Halloweenu si alte (i)luminații

halloween Inainte sa aflu semnificatia cuvantului Halloween,l-am trait live.

In Ardeal,pe-un capăt de toamna, într-un satuc înconjurat de dealuri, buna turna dintr-o canistra doua kile de tuica. Una era pentru ispravnicul cântăret care-o sa ne stoarca lacrimi si una pentru preotul satului care n-avea decat o prună acasa. Iar pe noi ne binecuvantase Natura c-o livada întreaga .

Buni mai spărgea cate-un ghiveci asezat accidental pe trepte, se grăbea, era Luminatia si trebuia s-ajungem „la timp“ în cimitirul din capatul satului. Daca nu lovea din greseala florile asezate de mama pe scarile din „casa mare“, bunica îi tragea cate un șut bietului pisic care i se încurca repetitiv printre poale si picioare .


Tata era ascuns în beci

Trăgea din damigeană ca sa aiba curaj sa implanteze lumanarile pe mormantul lu bunu, Dumnezeu sa-l ierte . Tata îl iubise pe socru-so ca pe toaca-l crucea , c-amandoi aveau gura sloboda si cand unul spunea că-i vremea de coasă, celalalt dorea musai sa curețe via sau orice altceva.

Actiune mare, cum sa va descriu? Mama strângea laolalta florile , buna spărgea ghivece si-l boscorodea pe tata , pisica zbura si miorlăia din 5 în 5 minute , tata vorbea singur în beci si în sfarsit cățelul care pe-atunci traia relativ linistit- descoperise un dihor în șură si latra de mama focului.
Era Hallloweenu.

Cand fiecare si-a terminat proiectul aflat în lucru, am pornit piosi spre cimitir. Lume multa, si sporovaială despre tipul lumanarilor si directia din care bate vantul. Ne lătrau cainii si cu toate astea nu ne-a mâncat niciunul, bag seama simteau că mergem la locul în care nu se prea intra de bună voie. Peste sat se lăsa un semi întuneric dantelat ca-ntr-o poveste gotica, trantind pe pamant arcuri si bolti de umbră. Siruri nesfârșite de suflete din această si din alte dimensiuni se pregateau pentru aduceri aminte.

morminte evreiesti ierusalim

La cimitir- am lăsat doua lacrimi si trei flori pe mormantul dragii mele strabunici iar tata a plantat un ghiveci cu crizantele mov în dreapta crucii bunicului . Care cred c-ar fi coborat din raiul/iad sa le mute la vecinu, oricum, gandeam eu că numai crizantele mov nu ar lua de la tata. Insă acum, picurat cu ceară, sufletului lui n-avea de ales.

Actiunea ne-a fost întrerupta de momentul în care Bocelli – varianta ardeleneasca-si-a aruncat vesta într-un pom si-a început sa-si strige cantarea atat de sonor încat preotul a facut doi pasi înapoi. Dupa primul refren, pe cand sa ma podideasca plâsul îl văd pe cantaret ca-si arunca si clopul- tot în pom. Nici daca era arcas in timpul liber n-ar fi nimerit mai bine iar pe vremea aia Michael Jackson înca traia. Preotul se descheiase la sutana si-acum isi picura ceara pe pantofi. Femeile din sat erau pioase -ori se pupau între ele ori aprindeau a cinspea oara lumanarile stinse de vant, in rest ramaneau drepte si cu capul în nori. M-a pălit un ras venit de niciunde si ca sa nu -l exteriorizez mi-am muscat cu intensitate limba. Dup-aia am început si eu sa plang de-a binelea.

Totuși, în loc sa ma gandesc la strabunica si la bunu îmi venea în minte la fiecare 2 minute Michael Jackson.
MJ flori

Pe cand intrasem  in transa pomenirilor , nepotica mica de tot, m-a tras de-un deget si a strigat uitandu-se la miile de lumanari care ne înconjurau: „ toti bătranii din sat au murit aici? Vii cu mine sa fac pipi“?

Deci: halloween, luminatie, pomenirea celor care nu mai sunt ori frica de-a ne urma stramosii intr-un loc din care nu s-a întors nimeni niciodata, ca sa ne povesteasca desfasurarea actiunii? Ce sarbatorim? Ce plangem? Ce simtim cand suntem acolo? Chiar ne ducem pentru sufletele lor sau pentru ale noastre? Sau pentru că în dezbinarea aparenta – apartinem de fapt aceluiasi întreg?

48 thoughts on “Halloweenu si alte (i)luminații

  • October 27, 2013 at 8:17 am
    Permalink

    🙂 Interesant. Luminatia e momentul cand toate rudele noastre se inatlnesc, aduse de cine unde, si stam la discutii. La noi e traditia sa se ofere tuturor copiilor, care insotesc parintii in cimitir, dulciuri sau fructe iar adultilor, cate un pahar( sau mai multe) de tarie si prajituri pregatite special. E momentul in care vedem, cine a mai murit si unde sunt asezati. Mai evocam intamplari din viata celor dusi, dupa care ne intoarcem, la cele lumesti.

    Reply
    • October 27, 2013 at 9:45 pm
      Permalink

      Imi amintesc ca unii ofera ceva copiilor, probabil cei care dau pomelnice in ziua respectiva

      Reply
  • October 27, 2013 at 9:48 am
    Permalink

    Ne punem întrebări până ne stingem. Încă nu ştim să găsim răspunsul, dar oricum nu mai contează când se duce flacăra.

    Reply
    • October 27, 2013 at 9:45 pm
      Permalink

      Asa e. Conteaza mult cat arde!

      Reply
  • October 27, 2013 at 10:16 am
    Permalink

    Noi nu sarbatorim nimic si nici nu as sti ca trebuie sarbatorit. Pentru mine este doar o alta sarbatoare americana, importata.

    Reply
    • October 27, 2013 at 9:46 pm
      Permalink

      Nu aveti luminatie, nu aveai traditia asta nici la bunici la tara ?

      Reply
      • October 27, 2013 at 11:55 pm
        Permalink

        Nope. Sau eram prea mica in zilele cand eram la tara, nu-mi mai amintesc …

        Reply
  • October 27, 2013 at 12:06 pm
    Permalink

    Noi sarbatorim Luminatia! nu avem treaba cu Hallowen! Cred ca la noi tine de traditiile din regiune, de bunica pentru care e foarte important! Mie chiar imi place, zic ca trebuie sa existe o zi in care sa mergi la cimitir! Fiindca suntem prinsi in viata de zi cu zi cu treburi si probleme, deseori uitam sau suntem prea comozi sa mergem pana acolo sa aprindem o lumanare…

    Reply
    • October 27, 2013 at 9:47 pm
      Permalink

      Si pentru bunica e important, de fapt a fost mereu, pentru toata familia.
      Acum unii le mai amesteca

      Reply
  • October 27, 2013 at 1:17 pm
    Permalink

    Eu provin dintr-o comuna frumoasa din Caras-Severin si pina sa ma mut acum 14 ani in Timisoara nu auzisem niciodata de ziua mortilor pe 1 noiembrie.Tin minte ca incepusem primul an de facultate si am sunat-o pe mama sa o anunt foarte entuziasmata ca e ceva sarbatoare interesanta, fiindca toata lumea avea in mana flori si lumanari :). La mine la tara se “sarbatoresc ” mortii in lunea Pastelui si este ceva cu adevarat frumos si special. Toate traditiile sunt deosebite,parerea mea.

    Reply
    • October 27, 2013 at 9:49 pm
      Permalink

      Da, orice traditie (romaneasca) e deosebita mai ales cand ii descoperi profunzimile, sensurile, originea
      Zic romaneasca pentru ca unele popoare banuiesc ca au si traditii mai infricosatoare

      Reply
  • October 27, 2013 at 2:34 pm
    Permalink

    Eu una cred ca amintirea lor este ca si cum i-am considera inca alturi de noi.Ei stiu asta si simt.Le face bine sa le transmiti gand bun si dragoste din amintire.Cat despre pomana ce se face si ceea ce biserica impune , este spre folosul material al unora si altora.
    Daca mergem pentru linistea sufletului nostru la cimitir?Sigur ca da , desi acolo este doar un simbol al carnii ce a fost persoana dusa.Acolo sunt resturile umane , ceea ce a sustinut umanul, a plecat….in alta parte.
    Suna a nebuneala ce scriu eu aici…asa ca ma opresc , nu vreau sa ma trezesc cu duba de la Spitalul 9 la usa? 😀
    Ce simti cand esti acolo , unde? Tu cel ce traiesti jelind pe cel dus?Sau cand tu esti cel dus si simti ce iti trimit cei ramasi? Ca e tare complicat…In prima varianta este satisfactia unui lucru impus si socialo-moral facut…ca asa a fost educatia si de gura lumii.In al doilea rand….tare as vrea sa stiu si eu.
    Sper sa gasesti raspunsurile dorite! 🙂

    Reply
    • October 27, 2013 at 9:52 pm
      Permalink

      🙂 Intrebarile erau retorice dar raspunsurile m-au amuzat si chiar m-am regasit in ele, cand e vorba de moarte si de spiritualitate nimic nu-mi pare o nebunie!
      Nici nu stiu daca la un moment dat cand suntem acolo toti simtim la fel sau fiecare diferit.
      Fara sa aiba neaparat legatura cu religia mi se pare o frumoasa aducere aminte si-mi place comunitatea aceea de oameni simpli care se aduna laolalta cam la aceeasi ora.In general la tara , in satele mai mici se intampla asta

      Reply
      • October 27, 2013 at 10:07 pm
        Permalink

        Apropos de comunitatile mici : ca si sezatoarea sau alte evenimente majore in viata unei comunitati , cred ca si ziua mortilor sau alte comemorari au cam acelasi rost ca si alte evenimente , oamenii socializeaza , impartasesc opinii , dezbat , schimba pareri….traiesc pur si simplu. 🙂 Toate sub semnul ecelui eveniment! 🙂

        Reply
  • October 27, 2013 at 2:41 pm
    Permalink

    Pentru mine are o singura semnificatie; teoretic e si ziua mea, ca sunt din cei vaduviti de nume sfant! Asa ca sa-i amintesc familiei ca trebuie sa ma cadorisesca. Dar daca oi primi si vreo coliva de prin vecini nu zic ba, ca e mai buna decat tortul. 🙂

    Reply
    • October 27, 2013 at 9:52 pm
      Permalink

      Deci nu aveti Luminatie….
      La multi ani atunci!

      Reply
  • October 27, 2013 at 3:09 pm
    Permalink

    Am fost zilele trecute sa fac curat la cimitir. Acolo unde au mormant bunica si strabunica mea. Si chiar m-am gandit, in timp ce pliveam buruienile, ca mi-e liniste undeva inauntru.
    Eu imi amintesc de ele si fara sa merg la cimitir. Dar cred ca tine de-o traditie.

    Unii s-au intors de pe drum sau de acolo, daca e sa credem povestile celor ce-au trait un episod de moarte clinica. Si eu nu vreau sa ma indoiesc de experienta si crezul nimanui, chiar daca stiinta stramba din nas si spune ca de fapt e vorba de niste modificari ale activitatii cerebrale fix in momentul mortii care ar da anumite trairi specifice. Asa cum nu ma indoiesc ca apartinem aceluiasi intreg.

    Reply
    • October 27, 2013 at 10:01 pm
      Permalink

      Ce frumos ai scris….nu am cuvinte

      Reply
  • October 27, 2013 at 3:25 pm
    Permalink

    Halloween-ul il asociez cu toamna in toata splendoarea ei, motiv de petrecere, costumatii creepy si spooky, placinta de dovleac, miros de scortisoara, frunze cazute, aroma de ploaie rece. 🙂 Iar Halloween-ul se incadreaza perfect in decorul mai sus descris.

    Reply
    • October 27, 2013 at 10:02 pm
      Permalink

      Eu asociez dovleacul cu cel facut in cuptor si cu placinta de care vorbesti tu.
      O singura data am scobit unul …nemtesc – ca n-am avut ce face , cineva avea toane.

      Reply
  • October 27, 2013 at 5:20 pm
    Permalink

    Pe mine la chestiile cu pomenirile si halauinul m-ai cam pierdut. Ca eu am o teorie personala despre moarte, nu prea cred in ea. Pentru mine rudele disparute doar au plecat undeva si le voi reintalni la un moment dat. De-aceea nici nu prea plang pe la inmormantari, oi fi ciudata. Chestia cu MJ o inteleg…probabil da concerte pentru fericitii de pe lumea ailalta.

    Reply
    • October 27, 2013 at 10:04 pm
      Permalink

      Aceeasi teorie o am si eu. Dar durerea stinsa si mocnita – realitatea ca ei nu mai sunt pe acest plan-al materialului poate fi zdrobitoare. In functie de cat de apropiat a fost cel care-aplecat

      Reply
  • October 27, 2013 at 6:13 pm
    Permalink

    Nu prea practic chestiile astea bisericesti. Asta pentru ca cei dragi imi traiesc inca si sper sa mai traiasca mult si bine. Probabil ca dupa aceea voi fi nevoita….Dar se spune ca pomenile le facem pentru sufletele mortilor, dar si pentru ale noastre, ca si ele au de castigat ca sa zic asa….. Oricum ma depaseste domeniul asta…

    Reply
    • October 27, 2013 at 10:05 pm
      Permalink

      Nu e ceva bisericesc, e legat de traditie. Din cate am inteles in multe locuri din Ro nu se practica

      Reply
  • October 27, 2013 at 6:50 pm
    Permalink

    In Oltenia nu avem Luminatie si nu ma omor nici cu Haloween-ul

    Reply
    • October 27, 2013 at 10:05 pm
      Permalink

      Da bostani aveti pentru cei care doresc un adevarat party de halloween?

      Reply
  • October 27, 2013 at 7:10 pm
    Permalink

    au, ti-dam-dam-ti-da-da-dam-dam, la smooth the criminal te ducea gandul, e?
    pe moment cand citeam textul si pomenit-ai de Michael in asociatie cu haloinul, ma gandeam “ma ce naiba, parca era mai, sau iunie cand a murit?” si verific acum ca auzisem ieri-azi pe cineva
    ca ar fi fost fie ziua lui, fie cativa ani buni de la moartea lui. O laie, nu e niciuna, a murit in iunie 2009, iar ziua lui era in august. deci asociat-am eu gresit faptul ca tu in acel loc printre lumanari stinse de vant si vanturi, ca na, la emotii si asteptari ce sa faca tot omul mai transpira, iti muscai limba gandindu-te la michael si muzica lui.
    pfiu! 🙂

    Reply
    • October 27, 2013 at 10:07 pm
      Permalink

      Exact…emotii si asteptari.Momente in care nu stii ce urmeaza sa se intample. Galagie, necunoscut, aducere aminte

      Reply
  • October 27, 2013 at 11:18 pm
    Permalink

    e normal sa fie si la noi traditie. din cate stiu in toate popoarele lumii exista obiceiuri si traditii legate de lumea de dincolo. indiferent sub ce forma ar fi – festiva sau pioasa – are ca punct de pornire amintirea celor plecati. fie si un gand daca indrepti catre cei ce au fost si tot o celebrare este. de aceea eu prefer, deocamdata, sa o vad ca pe un prilej de joaca creativa cu copilul. mai departe vom vedea cum s or mai schimba vremurile si perceptiile.

    Reply
    • October 28, 2013 at 9:15 am
      Permalink

      Din cate mi-am dat seama copiilor le place, fac exact ce nu-i voie: se pot juca liber cu focul 🙂

      Reply
  • October 28, 2013 at 8:58 am
    Permalink

    Poate te intereseaza sa citesti aici, unde si eu am gasit niste informatii edificatoare:
    publicatii/reviste/g201309/adevarul-despre………..
    Uneori traditiile au origini nesanatoase, intunecate, iar eu consider ca e bine sa le cunoasca cat mai multi. Mai pe urma, fiecare poate decide, desigur, cum va proceda in continuare.
    O zi si o saptamana buna!

    Reply
    • October 28, 2013 at 9:13 am
      Permalink

      Poate ca exact astazi, in virtutea lipsei libertatii de expresie care domneste pana la trecerea celor 1000 de ani s-ar putea sa n-am chef sa-mi trimit cititorii catre o pagina a martorilor lui Iehova

      Cititorii mei sunt destepti, edificati iar eu imi iubesc partea intunecata .
      Te mai astept pe la mine

      Reply
      • October 29, 2013 at 7:45 am
        Permalink

        Cunosc si martori destepti, cu scoala, edificati si… toleranti. Si foarte multi non-martori care se informeaza de pe acest site bun.
        In plus, zica cine ce-o vrea, au o literatura de calitate.
        De aceea, eu nici nu am probleme in acest sens: daca informatia e bazata pe cercetari minutioase si e transmisa intr-o maniera verificabila, si, daca mai si invat ceva fata de ce stiam inainte, sunt recunoscatoare celor ce-au depus o munca asidua pentru ca eu sa ma lamuresc in cateva minute.
        Te citesc si pe tine de catva timp si n-as fi trimis linkul daca as fi banuit ca ai asemenea prejudecati. Imi pare rau.

        Reply
        • October 29, 2013 at 7:53 am
          Permalink

          Prin acest site bun tu faci reclama unui cult religios. In mod normal la mine reclama se plateste. Si pentru ca e foarte rara- am un trafic bun, cititorii mei isi pot alege singuri sursa de informare .

          Cercetarile minutioase de care spui tu sunt fum de lumanare. Iar prejudecatile mele n-au absolut nicio legatura cu directia in care bati .
          In plus acesta este un articol de suflet, coroborat cu un pamflet deci nu ma intereseaza ce cred unii despre cat de periculos e halloweenu. Daca ma citeai demult stiai asta! La fel stiai ca respect credintele religioase si ca religia sau doctrinele ma intereseaza putin spre deloc.

          Reply
          • October 29, 2013 at 8:20 am
            Permalink

            Nu pot decat sa ma repet: IMI PARE RAU!

  • October 28, 2013 at 9:45 am
    Permalink

    bine că nu ştie mamaie de Luminaţie, că aş sta în nopţile fiecărui weekend pe la cimitir la cât îi plac sărbătorile morţilor.

    Reply
  • October 28, 2013 at 10:38 am
    Permalink

    Eu n-am auzit de Luminatie. Acum aud pentru prima data. Poate pentru ca n-am avut bunici la tara, nu mi-am petrecut copilaria acolo.
    Cat despre Halloween…ma enerveaza sarbatoarea asta, si ma enerveaza cel mai mult cand vad ca e sarbatorita la noi in tara…

    Reply
  • October 28, 2013 at 12:09 pm
    Permalink

    Noi n-avem Luminatie,insa citind povestea ta parca mi se facu dor de activitatile astea cu familionul.Nu ne dam seama ca nu ne mai intalnim cu astfel de momente,abia cand ni le amintim ne dam seama ca traditiile sunt importante.

    Reply
  • October 28, 2013 at 7:40 pm
    Permalink

    poate e ciudat dar in fata unui mormant ( al bunicilor, al mamei) nu simt ca ei sunt acolo. pentru mine ei sunt undeva sus si ne privesc ( cu intelepciunea eternitatii) cum ne straduim/ chinuim sa mergem inainte prin aceasta viata. si ne asteapta.

    Reply
  • October 29, 2013 at 2:28 am
    Permalink

    Nu am auzit de acest eveniment, pomenirea mortilor se face deseori sambata, la tara se fac parastase in fiecare saptamana, dupa cum au bani oamenii, chiar si de un platou cu eugenii si mere culese din gradina si sterse cu o carpa in graba. Ma sunt mosii de vara si mosii de iarna, etc. De una singura nu ma duc la biserica sa fac acest ritual, dar acasa gatesc si impart celor care stiu ca ar manca de pe mana mea in numele celor pierduti.

    Reply
  • October 29, 2013 at 1:46 pm
    Permalink

    in moldova nu este aceasta sarbatoare, dar traind in banat de atatia ani, am deprins sa cinstesc pe cei care nu mai sunt printre noi. in plus, arata tulburator noaptea cu toate mormintele impodobite frumos ca niste cai de lumina catre sufletele celor dusi…

    Reply
  • October 29, 2013 at 2:12 pm
    Permalink

    interesant …
    eu nu-mi aduc aminte din familie sa fi sarbatorit/comemorat ceva la sfirsit de octombrie!

    Reply
  • October 29, 2013 at 4:52 pm
    Permalink

    Eu nu auzisem de asa ceva pana in austria…cand de halloween, aca 31 oct…copii se imbraca in…caca maca si se infiinteaza pe la usi cu buhuhu si cer bomboane. Iar pe 1 nov, e ziua mortilor.

    Reply
  • October 29, 2013 at 5:44 pm
    Permalink

    Cred că o facem cu speranța că, atunci când o veni vremea, o s-o facă cineva și pentru noi.
    Și o mai facem fiindcă așa e tradiția, fie că suntem sau nu credincioși.
    Și o mai facem și pentru că e cazu să mai desțelenim din când în când mormintele, să nu ne râdă lumea în sat/oraș.
    Tot mai bună-i incinerarea…

    Reply
  • October 29, 2013 at 6:05 pm
    Permalink

    ce-ți cânta ție prin cap mi-a adus aminte de situația noastră – mergeam de Paște la discotecă, în loc să mergem la biserică (eram totuși într-o societate comunistă, la școală nu ni se spunea despre Dumnezeu, niciun preot nu ieșea în evidență să ne spună despre Înviere, normal că noi ne purtam astfel!) și a venit popa din sat cu o falcă în cer și una în pământ, ne-a scos din priză magnetofonul și ne-a interzis să mai dansăm… (cu comuniștii nu avea curaj să facă așa instrucție, dar cu noi, da!)
    asta cu Haloween pe mine mă agasează… eu sunt pentru frumusețe, pentru estetică… măștile lor mă rănesc în inimă, curge sânge când văd oribilitățile acelea. în plus, eu nu cred că există suflet după moarte, după cum nu cred nici în fantome, nici în strigoi și n-aș chema sufletele morților, nici prin ghicitul în cărți, nici prin lumânări (aprind lumânări când sunt în momente intime 🙂 , nu am nimic cu ele, după cum nu am nimic cu cărțile de joc, ador să joc rentz sau wist 🙂 )…
    după cum spuneam, sunt plictisitoare! 🙂

    Reply
  • October 30, 2013 at 12:16 am
    Permalink

    Eu doar ce am fost duminica la mormintele familiei, sa mai facem putina ordine, sa aprindem lumanari, tamaiat, flori…ce se face acum. Mergem intotdeauna acum, la final de octombrie dar duminica, in ultima duminica a lunii. Chiar am scris ieri pe blog despre asta.
    Sa stii ca ma gandeam exact la asta si duminica. Ca mergem acolo fiindca avem iluzia ca am fi langa ei, cei plecati. Asta pe de-o parte, Pe de alta ca asa e traditia dar si pentru ca vrem sa avem constiinta impacata, ca vrem sa le demonstram cumva ca nu i-am uitat. Eu, personal, simt ca acei oameni de acolo (pe unii cunoscandu-i doar din povestile de familie), se regasesc macar putin si in fiinta mea. E un sentiment complex, nu e foarte simplu. 🙂
    Dovlecii i-am adunat azi pe toti si i-am pus bine. N-o sa-i mai stric sa fac din ei felinare, mai bine ii coacem. Insa cand eram mai mici faceam tot felul de felinare, mai reusite sau nu 😉

    Reply
  • October 30, 2013 at 9:53 pm
    Permalink

    Hmm…Luminatia! Aud pentru prima data despre acest obicei!
    In ceea ce priveste Halo…halo, interesant e ca citesc articolul tau in timp ce Alex se lupta cu dovleacul pe care-l va duce Dia maine la scoala; a participat si ea dar actiunea e mult mai ampla decat prevazusem si a fost nevoie sa intre la somn!
    De reflectat asupra intrebarilor tale…

    Ilda
    Lavender Thoughts

    Reply
  • October 31, 2013 at 12:22 am
    Permalink

    :))) si la Salas exista obiceiul, dar eu nu tin minte sa fi participat vreodata la ziua mortilor. In schimb, sa stii ca si pe mine cimitirele ma fac sa ma gandesc la Michael Jackson :)))

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *