Iubire cu forța- Hapi și bebelașul

bebe  jucandu-se
Azi noapte pe la 1 30 adormisem si eu , până la ora aceea stau sa studiez. Unchiul Junkie de pe stradă , ne-a injurat pe toți între 12 si unu si apoi s-a așternut o liniște binecuvantată de parcă ne mutasem cu casa în pădurea de mangrove si toate păsăricoasele dormeau.

Am adormit lin si frumos, imediat ce am lăsat foile din mână.

Revenind la pădurea de mangove, ma trezesc ca si cum un piranha m-ar fi mușcat de urechi. Era doar copilul , trezit din somnul dulce de pe mașina. Sosiseră.

Mai urlă de 3 ori , ca-n povești. Mă gândeam sa cobor sa vad ce fac la ora aia de strigă asa copilu, îl ciupesc, se strâmbă la el, l-au uitat pe scara de la intrare? In loc sa ma pretez la acest aerobic care presupunea urcat si coborit, mi-am căutat dopurile de silicon pe dunga patului. In urechi cu ele. Gata.Acum numai un buzdugan în ușă mă mai trezește.

Sâmbata , diminetile mele placute, calme, linistite, beau cu domnul o cafea, mai vorbim despre politică si ne gandim pe unde sa ieșim .

Nu si de data asta. Bebelache de weekend strigă de 4 ori la fiecare 15 minute. Si când nu strigă, spune un fel de poezie care se aude până pe acoperis- suspectez ca poate fi si incantatie malefică.

E mâncăcios. Cand aud „ham” de 23 de ori, stiu că dup-aia e ocupat 23 de minute . Cu mâncatul.Mănâncă si dă din picioare . Cateodata am impresia că ar manca lumea. Daca-i iei supica înainte să vadă el că-i gata din farfurie , tulbură liniștea publică în ultimul hal. I-am zis lu vara-mea ca daca o tine tot asa, la 4 ani o sa-l bage pe dieta Dunkan.Plus ca o sa facă si fapte reprobabile la gradiniță daca-i fură vreunu grisu cu lapte.

Dupa amiază cu copilul.

Maică-sa vrea la Real fără copil. Taica-su cred c-ar vrea sa divorțeze măcar o lună .
Consortul culege pachetul din sânul epuizatei familii. Ii cântă un cântec la care copilul ripostează smiorcăindu-se . Mă paște un soi de compasiune , o fi de la temperaturile astea oscilante. Intredeschid ușa la camera mea. In 4 labe, viteza a treia, cu un zambet întins larg între obraji , apare . Nu fac nicio mișcare. In prag, copilul stă în fund, apoi prinde tocul usii, se ridică clătinandu-se si face un pas ezitant agățându-se direct de pantalonii mei. E foarte fericit.

E momentul în care mămicile ar scrie ce fiori, ce trăiri, ce simțiri si ce furnicuțe le-au cutreierat. Dar eu sunt un fel de mătusă și-mi exploda vezica de la ceaiul verde.Cam atât.

Aproape 2 ore m-am jucat ,am repetat cuvinte , l-am făcut sa bată din palme si m-am rostogolit cu el pe covor, am exersat mersul ținându-l de-o mânuța, l-am lăsat sa rontăie niste felii uscate de măr ,până la masă. Sa-mi scoata si sa puna înapoi toate agrafele si arsenalul de prins părul. Supravegheat sa nu înghită vreun cercel. Tin la cerceii mei, stiți doar.
cercei handmade by Leti

Cand a venit maică-sa sa-l ia , plâns în hohote, cu lacrimi deși îi era foame. Intindea manuțele sa -mi cuprinda fața si îsi apropia capul de mine din brațele ei.
Un fel de „daca tu nu mă vrei , eu te vreau”.

A fost atat de emoționant încât am uitat să mă machiez pe-un ochi când am iesit sa cumpăr unt si fructe.

Altceva vreau sa spun : ca am observat ca cei mici simt stresul și agitatia părinților epuizați. Se transmit usor , ca o isterie în masă. Desi jos are jucarii si tot ce vrea, preferă sa stea agățat de vreun fotoliu sau sa se învartă dupa mine prin camera daca nu îl bag în seamă. Si cum să nu-l bag în seamă? Doar n-am inima de piatră.
Cel mult din silicon…….

 

(da, dar mie-mi place sa zic bebelas)

32 thoughts on “Iubire cu forța- Hapi și bebelașul

  • August 17, 2013 at 10:58 pm
    Permalink

    Nu mă pot gândi decât la cât de norocoși sunt părinții bebelacului acestuia care seamănă nepermis de mult la atitudine cu bebeștinul meu, – mai puțin la partea cu mâncatul, al meu se teme de dieta Dukan, așa că se întreține de pe acum: nu mai mult de 5 lingurițe, nici dacă-i nectar! – să te aibă prin preajmă! 🙂

    Reply
    • August 17, 2013 at 11:56 pm
      Permalink

      Suuunt, norocosi . Si obositi.
      Tu ai o dieta echilibrata si asta se vede pe voi. Aici balanta e putin inclinata si normal ca genetica isi spune cuvantul.

      Reply
      • August 19, 2013 at 3:59 pm
        Permalink

        La norocul asta ma gandeam si eu. Imi alerg nepotii o zi intreaga si abia bag cateva linguri de mancare in ei!

        Reply
        • August 19, 2013 at 11:55 pm
          Permalink

          Dar nu exista riscul de tulburari metabolice ereditare…

          Reply
  • August 17, 2013 at 11:42 pm
    Permalink

    hmmm, cred ca azi a fost ziua bebelusilor isterici: cea pe care o am eu in grija cam 8 ore pe saptamana chiuia cu voie buna apoi se intrerupea si-mi dadea niste tipete isterice si nervoase de ma intrebam cine vrea s-o fiarba in ciorba… m-a cadorisit si cu o diaree si cu agitatie maxima cand am vrut sa o schimb de haine. :))))) lucky me! 😀

    Reply
    • August 17, 2013 at 11:53 pm
      Permalink

      Daca nu l-a strans de gat pe Spock e de bine, mai exista minuni

      Reply
      • August 19, 2013 at 9:58 am
        Permalink

        crezi ca am curaj s-o aduc acasa la mine?! :))) totusi, vecinii ma stiu de femeie calma. 😀

        Reply
        • August 21, 2013 at 10:08 pm
          Permalink

          Dar cum vecinii tai nu sunt dintre cei mai linistiti si calmi, iti poti permite cate-o extravaganta sonora

          Reply
  • August 18, 2013 at 12:05 am
    Permalink

    Azi toți copiii au fost agitați. Și la curs, la mine, dar pe aceia i-am potolit . Dar pe ăia din magazin, pffff… Parcă erau cu toții la concurs, care orăcăie mai tare și mai clar. Iar mămicile lor n-aveau nicio treabă. Ba, când vânzătoarea — ca să nu greșească la dat restul — a întrebat o fetiță ce s-a întâmplat, mămica s-a isterizat și i-a zis vânzătoarei: Ce să fie? E la cumpărături!
    O fi fost ceva în aer, că, dacă nu, înseamnă că s-au înmulțit bebelușii pe cap de locuitor.

    Reply
    • August 19, 2013 at 11:56 pm
      Permalink

      Incepe deja astenia de toamna?

      Reply
  • August 18, 2013 at 12:23 am
    Permalink

    Draga Hapi, bag seama ca nu prea mai ai scapare! Te-a cam cucerit!!!:)
    Constatarea de final e perfect valabila! Greu de iesit din acea stare, e ca un cerc vicios!

    Ilda
    Lavender Thoughts

    Reply
    • August 21, 2013 at 10:09 pm
      Permalink

      Nu m-a cucerit Ilda, sorry ca dezamagesc 🙂
      Toti bebelusii imi par la fel. Numai ca unii sunt mai galagiosi si altii mai cuminti, asta e diferenta

      Reply
  • August 18, 2013 at 1:59 am
    Permalink

    🙂 si la mine trag copiii. probabil nu suntem destul de stresate ca sa-i tinem la distanta. si ne punem mintea cu ei 🙂

    Reply
  • August 18, 2013 at 8:38 am
    Permalink

    Maare dreptate ai cu stresul parintilor si ce simt bebelusii! Probabil ca ,la un moment dat , parinti fiind si gandindu-ne cum sa facem sa fie cat mai bine , uitam sa mai fim parinti , sa ne mai bucuram de “meseria” asta si uitam sa fim apropiati de micutii ce ne cer atentie.
    Nu-mi amintesc cum a fost la mine , cand eram copil…..ci imi amintesc de acum , parinte fiind…si , mai bine mai tarziu decat niciodata , incerc sa repar ce am gresit.

    Reply
    • August 19, 2013 at 11:59 pm
      Permalink

      Eu imi dau seama ca le e greu , sunt tineri, nu au experienta dar na,probabil ca si cand iti asumi rolul de parinte stii ca vor fi momente grele

      Reply
  • August 18, 2013 at 12:13 pm
    Permalink

    Hai ca-i tare asta cu daca tu nu ma vrei, eu te vreau :)) Sper sa nu ajunga ca Lapusneanu, trebuie sa ai multa grija de bebel :))

    Reply
    • August 20, 2013 at 12:00 am
      Permalink

      Dap. Ma ascund, ma cauta, inca nu stie el cum sa ma strige, din fericire

      Reply
  • August 18, 2013 at 8:07 pm
    Permalink

    As zice ca aveti mare noroc ca mananca, al nostru a fost si este un cosmar, Nici o sansa sa ajunga la dieta, poate la aia de ingrasare. Bineinteles ca simt stresul si nervii parintilor si daca mai sunt si agitati din fire, nu e prea simplu sa-i domolesti.

    Reply
  • August 19, 2013 at 9:41 am
    Permalink

    Ce ma bucur sa aud si despre bebelusi cumintei care mananca constiinciosi si nu fac nazuri. E un mare noroc as putea spune in secolul in care copiii incepand de la cele mai fragede varste sunt tare mofturosi intr-ale mancarurilor.

    Reply
    • August 20, 2013 at 12:01 am
      Permalink

      E noroc pentru ca atunci cam tace din gura

      Reply
  • August 19, 2013 at 11:38 am
    Permalink

    Mă doare sufletul pt tine, dar pentru mine mi se rupe inima de-a dreptu – de joi iar am nepoţii în grijă vreo 5 zile, offf

    Reply
    • August 20, 2013 at 12:02 am
      Permalink

      Vai, iti tin pumnii 🙂

      Reply
  • August 19, 2013 at 11:53 pm
    Permalink

    Iar mi-am amintit de ce-am patimit cand era nepoata-mea mica si statea la noi. Doar in weekend o luau la ea acasa si asta s-a intamplat pana pe la 2 ani si jumatate. Erau unele zile cand imi doream sa n-o mai vad. Chiar as fi atins-o putin cateodata, dar cand ii vedeam ochisorii albastri cum ma priveau ma inmuiam de tot :))

    Reply
    • August 20, 2013 at 12:03 am
      Permalink

      Nepo meu e singura iubire pe care o percep real fata de un copilas si am perceput-o din prima clipa.

      Reply
  • August 20, 2013 at 11:48 am
    Permalink

    ai mare dreptate cu transmisul stresului. de stiam si puteam sa-i fac fata la vremea aia, am fi fost mult mai fericiti cu totii in jurul bebelusului nostru. eh…dar ce-i perfect in lumea asta? 🙂

    Reply
    • August 21, 2013 at 10:06 pm
      Permalink

      Nimic, perfectiunea ar fi plictisitoare

      Reply
  • August 21, 2013 at 10:07 am
    Permalink

    Bebelas chiar suna frumos!
    Asta cu transmisul energiilor negative la copil o cred si eu…pentru ca am observat indeaproape reactia copiilor prietenilor in diferite ipostaze.
    Chiar n-am auzit pana acum sa planga copilul daca-i iei supica din fata :))Bine ca are cu cine sa arda caloriile dupa masa! 🙂

    Reply
    • August 21, 2013 at 10:06 pm
      Permalink

      Hm….bine ca-mi iau eu liber de pe aici cateva saptamani. Sper sa nu fie foarte grasun pe cand ne intoarcem

      Reply
    • August 21, 2013 at 10:05 pm
      Permalink

      Tu ai experienta, nu te sperii asa repede

      Reply
  • Pingback: Kirk si prima baie | Jurnal de Belgia

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *