Deviația de sept trebuie operată, vertijul ce este? Dar rinita alergică? – l-am întrebat pe Profesorul Dr. Silviu Albu

doctor Silviu Albu meric ORL ClujÎnainte de Paște mai reușesc să-l întâlnesc pe Dr. Silviu Albu. Nu am pus întrebările „tehnice” care mă interesau.

Ce-i cu rinita asta alergică, doar eu cred că majoritatea care-și operează nasul pentru deviație de sept vor de fapt corectarea lui?

Ca niciodată, reușesc să întarzii pentru că mă opresc două nemțoaice care vor la grădina botanică. Adică unul dintre puținele locuri înspre care te pot direcționa în Cluj pentru că am două puncte de reper memorabile: Artis3 și Institutul de onco.

Intru gâfâind la spitalul CFR. Afară, domnul Profesor căra două cutii cât două televizoare – cu materiale – dintr-un transport gen DHL. Să pic pe jos. Obosită oricum, întreb: să vă ajut? Șoferul vorbea la telefon, probabil năștea nevastă-sa, mie mi-ar fi fost cam jenă, da mă rog… . Dacă-mi răspundea da, ajută-mă, și-mi punea 25 de kile-n brațe din cele 50 pe care le-a cărat, mă rostogoleam pân la gheretele de flori din intersecție. În sfarsit. Îmi cer scuze c-am întarziat, nu-i nimic, haide, măcar îi deschid ușile. Mă primește și încearcă să nu pară grăbit deși aflu că doar ieri a venit de la un congres și: văd pacienții, îmi fac vizita și vorbim, bine? Ia loc. Cu 2-3 zile înainte de Paște își face vizita la amiază și cară cutii cu materiale, pe care sigur nu le-a plătit ministerul.

Stau, mă uit după ouă de ciocolată, nu sunt, ies pe coridor. O pacientă cu fața cât un bostan îl îmbrățișează. Râsete și bună dispoziție printre asistente, rezidenți, pacienți.

După ce revine, mă focusez pe întrebările mele, mai ales cea cu rinita sau alergenii, că am venit efectiv plângând și cu nasul (cocoașa e tot acolo) picurând. Doar când am intrat pe o stradă cu mai mulți arbori au început simptomele. Arborii erau pe lateral că strada părea de fapt în degringoladă, cu puzderie de mașini alunecând în jos, nu mai aveau loc dar tot intrau în intersecție, depășind, claxonând, deci ce-mi declanșa oare lacrimile de crocodil?

 

Spuneți-mi ce este rinita asta alergică? Adică nu suntem toți alergici la ceva? Putem fi alergici fără să avem rinită? Pare un bau bau de care suferă cam toată lumea și nimeni nu știe unde se ascunde sau dacă pleacă vreodată.

-Gândește-te la nasul tău ca la un filtru…

– Încă nu sunt complexată domnule Profesor, e destul să știu că nu mai crește.

– Așa, gândește-te atunci ca la un mediu fără formă, care filtrează particule. Tot aerul pe care-l respirăm în fiecare minut, ani de zile, zeci de ani, trece prin acest filtru. Fiecare inspirație vine și cu particule, cu aer poluat, cu tot ce există în jurul tău. Așadar mucoasa nazală filtrează impuritățile din aer. Mereu, mereu. La mașină poți schimba filtrul uscător, de exemplu, anual ori mucoasa nazală e mult prea des supusă unui aer viciat și n-o schimbi niciodată. În timp funcția ei de a face față la tot ce ne-a adus nou tehnologia, scade sau se diminuează. Așa pot să apară alergii la orice. Îți curge nasul și lăcrimezi de la un anumit tip de polen, tot mai des vin pacienți cu alergii severe care-i împiedică uneori să-și desfășoare activitatea la locul de muncă.

Adică: un coleg vrea aer condiționat, altul nu-l suportă. Dar e suficient să fii în trafic aici în Cluj la orele de vârf sau să fii pieton și probabil simți și rinita (adică o inflamație a mucoasei nazale) și alergia și filtrul care nu funcționeaza cum ar trebui. Există și alergii genetice dar sunt rare, de obicei oamenii devin mai sensibili din cauza factorilor de mediu.

Ori, pe vremea lui Ion Creangă, pruncii stăteau mai mult pe afară, în natură, pe câmp, era si asta o desensibilizare timpurie. Acum tu-l plimbi cu căruciorul spre grădina botanică sau la locul de joacă și el inspiră oxizi de hidrogen de exemplu. Suntem încă printre primii poluanți ai Uniunii Europene: compuși organici, oxizi de hidrogen, de amoniu, diverse pulberi în suspensie, nivel mare de plumb în marile orase, ce să spun, să ne bucurăm că mai avem nas! Una din 10 mașini din România polueaza peste limite. În medie, un om respiră cam de 12 ori pe minut. Cum să nu faci alergii?

(îmi trece prin minte o imagine despre cum ar arăta peste 50 de ani nasuri adaptate la industrializare, mă rog, modernism. Și apoi cântecelul cu elefantul Cici pe care nu-l pot scoate din minte de dimineață.)

Mai sunt desigur alergiile alimentare – de la ușoare pana la formele grave cu șoc anafilactic. Dar există studii care indică faptul că și acestea sunt datorate unor schimbări in organism. Care aparțin tot sindromului alergiilor orale.

Adeseori, pare că se (auto)diagnostichează unii cu sinuzită pentru că-i doare capul, respiră greu o perioadă mai lungă, etc. Se prezinta la medic, uneori diagnosticul se confirmă. Am auzit des: cred că am făcut sinuzită, mă doare de mor.

Sinuzita nu este durere.
Episoadele apar de obicei cu nas înfundat, rinoree (curge nasul ca un robinet) și presiune facială care nu este totuna cu durerea.

În funcție de diagnostic, prognoză, stadiu și localizarea inflamației din sinusuri, se merge de obicei pe tratament. Daca nu funcționează, operăm endoscopic.

Da, e cu anestezie generală, îmi spune râzând când duc involuntar mâna la nas. Măi, nu suntem ca Tomás de Torquemada. Simțul valorii estetice din societate, respectul mutual, dorința de a munci, acestea au stagnat, încercăm să le păstrăm pe celelalte.

Dr Silviu Albu ORL Cluj

Între timp cineva bate la ușă și intră un cadru medical: mă scuzați că vă deranjez dar e aici soția domnului Grigore și zice că vine de la țară și nu mai poate ajunge în Cluj, tot insistă să vă vorbească.

Hai s-o vedem pe soție să-i spunem că Greg va fi acasă la timp să taie butucii de viță de vie și s-aprindă frunzele-n grădină!
Fără ezitare și cu-n tonus bun, domnul Profesor Albu se scuză, stai două minute, săracul Grigore cred că vrea cu adevărat să se vindece și nu-i indicat să stea mult soția aici, știu de la fete. Greg nu se plânge după operație, el plânge că nevasta vorbește mult.

Râd singură. Stau și 15 minute, 30, Dr. Silviu Albu este un orator desăvârșit și are o cultură vastă. A alcătuit o operă imensă si în tratatele de specialitate și în viața oamenilor cu care s-a intersectat, la congrese, în sală, de unde mai extrag eu atâta informație demnă de un Cicero care s-a pus pe el însuți misionar în slujba cetățeanului? Va zice că-l laud prea mult, și ce, nu merită? E opinia mea și am citit înainte una alta ca să o conturez. Una-alta înseamnă obiectiv-subiectiv după care, interacționând cu persoana, ai si tu o opinie. Obiectiv: un studiu. Un coleg sau doi care spun: măi, e excepțional omul ăsta. Dacă ai ocazia,  stai de vorbă cu el! Și are niște prezentări de excepție la congrese.

Revine și între timp privirea mi-e atrasă de o poză înrămată cu finețe. N-o observasem prima dată. Poza e undeva lângă biroul dânsului si nu văd detaliile dar fata e frumoasă, asta-i limpede.

– Aveți o fetiță…zic și sper să nu gafez.

O, da, i se luminează ochii de-o oarecare veselie a inimii și scoate alte 2-3 poze înrămate. E masterandă. Fetița. Râde iar.
Mă uit la poze. Chiar e frumoasă, are zambetul si linia ochilor… dar e asa tânără! Masterandă?
Îhîm, aprobă încântat.

Pe moment, câteva secunde îl invidiez. Nu pentru statut. Nu pentru că poate să facă atâtea lucruri bune. Doar mă gândesc că își vede fata masterandă și că eu sunt bătrână și-l iubesc atat de mult pe Teo că vreau să trăiesc acum cât mai mult, să-l cresc și să-l sprijin, să devină ce vrea el, să descopere lumea prin experiențe proprii, să mi le povestească, să am și eu o poză ca aceea cu mama, cu băiatul și cu mine, chiar dacă voi zâmbi cu proteză și n-o să mai țină hialuronicul.

Ce e curentul?

Nu apuc să pun toată întrebarea că-mi arată priza și-mi spune că e ăla care se mai ia din când în când, nu ca pe vremuri dar…

Îmi dau seama ce rar râd eu de ceva timp (zâmbesc, asta da) și cred că lucrurile care contrează cu adevărat îți dau o stare de liniște interioară și o seninătate pe chip, oricate ai avea de făcut.

Curentul care îi trage pe români în autobus și acasă și după ce merg la dentist…

E adevărat că munca nu a ucis pe nimeni? Dar totuși, de ce să-ți asumi riscul, parcă așa zicea Ronald Reagan.

Așa și curentul. N-am prea auzit oameni să se plângă de curenții de aer de la mare, de exemplu. Dar pe secție, mai să batem geamurile-n cuie, noroc că-s termopan. Și-apoi în autobuz te mai trage dorul de casă ori de muncă, gândurile, clipocitul telefonului, unele mirosuri, egal hipersensibilitate. De obicei dăm vina pe ceva când suntem indispuși, curentul e la îndemână oricând.

Uite, dincolo de glumă îți spun pe scurt, spondiloza cervicală e în spatele curentului iar tratamentul ideal este pur și simplu mișcarea.

Stiu că am întrebat și data trecută dar de ce ajung aici oameni cu cancer în stadii atat de avansate și cum se produce moartea de obicei? Întreb pentru că mă gândesc la cineva care nu mai e… Preponderența e la bărbați sau la femei în neoplasmele din sfera ORL?

Sunt mulți pacienți de la țară care vin aici. Mulți săraci pur si simplu care nici nu s-au știut îngriji. Adică – stii că neoplasmul are mai mulți factori potențial favorizanti dar, din experiență, vin in stadii tardive cei care chiar daca lucrează, beau, fumează și duc o viață în natură cum ar veni, nu se alimentează corespunzător! Cam 35-40% aș spune. E extrem de important să ofere organismului alimente care conțin o calitate înaltă de nutrienți si ei nu fac asta. Apoi mai e fumatul, chiar și cateva pachete pe zi.

Bărbații sunt mai predispuși la neoplasme, femeile sunt mai protejate hormonal.

Moartea se produce adesea prin erodarea de către tumoră a unui vas mare, hemoragie masivă, nu mai ai ce să faci. Intră în șoc hemoragic și stop cardio-respirator.

Mă gândesc pe moment ce om bun e, mă gândesc că viața-i nedreaptă, că poți face bine 10 ani și să nu afle nimeni, poți greși o dată chiar și c-o vorbă și cu toții ar judeca fapta din urmă.

Spuneți-mi despre deviația de sept și necesitatea operației. Sunt prea multe can-can-uri cu persoane tinere sau mai mature care au spus că a fost necesar să-și opereze nasul pentru că au avut deviație de sept dar și-au ajustat puțin și forma nasului cu ocazia asta 🙂

Să-ți răspund simplu: cam 80% din populație prezintă într-un anumit grad o deviere a septului nazal și numai în cazuri mai grave e necesară operația.

Da, sunt cazuri în care operația trebuie făcută pentru că septul nazal e deplasat mult și pacientul are dificultăți de respirație. Dar de multe ori se întâmplă să vină să se opereze și să ceară o „usoara ajustare a formei nasului“. La clinica de chirurgie plastică, interventia costă în jur de 3000 euro. De ce să plătească atât dacă unii pacienți au doar deviație de sept și la spitalul de stat operația e gratis? (Râsete) Apoi te mai duci și pe un forum să întrebi care-i șpaga pentru „operația la nas“ la doctorul cutare pentru deviație de sept? Și comentariile curg, nu? Cred că se subînțelege răspunsul corect la întrebare.

Îmi arătati si imaginile, pozele pe care le-ați făcut cand ati venit? Cum arăta spitalul si secția ORL?

Am renovat în timp, i-am ajutat pe muncitori, am avut noroc cu sponsorii, nu e ca la privat dar merge, ai văzut și tu secția.

sala de asteptare spital CFR ORL Cluj

(in curs de actualizare din cauză că am uitat eu să fac poze, vedeti in prima parte cadre din cabinete)

spital cfr ORL Cluj

O ultimă întrebare cu surorile ei, era s-o uit. Ce este vertijul? Cum îl diagnosticați? Se tratează greu, ușor? Poate fi confundat cu atacul de panică?

Cam 20% din cazurile care se prezintă în ambulator descriu următoarele: îmi fuge pământul de sub picioare, simt că-mi pierd echilibrul, amețesc.

Problema este în urechea internă și poate fi datorată și unor infecții sau otite netratate. De obicei durează puțin dar pacientul devine speriat, uneori confuz ori dezorientat, nu știe ce se întampla cu el.

Există și vertijuri severe cu tulburări de echilibru la sistemul de funcționare al urechii interne, pot să apară vărsături și senzatia de pierdere a echilibrului durează mai mult.

Pentru diagnostic se fac diverse teste de provocare, se examinează mișcările ochilor, urechea. Poate fi necesar și consult neuro.

De obicei se tratează vertijul benign care e mai puțin sever, uneori cu medicație. Reabilitarea vestibulară e un tratament non- invaziv. In vertij sever se poate interveni chirurgical pentru îndepărtarea excesului de lichid din urechea medie. Abordarea depinde și de vârsta pacientului, boli asociate, etc.

Da, pacientul poate confunda atacul de panică cu diverse suferințe organice.

Telefonul medicului a clipocit de multe ori. Și-a aruncat privirea înspre el să vadă dacă e ceva urgent dar nu am mai avut senzația că îi ocup timpul și spațiul. Senzațiile țin de mine, știți, nu de persoana cu care stau de vorbă.

Mai are de adus două cutii și un infirmier slab, înalt, îl întreabă: vreți să le aduc? Nu, nu, ies eu și le aduc. Așa ne despărțim, simplu, îi fac cu mâna, deja e trecut de ora 15 și dânsul e tot în spital într-o zi în care majoritatea medicilor, confi și profesori și-au început concediile.

Prima parte a interviului cu Profesorul Dr. Silviu Albu de la clinica CFR din Cluj 

Magister ludi. Omul care dă valoare chirurgiei ORL din Cluj, Prof.doctor Silviu Albu

În măsura în care vor exista întrebări pertinente și simple, îl voi ruga pe domnul doctor să-mi scrie opinia dânsului.

5 thoughts on “Deviația de sept trebuie operată, vertijul ce este? Dar rinita alergică? – l-am întrebat pe Profesorul Dr. Silviu Albu

  • May 14, 2019 at 1:04 pm
    Permalink

    ce frumos interviu! Si ce conteaza sa fie omul om, acolo unde e! ma bucur ca iei asa faine interviuri si la mai multe!

    In bucuresti am fost diagnosticata cu: deviatie de sept si operatie in clinica particulara, apoi de alt medic ca nu am ce opera si al 3lea mi-a facut interventie pe mucoase cu laser si cauterizat si readus functionalitatea nasului.

    Reply
    • May 16, 2019 at 5:21 pm
      Permalink

      Mulțumesc!
      Deviație de sept si operata la particular, hm, ia spune, cine are năsuc frumos acum? 😛
      Eu am hialuronic, nah, se știe. Că-i spun toți botox sau plastic, treaba lor, eu nu sunt impotriva mumificării naturale :)))

      Reply
    • May 16, 2019 at 5:19 pm
      Permalink

      Clujul e un oraș mare, sunt câțiva medici despre care pot să spun că încă rezistă și reușesc să-și mențină aproape și pacienții. Dar trebuie să întrebi, să-i găsești, nu prea le place să iasă în evidență. Sigur că majoritatea nu-s perfecti, cum niciun om, în niciun domeniu nu este dar tare-i admir pe cei care au un strop de bunăvoință îndreptată spre pacient. La cat sunt de vânați în țara asta (nu spun că unii nu au exagerat dar noi generalizăm repede ca popor, stii, preoții, medicii, face unul ceva, gata, uităm tot ce-a clădit) și câtă frică avem și noi din cauza unor știri, nici nu e de mirare că relațiile-s asa tensionate si ei cam rari ies în față. Mulți au plecat.

      Mai sunt si la Dej medici despre care @nu a auzit multa lume si asta e in ghilimele. As mai avea cel puțin 2-3 cadre medicale de acolo cu care aș vrea să stau de vorbă – dar Carmen, trebuie să-mi fac eu proiectul acela, Visul, mama lui de Vis 😛

      Te pup

      Reply
  • May 21, 2019 at 2:49 pm
    Permalink

    ce fain ai povestit! Pe mine m-a operat la nas de 2 ori stiam dinainte ca doua operații trebuie, am 46 dar și un nas cam mare dar nu am cerut sa mi-l faca mic, ha ha. Dupa ce m-am operat deja în cateva luni arată mult mai bine. Chiar a fost deviatie de sept si am văzut doi medici inainte dar am vrut sa ma opereze doctorul Albu. Si sincer ma asteptam sa am nasul mai urât, eu nu puteam sa respir deloc pe o nară. Acum nasul arata mult mai bine și n-am intrebat niciodata daca l-a si aranjat umpic da e un medic de nota 10! O domnisoara de acolo mi-a si zis ca nu ma recunoaște și căarat mult mai bine, nu regret nimic desi am fost fricos de tot!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *