Femeia care nu mă cunoaște și care mi-a adus  bucurie

sarbatori fericiteAm avut ieri o zi agitată. M-am gândit inevitabil la lunile care vin, desi eu nu pot controla nici prezentul. Mi-am împachetat în bundiță bebele-băiețel și-am iesit cu el în parc, imediat ce-am ajuns acasă de la serviciu. Îmi era foame, mă durea burta dar oricum trebuia să iesim, apoi să-I facem baie, apoi să-mi plătesc facturile online, apoi să… vai de mine cat stăm deja-n trafic, o ora si jumatate între mine si copilul meu, numai drumul. O să ajung să-l văd seara, o să-I spună mama – maică-mii. O să creadă că eu locuiesc în telefon și el stă cu chirie în lumea asta.

 

La serviciu. Îmi scrie o doamnă care nu m-a văzut, nu m-a citit pe blog, nu mă știe. C-are ceva pentru mine, unde ma poate gasi? M-a vazut într-un grup, postasem ceva pe acolo, la mame care donează cred.  Ii spun. Mă mir dar mă și bucur. Adică –dacă nu ești iubitul meu, nu-i nevoie de mult ca să scoți din mine sute de mii de feromoni.

Nu am „iubit”, dar dacă aș avea, după ce Hani mi-a tras covorul lu Aladin de sub tălpi, n-aș fi o femeie care se mulțumește cu puțin. Frica te face să te aperi, să nu rămai iar descoperit, fără nimic, devii materialist. De frică.

Dar femeia, revin la femeie… mi-a insuflat o lectie tare frumoasă. A adus un cadou pentru mine și bebe. Setul de pahare cu Shrek, o salopetica, cană, un fel de soricel-masinuță. Mi-au dat lacrimile când am desfăcut plăsuța roșie de Mos Craciun.

Pentru că eu aparent am de toate. Și ea m-ar fi putut judeca dupa aparențe sau dupa profil și-ar fi cochis că chiar am… și alții nu. Dar femeia, cam de varsta mamei mele –a zambit mult, mi-a urat de bine și-a zis că sigur, pentru mine e cadoul acela.

M-a învățat să nu dau doar celui care cere.

La fel se bucură de un gest frumos și omul care tace.

Să nu judec după aparențe.

Sunt îmbrăcată frumos, mai mereu, dar hainele mele, au 5- 8-9 ani. Numai în sarcină n-am prea avut haine și nici n-am cumpărat. Anul ăsta mi-am permis extravaganta unor cizme, palton si bluză noua pentru serviciu. Însă am haine multe din vrea lu Anak-sun-amun, a lu Spătaru, a lui Tutankamun. Unele aproape nepurtate.

Salariul îmi ajunge fix de pe o lună pe alta. Fix. Ea nu știa asta. A dat un săculet cu daruri unei lungane care are pe ea haine Motivi, locuiește-n telefon, merge cu 33-ul, nu știe să gătească, e aparent sănătoasă și crește un copil împreună cu bunica. Ceva ca-n Scufita Rosie. Este și Lup dar nu mai știu ce consumă, pe unde are bârlog.

Doamna aceasta jovială care nu pare bogată și care probabil câștiga cat mine sau mai puțin, mi-a amintit că nu putem fi o țară ca afară până nu trăim ca o comunitate. Unul pentru altul. Dacă aduci unuia folos, el îți aduce ție. Dacă lasi ochii în jos și treci mai departe semeni singurătate. Ochii noștri nu se mai caută ca să nu cerem cumva, ceva, să nu consumăm vreo resursă care aparține altuia.

Mulțumesc Doamnă! Mulțumesc: Anca, Adina, C, Nelly, Gabi  (dacă mai zic “colegii cu familia” deja e pomelnic si m-oi pomeni c-o scaltoacă în virtutea codului etic :P), celor care-au făcut gesturi grozave pentru noi, fără să astepte nimic în schimb.

O să dau și eu mai departe, ce am, fără să intreb, fără să caut, fără să judec. O să dau cum și când simt. Când am în plus, așa cum am făcut cu balansoarul, cu cântarul, cu hainele care nu ne mai sunt bune.

Nu mai cred demult că banii te fac fericit. Nici călătoriile cu certuri si reproșuri. dar când dăruiești și vezi că celălalt se bucură, oricine-i el, asta DA!

Banii pot cumpăra eventual cele mai bune tratamente. Nu și omenia sau elanul vieții.

Ce dăruiești unui străin luna asta ? 

6 thoughts on “Femeia care nu mă cunoaște și care mi-a adus  bucurie

  • December 12, 2017 at 1:43 pm
    Permalink

    Eu nu am o lună de dăruit. Am un an, în care încerc să ofer câte ceva, celor care intră într-un fel sau altul în viața mea. Poate fi o familie modestă, poate fi o cunoștință, o prietenă. Nu sunt bogată, am dus-o și eu foarte greu, cândva, însă sufletul meu este infinit mai bogat când, oferind, în sufletul cuiva înflorește o bucurie. Am observat că unii știu să primească frumos, păstrând recunoștință celui care le-a oferit ceva. Alții știu să ofere, anonimi, fără a aștepta nici măcar un mulțumesc. A dărui este ceva mai mult deăt a da. Înseamnă să pui o scânteie de iubire din sufletul tău, acolo, și să o trimiți în lume.

    Reply
  • December 12, 2017 at 1:58 pm
    Permalink

    Am oferit in viata mea de toate tuturor, timp, energie, mancare, cadouri, haine si bijuterii. Tot ce am si nu port, donez celor din jur mai putin privilegiati. Ce am invatat? Sa nu mai cumpar doar pentru ca imi place, ci ca cumpar daca am nevoie.
    Da, sunt o norocoasa, am mai mult decat am nevoie si recunosc. Dar tot nu ce mai folosesc si nu am folosit poate niciodata, le ofer cadou. Nu sunt strangatoare, daruiesc ce am cui pot si cui le primeste.

    Reply
  • December 12, 2017 at 3:54 pm
    Permalink

    tu esti foarte darnica asa ca meriti din plin sa primesti cadouri 🙂

    Reply
  • December 13, 2017 at 11:33 am
    Permalink

    Eu o sa daruiesc niste cosmetice la 2 necunoscute si abia astept :D. Sunt sigura ca o sa se bucure.

    Reply
  • December 14, 2017 at 11:27 am
    Permalink

    Cata dreptate ai cu semanatul singuratatii si instrainarii… Asa am facut eu, am plecat privirea cand am trecut pe langa o batrana care intruchipa imaginea neajutorarii si dezolarii – sprijinita in baston, tremurand din toate incheieturile, cu o privire sfasaietoare intiparita pe chip – cate asemenea ei nu or mai fi… mi-am zis cand a intrat pentru cateva secunde in campul meu visual si m-am lepadat imediat de ea ca de ciuma pentru ca m-a izbit cu puere degradarea fizica, neputinta, iar eu am naturelul prea sensibil pentru asemenea grozavenii. Mi-am vazut de drum, dar am simtit cum mi se insinueaza perfid in suflet un sentiment goaznic de abrutizare. Pe asta nu aveam cum sa il ocolesc, era acolo si trebuia sa mi-l asum. M-am intors la birou, dar printr-o urzeala salvatoare a sortii batrana mi-a rasarit din nou in cale foarte aproape de intrarea in cladire. De data asta am primit-o ca pe un mesia venit sa imi rascumpere pacatele, nu mi-a mai fost teama sa o privesc in ochi si sa ma apropii. Mi-am spus ca e bun si altruismul asta la mana a doua.

    Reply
  • December 14, 2017 at 8:17 pm
    Permalink

    sa ne bucuram de bucuria altora si daca avem de unde, sa impartim!
    eu am o casuta la tara, era goala, fara tata care a muncit la ea 20 de ani dupa o viata petrecuta la oras…. acum nu mai este goala, am primit o mamica cu 2 gemene si sunt asaaaa de multumitaaaa… si stiu sigur ca si tata!!!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *