De ce sa imi fie rusine de faptul că………?

   ascultam Tomis Junior pana  deprimam vecinii?

http://www.youtube.com/watch?v=lnndq1-8pqU&feature=related

Desi eu insami eram o zana cu parul saten si dinti strambi , lalaiam cu inversunare orice zdranganeala mioritica nou apăruta.

Iar iubirile inchipuite mi le inecam in lacrimi pe ritmuri care-ar face sa lesine orice mezosoprana a carei sensibilitate e mai ascutita decat inaltele-i note……….  De ce-ai plecat din viata mea

Atunci cand am decoperit Psaltirea si mi s-a spus ca anumite rugaciuni sunt “miraculoase” mi-am cojit genunchii citind una anume vreo douaj-zeci de zile si m-am rugat ca X sa fie inundat de iubire pentru mine. Ei bine, X a fost inundat juma de an mai tarziu, la propriu, locuia langa Somes . Maica-sa aproape sa faca apoplexie cand a vazut ca se intampla a treia oara, asa ca au vandut casa si s-au mutat in alt oras. Evident  au stramutat si oachesul obiect al iubirii mele  . De atunci zic mereu ca rugaciunile imi sunt ascultate………………..

M-am plictisit teribil la singurul concert de jazz la care am fost. Ma gandeam sa ma transform in Zvarcolaca si sa ies prin gaurica de aerisire. Mi-au facut domnii aceia urechile prastie. Dar eram intr-o companie foarte placuta si n-am zis nici mac 😉   (stiu ca daca ma citesti (nu) te superi)

Aveam vreo 20 si…….de ani , eram la Felix in vacanta cu ai mei. M-am dat pe un topogan tembel si mi s-a  sfartecat slipul in fund. Eu n-am observat. Dupa vreo 30 de minute , am urcat  tantoșa pe o trambulina inalta si mama a vazut…….Cred ca a zis ceva de genul “tulai tu fata, hai repede jos!”

  (no foto available )

Probabil ca n-o sa ma marit niciodata. Casatoria mă sperie, nuntasii m-ar speria iar cand preotul ar rosti ” pana cand moartea va va desparti”  mi s-ar activa vreo gena care ingrasa. O sa traiesc intr-o frumoasa simbioza pana la adanci……….riduri 😀

Aceasta este o postare menita sa va relaxeze . Mai ales ca se termina cu intrebarea….De ce anume v-a fost odata rusine dar nu va mai e? Remember….just one thing 😉

57 thoughts on “De ce sa imi fie rusine de faptul că………?

  • August 4, 2011 at 5:15 pm
    Permalink

    Este o manastire care se numeste Manastirea Dorintelor…oamenii o inconjoara de trei ori in genunchi pentru a li se indeplini dorinta cu pricina…asta inafara de rugaciuni… :))

    Reply
    • August 4, 2011 at 5:42 pm
      Permalink

      Draga mea Iulia. Prin 1995-2000 in blocurile de betoane din frumoasele noastre orase nu se asculta inca Clayderman. Iar de la vecinii mei cea mai elevata muzica care se auzea era eventual Maria Tanase………
      Ascultam si Mirabela Dauer si Corina Chiriac…….
      Ce sa fac daca nu m-a clocit mama printre triluri Buddha Bar……….

      Reply
      • August 4, 2011 at 5:44 pm
        Permalink

        Pai sa stii ca Maria Tanase e nice 🙂 E una din femeile pe care le admir.

        Reply
      • August 4, 2011 at 10:38 pm
        Permalink

        dar cred ca e normal, ne maturizam, ne schimbam gusturile. asta nu inseamna ca e rau (de exemplu ca in clasa a 8-a eram innebunita dupa “ochii tai” cantata de LA..) Toate la timpul lor!
        azi ascult muzica populara cand fac curatenie sau gatesc, imi da o stare de bucurie vizavi de viata, e aproape terapeutic!

        Reply
      • August 5, 2011 at 8:35 am
        Permalink

        Sirenna – exact 🙂
        Cred ca toti din generatia noastra au trecut prin faza “ochii tai”…………

        Reply
  • August 4, 2011 at 6:15 pm
    Permalink

    rusine candva si acum nu? nu stiu si nici nu-mi amintesc sa-mi fi fost vreodata rusine pentru ceva. mereu mi-am asumat ceea ce am facut/ales si chiar daca privind retrospectiv e clar ca n-a fost cea mai inspirata varianta … la vremea aia nu am stiut mai bine si din informatiile avute am ales solutia optima. nici regrete nu am … din aceleasi motive. hmm … nici macar ce-ai scris tu nu mi se pare deosebit ci consider ca sunt alegerile unui om (altul decat mine!) care la un moment dat in timp a luat niste decizii in functie de criterii care i se pareau valide in acel moment.

    Reply
    • August 5, 2011 at 8:35 am
      Permalink

      Mereu ti-ai asumat ce ai facut? Hai lasa….:)))
      Chiar si in adolescenta? Mai, mai……….inzestrati mai sunt unii 😀

      Reply
      • August 15, 2011 at 10:33 pm
        Permalink

        da, chiar si … sau mai ales (ca deh, pe atunci mai credeam ca exista si porci zburatori sau alte vietuitoare la fel de fantastice). da’ desi am platit scump greselile facute … nu pot spune ca am fost luat prin surprindere din moment ce stiam ce ma asteapta daca finalul iasa naspa.

        ca sa-ti dau un exemplu (minor, alea majore ar dezvalui prea multe detalii despre mine), cand eram in liceu la internat ne erau interzise etajele 1 si 2 unde erau fetele … iar daca te prindea acolo te exmatricula. well, inainte de a folosi tot felul de metode mai mult sau mai putin ortodoxe de a ajunge pe etajele superioare, eu imi pregateam dinainte cate un text de tip “scuza” (pentru orice eventualitate) … chestie care mi-a picat odata la fix, ca ne-a prins paznicu’ de noapte (pe mine si pe inca doi colegi) … moment in care ei s-au panicat si eu am inceput sa turui “scuza” pregatita dinainte. nu mai stiu ce am spus, da’ din moment ce-am scapat toti 3 neexmatriculati … se pare c-a fost una destul de bune. 😀

        Reply
  • August 4, 2011 at 6:37 pm
    Permalink

    La viaţa mea, de multe lucruri mi-a fost ruşine, recunosc. Începând de prin şcoala generală, când mai mă lua vreun maimuţoi peste picior că nu aveam pantofi trendy (ai mei nu prea aveau bani), apoi în liceu când eram unul dintre puţnii care nu prea mă “dădeam” la fete. În armată ajunsese să-mi fie ruşine că eram “capitalist”, după cum îmi spunea un nespălat de sergent fost tractorist, iar în primii ani de muncă, mi-era mereu ruşine de câţiva colegi că n-aveambani să “o frigem” prin vreo crâşmă. Dar după vreo ‘jde ani mi-a trecut! Acum nu-mi mai e!

    Reply
    • August 5, 2011 at 8:34 am
      Permalink

      Stii ce e nasol? Ca unii au prea mult bun simt si ca atare le e “rusine” de situatiile in care ii pun pe altii……….iar o categorie n-are pic de rusine……in aceasta din urma intra colegul tau care te facea “capitalist”

      Reply
      • August 5, 2011 at 9:44 am
        Permalink

        Individul ăla s-a comportat ca un nesimţit şi faţă de proprii colegi “de-un leat” cu el, care l-au şi “aranjat” puţin la lăsarea la vatră. Îţi dai seama că noi, cei tineri, ne-am amuzat de păţania lui…

        Reply
  • August 4, 2011 at 7:06 pm
    Permalink

    …de ce să-i fie ruşine că nu apuc să dau decât un “like” postărilor care îmi plac, ca apoi netul săî se deconecteze pentru o oră?…de ce să-mi fie ruşine de urările pe care le adresez de câteva zile companiei de cablu pentru micile lor terorizme?….de ce să-mi fie ruşine că am nervii pe bigudiuri din cauza lor?…chiar, de ce? 😀

    Reply
  • August 4, 2011 at 8:06 pm
    Permalink

    One thing? Ți-e lene să citești când ne-om arunca la povești nemuritoare? 😆

    Prin adolescență mi-era rușine să ies în oraș cu fratele meu. Știi vorba aia, fetele se maturizează cu 5 ani mai repede, el cu un an mai mic… eu mă simțeam tare matură și nu vroiam să ies cu un copil. 😆 Idei tâmpite de adolescentă.
    Acuma m-aș duce cu el peste tot.

    Că ai zis doar unul mă opresc aici. 😀

    Reply
    • August 5, 2011 at 8:31 am
      Permalink

      Cum ii spuneam si Sirenei – nu vreau sa va rapesc timpul!! 🙂
      Aaaah, chestia cu fratele!! O recunosc la fratele meu – eu eram mandra daca ma lua cu el, lucru care se intampla rar….El e mai mare cu 7 ani si nu ii placea sa il insotesc

      Reply
  • August 4, 2011 at 8:12 pm
    Permalink

    Imediat dupa gafele pe care le fac mi-e tare rusine, dupa aceea incerc sa le transform in ceva amuzant:D.

    Reply
  • August 4, 2011 at 9:20 pm
    Permalink

    In adolescenta mi-a fost rusine de prea multe: ca scriam (si publicam) poezii, ca purtam aparat de indreptat dintii, ca ma indragostisem printr-a XI-a de un coleg de clasa etc. etc. etc.
    Acum… imi mai este rusine doar de rusinea celor nerusinati 😉

    Reply
    • August 5, 2011 at 8:30 am
      Permalink

      Draga Lore , sa iti spun un secret……..Am scos o carte de poezii pe la 20 si de ani……am avut o lansare frumoasa cu vreo 200 de invitati………a fost superb …..Acum cand le recitesc (poeziile) mi se par……..copilarii

      Reply
      • August 6, 2011 at 3:12 pm
        Permalink

        Uau!!! Stiam eu ca esti un talent, felicitari pentru carte! Mi-ar placea mult sa citesc poeziile publicate de tine (am convingerea ca nu sunt, deloc, copilarii – asa cum iti par acum…)! Si mie unele versuri de la varsta adolescentei imi par copilarii (nu insa si cele publicate de nume mari in revistele lor, A. Paunescu – Flacara, M. Sorescu – Ramuri, Ion Gheorghe – Luceafarul, Alex. Stefanescu, Darie Novaceanu sau premiate la concursurile nationale la care am participam… Ce vremuri!!!)

        Reply
  • August 4, 2011 at 10:33 pm
    Permalink

    just one thing? hai, da o dezlegare!
    imi era rusine sa privesc un baiat in ochi (dar nu imi era rusine sa ma las sarutata, lol, daca junele catadicsea sa se apropie)

    Reply
    • August 5, 2011 at 8:28 am
      Permalink

      Pai nu am vrut sa va rapesc timpul cu….many things :)))
      Eu mai am chestia asta cu privitul in ochi…ma simt stanjenita uneori. Habar nu am de ce……oi fi trait in Japan in alta viata?

      Reply
  • August 5, 2011 at 5:49 am
    Permalink

    🙂 Ultima trasnaie pe care am facut-o…acum cateva zile m-am apucat de preparat suc de rosii. Si pentru ca sunt o bautoare inraita, am zis eu sa imi prepar un Bloody Mary sa vad cum e ca nu gustasem niciodata. Sincer , nu ma pasioneaza bauturile alcoolice. Zis si …preparat. Gustat. Bineinteles , nu mi-a placut. Si acum urmeaza partea haioasa. 😀 Ma intrebam ce sa fac cu el … parca imi era mila sa arunc bunatate de cocktail,nu?
    Am pus intr-o tigaie nitel ulei, asa cat sa o unga, am turnat minunata bautura plus inca niste suc de rosii , ceva sare, piper, un pic de zahar si cativa catei de usturoi si le-am lasat sa fiarba pana s-a ingrosat sosul, apoi am trantit si 2 oua de se facura ochiuri in el si gata cina. 😀 Rezultatul a fost destul de gustos.
    Or mai exista bucatari asa de trasniti ca mine? Concluzia e ca am mancat oua ochiuri cu sos de Bloody Mary. 😀 😀 😀

    Reply
      • August 5, 2011 at 8:35 am
        Permalink

        De omologat…mai greu. 🙂 M-am gandit la paste, dar nu ma omor dupa ele. Ideea cu pizza nu e rea deloc. 🙂

        Reply
  • August 5, 2011 at 6:12 am
    Permalink

    Candva imi era rusine sa-i arat unei fete ca imi place! Imi era rusine sa-mi arat sentimentele fata de fata iubita! Imi era rusine sa spun ce simt pentru ea!
    Mi-a trecut! 🙂

    Reply
  • August 5, 2011 at 7:00 am
    Permalink

    Eram prin clasa a patra si la sfarsit de trimestru mi s-a dat o poezie de invatat, pe care trebuia sa o recit in fata “careului”. Eu de obicei invatam poezii foarte usor, insa nu le stiam titlul, pur si simplu nu ma interesau decat versurile. De data asta am fost stresat de invatatoare “nu cumva sa nu sti titlul!” incat atunci cand a trebuit sa recit poezia, am stiut tutlul si am uitat complet primul vers! Am zis titlul si…am zambit! Stingher! Ce rusine mi-a fost…..

    Reply
    • August 5, 2011 at 8:20 am
      Permalink

      O…mi-am mai amintit apropo de executat chestii in fata clasei
      Imi era rusine cand trebuia sa fac exercitiul la educatie fizica – nu stiu daca faceati si voi, un fel de aerobic……….Pe saltea , zici ca eram Gina Gogean sau cum o chema pe tipa……….
      Nu prea reuseam sa ma cracanez acolo suficient :))))

      Reply
  • August 5, 2011 at 7:02 am
    Permalink

    Iar acum Hapi, mi-e rusine cand merg prin locuri frumoase si vad cum alti oameni lasa in urma lor mizerie! Mi-e rusine de nesimtirea lor!

    Reply
    • August 5, 2011 at 8:21 am
      Permalink

      Stiu…:( Mi s-a intamplat si mie……savad si sa nu zic nimic, uneori am zis…….depinde de imprejurari
      Cred ca putem doar sa facem lucrurile cat putem de bine si de corect – fata de noi insine……Daca prin asta reusim sa influentam macar o persoana, am castigat ceva………

      Reply
    • August 6, 2011 at 3:20 pm
      Permalink

      Imi mai este inca rusine sa fumez pe strada (sau, la serviciu, de fata cu sefii sau colegii nefumatori), dar si mai rusine imi este sa arunc chistocul pe jos, astfel incat il port mult cu mine, strans in palma, pana gasesc scrumiere/cosuri speciale de gunoi cu gratar metalic deasupra…

      Reply
      • August 6, 2011 at 4:00 pm
        Permalink

        Nici eu nu prea fumam pe strada……..(spun fumam pentru ca acum nu fumez)
        Luna trecuta (in perioada smoky) ma aflam in Ro si in unele zile aveam trei-patru termene, de ajuns dintr-o parte in alta, la banca, la notar, la nu stiu ce firma……..si mi-am aprins o tigara pe strada in mers (lucru care nu ma caracterizeaza) Spre surprinderea mea nu s-a uitat nimeni ciudat la mine, semn ca Clujul e cosmoplolit 😉

        Reply
      • August 7, 2011 at 7:20 am
        Permalink

        Super, Hapi, te-ai lasat de fumat!!! Zi-mi si mie cum ai reusit, bitte schoen!!! (sau are legatura cu schimbarile din viata ta: plecat in DE, lasat de fumat etc. etc. etc.?…) Poate postezi ceva in sensul acesta (ca tot ai si pregatire medicala – se cam imbina…). Multam` anticipat!

        Reply
  • August 5, 2011 at 7:58 am
    Permalink

    aaa… ca ascultam Michael jackson in liceu :))… iti dai seama… de la MJ la metale… e o mica-mare distanta.
    Cred ca am avut un scurt moment de rusine, cand pe la munte, un grup numeros de turisti m-a gasit “butt naked” in parau, spalandu-ma :D. Zambesc eu…dar apa era rece :)) Faza mai aiurea decat asta a fost ca s-au oprit ceva mai jos… si a trebuit sa trec pe langa ei la intoarcere.

    Reply
    • August 5, 2011 at 8:23 am
      Permalink

      Glumesti? Il iubesc pe Michael. Il ascult acum mai mult decat atunci! 🙂
      Am invatat tarziu ca nu e important sa fiu ca restul, ca nu conteaza ce cred altii despre gusturile si actiunile mele – ele trebuie sa rezoneze cu sufletul meu, nu cu unul colectiv!
      Butt naked? :)) Eh, na, gandeste-te ca nu te cunostea nimeni…………stiu eu foarte bine senzatia de la Felix

      Reply
      • August 7, 2011 at 11:37 am
        Permalink

        Pai… am facut si eu asta, cu metalul. Stilul meu, muzica aleasa de mine, versurile mele, etc…
        La mine perioada cu MJ a fost… doar o perioada 🙂
        Cat despre “butt naked” :))… tare imi era sa nu ajung pe undeva prin vreo poza, intitulata “bastinas in parau” :)))))))

        Reply
      • August 7, 2011 at 12:25 pm
        Permalink

        Mda, asa e acum in era comunicarii rapide
        Totusi, in urma cu mii de ani foloseam stiuleti si ne spalam la fund in parauri 🙂
        Macar ai fi cerut drept de autor pe poza! In tot raul e si un bine

        Reply
    • August 6, 2011 at 3:31 pm
      Permalink

      Apropo de asta, la varsta liceului, imi era rusine sa ma dezbrac atunci cand mergeam cu mama la ghiol (maximum era sa stau topless, si asta doar pe cearsaf, la orizontala, iar cand intram in apa, sa inot, ma echipam la loc – desi eram foarte supla si, evident, aproape un copil fata de majoritatea damelor ce-si etalau goliciunea fara nicio jena si aveau muuuulte kilograme in plus…)

      Reply
      • August 7, 2011 at 7:15 am
        Permalink

        Locul acela unde faci bai de namol… (Techirghiol…)
        (GHIOL, ghioluri, s.n. Lac sau baltă (mare) cu fundul plin de mâl. – Din tc. g:ol. Sursă : DEX’98)

        Reply
      • August 7, 2011 at 12:27 pm
        Permalink

        A, da 🙂
        Am fost si eu de cateva ori si de fiecare data mi-am distrus cate un costum de baie frumos…….Plus de asta , mie nu-mi prea placea safac impachetarile acelea……nu-mi placea senzatia pe care o aveam cand seusca namolul pepiele

        Reply
  • August 6, 2011 at 4:57 am
    Permalink

    Prea multe lucruri de care sa-mi fie rusine…atat de rusine incat nu le pot face publice… 😛 Si nici acum nu sunt pe deplin impacata cu ele. :))

    Reply
  • August 7, 2011 at 3:26 pm
    Permalink

    Ah, si ultima…cu maritatul, stii tu vorba aceea “ai grija ce-ti doresti …”! Inca din adolescenta aveam aceeasi parere (habar n-am de ce, caci ai mei au avut o casnicie model, de aproape 50 de ani – spun “au avut” ptr.ca tata s-a stins in urma cu 5 luni…). Si, de mult ce mi-am dorit, nici n-am avut noroc in singurul mariaj la care m-am incumetat (5 ani oficial si 3 in fapt). Sincer? Eu cred ca, in adancul sufletului, fiecare fata isi doreste sa fie mireasa (si sa fie ptr. tot restul vietii)…

    Reply
    • August 8, 2011 at 2:45 pm
      Permalink

      Nu fiecare.
      Daca a fi mireasa presupune o casnicie de vreo cel putin 45 de ani 🙂
      Lore, eu sunt un spirit liber. Nu intelege prin asta ca as fi predispusa la a-mi insela partenerul. Pot sa fiu loiala dar am nevoie de camera mea, casa mea, coltul meu, baia mea si timpul meu. Nu ies noaptea din casa, nu merg in cluburi, nu sunt motive ca el sa se teama. Dar traseul meu afectiv nu are legatura cu starea civila.
      Nu imi doresc absolut deloc o casnicie, am un om langa mine in care ma incred deplin si nu am de gand sa schimb macazul
      Insa imi e foarte bine asa

      Reply
  • January 18, 2012 at 6:53 am
    Permalink

    Ei bine, X a fost inundat juma de an mai tarziu, la propriu, locuia langa Somes .:))
    nu ai toate tiglele pe casa. cum vrei sa ma mai concentrez sa ti zic cu ce anume mi-a fost rusine dupa ce citesc asta :))

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *