Declarația 604 și palatele țiganilor

Când ai un mare necaz, nu vine singur, de obicei necazurile-s anxioase și pe bune, decât Anxiar mai bine nevroză ori criză somatică, ascultați-mă pe cuvânt. Și unde domle să le faci astea, pe-ambele, așteptând al doilea tun al vieții de azi pe alaltăieri?

La CAS, ați ghicit!!

Trec pe la Catedrală, îmi zic: astăzi nici de mă amenință că mă închid în închisoarea Edicule și mă dezbracă de horțopele, nici de mă declară Mustafa-aga haină, ca pe Brâncoveni, astăzi eu sunt ca o floricică de primăvară. Apropo, anul ăsta n-am văzut ghiocei.

Și e mai probabil să fiu declarată hienă, dar deja sunt subiectivă.

Ajung la Casa de Asigurări de Sănătate, mi-a trecut așa, un curent electric pe sub o sprânceană tatuată când am pus amprenta pe PUSH pentru numărul 235 de la camera B numărul… după care m-am așezat frumos la rând. Ba chiar am găsit loc lângă un nene cu-n rozar fosforescent. Îmi prindea bine, că se schimbau numerele acelea roșii ca semafoarele-n Cairo. Așa că din când în când mă mai uitam la rozar să-mi recapăt vederea pentru c-a fost nevoie de o perioadă ca să descifrez eu, cetățean relativ drept și perpendicular cu viața în capitalism, cum trebuie urmărite numerele acelea.

Observasem că vrea nenea cu rozar să mă lase în față, că el avea să vadă di șe nu io făcut o injăcție lu nevastăsa ca doară sîgur că asigurat so dus cu bani, nu cu chietre, c-are numa la fere si-atunci cu bani, leo scos. Cum să nu șie asigurat? Da dumniata domniță?

Am scris pe FB că am fost la Valentina Suciu pentru tatuaj, de fapt era o refacere a tatuajului inițial care-a constat în mascarea zonelor cu probleme, sigur că fiind a doua zi, schimbasem și noi pigmentul, crema, părea că am așa niște mustăți de cocoșel tânăr. A, că m-am ars cu placa pe frunte, aia fu cu o zi înainte, nebuni oamenii frate, în loc să comenteze pe Adevărul că nimeni nu le-a plăti pensiile și că speră să moară toți în chinuri, ei stăteau și se uitau la mine. Da se uitau  ca ciuhurezii, când unu, când altu, parc-acu se pregăteau să mă lase toți în locul lor. Și eu le zâmbeam că prea păreau haotici așa, neduși la biserică. Păi și ce dacă stai frate la CAS 4 ore, zâmbește, bea cafea și apucă-te și tu o zi de fumat, nu te uita la mine așa fără șmirghel că nu-i frumos. A, că lucea mustața și bubu mare pe frunte? Păi și de vine iar ciuma bubonică și vă curăță de pe la CASuri, până se trezesc să facă ăștia un vaccin, la cin vă mai uitați, la Mândruță? Ieșiți în stradă dacă nu vă place, că alții ieșiră pentru ai lor!

INTRU!!

Număru, salonu, toate le nimeresc din prima.

Ghișeul birou, mă scuzați, eram vădit emoționată, cred că-mi curgea ăn sus rimelu iar crema de pe sprâncene mi se lipise de o vână de pe tâmplă, c-altfel nu pricep de ce-a belit tanti ochișorii când a întrebat cum de exist io fără formularu declarație 604…

– Dar am venit să vă aduc dovada că am…

– Formularu ȘASESUTEPATRU buhă colorată ce ești, ANAF, declarație fiscală pe….

– Doamnă, bine da… CE E FORMULARU 604?? La ce mă ajută?

Ăm vai. Știți ce-i scrie doamnei pe ecuson și stampilă? CONSILIER.

Femeia habar nu avea să îmi descrie ce este, la ce folosește, taxele tocmai ce le plătisem, dar nu era capabilă să mă CONSILIEZE.

– Cum doamnă la ce vă ajută, dacă trebuie completat? Strigă ea c-o mână-n sus, înspre cafeaua colegului, înspre dosarele nimănui, eu deja mă gândeam că probabil îl strânge rozariu pe nenea acela, prea era micuț. Și fosforescent… De ce să mai fiu cu mintea acolo, lângă nepriceputa aia?

Doamnelor din administrația pu… blică.

– nu știu! e un răspuns.

– întrebați la ceruri e o sugestie, dar măcar dă speranță

– întrebați la ghișeul 7 e o îndrumare

– de ce bărbații sunt mai amabili? Unii. De ce ei pot?

– formularul 604 e nașpa dar știți ce bine-mi arată acum sprâncenele??

 

Doamne si am uitat! Era să uit! Vă dați seama câți oameni bogați dar fără șanse, fără joburi, fără pile… vor completa aceste formulare și vor cotiza ca orice-cetățeanus honestus?