Despre sincronicitate.Exista simple coincidente? (partea 1. Centrul refulat al vorbirii)

Zilele in care totul v-a mers anapoda sau momentul in care v-ati intalnit exact cu persoana la care va gandeati v-au pus pe ganduri? Cand ati dat drumul la radio si ati auzit exact piesa care va rasuna in minte ati simtit o mica bucurie? Cand ati sunat pe cineva pe mobil si nu v-a raspuns,apoi pe altcineva si s-a intamplat aceeasi chestie, apoi a treia persoana…..in decurs de cateva minute……..v-a chinuit o clipa de nesiguranta? Dar cand ati obtinut exact ce ati dorit fara sa cereti cu voce tare sau exact contrariul……….v-ati gandit ca e magie sau blestem? Cand ati rostit aceeasi propozitie , in acelasi tempo cu partenerul de discutie…….ati izbucnit in ras sau v-ati blocat?

Eu nu cred in coincidenta ca potriveala, accident, similitudine.Dar nici nu consider ca toate intamplarile iesite din tipare sunt sincronicitati 🙂

Stiintific vorbind vreau sa merg pe  fir…………sa vedem ce inseamna de fapt coincidentele

Barbara Honegger (licentiata in parapsihologie, asistenta la Casa Alba, cunoscuta activista pe scena politica ) a avansat ipoteza ca in emisfera cerebrala dreapta ar exista un centru al vorbirii (adica al doilea ,stiintific vorbind, centrul vb e in partea stanga)care se manifesta pregnant la oameni in antichitate dar din cauza intenselor schimbari sociale , creierul a fost nevoit sa se unifice pentru a lua decizii rapide care sa asigure supravietuirea asadar acest centru al vorbirii arhaic, si-a pierdut functia.Totusi el a ramas integru si se manifesta inca in cadrul viselor nocturne si de asemenea este arhitect al coincidentelor semnificative

8 thoughts on “Despre sincronicitate.Exista simple coincidente? (partea 1. Centrul refulat al vorbirii)

  • April 13, 2011 at 10:45 pm
    Permalink

    da… sa vezi coincidenta de tot hazul…
    eram mai multi intr-o seara… o intalnire placuta… am inceput sa spunem banucuri… am zis si eu unul… si toata lumea hi hi ha ha… apoi un altul dupa mine… spune exact bacul pe care il spusesem mai inainte… noi crapam de ras… el era incanta ca spune asa de frumos bancul si noua ne place… abia mai tarziu am reusit printre sughituri de ras, sa-i dezvaluim adevaratul motiv pentru care noi radeam… si tot o data l-am scuzat… ca… eara venit in vizita… si avea scuza neacomodarii la fusul orar…
    altfel… nu cred in teoria doamnei Barbara… sa-mi fie cu iertare faptul…

    Reply
    • April 14, 2011 at 6:56 am
      Permalink

      Da, a fost o sincronicitate….poate ca persoana care spusese bancul era in general mai neatenta la nevoile celor din jur si mai plina de sine…..asa ca Tricksterul a hotarat sa o coboare cu picioarele pe pamant . Dar despre Trickster o sa povestesc mai tarziu:)

      Reply
  • April 14, 2011 at 6:29 am
    Permalink

    nici eu nu cred în teoria tantiei Barbara, dar nu-mi cer iertare pt asta 😀

    Reply
  • April 14, 2011 at 6:53 am
    Permalink

    A, nici nu trebuie sa credeti :))
    ….o sa va povestesc mai departe, sunt alte teorii mult mai pertinente. Dar m-am gandit sa o amintesc si pe lady Barb :)Dansa si-a prezentat teoria intr-o conferinta de parapsiho. Asadar a venit cu niste dovezi in sprijinul celor spuse – bazandu-se pe activitatea neurochirurgului canadian Wilder Penfield. In timpul operatiilor pe creier , o stimulare electrica de mica intensitate pe zona emisferei drepte care ar corespunde limbajului determina aparitia de voci halucinatorii. Penfield credea ca activeaza amintiri blocate in creier din vremea copilariei. Psihologul Julian Jaynes care credea si el in teoria emisferei drepte ca centru al vb de sine statator (dar inactivat, sa nu uitam detaliul asta!!)a aratat ca vocile (din capul)pacientilor erau de cele mai multe necunoscute asadar nu putea fi vorba de amintiri activate din copilarie 🙂

    Reply
  • April 14, 2011 at 6:57 am
    Permalink

    vocile din capul meu spun că psihologii ăştia se cam plictisesc când n-au pacienţi :loool:

    Reply
    • April 14, 2011 at 10:36 am
      Permalink

      Asa e, de multe ori cercetarile sunt (sau par) stupide. Dar cine stie, poate duc in vreo directie buna. Ce ma sperie , este faptul ca folosesc metode practice pe subiecti umani……sau foloseau………?

      Reply
  • April 14, 2011 at 7:18 am
    Permalink

    Interesant blog, ma bucur sa pot sa-ti spun “Buna ziua”!

    Reply
    • April 14, 2011 at 10:37 am
      Permalink

      Bine ai venit Corina, in sfarsit am linkul spre tine 🙂 , celalalt blog cu peripatii e in blogroll

      Reply

Leave a Reply to diela Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *