Iubiri vesnice, palate si rochii libaneze

rochie liban
Venerez iubirile vesnice. Acelea de 20-30 de ani. Le admir insa pe cele grele si simple. Oneste.

Intre beeperul de la cafea si pachetul de Vogue pe care l-a ascuns consortu- pentru ca stie ca fumez 20 in 4 zile, spun ca ma las si apoi strig ca nu mai am tigari- am citit trei încondeieri sentimentale. Care mi-ar fi adus macar un gâdilat la inimioara, dac-as fi fost o femeie normala, cu vise normale, cu dorinte normale, cu scenarii de care sa trag pana-mi ies fire albe în păr.

Te iubesc pentru ca nu te pot avea

Foarte tarziu mi-am cunoscut sloganul.

Dupa ce am citit Ciresarii de 4 ori, eram fata din castelul in alb- sau invers- mi-l imaginam pe Cristi urcand pe munte, sa ma ia pe mine, unica si cea mai frumoasa femeie din orasul in care ploua de 8 ori pe saptamana.
Cristi a venit, e drept, cu intentia absolut înălbită moral- de a mi-o pune primul (iubirea, ce credeti) – mai erau virgine pe stoc. Dar eu voiam aripi de zapada si fluturasi, un râuleț care curge si un Cristi care sa isi suflece jeansii, sa ma ia pe mine in brate sa nu-mi ud… pantalonii scurti. Oricum, colega mea, Florentina, era available înainte sa stie Mark Zuckenberg ca se va intampla acest lucru.

Cristi nu voia sa ma piarda, drept urmare a venit si belicosul moment cu ti-am dat un inel- dar era prea tarziu, ma saturasem de el, de pupicuri, de nimicul pe care-l aveam în comun.

Am rescris romanul oarecum, in viata mea. Mi-am decapitat Ciresarii tocmai pentru ca voiau sa ma salveze cu forta.

Mai arunc un ochi pe facebook

si văd ca purtatoarea de cuvant a noului presedinte nu e multumita de ce-a gasit la Cotroceni. Nici eu nu sunt multumita că mi se leaga de inima numai personajele pe care nu le pot avea si nu trebuie să le am. Dv aveti solutii, eu nu pot decat sa sper ca nu mă voi reîncarca in Coreea obligata fiind  sa-mi dedic nurii unui sexos precum liderul  Kim Jong-Un.

Ce vreau sa spun e ca alegi – ce vezi, ce crezi ca ti se potriveste, ce gandesti ca e conform dorintelor tale. Aleg altii insinuîndu-ti standarde, dându-ti un ghiont si in cel mai amuzant caz, alege viata solicitandu-ti un ultimatum si cativa copii. Uneori esti ales- si-ti convine.
Foarte multe femei cred că „aleg“ un drum sigur pentru ca nu vor s-ajunga la 50 de ani sa(si) mangaie singure pisica. Si evident pentru ca sunt îndragostite pleaznă. Nu ma refer la palma aia- confundabilă cu fardu- pe care-ar eventual suporta-o un numar neglijabil de domnite de vită aleasa. Da, stiu, mereu îmi lipsesc diacritice, eu însami nefiind o mare critica a Sinelui.

Revin la Cotroceni. Nu eu, purtatoarea de cuvant. Nu-i place, experienta a bagat-o in sperieti, e antic, e vechi, e birocratie, ti se ofera un pahar cu apa si pentru acela trebuie sa semnezi. E greu. Inteleg.
Asa cum trebuie sa semnezi dupa ce umbli o lună, sa-ti pregatesti verifici hartiile si să te infiintezi cu viitorul vesnic sot la cununia civila. Platesti TOT, da, fiecare coala.

Apoi la camera de garda- unde iarasi trebuie sa semnezi, sa-i faci fisa de internare si sa explici de cand are hemoroizi, ca esti apartinator deja. Platesti medicamentele, hemoroizii e boala domneasca. Poate finantele nici nu ti-au transmis ultima dovada de plata la CAS si atunci platesti si pt evaluarea psihologica. Care-ti va fi ceruta daca o iei de coama pe Noptissima de la unicul ghiseu.

Potrivit Tatianei Niculescu Bran, “opulenţa unor birouri imense şi întunecate se combină cu starea precară a instalaţiilor sanitare”.

Potrivit mie-mi (cer scuze nu am recitit gramatica academiei) ati putea lua 2 echipe. Intai una de evaluatori. Ca sa vedeti exact ce va costa mai mult. Schimbarea instalatiilor in „palat“ sau schimbarea structurii, respectiv a „imensitatii“ in care s-a trezit Alice.
Cotroceni pare țara minunilor, pentru noi, cei de rand, sa stiti.
Apoi, aduceti echipa care se apuca de treaba. Pe banii contribuabililor.

Pana atunci noi promitem sa platim taxa de copiere a 122 de hartii pentru firma, taxa de obtinere a unui CF valabil 30 de zile, taxa la ONRC pt o hartie valabila 3 zile, taxa la notar pentru un bullshit, taxa de consultanta a x dosar si penalitatile pe care statul le-a calculat gresit. Toate astea in 3 zile. Romania. A, si platim si imputernicirea si ca sa scot imputernicirea- ca eu vreau s-o las pe Irina să aiba grija de Cornel cat lipsesc- trebuie să dovedesc ca exista Cornel, chiar daca e langa mine cu buletinu. Si mai platesc o taxă s/arat că cela fu Cornel. Si-i platesc lu Cornel amenda pt parcare. *ati vrea voi!!!!

Acu, ne-ar prinde bine sa stim daca se mai ascund si cavaleri dupa perdelele de la Cotroceni. Pentru ca eu sunt una din acelea la care puteti apela in caz ca doriti sa-i ardem pe rug impreuna cu-n vechi tablou de-al lu Ceausescu. Si lilieci. Lilieci aveti? O putem contacta pe Natalia Oreiro, videoclipul filmat la Tihuta(??) i-a iesit excelent. Credeti c-ar deranja-o praful, prafurile?

reclame-cocosel(trimisa pe mail)

Iubirile încep de jos. Pasiunile se termină de niciunde.

Până ajungi in strafunduri, te saturi de ele dar zambesti in continuare la cameră pentru ca gandesti ca „Cel mai iubit dintre pamanteni“ ar fi putut reda si povestea ta. Nu sună mai bine sa spui c-ai stat 30 de ani intr-o eterna primavara decat sa-ti asumi formal, in mintea-ti structurata- iubirile imprumutate, plecarile stropite cu vin, icebergul in care te-au transformat iernile?

Reformele ar trebui sa inceapa de jos. Asumarea lor ar trebui sa fie o infinită încercare. Dar sa aibă o baza.

Nu, nu mai vreau sa ma trimiteti in 10 locuri, nu mai vreau sa platesc 10 taxe pentru ceva ce expiră maine. Asa ca nu mă clintesc povestile cu perdele vechi, tablouri cu diavolul si amanta nesimtita care v-a sechestrat iubitul.

Si mai scroll down pe facebook. Iarasi imi pare -extrem de formal- rău, ca nu ma vaiet si nu protestez împotriva tuturor bisericilor, a preotilor si a icoanei pe care-o tin in portmoneu impreuna cu o poza. Am „donat“ vreo suta de roni c-am vrut eu si m-am simtit linistită, ati făcut careva eritem din cauza credintei mele combinate cu religia? Vreti sa știti cat am dat la stat ca sa ma linseze ca mic intreprinzator?
Asa ca va rog – necitiți-mă daca nu va regăsiti “femei vechi si noi” sub faldurile rochiilor mele. Pentru ca ipocriziile personale au limite dar există. Măstile mele sunt pentru cei multi. Dar in spatele cuvintelor numai cativa oameni ma pot judeca. Si e culmea- exact ei n-o fac.

M-am întrebat de ce ma suportă consortu. Pentru ca stie ca-mi iubesc mai multi prietenii decat mi-as fi iubit vreodata „perechea vietii- unica, marea dragoste“. Am multe cunostinte cred- dar foarte foarte putini prieteni – ca sa-l citez pe unul dintre ei.  Si-atunci consortul a ascuns inelul, a clonțănit 3 seminte, a scrâsnit din dinti si-a inteles ca trebuie sa invete sa-mi fie cel mai bun prieten. De teama ca o sa-mi mangai singura pisica, nu fac rabat.
Dar da, prefer o vacanta în Rabat, un iPhone6 si-o asigurare CAS la stat. Mi-am dat seama ca daca fac infarct in drum spre ONRC, cei mai buni profesionisti sunt la Institutul inimii din Cluj, nu la policlinica privată Regina Maria.

Va uitati la Rocky sau vreti sa vedeti rochii? Executate la comanda în Liban, toate modele au fost purtate de o doamna speciala- acum 30 de ani. In Liban si in Egipt :). Imi cer scuze pentru calitatea prezentarii, erau mai sexy cu perdele grele din catifea dar vedeti, eu nu-s la Cotroceni.

My fav. Nu mi-a venit sa cred cum arata si nu cred ca pozele ii redau stralucirea pastrata.

rochie cu paiete1rochie paiete 2Un XXS in care nu am încăput si sincer, m-am bucurat! M-am cam saturat sa fiu slaba. In toate felurile. Vă arăt detalii, am încercat să vă dați seama cum arăta pe făptura minunată care-a purtat-o odată…

bluzita si sal libanrochie libaneza3detaliu bluzafustaDe-a casei, aceeasi vechime. Sau cum sa tragi matzu de coada. PSI, asa-i ca esti in offline cateva zile si nu vezi ce scriu?

rochie libaneza negru model

Cu ce vă îmbrăcati de Rev. Reformulez. Vă îmbrăcati de Rev?

La multi ani.

20 thoughts on “Iubiri vesnice, palate si rochii libaneze

  • December 29, 2014 at 11:37 pm
    Permalink

    Hmmm, o gramada de informatii ascunse printre faldurile… postarii. 🙂 Sper ca esti happy.
    Doamna a gasit la Cotroceni o reflexie a societatii romanesti, taxele alea de care spui tu sunt unul din motivele pentru care nu ma gandesc sa ma intorc, crezi si donezi unde vrei, exact cum si eu am dreptul sa fac la fel. 😀 Cat despre ce voi purta de Revelion, la mine e simplu: colanti sau pantaloni de trening cu burta, un tricou in care sa incapa burta si hanoracul pufos. Probabil, uneori, si cate un blanos in brate!
    Apropo, sa stii ca mi-am luat porcusorii la cativa ani dupa ce m-am maritat, deci nu teama m-a manat. :)))

    Reply
    • December 29, 2014 at 11:48 pm
      Permalink

      Nu e ca si cum doamna aia a gasit ceva ce nu se astepta sa gaseasca? 🙂 Ma amuza chestia. Poate-a trait si ea pe alta planeta, una mai debirocratizata.
      Sanatate Mirona tie, lu baby si porcusorilor! Esti happy ca-i ai. (pe toti- chiar daca postarea mea pare acida nu-i indreptata in toate directiile. Chiar deloc!). dar cei care ma citesc demult stiu asta.

      Reply
      • December 30, 2014 at 2:19 pm
        Permalink

        Hapi, draga, eu nu iau personal niciodata postarile de pe blogurile pe care le citesc. Nu de alta, dar raman masca cand cate un cititor de al meu le ia foarte personal pe ale mele, ca si cand fix de Xulescu m-am luat eu cand am scris aia. Inchipuie-ti! :)))))
        Blanosii te pupa! Aia mica banuiesc ca si ea, ca parca mi-a tras un picior in burta. 😀

        Reply
        • December 31, 2014 at 12:28 am
          Permalink

          Exact… mi se intampla si mie la inceput sa “ma identific” dar mi-a trecut repede.
          Pup si eu blanosii 🙁

          Reply
  • December 30, 2014 at 9:56 am
    Permalink

    Mie îmi place teribil a 2 – a!
    Și ce sa zic? Cu dragostele nu-i de glumit! Numai ca dacă suntem răbdători, trece! 🙂

    Reply
    • December 31, 2014 at 12:28 am
      Permalink

      Coco, subtila ca de obicei. Si foarte directa :))))

      Reply
  • December 30, 2014 at 10:34 am
    Permalink

    am fo’ offline cinci zile, dar… văăăăd ce faci! văăăd chiar prea bine! 😀 😀 😀

    Reply
    • December 31, 2014 at 12:29 am
      Permalink

      Acu doarme langa mine. Era cam prafuita saraca.

      Reply
  • December 30, 2014 at 5:55 pm
    Permalink

    Ca sa incep cu sfarsitul, de Revelion ma imbrac in doua randuri de pantaloni, trei randuri de pulovere pe sub haina incotosmanita si bocancii, ca vor fi -20 si eu merg downtown sa vad artificurile. Si sa adun sticlele pe care altii le arunca, ca de obicei. Adica nu chiar eu, ca ma jenez, cei doi barbati din casa, ca ei se pot da linistiti in stamba. De fapt ar fi niste concerte prin centru si daca nu ma dor maselele in frig, sper sa ies din casa.
    Prima tinuta e numai buna de Revelion, dar imi place teribil topul tricotat. Daca zici ca sunt vechi, este impresionant ca s-au pastrat asa de bine. Oricum, se poarta piesele vintage.

    Reply
    • December 31, 2014 at 12:31 am
      Permalink

      Sunt vechi… au calatorit peste mari si tari. Sunt grozav de “la moda” pe gustul meu adica.
      Hm, cu artificiile mi-ai cam facut pofta, am in jur ceva special dar ne mai gandim. Ma enerveaza petardele- spuse urechea mea interna.
      La multi ani! Spun si eu 🙂

      Reply
  • December 30, 2014 at 11:19 pm
    Permalink

    Eu ma imbrac intr-o rochita de culoare costumului tau auriu.
    Sper sa te distrezi de anul nou. La multi ani!

    Reply
    • December 31, 2014 at 12:31 am
      Permalink

      La multi ani Bianca!
      Profita si have fun!

      Reply
  • December 31, 2014 at 9:41 am
    Permalink

    La multi ani!
    Chestia cu matzu m-a dat gata!!!Esti grozava! 🙂

    Reply
  • December 31, 2014 at 10:06 pm
    Permalink

    Ultima e lucrata manual?
    La multi ani,cu bine!

    Reply
  • December 31, 2014 at 11:10 pm
    Permalink

    Prima rochie e foarte glamour! A doua mult mai sexy! 😉
    Eu… cu ceva comod si calduros.
    La multi ani, Hapi!

    Reply
  • January 1, 2015 at 4:12 pm
    Permalink

    La multi ani, Hapi!
    Nu-ti spun cum m-am imbracat de revelionul asta 🙂

    Reply
  • January 2, 2015 at 10:57 pm
    Permalink

    Wow, cum e prima rochie, superba! Si-ti vine de minune! Iar in ultima poza am crezut ca matza e pe bune, la prima vedere :)))

    De Tatiana asta nu zic nimic, numai ca majoritatea o asociaza cu presedintele, chiar daca afirmatia este facuta offtopic. Nu stiu, om trai si om vedem, desi m-am saturat, vorba ta, sa platesc pentru ceva ce expira maine.

    Si … you`re back in business? In Nemtia?

    Reply
  • January 6, 2015 at 3:36 pm
    Permalink

    la multi ani, prima data! mi-era dor sa stiu ce mai faci si am aflat 😀
    de revelion m-am imbracat cam subtire, c-am vrut sa fiu sexoasa si mi-a sarit sampania din pahar de tare ce-am dardait la 12, cand am iesit sa admir artificiile. dar ce-ar fi viata asta far-un dardait serios???

    Reply
  • February 2, 2015 at 11:16 am
    Permalink

    rockiii incarcate de istorie, adevar si subtilitati sensibile…un articol frumos.

    Reply
  • May 22, 2015 at 8:57 pm
    Permalink

    Oare cui nu-i place sa traga matza de coada? Imi plac tare mult tinutele postate, mai ales bluza aceea verde deschis pare de senzatie.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *