Ești bun, oprește-te!

be kind Citesc o carte pe care am s-o „prezint“ altadata.

In afara de datele istorice impresionante si comportamentele animalice deranjante – bifate în urma diverselor cercetari antropologice m-a treierat ideea că oamenii au detestat mereu succesul altora.
I-au otravit pe cei (prea) puternici. Au pus piedica celor (prea ) mari. Au încercat sa-i fure pe cei bogati. Sa ia femeia altuia cu forta daca era (prea) frumoasa. Sa nimiceasca statuile unui zeu (prea) venerat.

Oamenilor nu le plăcea superlativul. Chiar daca se petrecea doar în subcosntientul cuiva
Oamenilor le place mediocritatea

De mici auzim ca nu e bine sa ne laudam. Nu e ok sa spunem ca plecam nu stiu unde ca sa nu-i întristam pe cei care nu pot pleca. Nu e în regula sa spui cat ai dat pe rochie.

Chiar daca toate aceste lucruri te fac fericit, nu-i bine si nu-i indicat sa le trambitezi în gura mare. Numai pe cele unanim acceptate: ai note mari, ai intrat la faculta, te casatoresti la vara, esti însarcinată.

In rest tineti-va fericirile în frâu.
Fiti modesti. Să se laude numai consilierii tembeli si sa-si puna 1000 de poze, de la chefuri, campanii si de prin cluburile cu pretentii ca sa stranga comentarii sincere de la „prieteni“ :

„tine o tot asa , noi iti tinem pumnii sa ajungi presedinte“
„ cel mai tare, ce ti pasa, pe unde mai umbli“


Voi – oamenii finuți si cu bun simt, nu va arătati zambetele largi cat Bocca della Verità decat într-o poza sub vascul de craciun sau cand va hraniti regulamentar pisica. Altfel, ancestralul se va rascula în jumate din cunostintele voastre si veti afla ca mândria e păcat capital.

Nu cumva sa fii mandru de tine, de o reusita cat de mica, de o excursie, de o vizita, de fapta celui care ti-a oferit gratis ajutor. De parul blond , de blogul nou, de parfumuri, de colaborari, de serviciile WizzAir sau de dragostea care ti-a cazut din cer

Strange-le sub tine ca o closca si taci din gură daca nu vrei sa te trezesti cu diverse diagnostice , care mai de care mai greu de pronuntat. Succesul mic sau pârlit- e greu de digerat. Cică personalitatea noastra n-a fost facută pentru alde empatii, si din vremea lu Nabucodonosor s-au schimbat numai armele de combatere a succeselor deranjante .

Si acum spuneti-mi. Ce v-a facut sa zambiti azi? Si ce v-a facut să va încruntati?

51 thoughts on “Ești bun, oprește-te!

  • March 27, 2013 at 7:36 pm
    Permalink

    Nu m-a făcut nimic să zâmbesc, ci dimpotrivă, să mă încrunt. Culmea, e vorba de o chestie oarecum asemănătoare subiectului de mai sus. Am constatat că nişte unii nu mai au loc de mine, li se pare netul prea mic… Uite că mi-au stricat seara… 🙁

    Reply
    • March 27, 2013 at 7:55 pm
      Permalink

      Max, nu pot comenta la tine. Imi arata mereu chestia asta ca un warning ca nu sunt logata…..
      Ihre OpenID-Berechtigungen konnten nicht verifiziert werden.

      Am incercat de 3 ori sa incarc comentul la ultima ta postare cu caligrafia:

      Ce minunatie!
      Cat despre cei care ti-au stricat ziua, nu-i lasa sa-ti tulbure si seara. Ignora. Toti patim asta din cand in cand.
      Ignora sau…..da-le replica pur si simplu

      Reply
      • March 27, 2013 at 9:19 pm
        Permalink

        Nu, prefer să-i ignor, cred că se oftică mai mult decât dacă le-aş răspunde. 😉
        Nu ştiu ce să-ţi zic cu logatul: eu de exemplu am probleme cu share-uitul pe Google+, cu toate că sunt logat în permanenţă.
        Ar trebui să meargă cu OpenID, cu cont de WordPress şi cu cont de Blogger/Google+.

        Reply
        • March 27, 2013 at 10:33 pm
          Permalink

          😀 eşti pe casă nouă, hapi… te loghezi pentru blogspot cu cont google şi pe wordpress cu cont wp! 😉
          offtopic: baftă cu noua casă!

          Reply
          • March 27, 2013 at 10:37 pm
            Permalink

            La tine imi tot cerea sa completez nu stiu ce cod , si corect l-am pus dar cica nu am voie sa postez :blink:
            Stiu chestia cu logatul, doar Max nu e singurul de pe blogspot, doar unicul la care m-am impotmolit
            Te-ai intors??

  • March 27, 2013 at 7:40 pm
    Permalink

    Am zambit cand am vazut o mamaie de vre-o 60 si ceva de ani cum plimba un Husky, cainele a vazut un maidanez si a luat-o la fuga, bineinteles mamaie a aterizat pe posterior blestemand de zor . M-am incruntat ca desi erau in preajma ei vre-o doi barbati vajnici, nici unul nu a ajutat-o sa se ridice, tot noi femeile am facut-o !

    Reply
  • March 27, 2013 at 7:45 pm
    Permalink

    Eh, eu am zambit citind o postare de-a ta mai din urma, cea in care ai incercat sa agravezi constipatia unui copil cu biscuiti. :))
    Si apropo de ideea din postarea ta de azi, ca bine mai spui. Eu m-am invatat de-a lungul timpului sa tin in mine de tot felul, ca-s vesti bune, rele, nu conteaza. Si culmea, mi-e mai bine asa. 😛 Poate daca oamenii de langa mine ar fi reactionat altfel in unele momente…

    Reply
    • March 27, 2013 at 9:29 pm
      Permalink

      LOL ce rea esti :))) Eu incercam doar sa-l fac sa taca. E mai grav sa planga cand e in grija mea decat sa fie constipat :)))

      Reply
  • March 27, 2013 at 7:45 pm
    Permalink

    Buna ziua, buna ziua, frumos e pe la tine prin casa noua 🙂

    Eu zic ca e important sa fi mandru de reusitele tale, egal de ce natura ar fi. Si da, intr-un fel sau altul trebuie expuse pe tava, altfel de unde sa afle ceilalti de ele ?
    Dintre toti ceilalti, probabil ca destui vor carcoti pe la spate, cativa vor blama, unii se vor indoi, se va gasi sigur cel putin unul care sa faca misto, vreo doi-trei care te vor invidia si asa mai departe. Plaja comportamentelor umane e aproape surprinzatoare mai mereu. Dar, cu siguranta, se vor gasi si cativa care sa aprecieze sincer 🙂

    Ce m-a facut sa zambesc azi ? Ca de obicei, omuletul meu, el intotdeauna ma face sa zambesc oricat de suparata as fi.
    Ce m-a facut sa ma incrunt ? Nimic important, nimic de memorat pe termen lung. In situatiile astea imi folosesc doar memoria de scurta durata 🙂

    Reply
    • March 27, 2013 at 9:31 pm
      Permalink

      Stii, sunt oameni care le tin cu usurinta inauntrul lor
      Si unii care vor sa se exprima.
      Si cei care se afla la mijloc, se entuziasmeaza pentru ceva si apare…un prieten sau o cunostinta care le taie macaroana

      Reply
  • March 27, 2013 at 8:24 pm
    Permalink

    Încep cu încruntatu’ spunând un lucru pe care probabil l-ai tot auzit în ultimele zile în tot felul de variante. A mea sună cam așa: dacă nu se termină iarna o să am nevoie de psiholog ca să îmi trateze optimismul șifonat (sau psihiatru?).
    Norocul meu este că în ciuda motivului mai sus enunțat, de luni, am mai tot timpul un zâmbet (cam tâmp?) pe față. Pentru că weekendul ăsta plec de-acasă, pentru că o să petrec două zile cu copilul meu și pentru că o să cunosc face to face o fată faină. Pe care o știu de multă vreme, dar doar în calitate de cititoare a blogului ei.
    Altfel, am încetat de multă vreme să mă preocup de caprele vecinilor mei. Că sunt moarte de foame și gata să-și dea sufletu’ sau dimpotrivă, grase și frumoase, de la mine numai de bine. Și am și învățat ceva. Să împart lucrurile care sunt cu adevărat importante (bune sau rele) doar cu cine merită.

    Reply
    • March 27, 2013 at 11:16 pm
      Permalink

      Apropo de psihologi- psihiatrii Aici (in Germania) sunt foarte multe cabinete medicale private, e plin. M-am gandit ca din cauza ca iese soarele atat de rar
      Zau, numai dupa ce m-am mutat aici am invatat sa apreciez anotimpurile bine delimitate din Ro.

      Reply
      • March 28, 2013 at 8:51 am
        Permalink

        Apropo de asta, ninge in martie. Imi vine sa ma duc la un psiholog :))) glumesc.
        Ai dreptate cu ce spui, oamenii sunt niste hiene care pandesc orice tarie si o transforma intr-o slabiciune. Nu degeaba ne-a facut natura muritori, o meritam.

        Reply
  • March 27, 2013 at 8:31 pm
    Permalink

    Eu cred că oamenilor le plac superlativele şi de asta râvnesc la tronul mai mare şi nevasta mai frumoasă a altora. Vor ca superlativele celuilalt să le aparţină lor, doar lor.

    Reply
    • March 27, 2013 at 11:16 pm
      Permalink

      Ce te opreste?

      Reply
  • March 27, 2013 at 8:48 pm
    Permalink

    Am zambit cand am aflat ca s-au anulat cursurile de azi la faculta 😀 Si m-am enervat de-a dreptul cand s-a oprit apa calda in timp ce eram plina de clabuci din cap pana-n picioare!

    Dar pe tine? Nu ne-ai spus 🙂

    Reply
  • March 27, 2013 at 9:12 pm
    Permalink

    Azi am zambit…doar la un filmulet pe care l-am si postat!!! 🙂 E chiar interesant sa faci o retrospectiva a zilei….cred ca m-am si incruntat dar prefer ca lucrurile astea sa nu le tin minte…seara faina!!

    Reply
  • March 27, 2013 at 9:38 pm
    Permalink

    Am avut surprize plăcute la servici şi am zâmbit la perlele pe care am reuşit toţi să le zicem 🙂 Dar cred că de încruntat m-am încruntat din cauza durerii de cap persistente – vremea de afară nu aduce a primăvară defel. Este o ploaie rece şi un cer întunecat numai bun de pus într-uin film post-apocaliptic. Am înţeles că în restul ţării ninge. Îmi place articolul tău – tema lui. Este interesant şi nu m-am gândit niciodată la acest aspect. Deşi la interviurile pentru slujbă te învaţă că trebuie să te pui în valoare, că trebuie să te prezinţi sub cel mai favorabil aspect, lumea nu apreciază să te vadă lăudându-te şi ulterior.

    Reply
    • March 27, 2013 at 11:18 pm
      Permalink

      @seara faina Catalina
      @ da, chiar am citi despre interviurile din …Australia parca , poposisem pe un blog interesant. Spunea ca trebuie sa te lauzi, sa le spui tot ce-i mai bun, tot ce stii sa faci, sa fii entuziast si sa repeti mereu ca esti convins ca tu esti cea mai potrivita persoana pentru postul respectiv 🙂
      Eu nu cred c-as putea face asta. Noi am fost invatati cu “vorba multa…..saracia omului” Mai ales vorba fara acoperire

      Reply
  • March 27, 2013 at 10:02 pm
    Permalink

    Pai zambet mi-a pus un vis si incruntare mi-a adus realitatea inconjuratoare.
    Sa nu te lauzi , sa nu furi , sa nu minti…sa nu… , sa nu… , sa nu…. Asta imi aminteste de sedinta cu parintii , cand fi-miu era in clasele primare si doamna invatatoare ne insiruia , cu abnegatie, drepturile copilului comform nu stiu carei legislatii europene…si parintii au tot ascultat pana cand un tatic mai curajos a oprit-o si a intrebat-o :”Doamna , dar copiii nostri nu au si obligatii?”.

    Reply
    • March 27, 2013 at 11:22 pm
      Permalink

      Cred ca e una dintre perioadele grele in viata parintilor-ciclul gimnazial 🙂

      Reply
  • March 27, 2013 at 10:27 pm
    Permalink

    Am zambit azi cand un pacient mi-a adus o cutie de Toffifee, ca multumire ca l-am ajutat cu ceva. M-am incruntat cand mi-am adus aminte ca oamenilor cand le este bine, uita de unde au plecat. De-a lungul timpului, m-am obisnuit sa pastrez pentru mine atat lucrurile bune, ce si cele rele care mi se intampla. Nu de alta, dar daca am nevoie de ajutor, nu ma ajuta nimeni. Iar daca am de impartasit o bucurie, nu se bucura nimeni cu adevarat …

    Reply
    • March 27, 2013 at 11:26 pm
      Permalink

      M-a intristat ultima fraza.
      Mult timp m-am regasit in ea
      Iti doresc sa gasesti si tu o prietena buna buna, care sa te ajute cand ai nevoie si sa poti impartasi cu ea bucuria sau tristetea. Eu am gasit-o de vreo 3 ani. dar repet, mult timp am fost “fara acoperire”

      Reply
  • March 28, 2013 at 8:15 am
    Permalink

    Sa zambesc: ca am terminat cu bine penultima prezentare din cariera 🙂 mea de studenta.
    Sa ma incunt: prea multele intrebari puse de examinatori.

    Reply
  • March 28, 2013 at 10:13 am
    Permalink

    Poate ca avem invidia inscrisa in codul genetic.Dar acum, la momentul asta, tare imi doresc sa ma bucur de bucuria cuiva! Inca n-am gasit un motiv sa zambesc dar ziua e abia la inceput, se va ivi ceva amuzant sau optimist. Dar motiv de incruntare am gasit de cum am ajuns la munca;cica urmeaza niste concedieri; nu sunt eu vizata dar ma gandesc la necazul celor care vor trebui sa pleca.
    In concluzie: astept o veste buna, astept bucuria cuiva, a oricui!

    Reply
  • March 28, 2013 at 10:26 am
    Permalink

    In momentul de fata arat exact ca bufnita ta din pozica…

    Reply
  • March 28, 2013 at 10:40 am
    Permalink

    Cui îi pasă de ce crede lumea? Dacă nu-ți pasă de ce cred alții atunci ești liber: pe de-o parte nu te mai afectează bârfele, pe de alta nu mai bârfești. Și, prin extensie, nu mai dorești moartea caprei vecinului.

    Asta în mare. În mic, părerea mea e că invidia de care vorbești este oarecum tipic feminină. Și tot din motivul sensibilității la exterior. Același motiv care te face să te aranjezi o oră în baie înainte de a ieși în oraș, să ții cure peste cure pentru a nu cumva să faci burtică (deși EL are deja burdihan) și așa mai departe. Un bărbat e cumva mai imun la astfel de sensibilități.

    Reply
    • March 28, 2013 at 3:11 pm
      Permalink

      Da, e mai bine conturata la femei din pacate

      Reply
  • March 28, 2013 at 11:35 am
    Permalink

    M-a facut sa zambesc raza de soare strecurata timid printre nori si fulgi de nea. Si m-a facut sa ma incrunt la ideea ca-mi trebuie atat de putin ca sa zambesc. 😀

    Reply
  • March 28, 2013 at 11:54 am
    Permalink

    Deocamdata nu prea am avut motive de a zambi. Este insa devreme. Am fost la dentist, am venit la serviciu, m-am apucat de treaba. 🙂

    Reply
    • March 28, 2013 at 3:12 pm
      Permalink

      N-ai zambit dupa ce-ai scapt de la dentist? 🙂

      Reply
  • March 28, 2013 at 1:59 pm
    Permalink

    Stii ce e rau in cultura noastra? Nu numai ca am fost educati sa ne inabusim trairile, succesurile, bucuriile, implinirile, dar nici nu stim sa primim complimente atunci cand ni se ofera. Bun, ne-am tuns si ne-am vopsit, nu ne laudam cu asta, dar daca vine o colega si ne spune: “Ce bine arati, draga mea! aceasta noua tunsoare iti lumineaza chipul!” repede raspundem “ei, ba nu, nu vezi ca mi-a iesit un cos minuscul in barbie si-s tare urata?”… nu stim sa ne deschidem inima, mintea, sa acceptam complimentele sincere cu seninatate, sa ne pretuim, sa ne apreciem la adevarata valoare… e drept ca sunt si destui la polul opus, care sunt tantari si se vad armasari, dar sunt putini…

    Reply
  • March 28, 2013 at 2:01 pm
    Permalink

    Asa, am uitat sa-ti spun ce m-a inveselit azi – e ziua lui, a sufletului meu pereche, si ca in fiecare dimineata, zambetul lui mi-a inveselit toata ziua 🙂

    Reply
    • March 28, 2013 at 3:22 pm
      Permalink

      La multi ani si o zi cu soare!

      Reply
  • March 28, 2013 at 10:13 pm
    Permalink

    Uite-acum zâmbesc, beau un beefeter cu lămâie și sper să nu mă-ncrunt! 🙂

    Reply
  • March 28, 2013 at 10:13 pm
    Permalink

    Beefeater* dacă tot îl beau, măcar să-i scriu numele corect! 🙂

    Reply
  • March 28, 2013 at 11:42 pm
    Permalink

    M-am bucurat sa aud ca astia de la karla cu site-ul lor de haine i-au inapoiat banii fetei cu care am depus plangere.
    M-a intrista ca sotul s-a culcat fara sa-mi spuna.. noapte buna

    Reply
    • March 29, 2013 at 7:08 am
      Permalink

      🙂 Uf O sa-ti spuna “buna dimineata”

      Reply
  • March 29, 2013 at 6:52 am
    Permalink

    M-a facut sa zambesc faptul ca ieri, acum trei ani, eram intr-o fericire pe care o credeam buna si m-a facut sa ma intristez realitatea. Adica, de fapt, era una (foarte) proasta 😉 Fericirea aia…
    M-a mai facut sa zambesc faptul ca momentan eu zic ca n-am de niciunele dar cu toate astea am aflat ca sunt tinta unei invidii…cum o mai veni si asta :))
    Motive de intristare…mai pot sa-mi amintesc dar nu vreau sa para ca ma laud 😉

    Reply
    • March 29, 2013 at 7:05 am
      Permalink

      Adica ne invidiem , noi oamenii si atunci cand ne simtim bine si daca ne simtim deplorabil 🙁

      Reply
    • March 31, 2013 at 6:40 am
      Permalink

      Exact. Dar nu toti. Mie nu-mi sta in fire, n-as putea. Dar unii uite ca pot :))

      Reply
  • March 29, 2013 at 7:47 am
    Permalink

    Asa este, asta e lumea pe care traim cu totii!
    Ti se pare un nivel ridicat al constiintei la aceasta majoritate care iti invidiaza orisice miscare pe care o faci? Ti se pare ca traim inconjurati de iubire?
    Asta voiam sa spun in postul meu!
    Copiii se nasc buni, parintii si societatea ii transforma dupa chipul si asemanarea lor. Cu timpul, oamenii uita sa mai fie buni. Li se pare ca normalul e sa invidieze, sa fie la concurenta, sa urasca. Sa faca rau gratuit!

    Reply
    • March 29, 2013 at 2:58 pm
      Permalink

      Acuarele …dar traim pe Pamant, nu intr-o lume ideala. Un nivel ridicat al constiintei nu am avut niciodata si nici nu cred ca se poate cantari precum un kil de cartofi, la gramada.
      Daca traim inconjurati de iubire? Uneori da, alteori nu. Eu nu vad iubirea precum aia desenata in cartile martorilor lui Iehova.
      Nu pot sa vorbesc decat din perspectiva mea
      Dar departe de mine gandul ca oamenii pot fi catalogati per ansamblu ca …lipsiti de iubire, uraciosi, cu un nivel “low” al constiintei 🙂

      Reply
  • March 29, 2013 at 11:10 pm
    Permalink

    Cred ca m-au facut mai multe sa zambesc dar imi este proaspat pe chipul zambetul adus de postarea ta despre nemti si nemultumirile lor in calitate de “calatori”…
    M-am incruntat constatand ca unii oameni pot minti cu o “dezinvoltura” incredibila afirmand ca au ajutat o persoana aflata la mare necaz (fara a fi facut asta!)…:(

    Hapi, simt nevoia sa-ti multumesc! Nu ma intreba pentru ce…Intuiesti tu!:)

    Ilda
    Lavender Thoughts

    Reply
    • March 31, 2013 at 8:45 pm
      Permalink

      A….nu stiu pentru ce , intuitia mea e la pamant probabil dar daca tu esti incantata de ceva anume , ma bucur pentru tine 🙂

      Reply
  • April 2, 2013 at 1:05 pm
    Permalink

    am zambit cand am ascultat ceva zapaceli de-ale carcotasilor dimineata! nu m-am incruntat inca…sper sa nici nu fie cazul 🙂

    Reply
  • April 3, 2013 at 10:34 pm
    Permalink

    incruntare=serviciu
    zambete=coplimente (mai mult sau mai putin fondate:) )

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *