Let-s sforăim!

Stau în fata pavilionului, tremurand, îmbrăcată preț a porter: halat cu puchitei, pantaloni S Oliver- vi se pare doar c-ar arata ca pijamaua, bocanci albi. Într-o mana țin cafeiul de 2 lei extras din aparat și-n ailalta îmi tremura țigara.
„Mno da sa fumezi, văd ca poti” lansează cheliosul acneic ce matura frunzele.
Cum juma de sânge îmi fuse extras, răspund cu partea irigata din creier:
„Auzi nene? Mi-o amorțit on dejet, nu-s moartă.”
2 brancardieri izbucnesc în râs.

Intru în camera și „bunica” vrea neapărat sa mananc dovleac, sa „fac ruji în obraji”. Știu de ce mă alinta „bunica”, trece vizita și ma întreabă: „auzi da nu mai dansezi oțîră? Că ashe dans frumos n-am mai văzut, numa de-alea de-ș arată tâtzele p-ăla, cum ii zâce, unde șede Măruță”
„Diseara buni, c-acu mai avem diverse de făcut, unu intra, altu iese și ma tem ca m-or transfera la spitalu 9”
„Apoi io nu stau aishea fără matale ca tare draga îmi iesti. Internarea asta n-oi uita-o câte zâle mai am.”
„Glumesc bunica, îți dansez diseară.”

Noapte-i mai grea. Ca io și buni ne descurcaram, ba chiar m-am lăsat de fumat, pana-a venit tanti din Maramures. De comitet femeia. Pan la ora 9 când a înghițit o pilula de i s-a lipit laringele de trahee și-a adormit ca frumoasa din pădurea ciuruita. Nu mergea volumu în căștile mele cât sonor avea dânsa la sforait. Scap pe jos telefonu, telecomanda, telescaun n-avem, vez de treabă. Ma gândesc s-o intorc cu tot cu saltea da mi-e mila de buni care stă ca sfânta, cu-n ochi deschis și unu bulbucat înspre locomotiva de vis a vis.

A doua noapte-i mai ușoară. Se schimba vremea, medicatia, circulatia limfei și cum se face ora 21, zoreaua noastră se transforma în brezaie și fornăie oarecum. Eu ma întreb de ce, timp de o oră jumate. I-au pus doar trei picuri intre ochi, mare tratament, mare- da tanti trage de zici c-are 88 de linii de marihuana pe pernă.

Buni de împrumut, draga de ea, își infasoara naframa mai strâns și mai ca i-as dona mp3-ul meu dar ma tem să mă duc înspre fereastra.
Grădina botanica-i aproape. Îmi banuiesc colega ca-i etnobotanista. Da totuși, în somn? Adică doarme și pufaie așa din doua în doua minute? Brusc îmi vine să-mi plâng păcatele- c-am cobit ieri ca sforaie fix 7 ore din asazisa noapte. Dar asta cu trasu pe nas mă omoară că e noutate.

Sper ca nu suntem prietene pe feisbuc, ma gândesc serios să-i pun un dop într-o nară, c-o sa pufaie pe gură, ca tot omu. Și mâine dau search pe ditamai internetu sa văd dacă mai exista în lumea asta ticuri în somn. Dacă sughița 2 ore, era mai ușor ca-i pușcam un balon lângă ureche, garantat le reușea resuscitarea și pâna atunci, adormeam și eu.

Pana una alta, va jur ca nu-s într-o secție securizată.
Sară bună s-aveti.

14 thoughts on “Let-s sforăim!

  • November 20, 2014 at 10:11 am
    Permalink

    Hapi, draga, in primul rand sa te faci bine repede, repede, ca nu-i nici un haz sa stai prin spitale. 🙂
    Cat despre sforait, la mine e unul din efectele adverse ale sarcinii. 😀 Bietul husband nu a mai vazut o noapte normala de somn de vreo luna. Si eu pe langa el, ca ma mai inghionteste delicat uneori sa ma avertizeze sa ma intorc pe partea cealalta…Asa ca te intelegem.
    nu uita sa te faci bine repede, da?!

    Reply
    • November 27, 2014 at 6:36 am
      Permalink

      Las ca trece repede la tine sforaitul si vine bebe, e super ca te odihnesti.
      Husbandu poa sa se mai mute si-n alta camere, sa-i guite porcutii.

      Reply
  • November 20, 2014 at 11:03 am
    Permalink

    Eu iti doresc sa te faci bine. Cat despre doamna pot spune ca te inteleg perfect. Solutia cu dopulo in nas e riscanta ca poate sta in directia ta si il lanseaza fara voie si nu ai vrea sa te alegi si cu vreo vanataie. Ar mai fi o solutie, sa treaca zana sforaitului sa-i lase un plasture antisforait pe perna 🙂

    Reply
    • November 27, 2014 at 6:35 am
      Permalink

      Exact, e riscanta pentru vanataie 🙂

      Reply
    • November 27, 2014 at 6:34 am
      Permalink

      Multumesc Max!

      Reply
  • November 20, 2014 at 1:59 pm
    Permalink

    Sa te faci bine! Cu sforaitul, asta e…. Sa ma vexi pe mine de cand mi -au umblat vracii prin nas :))))… Sare pilota de pe Eva! :))))

    Reply
    • November 27, 2014 at 6:34 am
      Permalink

      Cred ca de la medicamente se sforaie in halul ala, totusi.

      Reply
  • November 20, 2014 at 7:48 pm
    Permalink

    “juma de sange”??
    Insanatosire grabnica!

    Reply
    • November 27, 2014 at 6:34 am
      Permalink

      Se reface repede. Am galgait intr-o seara un pahar de vin rosu, abia am apucat sa-l termin, deja visam.

      Reply
  • November 21, 2014 at 3:57 pm
    Permalink

    Da’ strasnica tovarasa de salon ai! Sper ca nu ai ajuns din motive serioase acolo si ca te vei intoarce repejor acasa. Sforaitul dauneaza grav sanatatii. Mintale. Consortul meu horcaie mai ales cand este obosit, eu “torc” mai infundat si nu tot timpul. Dupa umila mea parere spitalul mai rau te imbolnaveste, asa ca fii cuminte ca sa scapi repede.

    Reply
    • November 27, 2014 at 6:33 am
      Permalink

      I m home 🙂

      Reply
  • November 24, 2014 at 7:40 pm
    Permalink

    sănătate multă! restul… să uiţi repede.

    Reply
    • November 27, 2014 at 6:32 am
      Permalink

      Multumesc

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *