trece și tu nu mai știi ce se întâmplă cu tine și cu corpul tău pentru că nimeni nu-ți spune nimic. Sau ți se spune că-i clinică universitară și că studenții trebuie să învețe.

Vânătorii iscusiți își binecuvântează vânatul care moare-n ultimele spasme, îngenunchind, după tradiție dar pacienților în vârstă, femeilor aflate-n durerile nașterii și uneori chiar copiilor nu li se cere acordul de multe ori și nu li se explică ce urmează și în ce scop.

Cred că nu exagerez când afirm că dacă nu l-aș fi cunoscut pe medicul meu, aș fi avut rețineri serioase cu privire la 9 luni de sarcină și nașterea în România.

Nu neg că și pacienții pot fi iritanți și nesimțiți dar cât și cum te poate jigni pe tine, moașa obosită de-atâtea prune coapte, o muiere aflată-n dureri și care abia-și ține placenta între picioare? Culmea că din tot ce-am citit, femeile mi-au părut cele mai răutăcioase în aceste momente deci

marș pentru Omenie s-ar putea? Ca să nu ne naștem copiii acasă, “ca-n sălbăticie” zic unii, neștiind unde-i semănată adevărata junglă și că-n multe țări naști acasă sau la spital asistată doar de moașă.

Cu siguranță mai sunt multe neajunsuri, dragă Familie Perfectă din stradă. Să ajuți e într-adevăr la îndemână și nu trebuie să organizezi un marș în care să minți că nu vrei interzicerea avortului ci susținerea femeii însărcinate și împlinirea voii Domnului.

“Nu am nevoie de nimic” înseamnă în multiple situații: “nu doresc să-mi creez obligații față de tine” dar dacă dorești să ajuți sau simți vreo obligație morală, o faci pur și simplu, nu trebuie curriculum. Asta cu: eu am vrut să ajut dar m-a refuzat e tot ipocrizie. Un om la necaz sau la greu va +ntoarce ochii dinspre mâna întinsă numai dacă știe că-l vei condiționa!

7 thoughts on “Marșul pentru viață și motivul fal(u)s: vrem să ajutăm femeia însărcinată

  • March 26, 2017 at 9:13 pm
    Permalink

    Articolul tau il citesc exact persoanele care inteleg si sunt de acord cu tine. Eu tocmai m-am calmat dupa ce ieri am avut o discutie pe tema asta cu niste persoane, inversunate sustinatoare ale interzicerii avortului, pe motiv ca e simplu sa apelezi la contraceptie, ca e ieftin si nu inteleg care e problema. Domnisoara era studenta unei facultati clujene. O alta doamna, jurnalista, incerca si ea ma sa ma convinga ca fatul nenascut are drepturi. Un tip zicea ca femeia are dreptul sa decida pana ramane insarcinata. Doamne, cate aberatii! Totul pe pagina unui domn foarte cultivat, cu studii religioase dar nu numai si care a pastrat un ton relativ neutru dar cred ca s-a amuzat copios pentru felul in care femeile sunt starnite unele impotriva altora. Nimeni nu misca un deget pentru femei si copii, pentru masuri de sustinere sociala, educationala dar toti vin cu restrictii. Mi se pare un tupeu si o nerusinare extraordinara! Daca femeile ar avea conditii normale de trai, protectie, sustinere din partea institutiilor statului nu ar mai ajunge sa apeleze la avort. Culmea e ca exact aia care sustin interzicerea avortului sunt cei care arata cu degetul catre mamele singure, care arunca cuvinte urate, si care nu misca un deget sa faca lucruri bune dar ei sunt cei care vor sa decida in numele altora. Pe femeile care sustin astfel de chestii nu as putea sa dau un apelativ dar am o cumplita scarba fata de ele. Sa fii femeie si insensibila la problemele altora e incredibil!

    Reply
    • March 26, 2017 at 10:11 pm
      Permalink

      Gabriela, nu as fi putut zice mai bine! Sunt 100% de acord cu tot ce ai scris.

      Reply
    • April 20, 2017 at 5:31 pm
      Permalink

      Comentariul tau mi-a adus lacrimi în ochi!

      Reply
  • March 26, 2017 at 10:21 pm
    Permalink

    Este dureros de adevarat tot ce ai scris aici. Am economisit un an de zile ca sa imi permit sa nasc la o maternitate privata pentru ca am fost ingrozita de ce inseamna o maternitate de Stat. Intai sa se introduca educatie sexuala in scoli, sa existe o legislatie care cu adevarat sa protejeze mama si copilul si din punct de vedere financiar. Stii cat mi-a fost decontata din nasterea la privat?? Nimic, desi si azi platesc CAS, iar vreo 12 ani angajatorii au platit sume foarte mari pentru ca aveam si salar peste mediu. Stii ce mi s-a spus? Ca a fost alegerea mea. Toate vaccinurile copilului le-am platit, pana si pe cel mai recent pentru ca de 5 luni doctorita noastra de familie asteapta sa vina vaccinurile comandate pentru pacienti. Deci nebunele care vor interzicerea avortului sa se calmeze si sa experimenteze pe viu ce inseamna sa fii mama si sa nu ai niste posibilitati….

    Reply
    • April 20, 2017 at 5:30 pm
      Permalink

      E trist ca se intampla asa. Cum să-ți plătesti pana si vaccinurile?

      Reply
  • March 26, 2017 at 11:28 pm
    Permalink

    http://madimih.blogspot.ro/2017/03/pentru-viata.html
    uite ca mai sunt mame care gandesc ca tine, draga hapi.
    si eu cand am vazut cele doua liniute m am gandit: si noi ce facem acum? eram mama cu norma intreaga deja, cu calculele facute ca mai bine ingrijesc de copil decat sa angajez femeie si eu sa merg sa muncesc pe te miri ce. asa ca nu aveam nici o luna de munca , deci nici un venit pentru noua sarcina pe care mi-o asumam. am sperat la ajutor, am sperat la toti cei din jurul meu ce erau incantati ca un bebelus va fi pe langa noi. ghici cat ajutor am primit… exact. eu si soțul.
    n am priceput nici eu rostul protestului. mai bine militam pro viață, pro calitatea vietii, decat contra a ceva.

    Reply
    • April 20, 2017 at 5:29 pm
      Permalink

      Am ajuns să cred ca protestele astea ajung să fie pentru multi un motiv în plus de-a blufa, de-a iesi din anonimat chiar si pentru o zi, un mod de interactiune chiar.
      Cauza e mai putin importanta.

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *