Gradinita in vremea coronavirusului – eu merg, voi?

Am fost la ședință. Prima mea ședință, cu părinții dacă  n-o pun si aia de la țară, de acu 15 ani, când s-a strans în Vale tot satu că s-a dușmănit părintele vechi cu Părintele nou pentru data la care se preia Casa Domnului. Preastresatul țârcovnic era la mijloc, că nu știa cine câstiga.

Îmi amintesc c-atunci, popa cel vechi si roșu-n obraji ca un măr Ionatan, ținea o predică despre răbdarea lui Iov. Popa cel nou, Ion, a înțeles că-i spune lui că-i plin de bube, de acnee si prea tinerel (studiase si filosofia) si e cazul să mai aștepte până va sluji. Cântărețul, care nu știa a cui tămâine o s-o aprindă de săptămâna viitoare, se tot întorcea cu spatele si se uita la sfanta biserica, făcand 2-3 pasi.

De fapt trăgea săracu din flaconu lui de pălincă, să-l țână curaju.

Până la urmă, au slujit o vreme amandoi, că unu avea pilă la primar, de-a crescut in sat si taxa pe mort, bașca, li s-a asfaltat și drumul, deci n-a iesit nime-n pierdere. Si a avut si cătunul ce povesti despre fețele bisericești si cum se luaseră ei la treipăzește după Liturghie.

Dar la sedința asta nu a fost așa, nuuu, regulile sunt care?, pardon – clare.

Dacă pentru o sedință de partid ar trebui să-ți pui cămașa curată, la cele de mămicuțe, puteti merge cu pete. Ghidușia asta te face să pari mai serioasă, implicată și isteață. După ce primele doamne  s-au prezentat, a venit rândul nostru să ne descriem, intr-un cuvânt, odraslele. Ne-a luat așa pe toate c-o muțenie de parcă inventam arta filmului mut. Ca să tai panglica, am zis c-al meu e hiperactiv. Adică absolut grozav pentru el, ganz normal pentru Deutschland, nici n-apucă să plece, că deja are de-unde veni. Aglutizant pentru mine,  mi s-ar lipi si vodka de globule in toiu iernii dac-am avea unde iesi la un târg de Craciun. Și cu cine!

În sfarsit, m-am mai relaxat când am auzit că specia e răspândită rău în grupă. Când a zis un mămic, pardon tătic – că a lui mușcă si dă cu pumnu-n plasteline dacă nu-i convine ceva, ne-am uitat la el ca la un tasmanian carnivor. Ne-am făcut cruci cu limba-n gură și ne-am prefăcut că e tare amuzant, numai să nu clănțăne din ADNul nostru.

Totul e bine când se termină repede

 Părinții au fost de acord cu soluțiile care nu s-au găsit încă și toți am plecat bucurosi că n-am lesinat de alde hipoglicemii si de suflat în măști.  Stau într-un oraș mic, nu pot să vă spun mai multe, am ajuns acasă strănutând ca si-atunci când mă-mpingea fudulia să-mi smulg perisorii din nas.

Cum orice, pe lumea asta e plantat sau lăsat cu un rol, trecusem pe langă o tufă de ambrozie care poleniza. Cum si bunica era alergică la Ambrozie (bunu, Dumnezeu să-l ierte), m-am ales si eu c-o moștenire si acu, mă întrebam absolut normal, dacă ar trebui s-o trec în declaratii. Adică

– septembrie octombrie, rinite alergice, ce fac ii dau in loc de acadele câte-o linguriță sleită de aerius ca să nu mă trezesc cu el izolat? Strănută uneori.

– piele atopică, adică scărpinici sezonier pe pliuri,dacă- l acuză de infectii contagioase în vreme de covid?

Si când te gandesti la vremurile bune în care copiii aveau păduchi la grădiniță iar părinții pureci acasă, o tempora, o…

– o cutie de marlboro te rog

– un pachet? Da nu te-ai lăsat? mă întreabă fata de la market.

– ba da, dar simt nevoia să mă las din nou.

– ești stresată?

– copilul merge la gradi, de luni

– ohooo, gin tonic? avem promoție, zice Gina.

Mă uit la ea, în vârful cocului. Nu beau, decat de două ori pe an.

După ședință, am fost atat de încărcată cu dezinformații încât am simțit nevoia să fac o criză de tantrum acolo, pe loc, dar aici nu se poartă nici la copii. Așa că m-am dus acasă, prin parc, mi-am aprins o țigară și am tușit de douăori, moment în care, trei doamne, toate trei, au încremenit si s-au uitat la mine ca la un microb. Mi-am adus aminte cât de frumos era orașul cu cele trei grații pe post de fântănă, demult, în parcul mare. Acum au mai rămas doar gratii…

Am spus că el merge la grădi de luni dar nu știu încă dacă sunt luni din săptămână, din tabel, din calendar sau asta care vine după duminică. Mă întrebam cât de pregătiți vor fi educatorii si cadrele medicale auxiliare să deosebească o rinoree  –de Covid. Cam înspăimântător.

Pe o mică fișă medicală, am notat că atunci când copilul strănută, din senin, la joacă afară sau în preajma unor particule de praf, aș dori ca cineva să-i sufle nasul. Nară cu nară.

Tot personalul poartă mască.

Si copiii au covorașele lor separate, cutiutele lor separate cu jucării, beau apă din pahare de unică folosință, păstrează distanțe de un metru si la masă, stau ca plantați, până si castroanele trebuie să aibă distanța impusă. Nu e rău, eu sunt prima militantă pentru maximă protectie, așa că, pe google search am ajuns la litera D căutând terapeuti pe psihoterapie pediatrică.

I-am explicat copilului tot:

– am pus un scaun intre noi si i-am spus că fiecare ne jucăm cu un lego, să stea la un metru. S-a urcat pe scaun si a luat metrul de pe suportul de haine…

– te joci cu copiii, dar n-ai voie sa-i iei de mână, stii, e virusul ăla

– câți ani are virusu?

– doamna educatoare o să poarte mască

– și poate vorbi cu noi doamna educatoare? Are si ea Pandemie? (doh!)

– o să-ti placa la gradi. Vin si te iau dupa ce mananci a doua oara

– bine. Au Dots?

– cred că da, numai că e uns pe paine si-l bei cu ceai, te-am invățat cu bunatati că n-am timp să fac cate-o gustărică acasă, sunt prea obosită.

– bine da vii să ne jucăm după ce te linistesti? (!!!)

Am ales sa vad partile bune:

– o să te joci cu jucăriile tale preferate (care sunt de obicei numa alea pe care le iei de la alt copil, ceea ce e interzis prin lege, important e că o să te joci!)

– împreuna de la distanța,  sunt absolut de acord, as i said, i-am explicat copilului de 3 ani că și cu vecinii suntem împreună dar la distanță.

Am ales să nu ma mai gandesc:

– după luni de zile de cand a apărut virusul ăsta,  nervii părinților sunt întinși ca râmele, frica și confuzia se ascund greu dar toata lumea iși dă silința să intre-n ritm

– nu e încurajat mersul la grădiniță, mulță părinți aleg să observe ce se intampla în primele doua saptamani, dragii mei, ce se poate intampla, stiți bine. Vine sezonul virozelor, vaccinul antigripal poate prin octombrie, salariile nu cresc ca să-ți permiti îngrijiri acasă, nu toata lumea are bunici sau alt membru al familiei care ar sta cu copilul. O presiune sau un proiect spre primării, pentru anumite familii care se incadrează în niște norme de minim ajutor pentru că chiar nu au soluții si trebuie să lucreze. Până la urmă, cum se dau ajutoare sociale, cu un pic mai multa vointa- aka lobby- sa reusim să trecem si de grozăvia asta.

La sfarsitul zilei, imi amintesc vorbele recente ale unei prietene, e mai isteață cu mult ca mine: fată, dacă tot vrei să salvezi lumea, nu te grăbi, fă lucrurile pe rând

Succes la grădinită si la școală! Rugati-vă mult, cum stiț voi, să trecem cu bine si peste incercarea asta!

One thought on “Gradinita in vremea coronavirusului – eu merg, voi?

  • September 19, 2020 at 10:47 pm
    Permalink

    Si cum e la gradi?
    Matei a inceput de luni, ma rog sa fim bine cu totii!
    Aveti grija de voi! 🤗

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *