Marșul pentru viață și motivul fal(u)s: vrem să ajutăm femeia însărcinată

mars baloane viata„Manifestanţii au ţinut să sublinieze că nu cer interzicerea avortului, ci vor, prin acest marş, să susţină femeile însărcinate.„
“Ajută mama și copilul. Ei depind de tine.”

“Nu s-ar prăbuşi România dacă toate tinerele familii ar avea măcar câte trei copii” (ha-haaa, la asta am râs. Apoi m-a luat tristețea când am văzut adolescentele acelea care nu știu cum doare lama care-ți trece prin inimă când vezi două linii roșii (și) ți-ai asumat o sarcină de una singură taman în nemaipomenit de bârfitoarea societate românească. Păi dragelor, noi astea singure suntem problema, nu cele din familii tinere și fericite și perfecte.)

 

Sunt o femeie însărcinată. Din punctul meu de vedere s-a abordat fals problema iar mitingul a fost o fățărnicie. Eu nu sunt vocea Cuiva și nu scriu pentru o sumă de gravide, scriu ca să-mi amintesc pe când îmi va fi mai ușor, într-o zi. Acum încă e greu.

Însă nici 50% pe cât de greu le e altor femei care vor deveni mame singure. Și de asta notez aici, ca să se poată regăsi și alții în pielea mea.

Vreți să ajutați femeile gravide?

Faceți demersuri pentru schimbarea legislației.

Sunt o gravidă care nu va primi bani de la stat pentru creșterea copilului. Știți ce presiune psihică extraordinară implică acest lucru odată cu asumarea sarcinii? Știți că multe femei depind de bărbați abuzatori, alcoolici pentru că rămân gravide și nu au nici un sprijn material dar totuși nu ar renunța la copil? Știți că nu din inconștiență sau prostie am păstrat sarcina ci pentru că mi-am făcut niște planuri financiare pe care încet, reușesc să le mențin cu ajutorul celor din jur?
Și tot trăiesc cu frica zilei de mâine darmite femeile singure și fără loc de muncă?

Am avut nesăbuirea să nu lucrez 12 luni și apoi am rămas însărcinată. Din neputință și depresie, după doliu și despărțire nu am putut să lucrez.  Am 37 de ani și singura dată când am luat șomaj de la stat a fost pe când aveam 23 de ani. Eram la facultate și lucrasem 10-12 luni ca suplinitor la un liceu. Apoi n-am găsit imediat loc de muncă,  ajutorul părinților era limitat deci am depus actele pentru șomaj. Atunci am luat eu ceva de la stat. 4 luni.

 

Întrebarea este: cum mă sprijiniți voi pe mine și pe cele ca mine prin marșul vostru?
Sugestie: în loc să defilați cu eventuala familie perfectă în numele unei cauze ale căror efecte nu le-ați simțit niciodată, alegeți o gravidă pe care așa cum menționați -vreți s-o sustineti și virați-i din venitul vostru lunar o indemnizație. 3 luni de exemplu.

Cât i-ar da statul dar din te miri ce motive, mămica respectivă nu beneficiază. E plin internetul de cazuri și nu, respectivele nu vin din Papua Noua Guinee, nu au 5 clase și n-au locuit în cort. Nu au fost vreodată asistate social și nici n-au trăit până acum lucrând șase luni și apoi luând șomaj așa cum fac unii „navetiști” din țară și din afară.

Deși sunt nevoită să mă întorc la muncă după 4 luni NU voi primi stimulent pentru inserție ca altă mamă care se întoarce după un an. 

Ați ieșit în stradă cu-n fost membru al Parlamentului European, un om care a spus jurnaliștilor cu glas răstit că se află acolo pentru că face voia lui Dumnezeu pentru că așa scrie în carte.

Eu nu știu la ce carte se referă și n-am simțit voia sau vina lui Dumnezeu în tot ce mi se întâmplă. Voia și legea omului, DA.

Rolul lui Dumnezeu în toată povestea asta este să aline, nu să ne facă anatema! Delăsarea voastră orientată spre imagine arată multă dezinformare și nu are nimic a face cu credința. N-ați ajutat nicio femeie însărcinată și sunt sigură că n-ați schimbat absolut nimic din cele ce se vor întâmpla cu gravidele din toate straturile sociale!

În ce constă adevăratul ajutorul pentru familie?

Datorită prietenilor mei eu am reușit să-mi plătesc chirii în avans, să-mi rezolv probleme juridice (veți fi uimiti să aflați că o sarcină nu vine numai cu binecuvântări ci cu și mai multe probleme) și chiar să-mi găsesc un loc de muncă.

Știți voi oare câți prieteni mai rămân lângă o femeie gravidă care nu are nici partener?
E destul să dați un search pe google după asemenea povești. Unele sunt exagerate. Totuși, foarte puține femei mai păstrează cercul de prieteni. Majoritatea apropiaților dispar în asemenea condiții îmboldiți de jenă falsă și mânați de motive stupide. Până la urmă o gravidă singură și fără loc de muncă e o durere-n fund și-o bătaie de cap!
Am păstrat copilul datorită ajutorului major pe care l-am primit de la prietenii mei. Atei, creștini și cu diverse meserii, fără preocupări speciale pentru cauze sociale, Ei au salvat două vieți nu una!
Câte gravide singure credeți că au așa prieteni? Căutați-le poveștile și citiți-le și poate veți înțelege cum sprijiniți femeia însărcinată. Dar sigur, pentru asta nu veți apărea la TV.

Am ajuns să mă bucur că mi-am refinanțat un credit cum se bucură alții că-și cumpără o casă.

Femeia însărcinată pe care vreți s-o ajutați are nevoie de controale medicale și teste scumpe, timp de 9 luni!

De câte ori mă văd cu prietenul meu cel mai bun îi povestesc cum a fost la ultimul ecograf. Și el spune așa: “Doamne” (nu știe dacă crede în Dumnezeu însă sugerează că uneori uitându-se la viața mea, minunile există. În a lui nu prea dar în a mea da, zice el) “ce noroc ai cu medicul tău! Extraordinar! Să știi că-i mare lucru.”

Știu. O ecografie morfologică ajunge și la 400 roni, un dublu test costă 350 iar o ecografie normală 200. Teste și evaluări se fac lunar. Pe de o parte, astăzi se consideră o inconștiență să nu monitorizezi sarcina și pe de altă parte toate femeile știu că statul nu le decontează aceste cheltuieli și că medicii lor le cheamă la privat. Sunt foarte puține excepții. Femeia din România plătește și graviditatea și nașterea. Iar în spital încearcă să-și cumpere Omenia despre care amintesc mai jos.
“Cât plătiți lunar la medic?” m-a întrebat un kinetoterapeut zilele trecute. “Eu cu soția am ajuns la… E foarte greu.”
L-am crezut, plus că ei sunt o familie, nu o persoană cu-n venit.

Nimic nu plătesc

, am răspuns. Nu am plătit nici un ban. Medicul meu abia e de acord să ia ciocolata din când în când. Și cu aceea insist eu, că primesc des ciocolată Lindt.

Dacă vreți să ajutați o femeie însărcinată, alegeți una fără venituri și plătiți-i timp de câteva luni controalele la medic apoi predați ștafeta unei familii la fel de bineintenționate! Nu veți apărea la TV dar sigur sprijiniți cel puțin o viață!

Adevărate sau nu, poveștile despre cumpărarea omeniei în spitale, despre lipsa empatiei și despre cazurile de traumă psihică la naștere în România sunt copleșitoare. Indiferent care ar fi cauzele, nimic nu justifică comportamentul de mahala al unor cadre medicale în fața unui pacient sau mă rog, client de clinică respectiv viitoare mamă. Sunt moașe, asistente și infirmiere care hăituiesc oarecum femeia aflată-n durerea travaliului. Sunt medici care jignesc pe față femeia care naște. Vorbesc strict de Omenie. Dacă nu ai un suport solid, un psihic de fier și eventual cunoștințe în maternitate, mergi pe pronia divină.
Există personalități abuzatoare care și-au găsit locul și ograda în medicină. E destul ca-n echipa de la sală să existe o astfel de femeie care să nu se abțină să-ți spună de exemplu că ești grasă ca o vacă sau că-ți omori copilul că nu împingi bine sau c-ar trebui să taci pentru că ți-a plăcut când l-ai făcut. Sau să-ți fie groază de maternitate pentru că din jumate-n jumate de oră vine un personaj necunoscut ție care îți verifică dilatația pe contracție și un alt întreg carusel de dureri fizice și psihice care se adaugă pe măsură ce timpul trece și tu nu mai știi ce se întâmplă cu tine și cu corpul tău pentru că nimeni nu-ți spune nimic. Sau ți se spune că-i clinică universitară și că studenții trebuie să învețe.

Vânătorii iscusiți își binecuvântează vânatul care moare-n ultimele spasme, îngenunchind, după tradiție dar pacienților în vârstă, femeilor aflate-n durerile nașterii și uneori chiar copiilor nu li se cere acordul de multe ori și nu li se explică ce urmează și în ce scop.

Cred că nu exagerez când afirm că dacă nu l-aș fi cunoscut pe medicul meu, aș fi avut rețineri serioase cu privire la 9 luni de sarcină și nașterea în România.

Nu neg că și pacienții pot fi iritanți și nesimțiți dar cât și cum te poate jigni pe tine, moașa obosită de-atâtea prune coapte, o muiere aflată-n dureri și care abia-și ține placenta între picioare? Culmea că din tot ce-am citit, femeile mi-au părut cele mai răutăcioase în aceste momente deci

marș pentru Omenie s-ar putea? Ca să nu ne naștem copiii acasă, “ca-n sălbăticie” zic unii, neștiind unde-i semănată adevărata junglă și că-n multe țări naști acasă sau la spital asistată doar de moașă.

Cu siguranță mai sunt multe neajunsuri, dragă Familie Perfectă din stradă. Să ajuți e într-adevăr la îndemână și nu trebuie să organizezi un marș în care să minți că nu vrei interzicerea avortului ci susținerea femeii însărcinate și împlinirea voii Domnului.

“Nu am nevoie de nimic” înseamnă în multiple situații: “nu doresc să-mi creez obligații față de tine” dar dacă dorești să ajuți sau simți vreo obligație morală, o faci pur și simplu, nu trebuie curriculum. Asta cu: eu am vrut să ajut dar m-a refuzat e tot ipocrizie. Un om la necaz sau la greu va +ntoarce ochii dinspre mâna întinsă numai dacă știe că-l vei condiționa!

11 thoughts on “Marșul pentru viață și motivul fal(u)s: vrem să ajutăm femeia însărcinată

  • March 26, 2017 at 9:13 pm
    Permalink

    Articolul tau il citesc exact persoanele care inteleg si sunt de acord cu tine. Eu tocmai m-am calmat dupa ce ieri am avut o discutie pe tema asta cu niste persoane, inversunate sustinatoare ale interzicerii avortului, pe motiv ca e simplu sa apelezi la contraceptie, ca e ieftin si nu inteleg care e problema. Domnisoara era studenta unei facultati clujene. O alta doamna, jurnalista, incerca si ea ma sa ma convinga ca fatul nenascut are drepturi. Un tip zicea ca femeia are dreptul sa decida pana ramane insarcinata. Doamne, cate aberatii! Totul pe pagina unui domn foarte cultivat, cu studii religioase dar nu numai si care a pastrat un ton relativ neutru dar cred ca s-a amuzat copios pentru felul in care femeile sunt starnite unele impotriva altora. Nimeni nu misca un deget pentru femei si copii, pentru masuri de sustinere sociala, educationala dar toti vin cu restrictii. Mi se pare un tupeu si o nerusinare extraordinara! Daca femeile ar avea conditii normale de trai, protectie, sustinere din partea institutiilor statului nu ar mai ajunge sa apeleze la avort. Culmea e ca exact aia care sustin interzicerea avortului sunt cei care arata cu degetul catre mamele singure, care arunca cuvinte urate, si care nu misca un deget sa faca lucruri bune dar ei sunt cei care vor sa decida in numele altora. Pe femeile care sustin astfel de chestii nu as putea sa dau un apelativ dar am o cumplita scarba fata de ele. Sa fii femeie si insensibila la problemele altora e incredibil!

    Reply
    • March 26, 2017 at 10:11 pm
      Permalink

      Gabriela, nu as fi putut zice mai bine! Sunt 100% de acord cu tot ce ai scris.

      Reply
    • March 26, 2017 at 10:55 pm
      Permalink

      Hapi draga, sunt de acord cu tine si nu prea. Sunt cadru medical, deci da, stiu despre ce vorbesti. Da, in spital esti tratat ca un animal, de multe ori, in orice context, femeile sunt mai rele dar sunt rele pentru ca asa sunt lasate de Dumnezeu, in comparatie cu barbatii.In orice situatie, oricand, femeile, desi se spune ca sunt “mai sensibile”decat barbatii, realitatea dovedeste contrariul din pacate. N-am urmarit marsul sau stirile dar asa in treacat am auzit ca este un mars impotriva avortului si pro educatiei sexuale in scoli. Ma indoiesc ca nu ai fi de acord cu asta.La noi in tara in familie nu se face educatie sexuala. Foarte rar, si atunci, da , scoala ar putea ajuta. Eu inteleg ca tu esti subiectiva si privesti lucrurile din punctul tau de vedere, dar cate informatii ai tu despre judetele sarace, satele sarace ale Romaniei, unde mii si zeci de mii poate de femei nasc si cresc cate 4, 5, 6, etc, copii fara a avea servici…facand asta doar pentru alocatie, alocatia aia mica ce automat se duce pe tigari si alcool ulterior. DA, FAC COPII PENTRU BANI, AIA PUTINI, DAR PENTRU BANI.Si cate controale si ecografii crezi ca au facut in timpul sarcinilor? ZERO.La ce crezi ca s-ar ajunge daca toate asa zisele mame ar fi “sprijinite” de cate un om bun? Ce zici de responsabilizare, de educatie facuta in spitale de catre medicii obstetricieni la auzul propozitiei, “mai am 4 acasa”?. Dar pe nici un cadru medical nu-l intereseaza asta. Educatia medicala si sexuala. Nu anticonceptionale. Nu. Informatii, explicatii, trompe legate metode 100% sigure.Imi pare rau ca-ti spun asta dar tu vrei sa fie tratat efectul si nu cauza . In orice boala ( in cazul de fata a unei societati ) trebuie tratata cauza unei afectiuni, nu efectul, nu simptomele. Imi cer scuze daca am inteles eu gresit despre ce a fost marsul respectiv dar am tinut sa iti scriu pentru ca acum ceva timp , in timpul unui examen un medic m-a intrebat “ce sfaturi ii dai unei tinere mame de 15 ani in privinta cresterii copilului?”. Si m-au apucat dracii si am zis:”In primul rand o invat cateva metode de contraceptie…” Eu zic ca trebuie sa incepem cu inceputul. Ca daca vrei sa se inceapa cu continuarea e nevoie sa te muti intr-o alta tara europeana unde statul isi trateaza altfel cetatenii, mai ales mamele. Iti inteleg punctul de vedere si revolta si-mi pare rau si sper sa nu ma intelegi gresit. Eu doar privesc problema dintr-o alta perspectiva, cea a ” NU AVORTULUI!” in traducere “DA EDUCATIEI SEXUALE!” Nu stiu daca ti-ai dorit copilasul sau nu, din start ai tot respectul meu pentru curaj, iubire, bla, bla, pentru ca eu nu as avea curajul tau, dar stai tu linistita si nu-ti mai face griji ca esti mai puternica decat crezi si o sa muti muntii din loc daca trebuie, daca nu cumva ai si mutat o parte din ei pana acum!

      Reply
      • February 27, 2019 at 10:12 pm
        Permalink

        Din perspectiva asta si eu gândesc la fel. Cred că mereu e important unghiul din care privim. Sigur că atunci când scrii, te poziționezi ți în functie de starea de moment sau o intamplare care te-a deranjat la semenii tăi care te-au abordat pe stradă într-un anume fel.
        Sunt absolut de acord cu nu avort si da, educatie sexuală! Uite că am si femei adevarate care nu-s nici sărace, nici rele, nici proaste dar o să le spună copiilor cât s-au sacrificat ele – o viață. Eu nu-mi dau seama ce înseamnă să te sacrifici pentru un copil pentru că-l iubesc necondiționat, îi ofer dragoste și vreau să creasca liber de prejudecati. Greul e asimilat sacrificiului, deduc de aici nefericirea bietei mame.
        Doamne, sunt bucuroasă că-i pot răspunde și ei că de aș fi folosit prezervativ eu nu mai prea aveam chef să trăiesc. E greu să recunoști asta într-un loc în care te citesc vecinii și familia 🙂

        Dar doamna de mai jos are dreptul la opiniile si frustrarile ei.
        Când eram tanara (hi hi) se facea educatie sexuala în școli. EPS. Cadre medicale. Ma gandesc ca totusi acele cazuri de care spui tu vor rămâne nerezolvate mult timp și așa cum am fost abordată eu de către asociatia pro familie: doamnă, dar sa-i facă și să-i dea la casa de copii, parcă este în Dej! Mi-a venit să vomit. Mi se pare extraordinar de trist. Dar asta e, viata nu-i dreaptă, stim asta.
        Cum să fie când noi ne-am rupe-n bucăți unele pe altele, vezi mai jos 🙂 Veșnica-capră românească și chestia asta cu sacrificiul. Cred că femeia de mai jos înnebunea dacă avea viața mea timp de 8 ani și apoi un copil. Cu botox cu tot 😉

        Nu stiu de ce au ajuns multe comentarii în spam iar eu n-am mai verificat demult

        Reply
    • April 20, 2017 at 5:31 pm
      Permalink

      Comentariul tau mi-a adus lacrimi în ochi!

      Reply
  • March 26, 2017 at 10:21 pm
    Permalink

    Este dureros de adevarat tot ce ai scris aici. Am economisit un an de zile ca sa imi permit sa nasc la o maternitate privata pentru ca am fost ingrozita de ce inseamna o maternitate de Stat. Intai sa se introduca educatie sexuala in scoli, sa existe o legislatie care cu adevarat sa protejeze mama si copilul si din punct de vedere financiar. Stii cat mi-a fost decontata din nasterea la privat?? Nimic, desi si azi platesc CAS, iar vreo 12 ani angajatorii au platit sume foarte mari pentru ca aveam si salar peste mediu. Stii ce mi s-a spus? Ca a fost alegerea mea. Toate vaccinurile copilului le-am platit, pana si pe cel mai recent pentru ca de 5 luni doctorita noastra de familie asteapta sa vina vaccinurile comandate pentru pacienti. Deci nebunele care vor interzicerea avortului sa se calmeze si sa experimenteze pe viu ce inseamna sa fii mama si sa nu ai niste posibilitati….

    Reply
    • April 20, 2017 at 5:30 pm
      Permalink

      E trist ca se intampla asa. Cum să-ți plătesti pana si vaccinurile?

      Reply
  • March 26, 2017 at 11:28 pm
    Permalink

    http://madimih.blogspot.ro/2017/03/pentru-viata.html
    uite ca mai sunt mame care gandesc ca tine, draga hapi.
    si eu cand am vazut cele doua liniute m am gandit: si noi ce facem acum? eram mama cu norma intreaga deja, cu calculele facute ca mai bine ingrijesc de copil decat sa angajez femeie si eu sa merg sa muncesc pe te miri ce. asa ca nu aveam nici o luna de munca , deci nici un venit pentru noua sarcina pe care mi-o asumam. am sperat la ajutor, am sperat la toti cei din jurul meu ce erau incantati ca un bebelus va fi pe langa noi. ghici cat ajutor am primit… exact. eu si soțul.
    n am priceput nici eu rostul protestului. mai bine militam pro viață, pro calitatea vietii, decat contra a ceva.

    Reply
    • April 20, 2017 at 5:29 pm
      Permalink

      Am ajuns să cred ca protestele astea ajung să fie pentru multi un motiv în plus de-a blufa, de-a iesi din anonimat chiar si pentru o zi, un mod de interactiune chiar.
      Cauza e mai putin importanta.

      Reply
  • March 27, 2017 at 12:34 pm
    Permalink

    Mai intram din cand in cand pe blogul tau ca-mi placea cum scrii dar mi-a trecut din pacate, sau din fericire. Stau si ma intreb acum care e diferenta dintre o gravida de 14 ani, cu 8 clase dintr-o familie “cu probleme”si fara prea multa educatie, si autoarea articolului de fata. Diferenta ar fi ca ea ar avea tot dreptul sa ceara ajutorul si sa se planga, ca are 14 ani nu 37. Desi aparenta ar spune ca tu esti culta,stilata,etc… inteligenta ta emotionala lasa mult de dorit. E drept ca asta nu tine neaparat de educatie. A cui e vina stimata viitoare mama, ca la varsta ta nu ai o casa a ta si ca stai in chirie, ca ai ramas gravida fara sa-ti propui asta,ca 12 luni nu ai avut servici ( si eu am stat cam doi ani fara servici din cauza unei depresii majore dar asta- i viata, cand esti dobitoc, platesti, principalul e sa-ti inveti lectia – si nu m-a ajutat nimeni, am trait din banii mei de zile negre, 0 excese)? O fi statul de vina…ca de’, statul si guvernul sunt de vina pentru tot! De termenul “responsabilitate” ai auzit vreodata? Si prin urmare de diverse metode de contrceptie?Sau responsabilizare. Dar asta tine de educatie si de ani de viata din care oamenii ar trebui sa invete niste lectii. Cel putin cei inteligenti fac asta. Ai tupeul si nesimtirea sa ceri ajutor si sa te plangi ca nu ai bani de chirie si de crescut copilul si ca te-au parasit multi prieteni,etc? S-or fi trezit si ei la realitate ma gandesc si si-au dat seama ca e pierdere de timp. E bine ca totusi ai bani pentru manichiura, pedichiura, botox…e bine ca ai avut bani de vacante si lucruri scumpe cand altii s-au sacrificat si-au muncit pe branci sa-si cumpere o casa si intre timp au folosit metode de contraceptie tocmai pentru ca se gandeau “ce-as putea sa-i ofer eu copilului meu acum?” Si a propos, astia altii n-au luat somaj in 40 de ani nici macar o zi. Nu, draguta, nu statul este de vina pentru prostia din capul nostru ci noi. Sau ma rog, poate sa fie Dumnezeu, ca El ne-a facut asa. Cum ar fi sa ne f**em toti viata, fiecare dupa cum are chef, ani de zile, dupa care hop, trantim un copil si ne revoltam ca statul nu ne sprijina? As vrea sa empatizez cu tine dar solidaritatea fata de ADEVARATELE femei ma impiedica. Nu ai dreptul moral sa te plangi. Daca tot ti-ai asumat pastrarea copilului macar fa-o cu demnitate ca pana la urma asta inseamna asumare. Da, sunt impotriva avortului in general si ar trebui sa apreciez gestul tau “asumat” dar nu pot pentru ca: 1. este asumat doar in aparenta altfel articolul tau ar fi trebuit sa nu contina nici un fel de lamentare si “plangere de mila” si 2. stiu ca nu iubirea pentru copil te-a facut sa pastrezi copilul ci iubirea de sine, tipic feminina – stai linistita, sunt multe femei ca tine care confunda iubirea de sine cu iubirea de copii, mai ales dupa o varsta – sa te iubeasca si pe tine cineva neconditionat, sa nu mai fii singura,bla, bla,bla, Stiu ca nu o sa postezi comentariul meu – desi n-ar fi o idee rea s-o faci pentru ca ar sari multi sa ma injure si sa-ti planga de mila si asa ti-ar creste stima de sine) dar macar citeste-l pana la capat, uita-te in oglinda, recunoaste-ti greselile, asuma-ti-le, indreapta-ti coloana vertebrala, pentru ca copilasul tau are nevoie de un exemplu pozitiv si luptator in viata, nu mai da vina pe altii pentru problemele din viata ta si nu mai astepta pomana! Si acum ca sa ma autoexclud din categoria “femei care sunt rele cu femeile” sau mai degraba, nu, sa explic de ce sunt rea, pentru ca stiu ca sunt…tocmai pentru ca sunt o mama singura care si-a crescut baiatul singura de la 1 an, dupa ce ani de zile a spalat diverse prin alte tari, printre care si toalete, cu gandul la o casa si la un viitor copil pe care sa-l iubeasca nespus. Si apreciez orice femeie care are curajul sa-si asume o sarcina singura,si care stie si e constienta ca iubirea pentru celalalt inseamna de multe ori sacrificiu de sine, orice femeie care face asta cu demnitate si cu responsabilitate. Dar nu pot aprecia o femeie – nu ca ai avea nevoie de aprecierea mea – care traieste dupa principiul invers: iubirea pentru sine inseamna de multe ori sacrificiul celorlalti. Trist este ca sunt multe ca tine, se vede si din comentarii. Pica para malaiata…Si femeile rautacioase sunt ele, ADEVARATELE FEMEI, care se tarasc pe branci si lupta pana la epuizare toata viata, pentru puii lor, fara sa icneasca.

    Reply
  • March 27, 2017 at 7:40 pm
    Permalink

    Cand am ramas eu insarcinata stateam singura intr-o garsoniera, de-abia ma angajasem la serviciu dupa un somaj de cateva luni, nu hotarasem nimic cu partenerul meu in privinta casatoriei… Nu parea un moment bun pentru asemenea experienta. Dar, desi aveam o sarcina in care mi-a fost rau inca din prima luna, doctorita m-a convins sa o tin. Apoi lucrurile s-au aranjat intr-un fel, e drept ca in chinuri si cu multe peripetii. Vreau sa spun ca nimeni nu poate hotari pentru altul, nu poate judeca pentru altul si nu poate intelege cu adevarat situatia altuia. Singura care poate hotari este femeia si numai ea. Restul sunt vorbe in vant aruncate de oarescine care nu au trecut prin cine stie ce experienta de viata. Iar daca n-ai avut un copil, cu tot respectul, habar n-ai despre ce iti dai cu parerea.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *