Hei, sunt pe invers? Trabucuri&Co

Timp de 1 an în eterna si fascinanta Romanie am avut un job de conducere. Si pe langa conducerea unui departament, ma ocupam de contracte de publicitate. Din contractele alea făceam eu bani si intuiesc eu ca de-aia m-au pus patronii mare sefa la numai un an dupa ce-am aterizat în firmă
.

Dar să las detaliile la o parte. Ideea e ca încheiam multe contracte din cauza ca stiam cum sa ma port cu oamenii.
Pur si simplu aveam grija sa observ: daca omul e plictisit, grabit, dezinteresat de ceva, nu e momentul potrivit sa abordez o chestiune , etc. Eram întruchiparea respectului si-mi era clar că clientul e cel care comandă si că de-acolo îmi vin banii. Tin minte că la o mare firmă, am curtat-o pe doamna director de vreo 5 ori. Că nu mi-a spus niciodata ca nu vrea ci că „nu vrea acum dar vino iarasi saptamana viitoare ca e prevazut în buget“.Si notati ca ea stabilea întalnirile, nu eu! Dupa vreo luna, dupa ce-am încheiat un contract pe vreun an cu nebuna aia, stiu c-am ajuns la birou si-am plans în hohote vreo 10 minute. Atata stres acumulasem. Dar cu ea n-am facut niciodata fețe de mironosiță prígonită.Ca-n fond erau bani făcuți de ea. Putea sa-i cheltuie cu altă firmă.

Ideea de baza e: mie nu-mi vine sa cred ca unii comercianti care vind produse scumpe pot fi nerespectuosi cu clientii. Rectific=cred dar nu accept

Saptamana asta mi s-a întamplat deja de 2ori si ultima dată al meu a dat ochii peste cap în sensul că sunt eu sictirită.
Poate ca sunt, am pretentii prea mari si n-ar trebui. Spuneti-mi voi punctul de vedere

Am înteles deja că la magazinele de haine „normale” cum ar fi H&M, Berska, Zara, Mango, etc si la cosmetice nu e nimeni platit sa fie simpatic si daca ai dat peste una când e la ciclu si-a lasat-o loverul, ti-a pus Dumnezeu mana în cap mai ales daca vrei sa schimbi ceva sau ceri o informatie.
Imi amintesc o chestiune amuzanta petrecuta la H&M în Romania. Eram cu niste chiloti în mână si ma îndreptam hotarată catre „man area” dar o duduie a crezut ca eu merg sa-i încerc,mentalistă fiind si mi-a spus ca n-am voie sa probez chiloti. Eu uitasem ca-i tin în mana ostentativ , ma roteam deja pe-acolo de vreo 10 minute si vroiam sa mă mai uit si-apoi sa merg să-i plătesc. Naiba-si pusese în minte sa încerce chilotii lor de 10 ron.

Dar acum îmi indrept atentia spre stafful si coordonatorii directia care se ocupa de vanzarea unui produs. Nu ma mai lungesc. Exemplu

Mergem la un magazin de lux -aka droguri de-astea fumăcioase. Mai cumpărasem de-acolo. Cineva dorea asa: Cohiba Robustos. Mna, 25 de bucati bat ceva peste 420 de euro. Dar astea deja-s detalii. De data asta vroiam numai 10 buc .
In magazen erau doi: un tip mai tânar care deja ne cunostea si ne-a salutat frumos, da-i servea pe altii 3.Si un nene nou…..de vreo 84 de ani numai ca n-avusese bani sau timp de-atatea operatii estetice precum regele din Saudi Arabia, deci nu arata foarte în formă.
Mai era o doamna dar aia vindea brichete, dadea foc la unii, nu stiu ce facea. Vreo 4-5 minute am stat si-am observat. Speram sa fie liber cel care ne cunostea, dar nu, s-a eliberat Tutankamun.
Am trecut si eu direct la poezie: cohiba robustos 10 bucati.
Mno, cand a auzit nenea ca e cu doua zerouri, si-a pus trei sfert de surâs pe față si ne-a invitat în Humidor ca sa constate ca n-are.
E drept c-am asteptat si noi pana în ultimul moment.
Mergeam înapoi la tejghea- nu mai era nimeni in magazin. Acum stateam în cumpănă. Ce sa fac, sa îi iau altele? Pai si daca nu-i plac?
Imi arata nenea Cohiba dar mai groase si mai lungi. „Sunt ca si Robustos numai că mai lungi”

Si mai groase bre, zic in sinea mea. Adică si eu am sânii mari numai că de cupa B, esti nebun?

Nu mai am nici în depozit , zice el si dă sa plece (poate-l trecea la budă, eu stiu?)
Pai si nu le puteti comanda?
Ba, pe saptamana viitoare.
Din păcate îmi trebuiau acum…..
Mergeti în X sau Y oras îmi zice el, cu greață – numindu-mi doua orase aflate la 100 km distanta.
Bitte? Am fost cam indignată de raspuns, dar am continuat dialogul sperand ca poate gasesc o solutie sau cumpar ceva foarte asemenator ca aroma dar si ca dimensiuni

„Deci nu le puteti aduce dv în doua zile mormai eu mai mult pentru mine…
„Tocmai asta v-am spus adineauri” si iar a dat sa plece . Tanarul statea cu capul plecat si se juca nervos c-o bricheta. Se simteam vizibil jenat .
Asadar : eu i-am cam pus aceeasi întrebare de doua ori si vai doamne asta l-a scos pe el din sărite. Desi îi era clar ca nu vorbesc germana nativ- dar nu asta a fost problema. Eu nu întelesesem ca depozitu lui e în alt oras, am crezut ca e în spatele magazinului. Dar normal era sa aiba rabdare si sa-mi explice frumos, ca poate-s proasta azi si pricep mai greu.

Am facut si eu niste ochi de broască disecată, am zis multumesc si aproape ca l-am târît pe al meu afara. Hapi-man mai că s-a enervat pe mine ca de ce-s asa tafnoasa si ca „n-am fost amabila” si acum de unde cumparam, ca am promis si uite, nu îmi tin promisiunea.

Eu am un fix: daca plătesc si nu esti amabil cu mine , nu mai revin. Poti sa fii unicu distribuitor din zona. Ma învart, ma sucesc si tot gasesc eu o solutie, aici sau la destinatie. Dar la tine nu mai revin. Iar din magazinul acela cumparasem deja în ultimii 2 ani marfă de 1000 de euro. Si de fiecare data angajatii s-au purtat frumos si normal. Cum sa-mi spui , bre sa ma duc în Koln sa-mi cumpar cand eu sunt în Frankfurt la tine-n magazin? Si ăla era taman OWNERUL adica proprietarul magaznului de scumpăciuni.

Hapi -man are alt fix: chiar daca omul cu care discuti e nesimtit la început, să încercam sa dregem ciorba si sa gasim o solutie ca sa nu ne-apucam de alte cautari . El e un excelent diplomat cateodata.Că vai doamne „toti avem defecte”. Da bine, defecte pe banii mei si ai tai? De ce eu n-am defecte pe banii altuia si vorbesc frumos si cu mecanicul si cu soferul?
Daca nu-i in stare sa vândă si nu-i în stare sa-mi ofere alternative si ma trimite în Koln, de ce sa mai înjunghii cardu în magazinul lui?

Nu vă cer „acceptance” pentru faptul că am sensibilitati de-astea. Oricum nu mă pot schimba.
Sunt curioasa însa voi cum ati proceda în astfel de situatii cand e vorba totusi de o suma frumusica?Voi ramaneati în continuare în magazin si încercati sa „îl întelegeti” pe Herr Tut?

62 thoughts on “Hei, sunt pe invers? Trabucuri&Co

  • August 24, 2012 at 1:39 pm
    Permalink

    Nu 🙂 Cred ca as fi procedat la fel ca tine: plecam.

    O prietena de-a mea a patit mult mai rau intr-un magazin de cosmetice, pentru simplul fapt ca s-a uitat si la alte produse decat la cele despre care intrebase cand a intrat. A primit cateva apelative foarte urate, din senin, si mai ca nu au scos-o in suturi afara. Foarte aiurea. Si ulterior a aflat ca nu e singura patita cu respectivii. Tipa era pornita sa faca plangere la protectia consumatorului, dar intre timp nu stiu daca a mai facut si ce s-a rezolvat.

    Eu n-am patit chiar asa rau, dar ochi dati peste cap si voci rastite cand intrebam de 2 ori acelasi lucru, sa te tii! Plus ca multe dintre cele mai in varsta ma privesc cu aere de superioritate, un fel de ‘nu stii tu mai bine ca mine, ce nu intelegi? dispari’, daca persist cu intrebari.

    Atata timp cat banii sunt la mine in mana si respectiva/ul isi doreste sa puna mana pe ei, ar trebui macar sa se scuze si sa se abtina daca stie ca are o zi proasta.

    Reply
    • August 24, 2012 at 4:45 pm
      Permalink

      Eu sunt dura nu permit sa fiu tratata asa, cu sictir dar de data asta nu eram singura si nu mi-am permis sa-i spun cateva la obraz respectivului….

      Reply
  • August 24, 2012 at 1:51 pm
    Permalink

    Am şi momente de diplomaţie, dar nu mă ţin mult dacă n-am cu cine să discut. Mă enervez şi răspund cu cinism sau cer să vorbesc cu superiorul.
    În rest… prefer să fiu tratată nu frumos sau dulce (mi-e o teamă de diabet !! ), ci corect. Şi când îmi place tratamentul, fac un ocol mai mare să ajung unde-mi place mie 😀

    Reply
    • August 24, 2012 at 4:34 pm
      Permalink

      Mixy, eu de data asta as fi acceptam si chestia cu diabetul mai ales ca nu avea clienti. N-am priceput de ce pana mea se purta ca si cum vroia sa plecam cat mai repede cand de fapt treaba lui era sa-si vanda marfa.
      Poate avea diaree, ce stiu eu…

      Reply
  • August 24, 2012 at 2:02 pm
    Permalink

    Ce acceptance ca si eu la fel as fi facut!
    Da, acum nu mult timp plecam capul si gaseam vina tot la mine, dar acum nu. Refuz sa le mai intretin purtarea asta cu toate ca nu m-a deranjat nici unul asa de tare incat sa le si zic vreo doua. Sau poate mi-e prea rusine, nu stiu. [Ba stiu, chiar mi-e rusine ca altfel nu vad de ce nu i-as fi adus la cunostinta celui care mi-a facut cartile de vizita, ca a gresit niste litere pe dansa, deci nu le pot folosi, dar bani tot mi-a cerut. :))]
    Daca ai zis ca e vorba de owner, si mai ales unul in varsta, atunci e clar. Ei chiar nu-si dau interesul si se cred niste specii mai speciale, ca sa spun asa. Noroc ca avem alternative si ca putem alege.
    Si eu am ciudateniile mele in calitate de consumator/client, insa nu vad de ce tot eu as avea mustrari de constiinta pentru ca as prefera sa plec si sa caut in alta parte daca herr nesimtitul superior, m-ar lua peste picior.

    Reply
    • August 24, 2012 at 4:33 pm
      Permalink

      De obicei nici eu nu le spun, Katyna dar isi pot da seama usor dupa comportament
      Ba da….sa nu mint, le-am spus cateva fetelor de la Iulius Mall din H&M. Unora dintre ele, nu intregii echipe 😀

      Reply
  • August 24, 2012 at 2:06 pm
    Permalink

    Mi se pare normal ca să încerci să-ţi ajuţi clientul, fie că a intrat de prima dată în acel magazin, fie că e client vechi ( mai ales pe acela).
    Nu cred că mi-aş mai dori să cumpăr de la asemenea oameni , aşa cum l-ai descris tu pe acest aşa zis…neguţător.

    Reply
  • August 24, 2012 at 2:10 pm
    Permalink

    E normal sa-ti faci cumparaturile acolo unde te simti bine, dar nu e normal sa parasesti campul de batelie, asta nu! Trebuiie sa inteleaga ca au gresit si sa-si ceara scuze. Si sa-ti aduca trabucurile. 🙂

    Reply
    • August 24, 2012 at 3:06 pm
      Permalink

      Ioana, avea un magazin si marfa de nspe sute de mii de euro, era patronul, il durea pe el in patina la o adica de doleantele mele 🙁

      Reply
      • August 24, 2012 at 3:10 pm
        Permalink

        Hapi, şi eu lucrez la patron, dar atitudinea lui e următoarea, trebuie sa facem tot posibilul astfel incat clientul sa se intoarca si a doua oara, chiar daca uneori asemenea actiuni duc la mai multa pierdere de timp din partea noastra.

        Reply
        • August 24, 2012 at 3:18 pm
          Permalink

          Asa am invatat si eu cand am lucrat la patron si oricum, nu se punea problema sa-mi etalez aerele de superioritate cand nu-mi place cineva ca probabil zburam in suturi (nu direct dar sigur eram mustrata)

          Reply
          • August 24, 2012 at 3:19 pm
            Permalink

            da, asta e atitudinea unui patron care se respecta si-si respecta clientii. 🙂

  • August 24, 2012 at 2:25 pm
    Permalink

    Clientul nostru, stăpânul nostru … Părerea mea 🙂

    Reply
      • August 24, 2012 at 3:46 pm
        Permalink

        Mi-aduc aminte de o situaţie destul de recentă. Am probat într-un mall (din Bucureşti şi, a se reţine, nu erau alţi clienţi!) pantofi – o pereche, două … la a treia-a patra solicitare ochişorii duduii vânzătoare aruncau scântei, iar guriţa ei se subţiase de tot, scăpând ceva de genul “Dacă toată lumea ar fi aşa pretenţioasă…”. Atunci, de la înălţimea tocurilor pe care mă cocoţasem prin “amabilitatea” duduii, i-am aruncat cât am putut de amabil: “Ştii ce? Nu e vina mea că eşti vânzătoare”.
        P.S. “Al meu” (cum zici tu) mi-a zis că am fost rea.

        Reply
        • August 24, 2012 at 4:19 pm
          Permalink

          probabil ca si eu i-as fi replicat ce-mi venea in minte in momentul respectiv
          Sigur ca dupa ce iesim din situatia delicata ne vin in minte o gramada de idei despre ce-am fi putut spune si cum, dar atunci peloc….e mai greu 🙂
          Bine, poate ca era o slujba sezoniera sa faca si ea un ban dar asta nu ii scuza obraznicia. In fond ce era asa de greu?

          Reply
  • August 24, 2012 at 2:53 pm
    Permalink

    Hapi sunt de accord cu tine in plin ..cand eram la mare intrasem intr-un magazin cu copii trebuia sa cumparam ceva reviste de citit pe plaja ..bilute pt pitici..etc
    Nu era vorba de o suma mare de euro 🙂 doar de maruntei ..abia intrasem si doamna a tipat copiilor “nu atingeti nimic” ai mei copii nici macar nu s-au dezlipit de mine ..infine i-au 2 reviste al meu bilutele ..intre timp al meu micut “atinge un scaunel gonfiabil ” doamna devine isterica ..si urla din nou ..atunci al meu se uita la mine eu la el.

    Reply
  • August 24, 2012 at 2:56 pm
    Permalink

    Eu as face (si deja am si facut) asa ca tine – incerc atunci pe loc sa stabilesc relatii cu vanzatorul/vanzatoarea, dar daca vad ca mai degraba trebuie sa trag eu de ei sa-mi vanda ceva decat sa incerce ei sa-si vanda marfa, atunci adio.
    Si nu e vorba doar de magazine scumpe, chiar si de magazine mai mici. Farmacii, alimentare, filiale de banci etc sunt pe fiecare strada, deci, exista alternative aproape, de ce sa ma exasperez aiurea?

    Reply
    • August 24, 2012 at 3:23 pm
      Permalink

      Eu in alea mici nu prea imi bat capul. Initial ignor
      Daca ma deranjeaza ceva vizibil ies si plec. Stiu ca gasesc rapid produsul, poate dupa colt!
      Problema e acolo unde nu gasesc produsul acela la tot pasul. De exemplu aceste trabucuri care trebuiau cumparate si in alta zi o sadau drumul si la postarea despre setul in “editie limitata” de la Clarins.

      Reply
  • August 24, 2012 at 3:02 pm
    Permalink

    Fara un cuvant ..lasam totul pe tijghea ..si iesim ..fetita mea ma intreaba mama de ce nu cumperi bilutele ? Al meu raspunde : Pentru ca sunt destule magazine unde vanzatoarele stiu sa-si faca meseria d-na asta nu se comporta bine ..
    Am iesit multumita …copii mei mai putin , dar le-am gasit intr-un alt magazin 🙂

    Reply
    • August 24, 2012 at 3:21 pm
      Permalink

      Foarte bine ai facut Crina. Un astfel de comportament nu trebuie incurajat, indiferent de tara

      Reply
  • August 24, 2012 at 3:10 pm
    Permalink

    Are circumstanţe atenuante prin aceea că ai comandat ceva f. scump. Dacă te-ar fi trimis în alt oraş pentru o brichetă… 😆

    Nici mie nu-mi plac vânzătorii aroganţi. Pe de altă parte pe mine mă interesează persoana mea, nu a lor. Iar dacă scopul este să cumpăr obiectul X atunci n-o să parcurg o distanţă de două ori mai mare pentru că ăla s-a uitat urât la mine. Adică de ce să depun cel mai mic efort în plus datorită lui, cu atât mai mult cu cât e nesimţit? N-are decât să înjure în gând când mă vede că intru în magazin. Sau crezi că pe patronul X îl afectează aşa de mult că nu mai cumperi de la el, fie şi produse scumpe? Nu stă el într-un client.

    Cred că singurul caz în care aş refuza să cumpăr de acolo ar fi lipsa informaţiilor suficiente cu privire la produsul pe care îl doresc în situaţia în care aceste informaţii mi-ar fi utile sau necesare.

    Reply
    • August 24, 2012 at 3:19 pm
      Permalink

      Sa-ti explic:desi nevoia mea era intr-adevar suficient de mare, aveam nevoie de produs -am renuntat riscand sa nu il gasesc la timp pentru ca nu am vrut sa ii platesc 200 de euro si sa ii incurajez astfel zambetul fals de doi lei si tupeul.
      Acu, totusi, nu era interferon :))))

      Reply
    • August 24, 2012 at 3:28 pm
      Permalink

      Eu am înţeles şi ţi-am zis că nici mie nu-mi cade bine. Doar că ţi-am propus o altă perspectivă. 🙂

      Reply
  • August 24, 2012 at 3:39 pm
    Permalink

    Clar nu mai intru in magazinul lui si-i mai fac si reclama proasta!Eu una am asa o fata mai de naiva si vorbesc mereu cu domnisoarele de la gisee,rafturi oriune or fi ele; cu dumneavoastra,dar mai mereu mi se raspunde cu tu,ia-ti,da-mi…in fine,asta nu ma deranjeaza atat de mult ci ma deranjeaza atitudinea scarbita si sictirita a celor ce lucreaza cu oamenii.De exemplu saptamana asta am depus niste hartii la un ghiseu la “usi inalte” (deviez putin insa tot de amabilitate vorbesc),prima data cand merg,nu stiam ce si cum,insa intreb,ajung la persoana respectiva,un domn,il intreb frumos daca la el se depun hartiile si-mi spune ca nu stie despre ce vorbesc,dar sa iau loc si aflam…ii spun:nu multumesc,el insista sa iau loc,eu nu multumesc,pana ridica ochii peste ochelari:Dar am zis luati loc!!!Mvai m-au luat toate alea,pai cum mama naibii daca te refuz frumos de 2-3 ori,ce-i asa de greu de inteles ca nu iau loc?Si ce crezi Hapi?Se-apuca nenea amabilul si-si face niste cruci de 7-8 ori de ma buseste rasul.Zic:da sunteti la ora de rugaciune?El:nuu da omu vre’ sa fie amabil si ioti ci patasti’…da la naiba sa-l ia,ca vreau nu vreau peste o luna merg iar la el si abia astept sa ma asez pe scaun inainte sa ma invite!In general nu tolerez astfel de comportamente si mereu imi sare tandara,si le spun in fata ca-s acrituri si ca nu mai calc la ei in magazin!

    Reply
    • August 24, 2012 at 4:30 pm
      Permalink

      :))) si eu am patit asa intr-un magazin de piese auto
      Imi comandasem un cilindru, dar la un utilaj 😀
      Si ma duc dupa el “luati loc pana il aduce” Sa nu crezi ca-i suflam omuluiin ceafa, nu, eram chiar o distanta respectabila dar i-am spus ca am “luat loc toata ziua” in sensul ca fusesm tot cu fundu in masina sa rezolv diverse
      S-a stropsit la mine ca “el a vrut sa fie amabil”
      Na, am inteles daca daca n-am chef sa stau :)))

      Reply
  • August 24, 2012 at 3:45 pm
    Permalink

    Ah si mai am o tanti la banca care tot asa mi-a trantit hartiile si de-atunci nu mai merg la ea chiar daca e libera prefer sa astept la rand la colega ei,si desi ma vede ma cheama la ea si-o refuz si-i spun ca nu mai vreau la ea!Sa se-nvete minte ca macar cu altii sa se comporte mai frumos!

    Reply
  • August 24, 2012 at 3:45 pm
    Permalink

    Printre conversatiile cu clientii mei, arunc cateo geana si citesc ce-ati scris voi aici. Asa ca ceea ce va voi spue acum, sigur o sa va socheze :). Vorbesc din proprie experienta, nu arunc vorbe in vant. E o ”chestie” ce ma preocupa de mult timp, o analizez si rasanalizez. N-o sa ma credeti, dar maxim 40 % dintre cei care intra in magazin accepta amabilitatea vanzatorului. Ei da ! Cam 50 % din clentela prefera un tratament distant, ba chiar indiferent. Eu numesc asta ”boala rafturilor anoste de hipermarket”. Si mai ciudata este diferenta de 10% ramasa 🙂 Se simt de-a dreptul ofuscati cand le spui un buna ziua cu zambetul pe buze. Iar daca ii intrebi amabil cum ii poti ajuta in alegere, intorc spatele si pleaca cu banuind ca vrei sa faci vanzare cu orice pret.

    Reply
    • August 24, 2012 at 4:23 pm
      Permalink

      Da, e adevarat, nu ma socheaza deloc ce-mi spui
      Dar e o mica diferenta :
      intr-o parfumerie de lux, nu poti fi tratat cu indiferenta. Ca vrei , ca nu, daca stai si te uiti la ceva vine si te intreaba daca poate sa te ajute. Asa-i poltica lor
      Intr-o galerie comerciala aici – daca ma invart pela Lorea, Maybelline de obicei sunt total ignorata
      Daca intru pe latura Clinque, Este Lauder, deja se schimba treaba. Cineva-mi acorda atentie

      Ori magazinul de azi nu era unul obisnuit, cu “tigari” Ci, din punctul meu de vedere chiar un magazin de fite, in care de felul meu n-as avea de ce sa intru.
      Sau ma rog, magazin pentru pasionatii de….pipe, trabucuri, etc

      Reply
      • August 24, 2012 at 8:39 pm
        Permalink

        Asta am vazut-o si eu. Azi ma uitam la OPI si la ArtDeco si nu mai scapam de vanzatoare, mai ca devenisem prietene.

        Reply
        • August 25, 2012 at 4:21 pm
          Permalink

          Da, unele sunt chiar amabile si bine intentionate.
          Cele care incearca sa-ti bage pe gat o anumita marca sau produs sunt iritante

          Reply
  • August 24, 2012 at 4:26 pm
    Permalink

    Eu nu circul prin magazine de fitze si scumpeturi, ca stau in provincie.DE cate ori ne vin prieteni in vizita si mergem sa dam o tura prin oras sunt aproape socati de amabilitatea vanzatorilor de aici.Poate ca ei sunt mai disperati sa nu piarda un client, viata e scumpa si profitul mic, trebuie tras cu dintii de fiecare cumparator.Dar am si eu vreo doua pravalii unde nu intru nici daca mor de foame, daca au incercat odata sa ma pacaleasca .Ca nu s-a intalnit hotu’ cu prostu’, tot pe bani muncesc si eu…Dar cei unde intru frecvent ma trateaza ca pe un client favorit, desi sunt un oarecare.

    Reply
  • August 24, 2012 at 5:58 pm
    Permalink

    Într-o lume normală, nu ai deloc pretenţii exagerate. Dar noi (adică toţi, nu-i vorba numai de români) avem o problemă: vrem să facem lucruri pentru care nu suntem croiţi. Avem doar impresia că ne-ar place.
    Cu mai mulţi ani în urmă lucram într-o companie mare. Aveam o colegă cu un fix: dorea să ajungă la marketing. N-am avut ce face într-o zi şi-am întrebat-o care e motivul. Răspunsul aproape că m-a dat gata (era să mă înec cu bunătate de cafea): i se părea un domeniu intereant, pentru că avea litera “k” în denumire… 😀 😀 😀

    Eu nu-s bun de vânzări. N-am tragere la aşa ceva, deşi când a fost nevoie, m-am ocupat şi de asta. Prefer treaba tehnică “din spate”.

    Reply
  • August 24, 2012 at 6:56 pm
    Permalink

    Eu si intr-un magazin mic , de cartier daca sunt tratata cu sictir prefer sa nu mai intru.

    Reply
  • August 24, 2012 at 7:07 pm
    Permalink

    Adica tu vorbesti de un magazin “occidental”? Hai….. sa avem pardon!
    Si mai avea si pretentii de magazin de lux? Bine ai facut ca ai fost ” iritata” de raspuns….. Eu stiam ca aici în vest merge pe “Clientul nostru, stapanul nostru!”
    sau nu?

    Reply
  • August 24, 2012 at 8:23 pm
    Permalink

    Eu pana nu demult am fost bleaga si nu mi-am aparat niciodata “drepturile de consumator”. Pana cand a venit vremea sa-mi organizez nunta si am descoperit ca mai toti furnizorii incearca cumva sa te fraiereasca. Si am mai descoperit ca oricand poti gasi o noua varianta. Asa ca am devenit mult mai ferma in discutiile cu ei.
    Sotul meu e fix invers, daca ma duc cu el intr-un magazin si i se pare ca un vanzator nu i-a zambit de-ajuns ii face reclamatie. El are o teorie cum ca un loc cu servicii bune va atrage mai multi clienti decat un loc cu aceleasi produse, aceleasi preturi, dar servicii proaste. Acum incerc sa ma molipsesc de la el.
    Mie mi se pare ca ai toata dreptatea. Pe banii tai ai dreptul sa faci cate mofturi vrei parerea mea.

    Reply
    • August 25, 2012 at 4:23 pm
      Permalink

      Anda, e adevarat ca si al meu Hapi- man a obtinut multe beneficii cu diplomatia lui. Pe de alta parte , eu nu pot sa ma “mulez” dupa cineva .
      Chiar reclamatii nu cred c-am facut vreodata…….Dar daca aveam mana libera si gura sloboda, ii stricam aluia vreo doua zile 😀

      Reply
  • August 24, 2012 at 8:37 pm
    Permalink

    Cand e vorba de bani mei sunt extrem de dura si critica. Ca nici mie nu imi pica bani din copac.
    Si cand e vorba de sume mari vreau sa fiu tratata ca o printesa (vorba vine..) ca de nu, gasesc eu si alte persoane care sunt dipuse sa fie si simpatice pe bani mei.

    Reply
  • August 24, 2012 at 9:09 pm
    Permalink

    Păi şi unde eşti tu pe invers, că nu înteleg? Orice om cu respect pentru munca sa şi cu puţină educaţie, face ca tine. Mai ales când suma nu e de neglijat. Există o cultură a vânzări, dacă nu-ti place ce faci nu îţi iese. Trebuie să-ti respecţi clientul indiferent cât de nebun este :). Vezi ex negustorii turci.

    Ana

    Reply
    • August 25, 2012 at 4:20 pm
      Permalink

      Nu stiu, na, al meu in privinta asta e foarte sensibil si nu-i place sa fac mutre daca cineva nu ne trateaza cum trebuie
      Singura problema e ca nu imi pot regla mutrele si gata 🙂 🙂

      Reply
  • August 25, 2012 at 12:33 am
    Permalink

    Nu, eu nu inteleg pe absolut niciunii dintre vanzatori daca nu sunt amabili. Nu am pretentii sa-mi faca matanii in fata dar nici sa ma trateze ca pe fiica ploii cand eu merg sa cheltui bani in geshefturile lor.
    Acum multi ani de zile dupa revolutie ne-am intors intr-un concediu in Romania si mi-au dat ai mei bani sa merg cu verii mei in oras ca sa-si cumpere baietii ce le doreste inima. Pe atunci se purtau camasile alea de matase la barbati, era nebunie pe ele si am intrat intr-un magazin ca sa vada baietii niste modele. Eu obisnuita cu sistemul de afara am i-am cerut lu aia teancul de pe raft (ea mi-a dat doar vreo 4) si am inceput sa desfac camasile ca sa vedem imprimeurile, Vai draga, s-a facut cocota verde-albastra la fata si ne zice pe un ton din ala cand te injura unul de mama: “Sa stiti ca aceste camasi costa X lei bucata. Sunt cam scumpe.”. Vai ce m-am enervat Hapi, nici nu ai idee. Am facut criza de nervi acolo. Am scos bani din portmoneu, am cumparat o camasa la intamplare, am rupt-o am sters pe jos cu ea si i-am aruncat-o pe tejghea, dupa care i-am zis ca daca as dori i-as putea cumpara tot magazinul ei patetic. Am iesit de acolo ca o fumigena aprinsa. Asta fiind desigur cand eram tanara si temperamentala si vroiam sa ma fac politista. Ce noroc pe altii ca m-am razgandit. 😆

    Reply
    • August 25, 2012 at 4:19 pm
      Permalink

      Chiar ca e un noroc ca te-ai razgandit :)))
      Nu as fi avut tupeu sa fac asa ceva. Cred

      Reply
  • August 25, 2012 at 1:03 am
    Permalink

    Exista totusi trabucuri care nu-s mai bune daca’s mai groase si mai lungi, Mosul nu putea sa-si inchipuie asta dupa atita experienta de viata 🙂 Lasind gluma, eu as mai cumpara de la el daca el e singurul din imprejurime. Oricum, faraonul nu mai are mult de trait ramine tinarul care se pare ca e amabil.

    Reply
    • August 25, 2012 at 7:25 am
      Permalink

      Din pacate, draga ipocritule, viata mi-a dovedit ca nu ne putem cantari existenta in ani .Nu moarte intotdeauna cine-i mai batran si nu ramane intotdeauna cine-i mai tanar;) Asta asa, ca o completare…….
      Reamintesc ca tanarul era doar un angajat pe cand Tut e the king of. De-aia am hotarat sa nu mai cumparde acolo ca un fel de boicot.

      Reply
  • August 25, 2012 at 6:43 am
    Permalink

    N-ai cum sa fii pe invers. Si nu cred ca ai procedat incorect. Si eu devin destul de nesuferita cand vad nesimtire, nepasare, respect lipsa…de-astea. Si ripostez si destul de dur daca vad ca vanzatorul pare sa nu fie interesat sa vanda… Cu atat mai mult intr-un magazin scump. Bine ca nu mi s-a intamplat decat destul de rar. Chiar sunt rea cu ei/ele dar nu nedreapta. Le spun exact ce m-a suparat. Si-i las si cu botul umflat 😉

    Reply
    • August 25, 2012 at 3:06 pm
      Permalink

      Si mie mi se intampla rar ca nu-s eu mare pretentioasa.Mai, dar la asta, m-am enervat in sinea mea rau de tot 🙁

      Reply
  • August 25, 2012 at 8:08 am
    Permalink

    Si eu lucrez cu clientii in fiecare zi, e drept nu fata in fata ci prin telefon, dar uneori am impresia ca e mai dificil asa. Din fericire nu vand nimic,d aor ofer suport de internet, hosting, domenii si alte balarii. Dar cateodata e ataaaat de dificil si cu unii as da de pamant, dar absolut niciodata nu am vorbit urat nimanui. pentru ca e client. si pentruc a eu sunt patita sa vb frumos nu nerespectuos. Pt ca stiam atunci cand m-am anagajt ce presupune job-ul asta pe care acum il urasc din ttoi ficatii sic and ajung la munca inevitabil ma ia starea de rau. Dar n-am ce-i face, Munca-i munca oricat de scarboasa ar fi. Daca nu-mi mai place imi caut in alta parte – ceea ce si fac de ceva saptamani.

    Reply
    • August 25, 2012 at 3:05 pm
      Permalink

      Ana, sincer te admir, dai dovada de o tarie extraordinara!
      Nu oricine poate sa faca un astfel de job si sa se intoarca acasa cu nervii intacti! 🙂 Cum reusesti sa te mentii neutra atunci cand de fapt te enervezi inauntrul tau?

      Reply
  • August 25, 2012 at 9:47 am
    Permalink

    Uite, d-asta nu e bine să fumezi ! :))))
    Dacă s-ar fi purtat cum s-a purtat cu tine, aș fi plecat. E o vorbă „Clientul nostru, stăpânul nostru!”, dacă se poartă urât îl trimit la origini și-am plecat. Nu trebuie să stau la mofturile unui moș care e nervos că nevasta e la menopauză și n-are chef de el. 😀

    Reply
    • August 25, 2012 at 2:49 pm
      Permalink

      Chris, trabucurile astea scumpe sunt mai mult o pasiune si un hobby pentru unii.Nu cred ca au legatura cu addictia 🙂 de tutun

      Reply
  • August 25, 2012 at 4:25 pm
    Permalink

    Nu cred ca esti pe invers, nu pe timpul si banii tai! Eu as fi plecat in secunda 2, fara alte discutii…
    La job am de-a face zi de zi cu clientii, unii mai draguti, altii prosti facuti gramada! Totusi, nu am vorbit urat cu niciunul, desi cateodata imi vine sa ii dau afara in suturi. Unul mi-a zis intr-o zi ca nu ii zambesc, desi eu eram atat de racita ca abia puteam sa vorbesc …

    Reply
  • August 26, 2012 at 9:04 am
    Permalink

    La fel as fi procedat si eu, chiar daca eram singura care ar fi avut de suferit din cauza impulsivitatii. Nu sunt plina de fite, dar nici nu suport oamenii care incearca sa ma trateze cu indiferenta sau sictir.

    Reply
  • August 29, 2012 at 7:09 am
    Permalink

    hapi, trebuie sa incep sa ti spun despre gluma mea apropo de functia de conducere. la liceu, aveam o profa de istorie care tinea foarte mult cont de ce pozitie sociala aveau parintii nostri, in momentul in care punea nota. si i-am zis si eu odata ca tati are functie de conducere. conducator auto :))) ce-a iesit iti imaginezi
    in fine…eu iti dau dreptate pt ca si eu ma aprind foooaarte repede. nu suport sa astept, nu suport sa mi se raspunda in sictir, iar eu chiar maiau la cearta. sunt artagoasa 🙂

    Reply
  • August 31, 2012 at 10:00 am
    Permalink

    daca sunt tratata rau, nu mai revin. daca nu le trebuie banii mei, de ce sa-i oblig sa-i ia? 😀
    eu sunt de cealalta parte a tejghelei de obicei, asa ca am dat peste tot felul de clienti ciudati, daca ii intampin prea amabil se rastesc la mine ca ma solicita ei cand imi doresc ajutorul, daca le zambesc doar si-i las sa se simta bine, se arunca la mine ca de ce nu-i intreb ce vor. oricum n-am sa reusesc niciodata sa-i multumesc pe toti, insa am un zambet de la o ureche la alta si o amabilitate de care ma mir si eu, desi uneori imi vine sa-i strang de gat incet…

    Reply
  • September 6, 2012 at 1:30 pm
    Permalink

    eu sunt taur…:) vad rosu des…da imi place sa cred ca m-am mai..autoeducat..imi place am zis !

    Reply
    • December 28, 2012 at 5:35 pm
      Permalink

      O fi mai ieftin dar de unde stiu eu cum au fost tinute si daca nu se degradeaza in drum spre mine? Raman la prima varianta….

      Reply
      • December 28, 2012 at 10:33 pm
        Permalink

        Pentru ca.. In relatia noastra cu unicul importator oficial de cubaneze din Ro , lucrurile stau asa: noi preluam comenzi si ei ne predau marfa direct din camera cu umiditate controlata in care se tin.
        Intre scoaterea din camera umidor, preluare si livrare la client intervin 2 pana la 5 ore.

        Reply
  • September 23, 2013 at 9:31 pm
    Permalink

    Draga Hapi, daca as avea cate un euro sau-ma rog- ron de cate ori am patzit-o si eu cu astfel de tzeposhi si tzepoase pe toate meridianele europene, as fi, probabil, miliardara….Sunt absolut de acord cu tine, nici eu nu mai intru intr-un magazin in care am fost tratata necorespunzator, gasesc eu o metoda sa ma consolez….Din fericire, majoritatea magazinelor pe care le am la suflet au vanzatori/toare de calitate care stiu sa se poarte cu clientii. Ma intristeaza insa faptul ca, din ce in ce mai mult, sindromul mitocaniei la vanzatori si vanzatoare se manifesta pregnant in tari “avansate”. Una din aceste tari ( in care am lucrat si io vreo 10 ani) e Belgia si, prin forta lucrurilor , ma duc acolo foarte des….situatia e din ce in ce mai grava, mi se pare ca ultimele urme de politetze aristocratica in aceasta tzara se sting cu ultimii belgi…cam pe cale de disparitzie…if you know what I mean…All in all, mi-a placut foarte mult ce ai scris….as always…Bisous my darling!

    Reply
  • July 31, 2017 at 5:17 pm
    Permalink

    Toti furnizorii de trabucuri, precum site-urile de mai jos, achizitioneaza produsele direct de la importator, acolo unde ei tin aceste produse la temperaturi si umiditate optima:

    (Nota: advert se plătesc ca și trabucurile 🙂

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *