De ce alege o femeie de 40 de ani să “rămână” fără soț sau partener

Cercul ironiilor

De multe ori nu alege. E și asta o întâmplare, o poveste a ei, un nenoroc, că poate nu și-ar dori situația.

Dar să vorbim despre cele care aleg acest context.

E indubitabil. Știe că amorul e – nu numai un lung prilej pentru durere dar mai grav e că… trece. Exact opusul unei boli pe care te-aștepți s-o vindeci. Și vrea să aibă o bază emoțională clară în ceea ce rămâne DUPĂ.

Ca femeie de 40 și ceva de ani, ai niște balonașe mai greu de acceptat (poate forma burții), poate îți lipsește un colecist și refluxul esofagian nu-i ceva sexy, artrita de la umărul stâng te face să te simți ca Terminator când îți închizi sutienul. Să presupunem că ești totuși relativ sexy  (evident pentru șefu de scară, nu pentru epilații de pe tik toc) și eventual deșteaptă. Deșteaptă – adică știi că vaccinul nu-ți poate fura identitatea națională pentru că n-ai avut-o niciodată. Precum  în curând probabil că nici ovulație n-o să mai ai, moartea pasiunii. Deh, cu atâtea suplimente trendy  care îți înlocuiesc aproape orice umori din corp, să fim serioși : roll:

Femeile de 40-50 frumușele și deștepte ar trebui închise-n peșteri, ca vrăjitoarele pe vremuri. De ce au rămas ele singure, ai? De-aia că nimic n-a fost destul de bun pentru ele, nu? Și-acuma fac spume când îl văd pe soțu-tău zâmbind în al 34-lea selfie reușit în care nu ți se vede și ție premolarul lipsă.

De fapt, în ultimii ani, dacă bine-mi amintesc, în lista mea de facebook sau uitându-mă din greșeală – la poze care apar în cronologie cu perechi și fericiri în doi, nu mi-a plăcut nici un soțior. Am numit asta maturizare.  Nu l-aș fi luat nici cu pensie de veteran de război, așa, la prima strigare, adică nu numai că ai atrită, bășici și ovule mai puține da-ți face figuri nervu optic. Se zbocotea și gata. Ca să nu mint, mi-au plăcut doi, dar de-ăia știu că-s în relații tari cu niște femei beton și mi-au plăcut în sensul că i-am admirat per total, pentru viața lor în ansamblu, nu pentru cum arată. Am eu convingerea că cele mai multe perechi se potrivesc foarte bine și au avut destul timp să se obisnuiasca si să-și formeze împreună cusururi. Nu îmi (mai) pot plăcea într-un mod romantic oamenii care sunt făcuți unul pentru altul.

Pe de altă parte, în ultimii doi ani, m-am uitat în cronologie de vreo 15 ori și atunci am dat like la ce mi-a pus Mark pe tapet. Bun, la un moment dat am navigat si pe niscaiva matrimoniale nemțești. Cei care mă voiau de nevastă cu tot cu flotant, arătau ca „eroii” din Doctor G: Medical Examiner.

Pe cei care voiau sex îi percepeam ca niște coloane sonore din filmele cu elfi.

Mai erau urâțeii plictisitori care voiau să mă cumpere cu averea lor și căsoiul din Bayern ca să @ we make trip together. Și să ne facem pedichiura pe vase de croazieră, cu bonă pentru bebe alături.  Dar le-am spus că-s gratis  și că după  ultimul trip cu ceva tâmpenii ierbicioase,  în tinerețe, m-am trezit în perfuzii, Nein dankeschön!

Să ne știm și noi care-i pe care.

Adică dacă nevastă-ta care până mai ieri stătea lipită de strana de la biserică și intona psalmii pe de rost, de eclipsa tot corul, te anunță că visul vieții ei este să ajungă la Mecca și să poarte burka, probabil aveți o problemă existențială. Ori îi trece că e sindrom premenstrual sau post Clona, ori va fugi de-acasă cu-n musulman. Cu care vorbeste de 4 ani pe facebook. Si tu habar n-ai, crezi că-i soru-sa mai bronzată.  Și pe tine te va povesti toată oaza.

Oups

https://www.digi24.ro/magazin/stil-de-viata/studiu-femeile-isi-insala-partenerii-mai-mult-ca-oricand-motivul-infidelitatilor-808432

La 40 și ceva, femeia, daca e deșteaptă și cu bun simț, are dorința să-ți spună ce vrea de la viață ca să poți fugi din timp!

Scot din ecuatie bărbatii singuri de varsta sau peste varsta mea. Acolo unde locuiesc eu, găsești mai ușor un bărbat dormind sub un ginkobiloba, un bărbat dându-se-n bărci, un bărbat cu flotant la psihiatrie sau un bărbat mort în casă că nu l-a mai căutat vecinu-so demult. Poate că bărbații  migrează mai ușor, mai des, au mai multe posibilități de a întalni partenere.

Adică geaba ești tu egretă albă cu aripi primitoare de 170 și stau penele pe tine ca pe evantai dacă migrezi numai prin cateva lacuri confortabile visând să întâlnești Cufundacul fâlfâitor cu gât lung. Iar dacă drumul tău se reduce la serviciu, kaufland, metrou și grădiniță, șansele  maxime sunt să întâlnești o cioară și să crezi că-i Corb.

În relație mă aduc pe mine. Și asta e cel mai greu.

Aunty Acid Quotes Newest

Eu, tu, ca persoană de 40 și de ani am avut deja cel puțin o relație de durată. Ne deosebește de alții faptul că ne-am pus de toate unii altora în afară de pirostrii. A fost și la noi vremea turnatului de vin bun în pahare si de savurat cu bucurie pe o terasă, a fost și vremea punerii de inimioare pe facebook și cornițe în realitate. A fost. Ei bine, acum nu neapărat că suntem încă rănite sau  suferinde dar ne-am cam obișnuit cu propria comoditate, cu o rutină, cu o libertate a vieții care nu e sinonimă libertinajului.

Dacă femeile măritate ar citi mai multe studii reale și nu cele făcute de experții englezi, ar descoperi că soții le înșală cu ce-au mai la îndemână. Nu cu clanța de la ușă, fetișurile nu se pun.  Cu femei măritate și discrete. Bărbații sunt practici drăguțelor și la friptura suculentă și când e vorba de așternuturi. Mai ales în epoca tinerelelor sexy care fac filmări bolnăvicioase pe ascuns! Valabilă și reciproca pentru că și femeile măritate înșală vesel și perseverent. Nu e cazul să vă dați ochii peste cap că n-am spus vreo noutate, vezi mai sus. Cam asta e cu zicala până când moartea sau morala ne va despărți.

Mă aduc pe mine. Și știu că am cusururi, cârpeli, leziuni, operații de cezariană sau botox în frunte și că sunt săptămâni în care confund ceara fierbinte cu budinca copilului. Și dacă chiar ne îndrăgostim după o preasfințită prietenie (și nicidecum altfel, dacă la 20 de ani așteptam preludiul, acum poți să-mi faci ceai de tei si să-mi vorbești despre creditul pe care l-ai luat ca să-ți repari dinții)

Nu pot și nu doresc să schimb un om pentru că asta nu înseamnă că mă îndrăgostesc de el. Cu proiecția a ceea ce credeam că ar fi bărbatul potrivit pentru mine, am fost deja infectată. Am copiat de tânără modelul tatălui – bărbatul frumos care-și dezlipea gura de pe buza berii când dorea să-mi dea mie pupă.

A urmat modelul rebelului frumos plin de ban(ii părinților) și trândav nevoie mare, de se întorceau capetele după noi. Eu știindu-mă unică, ceilalți știindu-mă ca fiind naiva fecioară de vineri. Frumosul se îmbolnăvea în uichend și ieșea la cea mai tare discotecă rock cu Tatiana sau cu Rozi, depinde care nu era pedepsită…

A fost și bogatul blând și extraordinar de posesiv, slavă cerului, că dacă nu era acesta aș fi fugit toată viața după un confort absolut știrb și strâmb: banii, adică ce credeam că-mi lipsește ca să-mi fac toate poftele. De la el am învățat cum e să ai destui bani să faci orice (ba chiar decent și frumos și să-i ajuți și pe alții) dar să-ți lipsească întrutotul confortul spiritual și să nu mai poți acumula trăistuțe cu învățături morale care să te ajute să devii mai mult Om decât Corp.

Așa că nu mai am pe cine prosti și nu mai sunt dispusă să fac pe vânătorul sau să mă las vânată.

La 40 si ceva de ani știu sigur ce înseamnă acele mici obligatii care erau inserate-n anunțurile de amor din ziarele printate. Obligatiile mici sunt cât palatele din timpul dinastiei Ming. Și o femeie cu scaun la cap nu-și va lăsa “mica obligatie” ca să umble pe la Jolidon trei zile pentru c-aveți întalnire.

La 40, nu mai vrei să sari pe cineva să-i spui că tu vrei stabilitate, nuntă și ți-am dat un inel. Da, nunțile sunt absolut interesante din punctul meu de vedere dar asta e ziua nunții, momentul în care dansezi în norul ăla de praf si pulbere și după ce te retragi și poți sorbi toată șampania Moet în timp ce desfaci plicurile și-și bârfești neamurile.  Mă rog, am omis nostalgia cu care îți poți licita rochia pe OLX și vacanța de 7 zile în care veți face eforturi majore să arătați altora cât de fericiți sunteți. Musai undeva într-un loc mai exotic, așa, să se audă din poze clinchetul de clopoței. Al șarpelui din spatele tufișurilor din oază…

La 40 și de ani, dacă mă aduc pe mine în relație este deja înfricoșător. Pentru mine.

Pentru că nu mai doresc să mă feresc să-ți spun ce-ți pot da eu, ce-mi poți da tu, ce aștept de la tine și ce să nu aștepti de la mine. Pornim deja de pe picior de inegalitate, eu n-o să am curaj să-ți declar că ai sfeclit-o dacă te porți urât cu fii-meu vreodată, tu n-o să ai curaj să-mi spui de micuțul virus herpetic  atașat de micuțul card cu care-ai rămas după divorț. Culmea că la 40 n-o să ne spunem nici datoriile, nici penalitățile și nici așteptările reale pentru oamenii de care suntem efectiv responsabili.

Aici vorbesc de persoane responsabile că restul își găsesc imediat pereche, poa să aibă 4 copiii și job la trei studiouri de modeling.

La 40  și de ani nu mai vreau să-mi tremure lenjeria când te văd, vreau să respir cu inima deschisă și să nu tremur deloc.  Vreau să mă simt în siguranță, nu există ceva mai adorabil alături de un bărbat!

La 40 și nu mai am chef să-ți dau de înțeles că dacă mă înșeli te las, vreau să te las să faci ce vrei și tu să vrei să ai grijă (și) de relația noastră.

La 40 și de ani vreau să mă accepți ciobită, urâcioasă și posacă-n unele dimineți și să n-o captezi personal, o să îți accept și eu meciurile la care nu am chef să mă uit, serile cu prietenii – la care nu am intenție să particip și nici să te cronometrez.

Pe la mijlocul vieții știi că dacă ești relativ bine tu și cei dragi, nu e musai să mai introduci un om în viața ta.

Poate că cel mai greu pentru mine, la 40 de ani a fost să-mi dau seama că mi-ar fi plăcut să-l întâlnesc acum, singur și necăjit, așteptând salvarea (nu ambulanța!!)  undeva-n camerele alea prăfuite în care cântă Adele (Hellllooouuu, iz it mi)  pe bărbatul bun, musai deștept  și aparent lipsit de șarm –  pe care l-am ignorat în toate tinerețile mele.

Dacă îmi pare rău? Nu, pentru că n-am iubit decât odată, un om. Încă-l mai iubesc, fără erotisme. Nu prea e posibil să regreți că nu ai si mai multe bătăi de cap, mai ales dacă ești descurcăreață și împarți deja dragostea la doi. Bărbatul ideal după 40 și de ani, ar trebui să fie demn și discret  ca un sultan, să știe să fie impozant și matur pe locul doi în inima de mamă și din partea mea poa să mănânce zeamă la mumă-sa acasă pân la adânci perioade booster de vaccinări!  Bonusul e că paradontoza ușoară, chelia, urechile clăpăuge  sau acneea poa să treacă absolut neobservate.  Ba chiar să se aleagă cu-n alint dulce gen Prințul meu broscoi. Musai să fie isteț și să știe că iubirea pe care-o are-n el nu-i aparține deci poa s-o împartă între o mamă și-un copil. Sau doi copii. Sau o femeie și-o pisică sau trei pisici.

Altfel, de egoiști neiubiți în tinerețe și bărbătuși mândri mi-s pline serialele. De obicei astea-s comedii. La 40 vrei si un pic de dramă și aventură în familie și neapărat – vrei să înveți mai multe și mai bune ca să trăiești bine, dincolo de vreun slogan politic. Dacă nu găsești completarea ta, stai singură! O fi si ăsta un destin și o fi și mâine o zi!

@hapi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *