De ce nu suntem fericiți?

Pentru că avem o definiție falsă a fericirii: fericirea înseamnă pentru multi ceea ce li se întamplă altora.
Sau trebuie sa ne cumpărăm vreo 12 carti de-alea cu programarea lingvistica , sa învatam sa fim fericiti. Si sa participam la cateva seminarii. Citim, participam si uitam în 3 saptamani tot ce-am învătat. Mda 😀

Da, mi-au trecut suferintele si m-a plesnit un strop de filosofie în timp ce aranjam în pagină file dintr-o agendă. Erau pe-acolo , la subsol, niste chestii sperioase din Coran, unde zicea ca Allah o sa ne pedepseasca pe toti astia, care-am facut echilibristica pe mai multe bârne. Ma rog, nu se exprima chiar asa dar mi-a fugit mie mintea,simtindu-ma vinovata si fericita în aceeasi masura

Stiți de ce suntem nefericiți? Pentru ca asteptăm mereu ceva de la cineva. De la partener sa se poarte frumos cu noi pentru că-l iubim, de la prieten sa ne raspunda la telefon si sa se tina de cuvant. Asteptăm sa fie cald pentru că-i vară, dar nu foarte cald pentru că nu e voie să mergem în chiloti la servici.
Să fim sănătosi pentru că altii sunt. Sa ne respecte angajatii pentru că-i plătim. Sa fie alti oameni corecti cu noi pentru ca credem ca noi suntem mereu corecti cu alti oameni. Suntem „credinciosi” dar aplicăm credinta asta de-andoaselea . Postim , mergem eventual la biserica, îi binecuvantam pe prieteni si îi blestemăm p-ăia care nu ne plac.Si chestii de-astea „mărunte” 😀

La o prima vizualizare,cine-mi citeste blogul pe felii ar putea crede ca am un dezechilibru afectiv si că scriu numai cand m-apucă accesele de manie- veselie, adică zilnic.Nu dragilor.Ma smiorcăi si io noaptea-n perna cand nu ma vede nimeni si cand am motive.Motivele însemnand

Ma gandesc la tata care exista dar nu-l mai am , mă gandesc ca n-am acumulat destule adica nimic din ce-as fi dorit cu ardoare,mă gandesc ca am prieteni pe care nu i-as avea daca situatia in facto nu m-ar privilegia cât de cât, mă gandesc că fata aia talentată ce cânta la pian – Mihaela Ursuleasa a murit la 33 de ani pentru ca i-a pușcat un anevrism în creier din senin iar eu mi-am petrecut 2 saptamani din viață suflându-mi nasul, n-am nici un talent si n-am patit nimic, Slava Domnului. C-asa-i viata
Iubesc si sunt iubită. Dar pentru cât timp?Cat de necondiționat?

Nu , nu poti să fii fericit liniar. Dar nici nu poti trăi gândindu-te că altceva decât ce ai acum, te-ar împlini
In ziua în care n-o sa mai astepti nimic de la nimeni, vei fi pe deplin fericit. Uită de RECIPROCITATE. Imposibil, nu?
Ai doua variante: ori te-apuci de budism si meditezi pana -ajungi în al noualea cer, ori o să cauti fericirea pana la moarte.

Si altfel….ce mai faceti voi? 😀

0 thoughts on “De ce nu suntem fericiți?

  • August 6, 2012 at 5:21 pm
    Permalink

    Ca orice pe lumea asta, şi fericirea are suişuri şi coborâşuri. Prea ar fi totul cenuşiu şi monoton dacă n-ar fi astfel. Aşa că… nu-ţi fă niciun fel de probleme: aşa li se întâmplă oamenilor normali! 😀 😀

    Reply
  • August 6, 2012 at 5:25 pm
    Permalink

    my dear, de data asta ai dat in filosofii :)) Dar nu zici rau, pentru cine are rabdare sa citeasca.. ca daca nu pui titlul “spaima in Balcani”, putini vor fi interesati de suflet.
    Foarte dificil ce zici tu aici.. Omul in esenta e egoist. Punct. Iata o axioma care sta in picioare de cand suntem noi pe pamant. Deci intotdeauna va vrea ceva de la cineva si va avea asteptari. E grea independenta fata de ceilalti 🙂
    Probabil e mai usor sa pastram doar o limita de bun simt si atat 😛

    Reply
    • August 7, 2012 at 5:55 am
      Permalink

      am ascultat si eu ambele variante si, intradevar, e greu de ales care-i mai reusita 🙂

      Reply
    • August 7, 2012 at 9:04 am
      Permalink

      Ma bucur ca esti fericita azi……Eu azi nu sunt, dar o sa fiu maine 🙂 Sau cine stie, poate chiar dupa finala pe aparate de la JO 🙂
      Muzica asta nu e chiar ceea ce ascult eu
      Dar sigur ca sunt frumoase

      Reply
  • August 6, 2012 at 5:29 pm
    Permalink

    Am un articol asemanator (pe alocuri, despre fericirea pe care o asteptam de la altii) in drafts. 🙂 Cred ca ne-am gandit la aceleasi lucruri zilele astea. 😛
    Nu voi spune mai multe in comentariu, pentru ca am zis in acel articol si nu vreau sa ma repet. Dupa ce-l mai cizelez, o sa-l public si eu.
    In rest, ce am mai facut? Invat sa ma relaxez in vacanta…azi am citit, am gatit, am mai facut planuri de vacanta…

    Reply
    • August 7, 2012 at 9:05 am
      Permalink

      Astept sa citesc articolul.
      Ce bine ca mai ai vacanta!

      Reply
  • August 6, 2012 at 5:52 pm
    Permalink

    Cum sa nu fiu fericita? Azi este prima zi de vacanta!!!!!!!!!
    SI vrei sa îti spun ceva? Intr-o anumita perioada a lunii te simti tare nefericita, dar, cand trece perioada de tot, adica asa pe la 50-51 de ani esti numai un zambet ☺
    Glumeam si eu ca sa ma simt FERICITA!!!!!!

    Reply
  • August 6, 2012 at 6:20 pm
    Permalink

    Tu spui ca suntem nefericiti pentru ca avem prea multe mofturi si pretentii, pentru ca nu ne multumim cu putin, pentru ca ravnim la ce au altii, la cum sunt altii. Cel putin asa am interpretat eu, daca gresesc astept sa ma corectezi.
    Ce fac in rest? Insolatie. 😀

    Reply
    • August 7, 2012 at 9:09 am
      Permalink

      Da, pentru ca avem mofturi si pretentii care nici macar nu ne-ar implini.
      A avea un job mai bun de exemplu nu e un moft, e un lucru pentru care trebuie sa luptam….
      Suntem nefericiti in general pentru ca foarte multi dintre noi nu vedem ce avem si foarte rar zicem “multumesc” ……nu neaparat cuiva anume, Vietii poate. Multumesc ca sunt sanatos, inca tanar, pot lupta pentru visele mele. Familia mea e eventual sanatoasa..,…..Am mama, tata, poate bunica. O casa
      Nu, astea nu sunt de ajuns, le vedem ca pe un “dat”. Nu ca pe un dar
      Cand de fapt putem muri in orice clipa ca si tanara aia talentata
      Cam asta am vrut sa spun, pe scurt

      Reply
  • August 6, 2012 at 6:21 pm
    Permalink

    Nu stiu despre ce vorbesti tu acolo, eu sunt fericita. In general, bineinteles, toata lumea are zile proaste.
    Insa atunci cand sunt nefericita, incerc sa gasesc sursa nefericirii si sa o elimin. Am fost nefericita. Acum doi ani eram foarte nefericita, pana mi-am dat seama ca era din cauza relatiei pe care o aveam atunci. O relatie de vreo 5 ani jumate, pe care am incheiat-o imediat. In urmatorul an am devenit iar nefericita, din cauza unui job care ma termina psihic. La inceputul acestui an mi-am dat demisia.

    E drept, si acum sunt putin nemultumita de faptul ca n-am reusit inca sa-mi gasesc un job, dar nu pot deloc sa zic ca-s nefericita. Am un sot minunat si o familie pe care ma pot baza, de foame nu mor, sanatosi suntem toti, acoperis deasupra capului am… jobul o sa vina si el cand e timpul. Pana atunci incerc sa nu-mi arunc banii pe prea multe prostii si gata. Macar am mult timp liber 😀 Si nu mai sunt stresata.

    Eu cred ca tine de noi sa ne facem singuri fericiti, nu sa ne asteptam de la altii sa arunce cu fericire in noi.

    Reply
    • August 7, 2012 at 9:11 am
      Permalink

      Tu nu stii despre ce vorbesc pentru ca nu ma citesti de multa vreme
      Dar majoritatea au stiut. Nu e o postare pentru depresivi.
      E o postare despre realitatea vietii 🙂

      Reply
  • August 6, 2012 at 7:05 pm
    Permalink

    Uite ce sa fac, am luat o mica pauza de la blog si imi caut un job. Da stiu, probabil ca te-ai plictisit sa ma auzi spunand asta. Imi place foarte mult blogul tau si tare rau imi pare ca nu scriu ca tine. Te pup! >:D<

    Reply
    • August 7, 2012 at 9:12 am
      Permalink

      Lady….iti tin pumnii!
      Te rog sa-mi dai curand vesti bune!

      Reply
      • August 8, 2012 at 9:20 am
        Permalink

        Sper si eu sa iti dau. Chiar azi am fost la un interviu, dar nu am avut noroc.

        Reply
  • August 6, 2012 at 7:26 pm
    Permalink

    Bai dar chiar te-a palit filozofeala :)).
    M-a pufnit rasul instantaneu cand am vazut ultimul grafic.
    In alta ordine de idei, incerc sa vad de ce daca sunt fericita caut ,,nefericirea”..intelegi? este ca si cum vrei sa te uiti in krul unui purice cu lupa :))

    Reply
    • August 7, 2012 at 8:51 am
      Permalink

      @Scorpio, iarasi mi-o luasi înainte cu-aceeasi întrebare… 🙂 =))
      – – –
      @Hapi, ai abordat un subiect vast-rau… 🙂 Fericirea si împlinirea sunt sinonime sau dependente una de-alta?!… dunno, cre’ca micile bucurii zilnice contribuie la acea (buna-)stare de fericire, multumire, satisfactie?… Sa nu ne mai “torturam” neuronii cu întrebari existentiale, la care nu vom gasi raspunsuri nici rapide, nici plauzibile… iubesti si esti iubita de niste ani, me, too également! 🙂 Sa fim sanatosi si sa traim aici, acum, în prezent… 🙂

      Reply
    • August 7, 2012 at 9:13 am
      Permalink

      @Scorpio Tu de ce te “bagi” , ca stiu ca te-a palit fericirea in ultimele zile 😀
      Si ma bucur!!!!
      @ Mel, l-am abordat asa, ca sa nu creada lumea ca-s dusa de tot cu pluta si ca ma hilizesc zilnic

      Reply
  • August 6, 2012 at 7:29 pm
    Permalink

    Nu e o zi tocmai buna sa ma intrebi ce fac… Pentru ca preocuparile mele curente sunt mai mult decat in ton cu titlul insemnarii tale.

    Reply
  • August 6, 2012 at 7:42 pm
    Permalink

    “Fara putin Iad, nu poti gusta Raiul.” – se aplica mereu.
    De ce nu suntem fericiti? Pentru ca nu vrem mereu sa fim asa, sau pentru ca nu mai stim sa fim asa.

    Reply
  • August 6, 2012 at 7:44 pm
    Permalink

    zici că nu ai nici un talent, dar eu cred că ai, cine-și mai suflă nasul atâta amar de vreme, decât talentata Hapi :D, apoi, mă simt mai bine când aud pe alții că nu au nici un talent, că la mine tot bate vântul a talente de mă-ndoi, dar mă bucur, de ce să fiu tristă?! 🙂 am talent la enervat, am talent la lene, am talent la ce vrei 😀 e și ăsta un efort. În rest, îmi caut un job, așa mai curg ofertele, de nu mai știu pe care să le aleg. Mă bucur că te-ai făcut bine, filosofeal e binevenită. Mie mi-a plăcut 😛

    Reply
    • August 7, 2012 at 9:16 am
      Permalink

      Deja sunteti doua care va cautati un job ! Succes. Adica 3, nu doua!
      Si ….care sunt sansele de reusita pana acum?

      Reply
      • August 7, 2012 at 9:26 am
        Permalink

        Șansele mele tind spre ceea ce nu mi-ar plăcea mie să fac cu adevărat. Dar pentru început cred că va conta experiența 🙂

        Reply
  • August 6, 2012 at 10:52 pm
    Permalink

    Eu pe la 16 ani mi-am dat seama că fericirea stă in momente. E cum spui tu, nu poate fi liniară. Cu cât mai multe momente de fericire, cu atât mai bine. Dacă te aştepţi să fi fericit o săptamană intreagă, nu ai să poti şi vei zice ca eşti nefericit şi ghinionist. Ţine şi de o atitudine pozitivă pentru a avea cât mai multe momente de fericire, pentru a fi fericit!
    Ce mai fac eu? Mă distrez pe acasă, dau petreceri, dorm… bineînţeles împreună cu fiimea, cătelul şi pisica :).

    Reply
    • August 7, 2012 at 9:17 am
      Permalink

      :))) cica “dau petreceri”
      Eram pe punctul de-a te intreba daca nu ai nevoie de un organizator de evenimente. Prestez gratis :))

      Reply
  • August 6, 2012 at 11:55 pm
    Permalink

    Subscriu in totalitate la ideea expusa si anume ca nefericirea in mare parte vine odata cu asteptarile sau pretentiile pe care le avem de la cei din jur de la viata, de la univers si poate uneori de la noi insine. Multi vrem si cand nu primim multi nu stim sa trecem peste nefectati. Human nature.

    Reply
    • August 7, 2012 at 9:19 am
      Permalink

      Human nature e si faptul ca de multe ori e foarte greu sa schimbam ceva in modul asta defectuos de-a gandi. E ca si cum am avea volanul blocat pe-o parte si gata, mergem in acea directie

      Reply
  • August 7, 2012 at 4:21 am
    Permalink

    Fericirea e un cuvant cam prea mare pentru vremurile pe care le traim. Si, da, daca nu astepti nimic de la nimeni, daca nu e reciprocitate, parca se anuleaza si notiunea de fericire, cel putin asa cum o intelegem noi, muritorii de rand. :))
    Eu am fugit in… vilegiatura, putin deconectata de la online (desi nu asta era ideea), dar mai ales ca sa scap de canicula care ne-a prajit creierul in capitala. 🙂

    Reply
    • August 7, 2012 at 5:27 am
      Permalink

      interesanta cugetare – “fericirea e un cuvant cam prea mare pt vremurile in care traim”

      Reply
  • August 7, 2012 at 5:07 am
    Permalink

    Eu ma pregatesc (daca se poate spune asta, caci nu voi fi pregatita niciodata) de inca un an de nefericire. Povestea e luuunga si exista plangerile mele pe blog, e destul sa iei postarile de un an jumate incoace :)). Nu toate, ca “printre” nefericirea de care spun, care e in etape bine stabilite, exista si fericire. Conditionata desigur de locuri si persoane, caci nu poti fi fericit de unul singur :). Adica eu nu pot. 😉

    Reply
    • August 7, 2012 at 9:20 am
      Permalink

      M-.ai luat prin surprindere
      ma duc sa scotocesc pe blog sau imi dai un link?

      Reply
  • August 7, 2012 at 5:43 am
    Permalink

    De n-am avea dorinta de a fi si avea mereu mai mult si mai bine, n-am fi oameni.
    E o lupta grea aceea de a echilibra aceasta dorinta cu multumirea clipelor prezente, o lupta care tine toata viata si din care ne bucuram cel mai mult de momentele de fericit armistitiu.

    Reply
    • August 7, 2012 at 9:21 am
      Permalink

      Uite, pana si comentatul JO pe FB a fost un moment de fericire :)))

      Reply
  • August 7, 2012 at 6:12 am
    Permalink

    Eeeei,suntem fericiti,dar vrem s-o tina intruna…si cum ne paleste putin tristetea si melancolia mai mult de cateva ceasuri,gata suntem tristi,avem viata grea,suferim,nimeni nu mai are necazurile noastre si bocim si ne smiorcaim,vorba ta,si toata tristetea ne alunga fericirea!Dar ne revenim,si cand se intampla ceva bun care ne-ar putea readuce fericirea,uitam sa ne mai bucuram…ca deh…am avut prea multe necazuri si tre sa ne gandim la ele si sa le analizam.
    In rest : Fericire!!!
    Ai vazut filmul “Balul de sambata seara” cu Sebastian Papaiani?Sa te uiti 😉

    Reply
    • August 7, 2012 at 8:54 am
      Permalink

      E un film mai vechi, Ioana, de pe vremea “liceenilor”?

      Reply
      • August 7, 2012 at 9:43 am
        Permalink

        Mai vechi…eu l-am vazut alb negru 😉

        Reply
  • August 7, 2012 at 6:46 am
    Permalink

    Ai mare dreptate, sa stii… ne amaram zilele spunandu-ne ca am fi fericiti doar daca am avea lucruri pe care nu le avem si daca am fi ca altii… si nu suntem.

    Insa fericirea mea sta deobicei in lucruri simple… stau intinsa in iarba, o miros si o admir si sunt fericita ca am fost binecuvantati cu aceste minuni ale naturii… ascult o muzica buna si sunt fericita pentru ca-mi mangaie sufletul… ma uit in ochii lui, sufletul meu pereche, si sunt fericita ca am un inger langa mine…
    Da, si eu poate ca-mi doresc uneori lucruri pe care nu le pot avea, poate imi doresc sa fiu ceva ce nu sunt, dar asta nu ma impiedica sa fiu fericita in prezent si sa ma bucur de orice clipa… caci pana la urma viata e scurta si trebuie savurata din plin, clipa cu clipa.

    Reply
    • August 7, 2012 at 8:54 am
      Permalink

      Si eu sunt fericita in general Clarra
      Cateodata ma macina grijile si le alung cu greu dar in rest ii multumesc lui Dzeu ca mi-a dat o doza mare de optimism.

      Reply
  • August 7, 2012 at 7:30 am
    Permalink

    ca şi tine, adun zilnic buchete de clipe bune sau rele pe care încerc să le ţin în echilibru. În momentele în care dorm pe mine şi dezechilibrez buchetul, oamenii au impresia că am “luat-o pe arătură”

    Reply
    • August 7, 2012 at 8:53 am
      Permalink

      E greu cateodata sa ne pastram echilibrul…pe barna asta

      Reply
  • August 7, 2012 at 7:31 am
    Permalink

    Ca sa fii fericit, trebuie sa fii impacat cu tine insuti, sentimentul de pace launtrica sa fie prezent. Poti fii fericit gasind in sfarsit cartea mult dorita, stand pe o plaja in vacanta, tinandu-ti copilul pentru prima data in brate, dobandind o diploma, facand o prajitura cu propriile maini. Din pacate de multe ori facem greseala sa ne raportam fericirea la fericirea altora. Ceea ce ma face pe mine fericita poate ca pe altii nu ii face si viceversa. Dar poate ca e in firea omeneasca sa se uite si sa isi doresca ceea ce este in curtea celuilalt. Acuma imi tot vine in cap o melodie, dar nu stiu de cine e cantata “Dont worry, be happy now”.

    Reply
  • August 7, 2012 at 7:54 am
    Permalink

    Am fost nefericita dimineata, cand am descoperit ca baietii mei egoisti au fumat toate tigarile. Dar nu m-am lasat mai prejos si i-am trezit din somn cu bombaneala mea.
    Acum sunt bine, beau o cafea. :))

    Reply
    • August 7, 2012 at 8:51 am
      Permalink

      De-aia ar trebui sa ai tigarile tale separat

      Reply
  • August 7, 2012 at 8:05 am
    Permalink

    Aici e ori e prea multa filozofie ori prea simplificat si superficial – daca suntem fericiti intr-o bula a nostra, fara sa depindem sau sa tinem cont de altii, e egoism si nu e bine. Daca stam incruntati in grup, solidari in nefericirea noastra, iarasi nu e bine. Chestia asta duce la dureri de cap si incruntarea la riduri – deja am durerea de cap cea de toate zilele si ridurile sunt acolo pe frunte, nu merita sa agravez totul.
    Eu, ca o pesimista ce incearca optimismul ca a auzit ca e mai bine-n tara lui, consider ca in noi exista potential de fericire, de frumusete, de bunatate – totul e sa vrem 🙂
    Si va urez fericire la toti si un zambet si ceva bun!

    Reply
    • August 7, 2012 at 8:50 am
      Permalink

      Eu cred ca e prea simplificat si superficial 🙂
      Cu toate astea, cititorii mai vechi, au inteles la ce ma refer. S-au recunoscut in “momentele mele” 🙂

      Reply
      • August 7, 2012 at 11:48 am
        Permalink

        Touche! N-am vechime si poate nu am inteles toate trimiterile si glumele.
        Titlul implica un ‘noi’ si am crezut ca e o generalizare, m-am simtit inclusa … nu mai fac 🙂

        Reply
        • August 7, 2012 at 6:14 pm
          Permalink

          Nu generalizez niciodata. Folosesc acel “noi” de obicei pentru a ma incluse pe mine in sensul ca nu-mi place ca omul sa citeasca si sa creada ca scriu oarecum cu superioritate:)

          Reply
  • August 7, 2012 at 8:21 am
    Permalink

    Si eu sunt dintre cei fericiti permanent si nemultumiti din cand in cand de oamenii din jurul meu, dar asta doar fiindca nu imi place singuratatea caci altfel cu un picior intrdus undeva as scapa si de asta 🙂
    Ce fac altfel, incerc sa-mi fac timp sa revin pe blog, ca mi-e super dor!

    Reply
    • August 7, 2012 at 10:42 am
      Permalink

      Eu nu pot sa spun ca sunt FERICITA permanent :)))) Oaw
      Sunt multumita in general
      Si fericita adesea
      Da si cand m-apuca pandaliile, sa te tii :))))

      Ti-ai gasit un job sau inca nu? ( a patra pe lista deja)

      Reply
  • August 7, 2012 at 9:48 am
    Permalink

    incerc sa ma bucur de nimicurile zilnice …se strang…si-ti dau o senzatie de bine 🙂

    Reply
  • August 7, 2012 at 10:51 am
    Permalink

    De cele mai multe ori fericirea e ca respiratia, nu o constientizam decat in clipa in care ne creeaza probleme, cand suntem pe cale sa o pierdem( ca o sinuzita, de exemplu:)).Prietena mea ii spunea sotului ei intr-un moment de impacare sufleteasca si cand lucrurile incepeau sa se aseze cum nu se poate mai bine in viata lor: Mi-e asa bine cu fericirea asta , ca mi-e teama sa n-o pierd, sa se intample ceva rau! A doua zi sotul ei murea intrun accident de masina, chiar in ziua in care implinea 40 de ani.Deci sa ne bucuram de ce avem, ca nu se stie…

    Reply
  • Pingback: Ziua cand nici iarba nu creste | Găbiţelu

  • August 7, 2012 at 1:40 pm
    Permalink

    Am o stare de nefericire profunda care de ceva timp, destul de lung, face parte din fiinta mea, asa ca nici n-am sa vorbesc despre ea.
    In rest…sunt linistita.
    Ar trebui sa incep sa-mi caut un job, insa e prima data cand sunt fara si m-am gandit sa ma relaxez vreo doua luni. Fara sa ma gandesc la nimic decat la faptul ca sunt sanatoasa si ca daca un job va fi sa fie al meu, va fi.
    In rest, barbatii nu mai exista pentru mine, asa ca de fericiri de-astea nu-i vorba. Am fost fericita alaltaieri, cand Sanda Izbasa a castigat aurul. Singura fericire dupa foarte mult timp. Deci, cum am spus, sunt linistita 🙂

    Reply
    • August 7, 2012 at 6:06 pm
      Permalink

      Deci….esti a cincea sau a sasea persoana care scrie pe blog si-si cauta job 🙁 Uf, imi pare rau
      Si eu am traversat cateva zile de nefericire care n-au avut a face neaparat cu boala…..

      Reply
  • August 7, 2012 at 1:50 pm
    Permalink

    Eu incerc sa fiu fericita, cu toate ca de o vreme sunt cam nefericita. Adica nu pun la socoteala iubirea primita de la al meu, caine si matza, ci asa, in general, ca mi se pare ca viata trece pe langa mine si nu realizez nimic din ce imi propun … Sau ca am vazut o geanta faina la Anca (http://www.juazzshop.com/) si nu am bani sa mi-o iau … lucruri marunte, deh … Noi sa fim fericiti!

    Reply
    • August 7, 2012 at 5:59 pm
      Permalink

      Alina, asta cu “viata care trece si nu faci ce-ti propui” o simt si eu des
      Dar incerc sa fiu recunoscatoare pentru ce am in acest moment

      Reply
  • August 7, 2012 at 2:26 pm
    Permalink

    Fericirea nu exista si nu conteaza , fara sa fiu depresiv . E o himera . Cine are timp , poate alerga dupa ea…

    Reply
    • August 7, 2012 at 5:58 pm
      Permalink

      Eu cred ca tu esti prea ocupat cu munca 🙂

      Reply
      • August 7, 2012 at 7:04 pm
        Permalink

        Nu , nicidecum , dar chiar este neproductiv sa cauti fericirea sau sa vrei sa fii fericit .Viata e atat de scurta si de frumoasa incat nu merita sa fii fericit . Fericirea nu e fericire fara o adanca suferinta si o depresiva dezamagire . Toata lumea stie ca fericirea nu dureaza decat trei secunde , e efemera si inseamna trouble . E un drog , este un orgasm arhetipal pe care nu-l vom avea niciodata . Nu merita , dupa cum spuneam . 🙂

        Reply
  • August 7, 2012 at 2:37 pm
    Permalink

    spunea mai demult o tipa mult mai desteapta ca mine: “remember, people who love you think they have the right to do things to you.” … iar prima intrebare ce mi-a trecut atunci prin minte a fost: “do i love?”. cam asa-i si cu fericirea …

    Reply
    • August 7, 2012 at 5:56 pm
      Permalink

      In ce v-ati masurat ca sa-ti dai seama ca-i mai desteapta decat tine?

      Reply
      • August 7, 2012 at 11:28 pm
        Permalink

        🙂 … imho nu totul se poate masura, unele chestii le stim si fara sa “masuram”. hm, acu’ ca intrebi: am cunoscut-o discutand online, nu stiu cum arata … si, prin urmare, e posibil sa fi fost de fapt un barbat. 😛 :))

        Reply
  • August 7, 2012 at 4:23 pm
    Permalink

    Postul asta mi-a mers la suflet si CHIAR n-o sa mai astept nimic de la nimeni !
    MULTUMESC !

    Reply
    • August 7, 2012 at 5:54 pm
      Permalink

      Bob….sa-mi spui si mie cat timp reusesti sa nu astepti nimic de la nimeni…Mie nu-mi prea iese 🙂

      Reply
      • August 7, 2012 at 11:56 pm
        Permalink

        Hapi, raspunsul tau m-a facut sa zambesc gandindu-ma la cum sunt oamenii. de exemplu un om credincios e convins ca dupa moarte va ajunge la destinatie … inaintand neabatut fara sa-si faca (prea multe) probleme in legatura cu “lungimea drumului” (pana la destinatie). in plus, nici inevitabilele “poticniri” nu-l abat de pe drum. ce-i amuzant insa e faptul ca consideram ca doar anumite destinatii “merita” … precum si criteriile dupa care alegem acele destinatii.

        Reply
  • August 7, 2012 at 5:25 pm
    Permalink

    Era un citat din Brâncuşi cum că nu-i atât de important să fii iubit cât să iubeşti – cu putere, cu toată fiinţa ta. Cred că Brâncuşi era fericit.

    Reply
  • August 7, 2012 at 6:19 pm
    Permalink

    Fericire inseamna cand te trezeste el ca vorbesti prin somn si te intreaba daca te doare ceva,cand suna mama sa se planga ca tata bate la table si sta prea mult la peste,cand ai bani sa-ti iei Sonata Kreutzer si Cola,cand toata casa miroase a zahar ars si dulceata ta e pe aragaz si tu razi ca nebuna,cand unu’spune:era una,mai in varsta,cred ca avea 40 ani si tu ai 42 🙂 da’nu te doare …tot felul de chestii.Eiiiiiiiii,da’carcotasii o sa spuna ca asta e multumire,fericirea e ceva superior,nu?De-aia nu sunt unii nici macar multumiti,au asteptari prea mari.Asta-i viata,fiecare se alege cu putin,mai putin,tot mai putin.Incercati sa fiti mai buni.Atat.

    Reply
  • August 7, 2012 at 6:19 pm
    Permalink

    E adevarat si chiar cinstit! De ce ar trebui ceilalti sa incerce sa fie cum vrem noi, numai pentru ca noi sa ne simtim bine? Sigur ca e greu sa nu asteptam nimic de la ceilalti, dar mai ales in ce priveste persoanele dragi, asta inseamna multa putere, empatie si renuntare dar si lucrul cu propria persoana.

    Reply
    • August 7, 2012 at 6:25 pm
      Permalink

      Chiar daca incearca , nu reusesc sa fie cum vrem noi.
      Doar joaca o sceneta si pana la urma obosesc…..

      Reply
  • August 8, 2012 at 2:03 pm
    Permalink

    am citit de curand o povestioara care mi-a placut la nebunie si pe care, fara sa stiu ca face parte din folclorul spiritual, o gandeam, neinstruita si neinformata de nimeni. un nene se planga in fata lui DUmnezeu (sau Allah, Budha, ori cine mai vrei tu, ca si asa e doar o parabola 🙂 ) …. Eu am facut tot ce trebuie, eu am trait ca un sclav al credintei, am respectat traditia si normele, am mers la biserica, am avut grija de oamenii din jur, am dat din banii mei pentru a se ridica saracilor case, n-am calcat stramb nici macar o data, iar azi…o, da, azi am aflat ca am cancer, eu, eu care am fost slujitorul Tau care si-a ingrijit corpul, ca pe trupul Duhului Sfant, iar el, el, vecinul meu care a inselat in afaceri, a avut 5 neveste si copii cu 9 femei, a facut toate prostiile din lume…, el care nu se uita la nimeni altcineva pentru o mana de ajutor, el… e sanatos si se pregateste sa plece in concediu in Bora-Bora.
    Deeeeeeeeeeeeeeeeeeeee ceeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee?
    Dumnezeu a raspuns imediat: Pentru ca esti plictisitor!
    seriozitatea cu care privim viata sau rautatea cu care ne implicam in ea ne face… plictisitori in ochii Lui. Ii cerem de toate, asteptam de toate, dar nu intelegem ca viata inseamna sa (stiu, suna desuet, dar ar tre sa traiesti asa ca sa poti intelege ca acest cuvant chiar e potrivit!) celebram fericirea de a trai…
    cand eram bolnava (bravo tie ca ti-ai revenit, eu inca nu), in ciuda greturilor, ametelii si a febrei, am continuat sa ma bucur de fiecare fleac pe care il puteam face sau sa fortez limitele pentru a aduce bucuria in viata mea, asa bolnava… si am amintiri frumoase din aceste ultime 2 saptamani, desi altii, cu acelasi tip de boala, pe care nu credeam ca o voi face si eu atunci cand ii consolam pe ei!, spun ca nu-si amintesc de luna in care s-a chinuit trupul lor…
    orice prostie voi face in aceasta viata, mi-o pot ierta, dar sa fiu plictisitoare … pentru El, nu! 🙂

    Reply
    • August 8, 2012 at 9:12 pm
      Permalink

      Foarte tare raspunsul lui Doamne-Doamne!!! Asta caci Mr Perfect nu i-a dat si lu` sufletul lui sa manaca si el ceva!

      Reply
  • August 8, 2012 at 9:07 pm
    Permalink

    Nu suntem fericiti fiindca suntem prea concentrati, fiindca alergam prea tare dupa uneltele care ne-ar putea face fericiti si uitam sa ne tragem sufletul, fiindca asteptam ca ailalti sa ne faca fericiti, ca e datoria lor. Fericirea inseamna Entuziasm, as traduce eu in cuvinte simturile mele. Asa ca odata cu aparitia copiilor mei am luat de la ei lectii de entuziasm pentru lucrurile si situatiile pe care altadata, datorita importantei maturitatii, le treceam cu vederea si uite-asa am devenit FF(adica frecvent fericita).

    Reply
    • August 9, 2012 at 11:20 am
      Permalink

      Imi place c-ai alaturat Fericirea- Entuziasmului 🙂

      Reply
  • August 9, 2012 at 1:27 pm
    Permalink

    Fiecare din noi am avut momente frumoase sau mai putin ..imi vine in minte o fraza care spune..” daca vrei sa fii cu adevarat fericit trebuie sa te multumesti cu ceea ce ai ”
    Nimic nu e pentru totdeauna deci traim momentul cu bune si rele ,,
    m-am cutremurat citind comentul adelainei ..am fost intrebata de al meu : ce iti doresti de
    ziua ta ? Eu i-am raspuns la fel …sper sa nu
    am aceelasi ghinion ..

    Reply
    • August 9, 2012 at 4:46 pm
      Permalink

      Of, Crina, nu te gandi la prostii 😉
      Sper ca a fost frumos in vacanta

      Reply
      • August 10, 2012 at 5:06 pm
        Permalink

        Nu Hapi nu ma gandesc insa era o coincidenta ..mai suntem in vacanta azi sarbatorim ziua mea.. 🙂
        Ma simt super o vacanta reusita ..reusesc sa citesc tot ceea ce scrii ..
        Mai avem o saptamana si ne intoarcem acasa 🙁 te pup

        Reply
  • August 10, 2012 at 6:40 am
    Permalink

    Hapi, am roşit când am citit: “stiți de ce suntem nefericiți? Pentru ca asteptăm mereu ceva de la cineva”…
    Multumiri! Mai vin…

    Reply
  • August 14, 2012 at 10:56 pm
    Permalink

    well…sunt un animal sociabil. mi-e greu sa fiu fericita pe termen lung cand sunt singura. mi s a intamplat de multe ori sa stau singura undeva pustiu si sa meditez, iar asta ma facea fericita. insa eu am nevoie de oameni langa mine.
    deciziile pe care le am luat m au tinut mereu intr-o balanta. am fst departe de familie si prieteni pentru fericire financiara. si tot asa. cateodata balanata aia se inclina catre depresie pentru ca….banii, mie, nu-mi aduc fericirea. insa acum, de cand sunt aici, da, pot spune ca sunt fericita. am prietenele aici, care sunt ca niste surori pentru mine, sentimental imi merge surprinzator de bine, financiar e ok, …si imi voi vedea si restul prietenilor si familia in noiembrie. e un sentiment al naibii de placut. nu pot, nu stiu cum sa ti descriu fericirea insa, pot afirma ca este un sentiment al naibii de placut! 🙂

    Reply
    • August 15, 2012 at 12:37 pm
      Permalink

      Ma bucur mult ca mergi acasa si….timpul trece repede.
      Pana atunci, o vara “pufoasa” iti doresc

      Reply
  • August 15, 2012 at 7:23 pm
    Permalink

    :)) mi-au placut chestiile “sperioase” 🙂 pe care le spunea Cioran.
    Fericirea insa … nu cred ca e cineva care se plange de prea multa. Ba chiar cred ca putem sa o dam la disparitii, ca nu prea mai cred ca stim gustul fericirii venita din lucrurile banale. Faptul ca exista asa ceva … asta o realizam abia in momentul in care o pierdem.
    Si ca sa imi exprim si preferinta din cele 2 solutii pe care le oferi tu la final … 🙂 cred ca prefer sa caut pana la capat fericirea.

    Reply
  • August 23, 2012 at 7:06 am
    Permalink

    ho!ce titlu de articol!pe placul meu..ia sa vedem despre ce e vb..:P
    “Stiți de ce suntem nefericiți? Pentru ca asteptăm mereu ceva de la cineva” foarte adevarat Hapi..din NEFERICIRE asta culitiva poporul roman..sa privim lucrurile de la oamenii simpli si activitatile lor, pana la treburile din politica unde la fel se asteapta de catre poporul roman MEREU sa faca ceva altii….
    imi place nota de optimism in care inchei..si intr-adevar sunt de acord..putem tinde spre a fi fericiti..dca vom reusi vreodata..!?depinde de interpretarea fiecaruia, pp nu i asa?!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *