La camera de garda cu copilul: despre lipsa de empatie a pediatrei

S-a scris mult și au scris medicii: când NU trebuie să te prezinți la garda_urgențe pediatrie (nu știu care este diferența, m-aș bucura să-mi explice cineva). Cum NU trebuie sa te prezinți la garda. Ce NU trebuie să faci în gardă. Ce NU ar trebui să spui în garda. Ce Nu le place medici(lor) în gardă.

Medicii pleacă de la premisa că într-un orășel mic sau o comună, majoritatea locuitorilor sunt dezinformați total și eventul necorespunzători social raportat la statutul lor de medici. La camera de gardă, oaw!

Medic chirurg din oraș mare: e-o tâmpenie dacă doctorul se poziționează așa.

Vin și mulți pacienți foarte enervanți care nu au ce căuta acolo dar îi las să aștepta și apoi îi văd. Nu suntem altfel de oameni, doar de-ăștia pasionați de clinici, statut, anatomie, undeva s-a produs click-ul spre medicina. Dar am colegi care nu au avut nici la început pasiune și plăcere în a trata alte persoane. Pe de alta parte am și colegi analfabeti emoțional dar buni clinicieni, buni pe diagnostic. Ăstia de obicei nu prea vorbesc cu pacienții, trimit rezidenții sau asistentele. Am și colegi răutăcioși și care nu se simt bine dacă nu te exploateaza în vreun fel. Mult și des. Am colegi care mint, jignesc și pârăsc la conducere. Mai greșim dar de ultimele relatate mă mir. Eu ca medic de urgențe nu am timp pentru așa ceva și nici nu îmi permit să șicamez pacientul. Sau să fac râcă între colegi. Nu-mi convine ceva? Mă prefac că nu aud. Dar asta nu înseamnă ca-l ignor. Suntem fix ca alte categorii numai că reparăm semeni de-ai noștri, suflete, membre. Sau așa ar trebui să facem la serviciu. Acasă aceleași probleme ca orice om. Le spun și studenților să facă repede și clar delimitarea.

Doamnă doctor pediatru dintr-un oraș mic iată ce NU este (ne)voie să faci când ești de gardă la urgențe la pediatrie. Vei fi uimita de relațiile bune pe care le poți avea cu aproape orice apartinator!

1. Nu cere acte și certificatul de naștere imediat ce-am intrat în cabinet, asta dacă ai binevoit să-mi deschizi ușa.

Primul cuvânt, prima grimasă de pe fața ta de nou venită în oraș sau doctoriță deja depășită și obosită chiar contează! Dacă mama și copilul sunt acolo, înseamna ca mamei îi pasă, că ea crede că este ceva grav (chiar dacă tu vei considera ca nu e) și ce să vezi? N-a apucat să arunce rațele, suzeta, biberonul, batistuțele din bumbac și alea din hârtie, zornăitoarea, pufuleții și poate chiar rujul Clinique din geantă, ca să aseze frumos dosarul copilului. Sau alea-s în rucsac? Vai, dar cu un bebeluș care varsă și se dezhidratează și pe o parte și pe alta ea le-a încurcat și poate n-are nici portmoneul la ea!
Știi ce? O doare-n fund de acte și nici nu îti va citi ție ecusonul și nu se va uita dacă ai gulerul curat sau nu, dacă îți pui mănuși sau nu. Spune-i întâi bună ziua, nu e nevoie s-o iei în brațe dar nu, dacă a venit de urgență la tine NU are certificatul vieții florii din grădină!

Poți să întrebi mai târziu despre asta și să consulți copilul sau să-i spui frumos că tu nu o primești fără certificat și de-acolo, va descurcați voi.

2. Nu întreba unde-i tata, mama mare și nu face comenzi: care cu ce să vină de la farmacie.

Nici ea nu ți-a spus că frigideru ăla din care ai scos tu nu știu ce, are culoarea pișatului de șoareci și-i amintește de clasa a treia când trebuia sa stea la rând în clasă, după fiecare vacanță, s-o caute un felcer în cap. De păduchi adică.

Dacă vezi că e nevoie de ceva și nu ai materialul, întreab-o -în funcție de urgență desigur- cum ați putea face să îi parvina cutare soluție de la farmacie pentru că tu nu o ai dar ai avea nevoie de ea!

Poate tat-su-i cu satelitu și în cazul în care singurul moment important este intervenția de orice natură -uneori doar emotionala sau de incurajare și informare- legată de copil nu vrea să faceți psihanaliza segmentelor socio parentale.

3. Nu îi cere agitata bilet de trimitere. Sigur n-are. Nu e urgență, vezi tu de la 4 metri sau din spatele gemulețului? N-o primi. Acțiunea și reacțiunea merg în ambele sensuri.

4. Explică- mamei ce ai de gând să faci.

Cel mai probabil vei consulta copilul dar nimănui nu-i place să te vadă că scoți 3 ustensile, o seringă, o lampă și taci ca muta. Am spus oraș mic. Nu suntem deci nici pe la triaj, nici la UPU Cluj, nu se colabează vasele de sange, nu e șoc, despre cazuri de-astea vorbesc. Deschide gurita aia minunata și spune-i femeii sau familionului că ai dori să vezi copilul și ca trebuie să faci o fișă și ce mai ai tu pe-acolo în protocoale.

Nu spune: puneți copilul acolo și nu te-apuca să-i deschizi gura cu forța lu ăla micu. Mama are dreptul sub o formă sau alta să participe la actul medical iar dacă ai 10 hartii, dă-i-le repede să le semnez, garantat o va face, numai s-o lasi să vadă că ăla micu nu urlă ca apucatu cum făceam noi la grădi când ne obliga să stăm la vaccin si ne țineau îngrijitoarele!

5. Nu striga la mamă. I-a dat ciorbă, l-a ars (??) n-a avut grijă și i-a crescut o bubă la fund? Ține-te de protocol.

Nu o certa că i-a dat lapte fără gluten. Colegul tău, pediatrul din Constanța a recomandat așa în urmă cu 3 zile și ea a urmat sfatul medicului. Ce rezolvi dacă o bulversezi și o provoci? Dacă strigă ea la tine poate îi atragi atenția ca e agitata, hei, are un copil mic în brațe, e posibil să fie disperată, nu-i așa că și tu ai fost o dată în situația asta? E momentul tău să faci lucrurile bine. Nu mai suntem în epoca ceausescu iar dacă ești femeie, n-ar trebui să uiți prin ce a trecut mama, sora, mătușa, vecina sau prietena ta, cel puțin una! Bătaie de joc la nașteri (taci că ți-a plăcut când l-ai făcut) și chiuretaje cu sonde nesterile. Poți să fii umană dacă empatică nu se poate? Pliz!

6. Nu pierde timpul dacă nu știi ce să faci și redirectionează mama cu copilul.

Explicație chirurg: Nu eram de gardă. Mă sună un coleg care era Îmi spune c-are o urgență cu un pacient cu sângerare puternică pe-un segment identificat al tubului digestiv. Îmi spune și cât de puternică e.
– Ce să fac, s-o opresc???
Am rămas mut, mă uitam la fotbal. Colegul mea avea capacitatea și resursele să oprească hemoragia dar el pierdea vremea vorbind cu mine la telefon și nu era rezident. Iar eu eram acasă, nu pe altă secție. Nu m-am putut abține. I-am spus nu boule, lasă-l să sângereze… Am închis și am sunat o asistentă.

7. Nu fă pe ofensata pentru că ți se pun întrebari.
Nu e nimeni la coadă. Oricum, nicio urgență. Suntem la @circa, nu uita. Nu uit nici eu. Dar vreau sa am încredere în tine. Vreau să știu dacă mai posibil să se întample cutare lucru și te întreb.
Nu-ți da ochii peste cap, dacă nu știi, spune că e probabil sau nu sau da sau știe sfânta vineri.

8. Iarăsi: Nu căuta un punct slab ca să mă faci să mă simt o mamă nepricepută. Sigur, sunt deja destul de necăjită!

Vaaaaai da l-ați tăiat împrejur, cine v-a recomandat tâmpenia asta? I-ați pus gheață-n cafea și ser fiziologic în lapte? I-ați dat tratamentul cutare? Lasă-ți problemele pe dunga scaunului din vestiar când îmbraci halatul, nu te indigna pe unde apuci. Sună altfel daca-mi spui ca tu consideri că a gresit colegul tău si ca nu se dă dexa sau nurofen si ca tu dai miere de albine cu gheață și mă trimiti acasă să ard mucilagiu de-ala de orez. Măcar ești de treabă, nu o să te cred incompetentă. Sigur, probabil nu-i voi da mierea.

Da, știm, sunt și apartinatori enervanți și culmea, parcă ești mai nervos și îți vine să scuturi pe cineva când ai un copil bolnav dar știi bine: majoritatea părinților sunt chiar ok când vin la tine.

9. NU aștepta bani.

Dacă aștepti bani și nici nu mi-ai tratat copilul, dacă l-ai internat aiurea ca să-ți iasă ție număru de… așa pentru o perfuzie ce se putea face-n ambulator, ma simt ca-n romanu ăla cu dragostea pe maidan. Maidan faci din medicina pediatrică și nu cu dragoste or să te pomenească ceilalți în relatările și-n rugăciunile lor. Cel mult cu lacrimi de tristețe! Și așa o să-ți rămână renumele pentru că nu ai greșit o dată ci repeți greșeala.

Pentru apartinatori: nu vă răstiți la medic și nu faceți scandal iar dacă dați bani pentru nimic unui medic pediatru care face garda, e vina voastră și probabil copiii voștri vor trebui să facă la fel. Sunați-vă si medicul de familie. Daca are si copii în liste e posibil să vă fie de mai mult ajutor. Mie mi-a fost! 

Informați-va: Vedeți care e salariul unui director manager de spital (și-l merita pe deplin dacă e doctor bun!!!!) dar vedeți și care sunt salariile asistentelor din orașele mici, ale celor care stau 24 de ore, ale anatomopatologilor, ale fetelor de la policlinică sau biochimie. Acolo unde se lucrează cu tot felul de substante și fluide scarboase ca s-o spunem p-aia dreapta.

Salariul lor e MIC încă, unele venituri chiar au scăzut. Responsabilitățile și lipsa acută a personalului și volumul de munca cu care se confruntă și doamna doctor de gardă la pediatrie dar și asistenta care trebuie să fie la capul bolnavului au rămas. Și nu e nici asistenta la bolnav, pentru că-i trimisă-n 3 locuri. Infirmiera la fel.

Pe scurt unii au timp să-și bea cafeaua-n tihnă și tot nu sunt multumiti. Tot au timp să facă zânzanie, să își barfeasca colegii sau pacienții. Cât timp nu întinzi mâna sau buzunarul spre pacient ca să ai bani de coafor și pedichiură (că din salariu îi plătești școala lu fii-tu eventual prin Ingland), cât timp nu ai uitat că și copilul tău a avut un an, doi, trei, amintește-ți să fii OM. Eu ca apartinator vreau doar sa MA AJUTI, sa îmi ajuți copilul. Și ai tot respectul meu chiar dacă ai greșit poate, ca oricare, de multe ori, nu mă interesează.

Însă s-o faci pe repeat și cu intenție?

Un medic bun din orice specializare își respectă pacientul iar pacientul îl respectă la rândul lui și încearca sa accepte ca acestea sunt condițiile de așteptare, tratament, protocol.

 

O mamă cu un copil în brațe, la camera de gardă, are nevoie de o încurajare nu de un scuipat și n-a venit să vă evaluați reciproc cunoștințele sau lipsa lor. A venit s-o ajuți. Dacă nu poți, pleacă la anatomie patologica, acolo nu trebuie sa vorbești prea mult. Dar stai, e mic salariul anatomopatologilor și n-ai gărzile astea bine plătite.

3 thoughts on “La camera de garda cu copilul: despre lipsa de empatie a pediatrei

  • July 13, 2018 at 12:21 pm
    Permalink

    Noi am avut mereu experiente decente si chiar fara sa zic a cui nepoata e fie-mea. La pediatrie Bega din Timisoara am fost incantata de cum se poarta cu toti. Si, cand am fost eu in rahat, muscata de ciobanescu’ din dotare, m-au dat pe spate la Judetean la UPU si la Chirurgie. Dar din pacate STIU ca nu e asa peste tot 🙁

    Reply
  • July 15, 2018 at 3:13 pm
    Permalink

    Aoleu, mi-ai adus aminte de balaurul de care ne-am izbit noi de vreo doua ori la urgente. O demoazela batrana care exact asta facea: se uita la tine ca si cum ti-ai fi imbolnavit intentionat copilul, numai ca sa o sacai pe ea cu prezenta la ore nepotrivite. N-o sa uit cum m-a luat cand facuse pustiul scarlatina. Ziceai ca trebuia sa am pregatire speciala si sa-mi dau eu seama ce boala era. Asa de tare m-am abtinut atunci sa nu-i zic vreo doua vorbe dulci.

    Reply
  • July 15, 2018 at 8:42 pm
    Permalink

    parca ai descris sectia de padiatrie de la noi de la urgențe…. oare cati ani va mai fi asa? daca face copilul febra vineri seara mai bine te duci la biserica sa te rogi pentru el decat la urgente. sau pleci in alt oraș. si stai cu inima la gat si termometrul in mana si astepti sa se faca luni sa te duci la medicul tau in care ai incredere….

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *