Dragul meu prieten, azi am primit vestea ca voi fi executata silit pentru daune morale – ultraj judiciar

Uite, îți arat hartia. (e ciudat cum se numește, in pdf imi aparea numele “YYY vs rus ioana veronica”. Ce pătimaș!
cerere de buna invoiala

Nici n-am stiut cum sa scriu pe blog, asa cum n-am fost capabilă să-ți răspund la mail. Departe fiind, ai simtit tu la fiecare cateva luni cum se cutremură lutul, oalele si ulcelele sub picioarele mele si mi-ai scris ca si cum as fi fiica ta. Vezi, asta m-a făcut și mai nesigură, căci neavand cui să-i cad în brațe  (ha, ha, sau pe canapeaua unui terapeut) ca sa pot vorbi, cand citeam realitatea frazelor tale, mă simteam secerată de neputință.

Asa ca-ți spun acum că nu am deschis ultimul mail, ca prea grele mi-au fost săptămânile acestea. Dar stau cu soricelul pe el dimineata cand deschid calculatorul, doua secunde si spun: poate maine. Mă tem ca prin bunatatea ta mă vei influenta să nu mai scutur nori si să nu mai alung stârvurile corbilor, mă tem că tu, unul dintre cei mai erudiți oameni pe care i-am cunoscut vreodată – o să mă convingi că energia mea nu merge unde trebuie. Și eu simt că oricât de grandioasă-i intuiția ta…

am datoria asta de acum, mai presus decat banii. Datoria de-a spune toata povestea, ca să știe copilul meu exact cum e si cum a fost mama lui în tinerete, vezi că deja-s babă aici in Romania la 40 :P. Vezi tu, am învățat asa de mult din tot supliciul ăsta! Poate că, dacă ai fi cunoscut mai în detaliu viata mea, ai fi fost mandru de felul in care am evoluat.

 

Încerc să intuiesc ce mă mai întrebi, înainte de-a citi.

Iubesc? Da, iubesc,

tu stii că eu am iubit mereu în felul meu și că ăstia care scriu (bine sau prost, cum o fi) din pasiune, pictează, fac artă de orice fel, sunt mai pătimași, sunt cei mai frumoși nebuni și pe cat iubesc, pe atat le e frică de efectele iubirii lor. Am o consideratie aparte pentru cei care-mi sunt aproape. Poate într-o zi o să-i cuprind într-o carte, carte care nu va fi mediocră. Sa stii c-am auzit de rezultatele favorabile pe care ti le-a adus pana la urmă arta. Vezi că după îndelungi obstacole ai reusit?  Câtă încântare și ce bogăție ai putut aduna în jurul tău si al familiei!

 

Suntem bine noi trei? Să stii că suntem, Tudor nu s-a îmbolnavit, asta e important. Mama are cateva controale, de rutina sper. Mai am un amic sau doi care probabil, m-ar ajuta cu eventuale probleme medicale, dar stii tu cum e la noi în țară, depinde cum pici si pe unde așa că pui cauciucuri de iarnă și vara.

 

Cum m-a afectat procesul pe plan social?

Păi tie îți spun direct – cei de aproape ai mei, departe au stat și nu e nimic de judecat nici în asta. Cu ani în urma aș fi fost probabil furioasă. Deh, acum, cat pot întelege, fiecare dă cuiva, cumva, o lecție din ceea ce a primit (sau nu) si-apoi daca oamenii nu se potrivesc laolalta, nu-i vor potrivi în veci nici hartiile nici aglutinarea sângelui măcar. Da, am fost ușor de rănit, mi s-au zis si mie vorbe care dor, dar ce, eu n-am zis altora?

 

 

În oraș se intampla ceva curios pentru mine. E posibil că-mi imaginez doar.  Simt un soi de respect mutual de la oameni cu care schimb un simplu buna ziua. Că lucrează-n bănci, că sunt asistati social, n-are importanță meseria ori statutul.  sau nu simt absolut nimic dinspre altii –asta inseamna ca nu-mi au grija, treaba, baiu- rar in oras mic. Le simt energiile unora, recunosc, e ciudat, nu chiar ca Buffy. Bine, tu nici n-ai auzit de Buffy pe-acolo. Si dacă le simti energiile îi poti ocoli, faci giratoriu, întelegi.

 

Mi-am început munca-n folosul comunitatii.

Da, cunosc ca asta o fac eu, că asa e dictarea dar, dragul meu prieten, nici nu-mi mai trece prin gând sa judec eu infractori sau să-mi pese daca au taiat un morcov rădăcinos ăia de-au furat miliarde. Si aici a fost un experiment interesant (zambet). Dacă-i o scrisoare, pot sa-ti marturisesc ca am auzit multe. Si s-au spus multe, si-au si rămas, dar acum, chiar acum, nu-mi prea pasă. Iată unele: dacă o mai prind pe acolo iese cu picioarele inainte, nu stii tu cati oameni au sunat unde s-o punem (apropo, cunosti ca-mi critic situatia jenanta in care-a ajuns orasul si articolele mele sunt destul de citite), lasa ca vezi tu de acuma daca vrei să fiu rău. Stiu cu ce față citești toate astea, parcă te văd. Dar nu mă mai afectează ca înainte, poate că am si eu un as în mânecă? Nu mă mai tem așa, anxietatea nu a dispărut dar nu mă mai tem de ei ci de bolile pe care le aduce violul psihologic la care m-au supus sistematic. Da, sunt cam patru persoane despre care stiu ca fac asta voit = ascultatoare si nu le pasă desi văd efectele.

 

Am avut marea si placuta surpriza sa gasesc sprijin moral si intelegere de partea la care n-as fi indraznit sa apelez. Credeam că mă detestă prin atractia dramei. Adică: daca eu am jignit-o pe Irina si Dana e prietena cu Irina, gata, Dana-mi devine dusman. Ce drag mi-a fost să văd minti deschise care au înteles că nimic nu e personal de-acum. Si apoi, nu poti scrie 10 ani si să pari ok si tu de fapt să fii Scaraotchi intrupat.

 

Auzi. N-am reactionat pentru că am constatat că pentru fiecare om care-a stagnat la o conștiență de sine redusă la plăcerile mici si trecătoare ale vieții, am întalnit fiinte mult superioare spiritual.

A, da, la cantină m-au trimis pana la urmă să fac 120 de ore în folosul comunitătii, de-aia zic de morcovi. Si că tot am ajuns aici, am ajuns si la cele doua categorii de oameni: cei care indeplinesc ordinele alo tovarăsul, să trăiti si cei care îmi întind mâna si probabil că m-ar îmbrățișa dacă nu le-ar fi teamă de reacția mea sau de ochii ălor hâtri. Stii că-s mai rece așa, Tudor seamănă cu mine, nu vrea pupe si îmbrățișări, da de un umăr are nevoie când face boc la frunte  hahaha.

 

Nu-ți face griji pentru mine, m-au ajutat deja si fete care mă citeau demult – mă cunosti si știi ce greu mi-a fost să cer. Sau să insinuez că sunt la nevoie.

 

Dar altii ce necazuri mari au! Copiii abuzati si fetele abuzate cărora magistratii nostri le dau drumul…. si atunci de ce să incerc să mai înteleg  polaritatea divinității? Nu poate fi iad mai greu decat cel al constiinței sau al inimii tulburate. Da am priceput că peste mândrie mi s-a poruncit cu toate, să trec si de aceea am rugat acum oamenii să mă ajute. Sincer, eu sper că la un moment dat, articolele mele vor ajunge la cineva care-a fost intr-o situatie asemenatoare si eventual nu va vorbi despre ea, dar întelege cotloanele prin care-am fost trasă sau labirintul prin care singură m-am dus.

 

Pentru toti cei care m-au părăsit, am primit parcă cununi. Stiu, par artistă, melodramatică, dar nu glumesc acum! Ba un om care mă face să râd până mă înec și tușesc, ba un coleg care e de zece ori mai important si mai grăbit dar cumva se strecoara sa ma intrebe cum sunt azi si sa ma asigure ca trec toate, ba o femeie apărută de niciunde, bună ca painea caldă care nu răspunde la numele de Tovarășa și-i citesc în ochi nu mila – ci compasiunea. Unde ajungem prietene când suntem în vârful scării, stii tu pe careva care-a stat acolo pân s-a transformat în oalele și ulcelele care-mi fug mie azi de sub tălpi?

 

Ei, da, și eu știu dar ăia urcară așa ca tine, cu demnitatea-n dinți și cu mainile pline de răni…

 

Promit că-ți voi citi mesajul. Auzi, cineva care-ar  fi trebuit să mă ajute să mă reintegrez ( ce o fi însemnand asta în cazul meu?)  a zis c-am plans cu lacrimi de crocodil. Frate, eu plang constant de patru ani, nu mi se pare corectă asemănarea, dar, pentru că voi vrea să-mi amintesc asta, o să te rog peste ani, să-mi pictezi un crocodil care plânge. Așa, între expoziții și-ntre meleaguri.

 

Cat despre amintiri, îmi mai amintesc de o tovarășă care menționa la un moment dat că nu voi uita niciodată. Ea glumea cu mine, vezi Doamne. Cum nu ni se potrivesc unora glumele, bine că pricepui eu 🙂

 

Închei, că nu-mi vin toate-n minte si care-mi vin, de-acu stiu sa le opresc dar de pictura ce-am cerut-o nu uit. Chiar daca îmi amintesc bine că eu sunt aia datoare, datoare pentru bunătatea de care ati dat voi dovadă, eu fiind o necunoscută! Auzi… Am decis că nu semăn cu un croco. Deci nici lacrimile nu-mi pot fi asa.

 

Mai stii problema aia cu ocluzia? Ti-am povestit de ea, ca trebuie s-o rezolv odata si-odata. Pana una alta alta, nu semăn  căci crocodilii au 24 de dinti ascutiti. Acestia nu sunt facuti pentru a mesteca, ci pentru a insfaca si zdrobi, auzi tu!

 

Promit că voi fi bine si că voi face click pe mail curând.

 

Te îmbrățisez cu drag, să fii bine tu si dragii tăi, s-aveți un an bun, cu sănătate!

2 thoughts on “Dragul meu prieten, azi am primit vestea ca voi fi executata silit pentru daune morale – ultraj judiciar

  • March 8, 2020 at 11:10 pm
    Permalink

    Te-as ruga sa imi dai un nr. de Paypal, nu am gasit in nici un alt articol, nici la contacte.

    Reply
    • April 4, 2020 at 12:54 am
      Permalink

      A fost o chestie ciudata. Inca mai sunt tineri, ma rog, da, astia din generatia noastra care nu stiu ce e un blog. Sau ca, tu il ai si scrii de cand nici nu-i cunosteai. Am avut pe cineva, care, la un moment dat, probabil sfatuita persoana, a crezut ca m-am imprietenit cu el)ea ca sa-mi dea 5000 de euro :))) Nu mi-a spus-o in fata, dar stiu.

      Banii acestia o sa si-i ia doamna din salariul meu de 2200 ron pentru ca chiar nu am cum sa ii platesc acum in detrimentul lui teo. N-am io treaba ca ea are mii de euro pe luna, ca doar, in politica, eeeeei acolo ar fi trebuit sa ma avant eu cu aerele astea de Morticia 😛

      Ms Ioana!

      Reply

Leave a Reply to hapi Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *