Dragostea – cu poalele la vedere

In zilele noastre Dragostea – Regina printre stele, Madona perfectă – pe care o îmbrăca în stihuri Eminescu  nu mai există. Daca îi zici uneia ca pielea ei e ca marmura albă , îti trânteste o geantă între omoplați, se pune pe plans si fuge la Farmec sa-si ia autobronzant.

Ia, încearcă să-ti inviti iubitul în „codrul cu verdeață“ așa, din senin. Daca nu e zi de meci, o sa-ti spuna ca trebuie s-o ducă pe maica-sa la analize sau trebuie sa-si plateasca amenda de vineri pentru depașirea de pe linia continuă. Cumpără el verdeață din obor cand iese de la munca si vă vedeti voi mai incolo.

Zambetul suav care te secera de pe picioare a fost înlocuit cu aroma de la Bvlgari care-ti mută nasul, parul mătăsos care te îndeamnă sa îl mângâi s-a umplut de accesorii Meli Melo si spuma Wellaton care-l tine țeapăn ca p-o mustata de holtei. Corpul unduitor pe care-l asemanau poetii cu salciile si-a preschimbat rășina în silicon înalt coeziv.

Barca Lui -trebuie sa aiba niscaiva cai putere iar Lira ei necesită o epilare perfectă ca nu cumva sa fie procesată imaginea prin operațiunea „compară cu fosta“ si să se piarda puncte. Punctele pot însemna revelioane pe care le petreci cu cineva, Paște în care găsesti iepurasul la ușă sau chiar… o verigheta si un bax de scutece.

Nu-mi spuneti ca „Dragostea“ e ce a fost odată. Daca stiu ce a „a fost odata“? Stiu… din povestile frumoase spuse de bunici, din ghicitorile bătrânilor, din roșeața unui obraz, din poezia lui Eminescu, din proza lui Călinescu, din cantecele lui Tudor Gheorghe, din filmul Liceeni, din cărtile cu Cireșari si din primul bilet de iubire pe care l-am primit în generală, când disecam broaște la atelierul de bio.

 

Cineva  a spus într-un comentariu că singurul criteriu pe care ar trebui sa se întemeieze o căsnicie e dragostea. Da, dar care dragoste? Dragostea-pasiune? Dragostea- am fluturi in stomac, sunt nervoasa, ma doare burta cred ca-mi vine ciclul, oare sunt îndrăgostita de el? Dragostea-anxioasă? Daca nu ies eu în seara asta, poate se cupleaza cu Corina… Dragostea egoistă… sau dragostea-iubire pur si simplu care trece atunci când sarim din pat si vedem cutia postala a apartamentului închiriat plina de facturi scadente? Cum recunoaste un tânăr iubirea, astazi cand teoretic te poti îndragosti de orice fiinta machiato-fermecatoare cu sânii la vedere? Dar o tânară care si-a petrecut weekendurile din ultimii 4 ani din viata prin cluburi?

 

 Nu spun ca nu mai exista iubire dezinteresată. Spun ca e foarte greu sa o recunosti , sa o accepti si sa ti-o asumi. Vezi atat de multe în jur încat esti mereu tentat sa te compari cu x, cu y . Presiunea societatii e atat de mare – în directia achizitionarii de mijloace materiale – încat devine valoare persoanală. Nici nu mai stii cine esti, te definesti prin ceea ce ai si iti faci planuri în care urmeaza sa cumperi si sa produci diverse.

 

Partenerul devine si dânsul un mijloc, un coleg care te ajută sa împingi bolovanul pe muntele lui Sisif. Cum stii daca ai ales bine? Asta vezi pe parcursul milelor. Daca atunci cand ti-e foarte greu el sau ea te lasa sa te sprijini pe umeri si iti preia povara , atunci da, ai ales bine… nu contează câte case aveti, ce masina sau câte credite.

Daca partenerul te minte si te lasă singură cu demonii tăi sau te trateaza fara respect în mod constant, nici nu mai are rost sa te îngrijesti, bibilesti si sa-ti faci manichiura… pentru ca bolovanul împins de voi o sa-ti cadă pe degete mai devreme sau mai tarziu.

 

Văd că mulți se căsătoresc (încă) din iubire, dar putini stiu sa deosebeasca iubirea de un… deranjament stomacal.

58 thoughts on “Dragostea – cu poalele la vedere

  • August 24, 2011 at 10:16 am
    Permalink

    frumoasa postare, hapi 🙂
    … din fericire, in unele aspecte (mai multe) nu ma regasesc… si sper sa raman asa :).

    Reply
    • August 24, 2011 at 12:38 pm
      Permalink

      Multumesc Torden pentru apreciere. Ma bucur ca nu te regasesti in unele aspecte, dar totusi….ele ne inconjoara……..

      Reply
  • August 24, 2011 at 10:40 am
    Permalink

    Sigur, pragmatism şi iară pragmatism!
    Pariu că dacă ai puţintică răbdare, găseşti idealişti/idealiste de nu mai ştii unde să-i pui ? 😀

    Reply
    • August 24, 2011 at 12:40 pm
      Permalink

      Draga Tiberiu, cu tot respectul, idealisti gasesc peste tot…..As vrea sa ii vad pe dansii impingandu-si blovanul in viata si atunci ….o sa ii apreciez.
      E usor sa visam dragostea perfecta dar de cele mai multe ori ea nu corespunde cu realitatea care ne inconjoara…….

      Reply
  • August 24, 2011 at 10:43 am
    Permalink

    da, posibil sa traim intr’o lume in care atatea’s mijloacele, incat scopul se pierde de ele sau se confunda cu…
    dragostea cantarita in balanta in piata sociala nu aduce cu ea mai mult decat orice alt produs de taraba,iar lumea asta’i un bazar intins.
    doar ca in caposenia mea eu aleg sa cred inca in dragostea fara tranzactii. Fiinta primitiva, ce sa’mi fac?

    Reply
    • August 24, 2011 at 12:42 pm
      Permalink

      Bine ai venit Sarazin, ma bucur sa te (re) vad
      Nu am spus ca nu mai cred in Dragoste dar vad ca sensul ei s-a perimat……

      Reply
      • August 24, 2011 at 1:14 pm
        Permalink

        multumesc de primire:) si eu
        undeva in cretacic, stiind eu ca bunica’mea s’a maritat fugind de acasa si visand cai( daca nu albi, macar prezenti), cer cu stele s’alte iele, am insistat asupra povestii in amanunt. Si amanuntul a fost urmatorul:’ cum s-a fie? o vinit bunicu’tau cu biticla, m’am urcat si m’am mutat la el’. No’, mie povestea asta mi’a dezradacinat multe manifestari necesaro’romantice in curgerea dragostei. Dar partea lor de dragoste, la care am fost martora cat am apucat( intre o vacanta si’un scaldat) a trasat o alta albie dragostei ca manifestare. Una in care declaratiile sint mai rare decat ploile de stele si se marginesc la ‘tu, muiere, tu’ si’un pupat pe frunte, la respectarea cu sfintenie a tabieturilor celuilalt, la o nespusa blandete comun simtita…
        si aia era dragoste.
        ceea despre care vorbesti tu nu e. E placere, poate. Pofta. Mana intinsa flamanda spre atingerea probabila, dand la o parte faldurile unui posibil suflet. Care de atatea ori sta in cale, incat e lasat pe drum, intre un cos plin si o vacanta cu zumzet.
        traim intr’o lume din care lipseste sacrul, sufletul…tot ce nu se cuprinde in ecuatii sau sinapse e trecut in domeniul basmelor sau capata inlocuitori traductibili. ceea ce se numeste ades amu’ dragoste e ca un fel de margarina. Si daca n’ar fi atat de goi si de tristi, prapaditii de ei, i’as crede pe cuvant ca e mai buna decat untul…

        Reply
      • August 24, 2011 at 7:43 pm
        Permalink

        Da, sunt de acord cu ce spui tu dar daca ma exprimam “dragostea asta pe care-o vedeti voi in jur, nu e chiar….dragoste ci un fel de feeling-mix modern” ma ciufuleau vreo 5 cititori si prieteni :))) Asa ca am luat-o pe aratura
        Dragostea lui Eminescu insa, pe care eu am citit-o, ghicit-o insinuat-o din poeziile lui era cea mai pura si mai frumoasa manifestare a iubirii……..si n-as indrazni niciodata sa spun ca nu e Dragoste
        Ah, sau cea dintre tinerii din Enigma Otiliei……..
        Din ciresarii………
        La cate povesti de dragoste am luat parte fara sa le aflu finalul……..? La foarte multe………..
        Si dragostea bunicilor tai…….condimentata cu simplitate si respect……..

        Reply
  • August 24, 2011 at 10:56 am
    Permalink

    Exista dragoste. Trebuie sa imi fac timp sa scriu despre asta. Sambata si duminica am vizitat niste oameni care se iubesc de ani de zile. As dori oricui o astfel de casnicie. 🙂

    Reply
    • August 24, 2011 at 11:07 am
      Permalink

      Atît iubirea cît şi dragostea au existat, există şi vor exista.
      Daaaar, nu toţi au parte fie de una, fie de cealaltă, fie de amîndouă, aşa cum se pot lăuda, fericiţii.
      – – –
      Şi eu cunosc astfel de oameni : chiar acum mă uit la o fotografie de la nunta noastră de argint, făcută în urmă cu un deceniu . 🙂 🙂 🙂

      Reply
      • August 24, 2011 at 12:44 pm
        Permalink

        Tiberiu – da, sunt oameni cu adevarat norocosi si intelepti cei care se pot uita la o astfel de folografie!

        Reply
    • August 24, 2011 at 12:44 pm
      Permalink

      Oana – sigur ca exista dragoste. ea e de o mie de feluri si eu am scomonit numai vreo 6-7 sensuri 😀
      Numai ca uneori ea dureaza cam cat….un travaliu. Se consuma si fiecare merge mai departe. In opinia unora si aia e dragoste-.

      Reply
      • August 24, 2011 at 4:02 pm
        Permalink

        Nu,nu aceea e. E cea care rezista greutatilor . 🙂
        Putini sunt cei ce si-au gasit adevarata jumatate. Restul o cauta poate toata viata fara sa o descopere. Nu stiu de ce ,dar traiesc cu impresia ca fiecare dintre noi are un suflet pereche, doar ca multi, foarte multi nu reusesc sa il recunoasca.

        Reply
      • August 24, 2011 at 7:45 pm
        Permalink

        Da, si eu am crezut la un moment dat ca fiecare avem un suflet pereche.
        Si inca mai cred.
        Numai ca acest suflet pereche nu e intotdeauna partenerul. Uneori il cunosti dar nu il recunosti……va salutati, vorbiti, el pleaca……….
        Un suflet pereche poate fi un prieten. Un prieten adevarat si vesnic care te ajuta de 1000 de ori daca trebuie si tu il ajuti pe el
        Am un suflet pereche.
        Ciudat e ca el nu concura cu IUbirea…………

        Reply
        • April 20, 2013 at 11:31 am
          Permalink

          Eu am cateva suflete pereche in jurul meu 🙂 – si normal ca nu concura cu Iubirea, nici macar nu se pune problema asa. In esenta chiar ar putea fi vorba de insasi iubire, in forma aceea cea mai pura. Nu stiu cat vor ramane langa mine si eu langa ele, dar e frumos asa cum e acum.
          In capul meu, dragostea echivaleaza cu erosul, pasiunea. Nu e nimic rau in asta, e chiar distractiv mai ales atunci cand rezonezi cu partenerul pe dimensiunea asta 🙂 Cand adaugi si iubirea ca sentiment pur, relatia se transforma si te transforma., indiferent ca vei ramane alaturi de acel om sau nu . Cumva ai o alta intelegere a lucrurilor.
          Despre dragoste, habar n-am ce sa zic 🙂 Probabil ca depinde de definitia ce i-o da fiecare si cat de mult se asorteaza partenerii in definitii. Stiu insa ca exista multe iluzii, uneori dependente, interese meschine, lovituri sub centura, pretexte ce acopera motive jalnice, minciuni, jocuri de putere, etc si toate facute in numele dragostei.
          Nu cred ca e nimic rau in a fi si pragmatic, mi se pare normal sa te gandesti la unele chestiuni practice ptr ca ele nu se rezolva de la sine. Diferenta e data de nuanta, una e sa fi oportunist si profitor, alta e sa tragi impreuna la aceasi barca.
          Dragoste perfecta ? Pai poate exista in masura in care doi parteneri definesc ceea ce traiesc impreuna ca fiind asa. Deja e aproape simplu, ramane doar ca cei doi sa se gaseasca, doua spirite ratacitoare in universul asta mare ce au de trait impreuna o experienta si de invatat o lectie, asa cum avem cu totii de invatat in toate intalnirile noastre de viata.

          Reply
  • August 24, 2011 at 12:35 pm
    Permalink

    Un prieten mai in varsta mi-a spus, discutand despre viitoarea sotie, ca o voi recunoaste pur si simplu, ca voi simti ca ea e. Nu simtisem asta pana atunci ! Ei bine, a aparut, si am simtit dupa un timp ca ea e, si am fost tot mai convins de asta. Si vreo doi ani, pe zi ce trecea am fost tot mai convins ca mi-am gasit partenera pentru o viata, si daca se va putea, chiar mai mult! Insa oamenii se schimba! Unii dintre ei, nu toti.

    Reply
  • August 24, 2011 at 1:38 pm
    Permalink

    Frumos articol, Hapi. Dragostea va rămâne aşa cum a fost şi până acum. Uneori în tăcere, alteori cu năbădăi. Pentru ăi normali la neuronu’ central, ea evoluează în timp. Chestia cu schimbatul e foarte adevărată. Dar dacă e bine înţeleasă această schimbare de către ambii parteneri, ea va duce la o evoluţie în sens pozitiv. Cu timpul, nevoile partenerilor se schimbă şi ele. Ei… e filozofie lungă…

    Reply
    • August 24, 2011 at 7:47 pm
      Permalink

      Multumesc Peter
      Ah, daaa, daca doi oameni s-ar schimba la fel…….daca s-ar inalta precum o planta prinsa de acelasi arac………..daca ar putea fi empatici……daca s-ar cunoaste cu adevarat………atunci ar putea fi fericiti

      Reply
      • August 25, 2011 at 11:28 am
        Permalink

        După o anumită perioadă, sunt necesare unele chestii la care la tinereţe nu ne prea gândim. Câteaodată dragostea trebuie să însemne acceptarea unor lucruri, renunţarea la altele, căutarea unei alei echilibrate pentru AMBELE suflete. Altfel, totul este timp pierdut şi imposibilitatea depăşirii unor tare proprii. Atunci acea alee începe să devină de fapt o pereche de cărări care o iau care încotro…

        Reply
      • August 25, 2011 at 5:14 pm
        Permalink

        Da, aceste “chestii” apar intotdeauna….si trebuie rezolvate…in doi…….Atunci maturitatea cuplului e testata

        Reply
  • August 24, 2011 at 3:53 pm
    Permalink

    Cand vorbim de dragoste mai intai sa vedem despre care ..”focul de paie”care se stinge, sau despre iubirea statornica care implica mai multe de-a lungul timpului …dragoste perfecta nu cred ca exista…dar exista dragoste…si da, de mai multe feluri…
    “Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.”CharlesDickens …Marile Sperante)

    Reply
      • August 25, 2011 at 10:27 am
        Permalink

        Oana

        Dickens a dat cu băţu’n baltă fix la sfîrşit.

        Finalul corect este : “Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va PREŢUI” – nu, zdrobi.

        Despre ce este vorba în cartea aia, este altă mîncare de peşte; nu despre dragoste sau despre iubire este vorba acolo.

        Părerea mea. 🙂

        Reply
      • August 25, 2011 at 10:53 am
        Permalink

        Ce spui tu e ideal. In general, insa , se intampla exact cum a spus Dickens. Majoritatea oamenilor din ziua de azi sunt sclavii banilor sau ai intereselor . Degeaba iti daruiesti inima sperand ca vei fi pretuit pentru asta.

        Reply
    • August 24, 2011 at 7:48 pm
      Permalink

      Dickens asta zice el bine dar…….suna aproape biblic pentru timpurile pe care le traim noi……..

      Reply
  • August 24, 2011 at 8:19 pm
    Permalink

    In primul rand, cineva ar trebui sa defineasca generatiei de azi cine sunt Eminescu, Calinescu, Tudor Gheorghe. Mai e nevoie de o mentiune speciala in dreptul lui Constantin Chirita, cum ca el e al de-a scris Ciresarii, si nu-i administratorul de la scara vecina.
    Apoi: mai trebuie sa iti spargi capul sa le explici junilor ca Emporio vine bine, da’ pe catwalk, nu pe burti umflate de bere si mici la terasa din colt; iar junelor sa li se dea un motiv bun sa se unduie ca o salcie, si nu ca o cadana scapata dintre eunuci…
    Si acum ia fain frumos exemplarele astea si incearca de fa din ei eroi de epopee, personaje de basm, sau personaje tragice. Desi, daca ma gandesc bine, la ultimele doua categorii se pot incadra usor, si intr-un alt sens decat ala dinspre + infinit.
    Enfin, ca si concluzie dragostea nu mai exista decat ca o asortare intre bugetul lui si setea ei de bani. Sau invers. Ca se poarta. Cata vreme apari la teveu si in tabloide… who gives?

    Reply
  • August 24, 2011 at 9:09 pm
    Permalink

    Bine ai venit
    Eu nu gandesc asa.Nu cred ca cei de astazi nu mai cunosc aceste personaje sau ca valorile noastre erau adevarate si ale lor nu sunt. Sunt tineri foarte destepti carora le merge mintea brici, care citesc o carte cu placere si activitati frumoase in timpul liber. Am avut ocazia sa cunosc astfel de tineri…….
    Si hai sa fim corecti si sa admitem ca nu e vina lor ca s-au nascut intr-o romanie care da drept valori oaspetii de la Acces Direct si stirile de la 5-7. Serene, eu mereu am spus ca (virgula) capitalismul isi are TVAul lui. Cine crede ca unii il platesc si altii nu, se inseala……..
    Stii, pana la 14-17 ani ne mai ia valul dar pe urma noi alegem si….Dumnezeu cu mila…….avem de unde.
    Daca as avea un copil asface tot ce imi sta in putinta ca sa il invat sa afle cum sa deosebeasca binele de rau si cum sa se poarte cu oamenii. I-.as spune ce as citi eu, ce as invata si pe ce carari mi-ar place sa ma plimb……..Dar nu l-as putea impinge in vreo directie……..Asa sunt tinerii de azi……..
    Si noi cei care eram boboci pe vremea lui Ceausescu suntem mai nostalgici…..dar nu mai destepti sau mai privilegiati 🙂
    Nu stiu cum se misca o “cadana scapata dintre eunuci”. Eunucii nu aveau niciun rol sexual intr-un harem, ei doar aveau grija de femei.
    Iar cadanele erau femei frumoase si stilate 🙂

    Reply
  • Pingback: surle și trâmbițe. da’ tobe avem? | freestyler

  • August 25, 2011 at 5:52 am
    Permalink

    ,,E usor sa visam dragostea perfecta dar de cele mai multe ori ea nu corespunde cu realitatea care ne inconjoara…….”
    🙂 Vezi de ce sunt eu inca singura? Se mira lumea cum….iaca cum!

    Reply
    • August 25, 2011 at 9:09 am
      Permalink

      Ei scorpio, n-o sa-ti recit eu placa aia cu “esti tanara si frumoasa” suna a cliseu dar e adevarat!
      De ce nu ai mai ramas prin Germania dupa ce s-a dus “schatzi” la plimbare…?

      Reply
      • August 26, 2011 at 6:19 am
        Permalink

        Pentru ca in mod sigur nu acolo gaseam dragostea mea…sunt prea ,,reci” pentru o romanca ,,fierbinte ” ca mine :))

        Reply
  • August 25, 2011 at 10:19 am
    Permalink

    Si “azi” exista iubire adevarata… nu s-a schimbat nimic de-a lungul timpului…trebuie doar sa o chemi si mai ales sa o recunosti pe cea care este a ta… 🙂

    Reply
    • August 25, 2011 at 4:43 pm
      Permalink

      Ti-e usor sa spui asta ca nu locuiesti in Romania (Europa “libertina”, in general……stiu ca la voi exista poate mai multa si mai curata…………

      Reply
    • August 25, 2011 at 4:56 pm
      Permalink

      Mda… Nu mi-ai spus ce intelegi tu prin iubire adevarata si daca ai gasit-o sau daca o vei recunoaste…..asa ca ramane sate cred pe cuvant 🙂

      Reply
  • August 25, 2011 at 7:13 pm
    Permalink

    cred ca m-am gasit si eu idealista…poate tu hapi ai dreptate, si e mai greu pt un tanar intr-o societate nebuna si materialista sa gaseasca, traiasca si sa aprecieze iubirea, dar mie imi suna oarecum a scuza…cred ca societatea de-a lungul timpului a trecut si prin alte crize mai “serioase” decat spre ex marea criza financiara prin care am trecut sau mai trecem, ca nici nu mai stiu…ce incerc sa spun este ca iubirea este aceeasi – ridicola, incomoda sau mistuitoare, in orice societate, si ca mereu gaseste o cale…

    Reply
    • August 26, 2011 at 9:01 am
      Permalink

      Deea, ai dreptate, chiar este o scuza pentru multi dar una care le place si cu care se complac!
      Ceva gen” m-a parasit ala pe care l-am intalnit ieri in club, il adoram, ne potriveam, as fi ramas cu el dar…..acum s-a cuplat cu alta. Asta e viata, mergem inainte….ies cu Robert in seara asta”

      Reply
  • August 25, 2011 at 8:06 pm
    Permalink

    “O cadana scapata dintre eunuci” se voia a fi alta definitie a individelor de liceu, carora le arde cu totul si cu totul de altceva decat de carte. Si anume de un barbat “adevarat” (aici intrau eunucii in scena. Da, stiu care le era rolul.) Daca iti amintesti – si iti amintesti – am invatat ca doar sultanului i se permitea sa intre in harem. Si se mai spune ca cea mai ispititoare era aleasa pentru noaptea aceea. De aici ideea cu miscarile, etc, etc… Cred ca ai prins ideea.

    Reply
    • August 26, 2011 at 9:03 am
      Permalink

      A, ok, am inteles…..Deci concluzia e ca acele cadane erau de apreciat pana la urma. Erau doar cu sultanul…….. invatau pentru el , dansau pentru el, traiau pentru el, se plictiseau pentru el 🙂

      Reply
  • August 25, 2011 at 9:39 pm
    Permalink

    sunt adeptul acestei idei… si poate ca in comentariu chiar eu am promovat-o…
    tu vii si zici… ce fel de dragoste…. eu zic… dragostea inteligenta… care trece prin nenumaratele ei faze… se transforma functie de loc, timp, conditii si rezita in timp…
    cum o recunosti??? hmm… asta e specific fiecaruia… nu cred ca voi putea raspunde aici… in ce ma priveste… o recunosc din privire… vorba… suras… imbratisare… sarut… intreg comportamentul si statutul… (evindet… recunosterea este un proces continuu…. ca de altfel si dragsotea insasi… deci… nu poate fi cunsocuta la prima vedere… desi… eu chiar cred, in dragoste la prima vedere… dar asta e alta poveste)
    acum… evident… pot fi catalogat idealist… sau sarantoc… sau amandoua la un loc… nu conteaza… eu tot cred ca… dragostea este, sau ar trebui sa fie… motivatia de baza a casatoriei…

    Reply
  • August 26, 2011 at 9:03 am
    Permalink

    Esti un romantic Ovi…dar unul realist………ti-am mai spus eu asta. Trebuie sa te clonam….

    Reply
  • Pingback: Gazeta de perete – săptămîna # 34 | coolnewz about hot thingz

  • August 30, 2011 at 7:09 am
    Permalink

    Eu raman la ideile mele de baza. Sunt mai sigur pe ele. Cine spune ca dragostea vine pe parcurs se inseala si cine nu vede ce are langa el e un prost/proasta. Abia atunci cand o/il pierde apreciaza ceea ce a pierdut dar nu face nimic sa recupereze. Si-asa ajunge societatea sa-si puna amprenta si aici.

    Totusi iubire exista si va exista.

    Reply
  • August 30, 2011 at 7:28 am
    Permalink

    Sunteti amuzanti voi astia cu “exista iubire” :)))
    Sigur ca exista ……cum vine , asa si trece :))))

    Reply
  • September 14, 2011 at 5:59 pm
    Permalink

    the opposite of love is death (not hate) and this is a world full of zombies …

    Reply
  • April 21, 2016 at 6:13 pm
    Permalink

    Daa, te casatoresti din iubire. Tu vezi ca-i persoana perfecta, care te iubeste cum si tu-l iubesti. Faci totul sa nu gresesti, sa-l inveselesti când vine de la serviciu, sa-i pui masa, pentru ca tu fiind insarcinata in luna a 8-a nu mai mergi la serviciu. Il saruti intr-o zi când vine de la serviciu si el te respinge….mai lasa-ma-n pace cu saruturile tale!!! Atunci, abia atunci iti pica ceru-n cap. Parca trece curentul prin tine si gata…tot ce ai simtit pentru el s-a rupt. A rupt el. Te vezi urata, grasa pentru ca-i porti copilul si nu mai poti iubi…nu mai poti!! Nuuu. Cu toate astea stai alaturi de el multi ani pentru ca ai copii. O mare greseala! Spuneti-mi exista dragoste?! Cum arata?!!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *