Hani a spus că orașul meu este cel mai frumos

interior biserica armeneasca gherlaDupă compunerea despre Orașul meu Am primit un mesaj care m-a făcut să râd. Celelalte 6 să zâmbesc mulțumită, pentru că sunt aici, în jur, persoane care au înțeles felul în care scriu.
Mesajul care m-a făcut să râd zice:
– Tu-ț compunerea, fttear pești (nu cratimă, nu plural adecvatic, acvatic), las că vezi tu dacă îți dau extemporal! CAPS L

Domle cu cont fals, eu nu mă f cu peștii, nu suntem compatibili la s e c s. Gemenii îmi plăceau că plecau ei, nu trebuia să le dau de înțeles de 4 ori că nu facem nuntă. Bărbații pești e mai rău decât femeile, vorba lu Hani. Când se îndrăgostesc bulbucă ochii (n-au pleoape, de-aia), când îi prinzi după ce ți se lungesc urechile nu mai știi cum să scapi de ei, atâta vorbesc. Muți sunt peștii numa-n Someș și-n lacu verde din parc. Hai, pupa-te-ar știuca, trec și la Extemporal.

2013-2014

Mă sună din parc, eu pe la CEC cu probleme:
– Fuarte frumos parcul! Aveț vedere la mare, bun aici.
Îmi cer scuze, mă ridic de pe scaun, simt că vreau la baie.
– Was?
– Ghesit o duamnă care înveț limbe română. He he he. Au venit ape pină pe la jumetate parc și ea a spus că acolo e mare, că vine și Noe curând și dat câteva broșuri.
– De la primărie??
– De la martori lu Jahve ca she treiesc 1000 de ani linghe animale blânde și să mănân mere și lapte.
– Ai intrat u mașina-n parc? Să știi că dacă te blochezi p-acolo n-am pe cine să…
– Nuuu, intrat cu cizmele tale de gume.


– Cum cu a mele?
– Am ghesit în portbagaj, ai luat tu roze numer 42 che nu era altele. Me string un pic.
– Vorbim acasă.

Biserica armeneasca, i-o arăt din afară și zic:
– Tu știi c-avem un Rubens aici?
– Rubinen? Este magazin ineuntru?
– Nu, o pictură.
– Ah, voi închineți la picture, crezut che pietre.
– Ne închinăm și la pietre da de fapt ele sunt o reprezentare care să-ți amintească de sfinți și de Iisus.
– Și de ce încuiate tuate bisericile?
– Că se… fură?
– Nu aveț poruncă, să nu furi, la numeru 8? Sau sistem de alarma?
– Nu știu Hani de niciun sistem de alarmă dar te asigur că biserica asta e foarte frumoasă. Și mânăstirea franciscană. Mergem?
– Mergem că e BeReDe lingă ea și dacă doamne ajută poate che intrat banii de la domnu de la Satu Mare.
Ochii peste cap

Spitalul:
Îmi dă sângele pe nas acasă. Mama sare cu-n prosop, Hani sare cu-n castron de supă și-l varsă pe el, eu m-așez liniștită-n fund pe canapea.
– Ce tare (curge adică mult)! Ducem la spital?
– Nu ducem nicăieri Hani că-mi trece imediat.
– Te simți reu?
– Nu. Mă simt ca și cum mi-ar curge sânge din nas.
– Ce? Haide repede la spital!
– De ce?
– Ca se facă ceva.
– Păi fac. Azi sunt pe colț ăia cu campania anti avort. Tu n-ai văzut cum arată spitalul nostru? Până și tata a fugit de-acolo în comă alcoolică.
– Curge pe mine!
– Pe mână-mi curge și dacă nu taci odată, te duc pe tine la spital. Că mă stresezi.

2016

– Îți plouă-n casă pe mamă tău!
– Știu. De-aia avem proces. Nimic personal. De fapt noi avem vreo 10 procese.
– N-aș putea trei aici.
– Trei, patru, fiecare câți găsește… Tu ai voie patru.
– Ce?
– De ce vorbești romana la Gherla când tu le stâlcești toate iar eu nu înteleg nimic?
– Ca se înveț. Tu ai pute trăi?
– Păi dacă nu aș muri, clar. Și dacă n-am murit la cât m-ai enervat tu…
– Hă?
– ți-am spus că nu înțelegi.
– dar oameni la ghișee me înteleg dupe ce repet de doi ori.
– Oameni la ghișee cred că tu ai bani de aruncat și se prefac că înțeleg. Tu dai banii, mă suni pe mine, completezi formularu, dai iarăși banii, spui mulțumes frumos, zâmbesti și pleci. Apoi ei zic Nilai și p-ăla.
– Nilai?
– Da. Este felul în care se răcorește lumea în orașul cu ieșire la mare.

După despărțire îmi întreabă prietenul comun.

– S-a obișnuit în oraș?
– Nu. Mihai râde. Dar îi place. Nu vrea să se obisnuiască așa. Nu-i place cum arată orașul. Ca să te simți bine și împăcat cu tine nu trebuie să te obișnuiești, ci să tolerezi și să-ți vezi de treaba ta.
( Mihai vorbește germana foarte prost, în română se înteleg… dramatic)
– Niciodată nu i-a plăcut nasul pe care-l are, ea nu fost mulțumită.
– Orașul, orașul. Mihai îl bate pe umăr râzând.

Rămâne Hani pe gânduri apoi îi spune:
– Putea să stea la Cluj.
– Putea. Dar vrea să fie mai mult lângă copil. Nu Gherla e casa ei. Nu apartamentul ăla. Copilul e casa ei…
– Gherla și apartament sunt doar decor. Copilul e casa. Pare bine ca te-am vezut…
– Ți-e dor de ea?
– Nu mai știu… eu nu ghesit încă o casă al meu, ea a fost Acasă.

2 thoughts on “Hani a spus că orașul meu este cel mai frumos

  • July 10, 2018 at 8:00 pm
    Permalink

    Și vesel, și trist și nici nu mai știu cum să spun, dar mi-a plăcut tare mult. Să vă fie bine! 😊

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *