Fii tu însuți. Dar nu în preajma mea

Am avut o tânără prietenă care s-a combinat cu un tânăr manager . O sa-l numesc Bobu. De fapt Bobu îi zicea prietena mea în secret și nu cred că forma asta de alint venea de la cerealele din bucatarie. La început Bobu era peste măsura de amabil, romantic si se hilizea mereu zici că-l gâdila careva cu pana în dos. Dar prietenei mele nu-i plăcea latura asta leșinăcioasă si-mi spunea mereu că „el nu-i asa”
Dupa doi ani în care Bobu n-a făcut atac de panica când a văzut-o dimineața pe nemâncate fără machiaj (amica mea se machia de la ochi până la urechi si-si dădea cu pensula peste tot) s-au gândit să se logodească. Cu conditia ca apartamentul în care vor locui sa aibă doua băi -una pentru vopselele ei si una pentru colonul iritabil a lu Bobu.
Au mai trecut vreo doi ani si logodna a încolțit ca grâul scăpat pe băligar.Am întrebat-o de ce nu se căsătoresc odată si mi-a spus că „Bobu s-a schimbat”. Ca în timp ce ea întreține misterul în casă cu ajutorul lumânărilor, măstilor venetiene si a grasei de cotnari , el se poarta ca un bărbat plafonat si s-a saturat pana peste cap de atâta respect , bun simț, cumparat iaurt la Kaufland si plătit facturi. Ea vrea acțiune!
Bine tu, da Bobu nu a fost mereu asa, mai retras, timid? Intreb eu
Nuuuu. S-au cunoscut la munte în excursie și au făcut sex pe un arțar în miez de noapte ca-n Twillight, iar numele si identitatea le-au aflat reciproc a doua zi cand li s-au detoxifofilat ficații . Bobu era un animal erotic. Numai ca el habar n-avea

La două luni dupa ce i-am spus „fii tu însuti” unui iubit de-al meu , timid ca pupăza lui Creangă , am aflat că s-a culcat cu doua colege de facultate. Mi-a spus-o el cu mâna pe inimă și-a adăugat că eu eram fata visurilor lui deoarece sunt singura care l-a făcut sa-si depășeasca inhibițiile despre care învățase la cursul de Psihodiagnostic.

Chiar credeți că oamenii se schimbă…radical? Sau au fost mereu asa dar n-am vrut noi cei din anturaj să vedem?

49 thoughts on “Fii tu însuți. Dar nu în preajma mea

  • December 8, 2011 at 10:08 pm
    Permalink

    cred si in schimbari radicale, dar sunt rare si, de cele mai multe ori, provocate de un soc emotional puternic

    Reply
    • December 9, 2011 at 8:15 am
      Permalink

      corect. as opina ca ma incadrez … iar dovada (relativ) obiectiva ar fi faptul ca, la vremea resppectiva, brusc mi-au disparut toti prietenii.

      Reply
      • December 9, 2011 at 3:47 pm
        Permalink

        as preciza ca eu nu-i judec (pe acei oameni) ci ii inteleg: nu-i deloc simplu sa te trezesti ca ai alt om in fata ta. ce ar mai fi de spus e ca primul soc m-a schimbat … iar cele trei care au urmat la scurt timp dupa primul soc, au definitivat schimbarea (blocand orice posibila/eventuala revenire).

        Reply
      • December 9, 2011 at 6:40 pm
        Permalink

        Si ce daca au avut in fata lor un on (aparent) schimbat? Viata ii va schimba si pe ei la un moment dat. Sa fugi inseamna lasitate, sa intinzi mana, sa fii prezent si sa spui o vorba buna nu costa bani, dar denota caracter
        What goes around comes around……….

        Reply
  • December 8, 2011 at 10:30 pm
    Permalink

    Da, zic și eu… sunt situații rare în viață care pot face un om să reconsidere tot și să se schimbe.
    Nu sunt doar evenimente grave, șocuri puternice… pentru unii sunt simple revelații. Iar astea se produc uneori și natural, ca și cum totul era mereu așa… logic…

    Treptat oamenii se schimbă dar nu aș numi asta radical. Adică… dacă un om se schimbă treptat, încet, pe parcursul a… 5 sau 10 ani… că învață anumite lucruri, că mai trece prin experiențe, că îmbătrânește, că vrea să se „liniștească”, dar cei apropiați nu fac refresh și ei treptat la memorie și tot cum îl știau insistă să îl rețină… asta e altceva.

    E normal să te schimbi cumva într-o relație. Nu poți fi singur cum ești când trebuie să conviețuiești cu cineva. Nu există potriviri perfecte, trebuie să te mai mulezi pe cineva. Mai înveți lucruri noi de la celălalt, îți plac, mai schimbi ceva. Mai descoperi chestii noi împreună. E o dinamică în orice relație interumană și asta duce măcar la o minimă schimbare.
    Din păcate unii nu văd că felul lor de a fi într-o relație duce la anumite schimbări din partea celuilalt. Adică… dacă îți îmbuibi soțul cu mâncare grasă în fiecare seară, e cam nașpa să începi pe urmă să îi atragi atenția că s-a îngrășat (acesta este un exemplu pur metaforic, adică a se citi cu subînțeles).
    Bineînțeles, idiot el că mânca, dar dacă intri doi într-o relație, îți asumi vina comună, nu ești singur pe baricade când îți convine.

    Reply
    • December 9, 2011 at 7:22 am
      Permalink

      Nu ma gandesc la maturizare (fie ea si intr-o relatie) ca la o schimbare.Maturizezi elementele pe care ai deja, nu-ti “cresc” altele noi.
      Cel mai greu imi vine sa cred cand apar intr-o relatie afirmatii de genul “este egoist si nu era asa” .

      Reply
      • December 9, 2011 at 7:48 pm
        Permalink

        E și una și alta.
        Maturitatea nu înseamnă doar să fructifici ceva ce era deja acolo; deși prin fructificare poți ajunge de la adolescentul furios, la maturul capabil care a învățat să își canalizeze furie în scopuri constructive. Și asta e poate o schimbare imensă. De genul, nu te mai recunoaște nimeni.

        Maturitatea înseamnă să cunoști lucruri noi, idei noi, care te schimbă. Lucrurile alea se prea poate să nu fi existat deloc la un om, dar aflând lucruri noi maturizându-se trecând prin experiențe, să se schimbe.
        Poți să te maturizezi trecând prin greutăți și din firea delăsătoare și boemă să îți „crească” o nouă personalitate, foarte obsedată de control, de siguranță, rece.

        Fiecare secundă ne schimbă. Îmbătrânește o celulă, mai aflăm o informație nouă, ceva diferit există imediat… suntem într-o dinamică permanentă.
        Poate nu schimbarea e cea mai mare problemă, ci incapacitatea de fie a „evolua” împreună, fie de a face față ritmului diferit de schimbate a celor de lângă noi; sau, în ultimă instanță, de a realiza că nu am putut prevede la un moment de timp această… viitoare problemă, s-a întâmplat, trebuie găsite resursele de a merge mai departe pe altă cale.

        Reply
  • December 8, 2011 at 10:52 pm
    Permalink

    Da eu m-am schimbat radical dupa ce m-am casatorit si am avut copil.
    Oamenii se schimba o data cu intamplarile si schimbarile din viata lor, se maturizeaza sau nu, isi schimba preocuparile, visele, prioritatile.

    Am vazut multi oameni care s-au schimbat in timp ….. toti ne schimbam intr-un fel si in acelasi timp ceva va ramane mereu la fel

    Reply
    • December 9, 2011 at 7:24 am
      Permalink

      Te-ai schimbat radical?
      Faptul ca nu mai ies in cluburi si ca sunt mai grijulie cu familia, redefinirea prioritatilor….nu le-as numi “schimbare”.

      Reply
      • December 10, 2011 at 10:34 am
        Permalink

        Un copil aduce numai schimbari in viata noastra, deci eu zic ca m-am schimbat tare mult, prietenii nici nu ma recunosc, normal ca tu dupa o varsta vezi totul ca ceva normal dar pt ei si pt mine e o schimbare

        Reply
  • December 8, 2011 at 11:00 pm
    Permalink

    si una… si alta, @hapi.
    Unii oameni se schimba… altii au chestii latente, care asteapta sa iasa la suprafata. Si pe care uneori nu vrem sa le vedem, da…

    Reply
  • December 9, 2011 at 12:45 am
    Permalink

    pai… daca nu s-ar schimba, omul… nu ar deveni plictisitor???
    eu cred ca da…
    ideia este… ca fiecare se poate schimba in bine… sau in rau… sau… in tot asa… (stii tu bancul ala cu… cel care albeste.. cel care cheleste… si cel care ramane tot asa…) frumos ar fi sa se schimbe toata lumea in bine…

    Reply
    • December 9, 2011 at 7:27 am
      Permalink

      Nu ma refer la faptul ca imbatranim 🙂
      Ne transformam dar nu “ne schimbam” . O schimbare implica tot mai putine elemente de recunoastere care existau initial.

      Reply
  • December 9, 2011 at 12:49 am
    Permalink

    Eu cred că totuşi oamenii sunt aceeaşi doar că se comportă diferit în situaţii diferite cu persoane diferite . Nu cred că un caracter se schimbă atâta timp cât cu el te naşti . Înveţi să fii domol , înveţi să iubeşti , înveţi să ascunzi sau să arăţi un sentiment , o concepţie , înveţi să faci compromisuri , înveţi atâtea altele pe parcursul unei vieţi însă nu poţi învăţa să ai un alt caracter , o altă definiţie a ceea ce eşti .
    Părerea mea !

    Reply
  • December 9, 2011 at 5:12 am
    Permalink

    daca ar fi sa ma iau strict dupa ce ai relatat tu, bobu nu mi se pare a fi un animal erotic.
    adica stiu cam ce face un pahar peste limita admisa, in ceea ce priveste “relatiile interumane” :)))

    cat despre intrebarea ta…..oamenii sigur se schimba – ma refer aici la schimbarile survenite in timp, ca urmare a evolutiei firesti [ cum ar fi sa te intalnesti cu un fost coleg de liceu care sa fie neschimbat si peste 10 ani? :))], sau a unor momente psihologice dificile, sau….sau…….

    nu cred in schimbari radicale – eu aici suspectez undercover-uri.
    multi joaca teatru – nu prea inteleg eu rostul – si multi ascund chestii neplacute. aici vorbesc si din experienta :).

    eu personal prefer sa stiu ca esti cretin [ si vice versa :))] de prima data cand ne-am intalnit, asa nu mai pierd cine stie cat timp pana ajung la aceasta concluzie fireasca 🙂
    dar se intampla? nu.

    Reply
    • December 9, 2011 at 7:34 am
      Permalink

      La schimbari radicale ma gandeam. Schimbari in care eu nu cred…….
      Unul dintre partenerii mei era foarte gelos. Am crezut a “devenit” pe parcurs dar uitandu-ma in “retrovizoare” am realizat ca asa a fost mereu numai ca la inceput nu ma deranja.

      Reply
  • December 9, 2011 at 5:38 am
    Permalink

    De multe ori iubim un vis, iar cand ne trezim, realitatea e alta. Sau poate noi ne dorim un alt vis…

    Reply
    • December 10, 2011 at 2:24 am
      Permalink

      Adevarat, de multe ori, iubim un vis, cum – de cele mai multe ori – ii “judecam”/consideram pe ceilalti dupa cum suntem noi…!

      Reply
      • December 10, 2011 at 2:27 am
        Permalink

        …astfel incat, se “schimba”, de cele mai multe ori, si ei dupa cum ne schimbam (si) noi, ori cum, bine, a spus Corina, dupa cum “noi ne dorim un alt vis…”

        Reply
  • December 9, 2011 at 5:55 am
    Permalink

    uau, tocmai ce mi-ai adus aminte de relatia mea de 5 ani care a avut o mare fractura zilele trecute. si acum stau si ma gandesc, merita sa investesc in continuare?

    Reply
  • December 9, 2011 at 8:15 am
    Permalink

    Dupa parerea mea oamenii nu se schimba sau mai ales nu radical…posibil sa se transforme datorita experintelor capatate de-a lungul anilor,sa descopere anumite lucruri din urma de evenimente intamplate…cred ca poti sa te adaptezi la anumite chestii dar tu cel care esti nu te poti schimba…

    Reply
  • December 9, 2011 at 9:39 am
    Permalink

    Daca nu e vorba de un soc puternic, nu cred ca se schimba radical. Cred ca ei de fapt asa erau mereu, insa la inceput au afisat o masca. Noua ne-a placut masca aia, insa pe parcurs, cand ei au devenit mai confortabili cu noi, si-au dat-o jos si si-au aratat adevarata personalitate.
    Poate de aceea nu e asa bine sa te casatoresti foarte devreme, e mai bine sa-ti acorzi timp sa-ti cunosti partenerul, cu bune si cu rele.

    Reply
    • December 9, 2011 at 2:39 pm
      Permalink

      Da, si sa te cunosti pe tine insati -cum rezisti intr-un parteneriat.
      Mie nu mi-a fost usor la inceput pentru ca sunt o fire foarte independenta. Inveti sa faci majoritatea lucrurilor in echipa, devii mai responsabil – nu numai pentru tine ci si pentru cei din jur
      S da, cateodata devii frustrat si satul de toate, dar trece :)))

      Reply
  • December 9, 2011 at 9:56 am
    Permalink

    :)) o placere sa citesc!
    mai cred ca oamenii se comporta un pic diferit in faza de “facut curte” nu neaparat pentru ca sunt rau intentionati sau planifica ceva, ci pentru ca la vremea respectiva nu te ocupi de platit facturi la apa sau de la dus galeata de gunoi. Astea vin mai tirziu.

    Reply
  • December 9, 2011 at 12:44 pm
    Permalink

    Ne adaptam mai degraba anumitor situatii sau, provocati, impusionati de unele evenimente sau cuvinte ne dam arama pe fata. Daca nu am vazut ce trebuia la un om a fost fie pentru ca el era prea bun actor, fie pentru ca noi am vrut sa vedem doar ce ne convenea.

    Reply
  • December 9, 2011 at 3:15 pm
    Permalink

    Am avut ocazia sa cunosc indeaproape multi oameni, printre care chiar si fete bisericesti (din diferite religii/culte), si cred ca unii incearca din rasputeri sa afiseze o masca “blanda”, si daca tu asa il cunosti, chiar te face sa crezi ca e painea lui Dumnezeu, defapt el priveste in directia opusa, fiind plind de invidie, manie, parsivenie.

    Tot ce am vrut sa zic este ca, defapt omul se schimba foarte greu, si defapt el este in inima lui ce devine in timp (om bun, sau mai putin bun). Oamenii nu se schimba, doar vor sa faca alte impresii (gresite), si in cele din urma fiind greu sa te prefaci “all the time” isi dau arama pe fata…

    Reply
    • December 9, 2011 at 6:25 pm
      Permalink

      Eu am cunoscut numai fete bisericesti blande. Nu am avut ocazia (din fericire) sa vad cum se comporta in alte situatii. Iar dupa barfe nu-mi schimb parerea……
      Bine, e foarte posibil ca multi (nu neaparat clerici) sa avem tenta asta de blandete “naturala” si sa avem reactii exagerate la nervi sau sub o presiune psihica…

      Reply
  • December 9, 2011 at 3:19 pm
    Permalink

    Unii oameni sunt doar buni actori. Nu inteleg de ce le e frica sa fie ceea ce sunt, joaca teatru, mai devreme sau mai tarziu obosesc si…devin altii, pardon, devin ei, cei pe care nu-i stiam noi. Mai sunt si oameni care spun “te vreau asa cum esti” pentru ca mai apoi sa incerce sa te schimbe. Pai, daca ma schimb, nu mai sunt eu, sunt altcineva, nu?
    Cat despre Bobu…sigur era Bobu? Sau prietena ta ii zicea asa…fara un b…?

    Reply
    • December 9, 2011 at 6:29 pm
      Permalink

      Te-ai gandit ca poate unii nu stiu sa “existe” fara masca? Am reintalnit o astfel de persoana dupa 10 ani. Ne stiam bine. O cunoasteam cu masca si fara masca
      S-a comportat atat de fals incat mi-a fost rau dupa ce-am baut cafea cu ea. Niste aere de sofisticata, niste pretentii, niste discutii false….
      Mie mi se intampla foarte rar asa ceva pentru ca sunt o persoana deschisa . Daca n-am nimic de discutat cu un om, nu ma intalnesc cu el si gata. Chiar as fi vrut sa scriu despre intalnirea aia, numai ca la momentul respectiv m-am multumit sa-mi sun o buna prietena si sa-mi vars naduful…….

      Bobu, ei, nu dau eu prea multe detalii 🙂

      Reply
  • December 9, 2011 at 4:24 pm
    Permalink

    Eu nu cred în schimbări radicale. Pur şi simplu nu cred că se poate. În mare, un individ rămâne cam cu acelaşi caracter aproape toată viaţa. Cred că nu toţi suntem buni psigologi, aici este probail problema, în opinia mea. Nu reuşim să-l cunoaştem pe cel de lângă noi aşa cum trebuie. Mai pe la începutul unei relaţii, fiecare dintre cei doi îl văd pe celălalt pe jumătate cum ar vrea şi cum ar visa, nu cum este el/ea în realitate. În marea majoritate a cazurilor, vinovatul principal cred că este lipsa de comunicare.
    Şi eu sunt păţit, aş minţi dacă aş spune că nu e aşa. Înainte să mă căsătoresc am avut mai multe relaţii, aproape toate încheiate mai mult sau mai puţin în coadă de peşte. Şi trebuie să recunosc că vinovatul eu am fost. Pe vremea aia eram şi eu mai neîndemânatic, nu reuşeam să recunosc limbajul trupului, gestica. Mai eram şi timid pe deasupra. Mai mereu primul pas au trebuit să-l facă domnişoarele… 🙂

    Reply
  • December 9, 2011 at 6:31 pm
    Permalink

    E mai bine ca s-au terminat in coada de peste decat sa apuce pestele sa se imputa si sa fii obligat sa convietuiesti resuscitandu-l
    In plus din mai multe relatii -omul invata. Ajunge sa inteleaga ce poate suporta si ce nu intr-un cuplu, care-i sunt punctele slabe, invata sa traiasca cu masca si fara masca

    Reply
    • December 9, 2011 at 7:00 pm
      Permalink

      S-ar putea să ai dreptate, pentru că după ce m-am… “cuminţit” şi m-am… “legat”, uite că au trecut nişte ani buni (bine, de existat au mai fost ele unele discuţii, dar era anormal să nu fie!) 😀

      Reply
      • December 10, 2011 at 7:15 pm
        Permalink

        Peter , cam la fel s-a intamplat si la mine
        Mereu am spus ca trebuia sa ma nasc barbat pentru ca nu gandeam ca o femeie cand venea vorba de relatii stabile :)))

        Reply
  • December 9, 2011 at 7:23 pm
    Permalink

    Nu am stiut unde sa iti raspund, ca sa vezi raspunsul la intrebarea ta:
    Mersi frumos ca mi-ai zis ca blogul meu face prostii si trimite lumea pe reclame (habar nu am de ce, sau de unde, nu ma agit cu castigatul banilor din blog)…daca stii cumva cum sa scap de tampenia aia de reclama, te rog sa ma ajuti!
    Cu respect, Adrian (Trebuie sa asculti)

    Reply
    • December 10, 2011 at 7:16 pm
      Permalink

      Adrian, habar nu am de ce s-a intamplat sa ma trimita aiurea……Stiu ca nu esti tu de vina, nu ma gandeam ca ai pus tu vreo aplicatie, dar nu stiu cum sa te ajut, nu sunt experta in domeniu. Abia dau copy paste pe-aici :)))
      Mai intreaba-ti prietenii, e posibil sa mi se fi intamplat numai mie?

      Reply
  • December 10, 2011 at 2:43 pm
    Permalink

    te-am visat azi-noapte. se facea ca eram colege de curs (online). ti-am vazut si blogul in vis:)) weekend placut

    Reply
    • December 10, 2011 at 7:18 pm
      Permalink

      Si cum aratam? Daca nu aveam trei cosuri, e imposibil sa fi fost eu
      Ah, si cursul…..cursul trebuia sa fie ceva nasty, ca altfel sunt tare lenesa in perioada asta 😀

      Reply
  • December 22, 2011 at 7:09 am
    Permalink

    esenţa nu e radicalul, ci schimbarea. şi schimbarea poate fi indusă, decisă, mituită, convinsă… şi tot aşa, până cine ştie unde. însă eu mă gândesc că fiecare se pliază mai mult sau mai puţin pe circumstanţe, şi depinde de gradul de cauciucare al fiecăruia cum îi iese. adicăăă, dacă de facto eşti mamă cu vocaţie, poţi juca fetiţa rea până leşini, pentru că, dacă-ţi surânde norocul, îţi găseşti gigelul şi vă faceţi casa visurilor, copiii şi concediile din dotare.

    Reply
    • December 27, 2011 at 2:44 pm
      Permalink

      Chestia asta cu mama si /sau fetita rea de vocatie – subscriu .
      Totusi, poti alege la un moment dat sa joci roluri
      Dar nu le poti “mentine” pe termen lung

      Reply
  • December 23, 2011 at 8:50 am
    Permalink

    Nu exista schimbari radicale cu siguranta. Exista parti ascunse, care nu vor fi scoase la iveala din prima, dar cu timpul vor iesi. Si de astea se leaga altele. Deci radical si la 180 de grade NICIODATA.

    Reply
  • December 24, 2011 at 9:19 am
    Permalink

    ziua/seara buna
    nici io nu cred ca oamenii se schimba…, adica asa cat se poate schimba un copac, sau un tufis.., ii mai tai crengi.., ii cresc altele, se adapteaza, cresc pe alta parte…, dar tot stramb si de acelasi soi…, nicicand o tresite nu o sa fie stejar.
    imi place sa cetesc la tine-n curte

    Reply
  • December 27, 2011 at 2:46 pm
    Permalink

    SomeOne, multumesc pentru vizita.
    Au trestiile si stejarii rostul lor……….:)

    Reply
    • December 27, 2011 at 7:14 pm
      Permalink

      bine inteles ca fiecare are rostul lui/ei…, dar nu cred ca sunt interschimbabile. daca vrei sa-ti constriesti o casa din trestie o sa fie mai putin trinica, si o sa pastreze caldura “altfel” fata de o casa din stejar…
      era vorba de schimbarea persoanelor…, si asta inseamna ca la anumite functii e de preferat ori una ori alta…, dar nu poate fi doi in unu.
      daca e asa (,doi in unu)…, inseamna ca nu e nici una nici alta…, ci e … altceva.

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *