Daca astazi ar incepe razboiul…..

Ce ai face?

Care iti sunt adevaratele valori si cat de bine te cunosti?

Faceti urmatorul exercitiu. Relaxati-va si detasati-va de orice suparare de moment, grija,apasare, dor, ingrijorare. Presupuneti ca brusc incepe un atac armat de proportii si ca nu puteti calatori cu avionul momentan, nu puteti fugi niciunde (teoretic puteti dar riscati sa muriti). Totul, absolut tot ce aveti s-ar putea ca maine sa nu mai existe. Este periculos  chiar si sa iesi din casa, indicat ar fi sa intrii in beciul imobilului. Presupun ca acolo ati avea tot ce va trebuie pentru a rezista cateva saptamani. Dar : poate cei dragi sunt in alt oras, in alta tara.

Acum ca va imaginati situatia, ce ati face? Si cum va simtiti?

57 thoughts on “Daca astazi ar incepe razboiul…..

  • May 10, 2011 at 11:11 am
    Permalink

    Eu am avut experiente oarecum similare (accidente moto, inundatie, etc.) si cred ca reactionez foarte bine. Organismul meu intra intr-un fel de stare de soc, fapt care imi permite sa vad lucrurile cu calm si luciditate si sa iau cele mai bune decizii in raport cu evenimentul. Totusi, nu doresc nimanui sa treaca prin aceste stari, mai ales ca adevaratul soc se petrece dupa ce faptul e consumat.
    In caz de razboi as face absolut tot ce-mi sta in puteri sa-i protejez pe cei dragi. Atat. Mi-as apara propria viata doar atat cat este necesar spre a-mi indeplini obiectivul principal.
    Dar sper sa nu fie cazul. Si-asa sunt prea multe razboaie in lume…

    Reply
    • May 10, 2011 at 5:32 pm
      Permalink

      Intr-adevar ai trecut prin cateva experiente traumatizante…..dar preponderent ai fost tu in pericol…..Si cred ca ti-ai dezvoltat niste instincte de aparare (conservare) foarte bune…..
      Nu ma gandeam , doamne fereste la varianta ca asa ceva ar fi posibil dar am citit intr-o carte despre acest exercitiu spiritual…..si mi-am facut si eu niste scenarii, o sa le povestesc mai tarziu

      Reply
    • May 16, 2011 at 4:44 pm
      Permalink

      Da, e teribil dar e un exercitiu bun……Apreciem ceea ce avem…..Linistea, nu criza economica :)))

      Reply
  • May 10, 2011 at 12:27 pm
    Permalink

    Nu stiu ce sa zic…nu am fost niciodata in aceasta situatie. Cred ca m-as baza mult (poate prea mult) pe prietenul meu, as vrea ca el sa ma apere, el sa-mi spuna ce e bine sau nu de facut. As fi in soc, asta e clar, si as avea nevoie de indrumare.

    Reply
      • May 11, 2011 at 8:06 am
        Permalink

        Da, as incerca sa fac asta. Desi in cazul meu, e dificil, deoarece parintii sunt divortati, stau in capete diferite ale orasului. Sora mea la fel, locuieste in alta parte. E chiar greu sa ne strangi pe toti la un loc.

        Reply
  • May 10, 2011 at 12:40 pm
    Permalink

    a fost o chestiune similara la “revolutie”. pai nu prea am avut ce face. Pur si simplu am ramas in casa … Dar intr-adevar, nu strica sa facem din cind in cind astfel de exercitii, chiar daca sutn cam neplacute! 🙂

    Reply
    • May 10, 2011 at 5:34 pm
      Permalink

      Aveam 9 ani…..m-au lasat parintii la bunici dar imi amintesc ca atunci am cunoscut prima data stresul, desi nu puteam sa il definesc…..

      Reply
  • May 10, 2011 at 1:36 pm
    Permalink

    E chiar greu de imaginat un astfel de scenariu…cred ca in situatii limita putini sunt aceia care isi pot urmari cu calm obiectivul. Majoritatea face ceea ce face gramada, si ceea ce i se spune ca trebuie sa faca.
    In cazul unui razboi total, ce ar putea face cineva pentru cei dragi, cand pentru el nu mai poate face nimic? Eventual un gand bun…si mai departe ramane doar speranta revederii.
    In Ro cred ca ar fi cumplit. Ce adaposturi? Ce provizii? Te inhata astia si te baga la inaintare sa le dobori Apache-ul cu AKM47 si basta!Asa ca, sa revenim la ganduri mai bune… Fara razbeluri. 🙂

    Reply
    • May 10, 2011 at 5:35 pm
      Permalink

      As calatori…..as incerca sa fiu alaturi de familia mea.La ce mi-ar folosi viata daca ii pierd pe ei ? 😀

      Reply
      • May 11, 2011 at 2:15 pm
        Permalink

        Hapi, esti o sufletista…dar in aceeasi masura precis ca nici lor nu le-ar folosi daca te-ar pierde…
        Oricum, nu ai putea face mare lucru de la mii de km distanta, atata timp cat spuneai ca avioanele nu mai pot zbura. Sau ai cumva un avion particular in bunkerul de sub casa? Asta ar da-o gata chiar si pe Blonde cu toate accesoriile ei de supravietuire in mediu ostil… 😀

        Reply
      • May 12, 2011 at 6:37 pm
        Permalink

        As plati pe cineva care m-ar duce unde doresc 😉 as risca asadar…..As face un plan , o ruta, as incerca sa iau legatura cu oameni care m-ar putea ajuta sa imi ating scopurile ……

        Reply
  • May 10, 2011 at 2:11 pm
    Permalink

    Cred că aş face faţă. De obicei sunt mult mai concentrată şi mai eficientă în situaţii extreme, decât în viaţa de zi cu zi. Uneori chiar am impresia că am trăit multe vieţi, în care mi s-au întâmplat situaţii de acest gen- războaie, calamităţi, exoduri de pe un teritoriu pe altul, etc. Undeva în adâncul meu se declanşează ceva….e o parte a eu-lui meu care ştie exact ce are de făcutîn asemenea situaţii. Ştiu că o să râdeţi, dar mi-am anunţat încă de acum un an şi ceva rudele şi cei apropiaţi din Bucureşti locul exact unde urmează să ne întâlnim în situaţii extreme, gen cutremur, etc, atunci când cad toate retelele de telefon şi nu ai cum să iei legătura, am instruit-o pe fie-mea in legătură cu “triunghiul vieţii”, i-am zis cum să facă o frânghie din cearşaf, în caz că trebuiesă iasă pe geam de la etajul 1 😆 ….la balcon am întotdeauna cel puţin 8 sticle de 5 litri cu apă potabilă, lanternă, fluier, pături, cort, hrană uscată în debara, seminţe de diverse legume la plic, topor, unelte diverse, şi….cea mai tare fază pt care d-l rasputin m-a făcut paranoica anului – am găsit adresa unei fabrici care face măşti antigaz…:lol: da nu m-a lăsat el să iau legătura….atunci am luat de le “Real” un pachet cu 100 de măşti – de alea, botniţe de unică folosinţă!
    Dar…ce ştiu eu, câte din toate astea mi-ar fi de folos în caz de război ! 🙂

    Reply
    • May 10, 2011 at 2:39 pm
      Permalink

      Blonda ironica, ai facut cumva armata in trupele speciale ruse sau te-a scolit Bear Grylls? 😀

      Reply
    • May 10, 2011 at 5:37 pm
      Permalink

      Blonde, de-aia te iubesc eu pe tine ca esti cu picioarele pe pamant si cu capul in nori :))) (that s a compliment)
      Hm….sa stii ca imi pare foarte practic tot ce ai incropit tu acolo…..Cu lanterna si cortul as putea sa ma pun si eu la punct. Ce conteaza ca nu stiu sa montez un cort? As ruga un politist sa ma ajute 😀

      Reply
      • May 10, 2011 at 8:16 pm
        Permalink

        Mulţumesc , draga mea! 🙂 Ah, şi mai vreau să-mi iau un încărcător universal solar pentru radio, telefon,laptop, lanterna, acumulator GPS, mp3, aparat foto,video, etc. E bun şi pe timp de pace,la munte de exemplu! ….îmi place zicala “orice om prevazator are-n casă un tractor”! 😆

        Reply
  • May 10, 2011 at 2:17 pm
    Permalink

    Ca să răspund la întrebarea pusă de tine, Hapi(că amluat-o pe arătură) – dacă ai mei ar fi în altă parte, cred că aş înnebuni de grijă până când nu aş face tot posibilul şi imposibilul să îi aduc lângă mine, sau să merg eu la ei. Toate cele de mai sus pe care le-am enumerat le fac doar pentru cei dragi – nu pentru mine… nu prea ţin minte să fi făcut în viaţă prea multe lucruri exclusiv pentru mine.

    Reply
    • May 10, 2011 at 5:38 pm
      Permalink

      Exact la fel gandesc si eu.
      Plus ca in situatii de stress sunt la turatie maxima- gandesc mai limpede ca niciodata! :blink:

      Reply
  • May 10, 2011 at 4:05 pm
    Permalink

    :)) in care beci femeie sa intru? ca io n-am decat subsol la bloc si e cu apa in el….
    Am doua optiuni,stau in casa ca tembela si mor de foame intr-un final sau aleg ,cu riscul de a muri,sa plec…

    Reply
    • May 10, 2011 at 5:39 pm
      Permalink

      Pai sa presupunem ca sunt adaposturi in orasul in care locuiesti dar ar trebui sa alergi pana acolo………..

      Reply
  • May 10, 2011 at 4:10 pm
    Permalink

    uite, cu toate ca in situatii absolut cotidiene ma pot bloca si sa nu mai scot o vorba sau sa am reactii dezordonate cauzate de-o teama stupida ca ceva ar putea sa nu iasa asa cum trebuie, se pare ca in situatii limita reactionez destul de bine, poate chiar prea bine. cand s-a intamplat sa fie nevoie sa salvez o viata nu am stat pe ganduri, iar cu grija fata de cei dragi…e o chestie relativa, la urma urmei faci ceea ce poti iar restul nu depinde de tine. sunt un pic mai cu sange rece, am pierdut deja un parinte…inveti sa accepti ceea ce nu poti schimba.

    Reply
    • May 10, 2011 at 5:44 pm
      Permalink

      🙁 e trista pierderea unui parinte. Imi pare rau….Si eu am pierdut unul chiar daca traieste inca………..
      Ah, cand a trebuit sa salvez o viata (prima data!!!!) a fost socant pentru mine….Un vecin a facut un preinfarct.M-a chemat cineva , eram in primul an de studiu medical……i-am administrat medicamentele si un antialgic intramuscular.Era transpirat, obez, respira cu greutate si nici nu il puteam mobiliza…….I-am luat tensiunea, le-am dat datele cand a sosit salvarea…..a murit in drum spre spital in bratele sotiei. Ce-am uitat…ah, era alcoolic 🙁
      Stii ce m-ar speria foarte mult? Bombardamentele, acel sunet……..

      Reply
  • May 10, 2011 at 5:57 pm
    Permalink

    Bombardamentele…pai eu locuiesc langa un aeroport militar( ma rog, la 1 km distanta dar crede-ma ca nu e nicio diferenta), toate avioanele militare trec la 20metri deasupra casei mele si nimic nu se compara cu zgomotul ala de parca iti strapunge teasta creierului! Bine ca nu trec prea des..de altfel e o priveliste placuta cand le vezi cum vin pe deasupra marii noaptea, cu lumini si se pregatesc de aterizare:)

    Reply
    • May 10, 2011 at 6:10 pm
      Permalink

      Zgomotul unor avioane militare zburand deasupa si bombe zburand deasupa si aterizand prin imprejurimile tale…doua ciorbe diferite. Crede-ma. I’ve been there.

      Reply
    • May 12, 2011 at 6:43 pm
      Permalink

      Daa, e diferit 😀
      Intr-adevar zgomotul avioanelor militate poa sa fie si el o sursa de stres…..iar in zone de conflict e chiar agasant permanent pentru ca nu stii la ce sa te astepti…..

      Reply
  • May 10, 2011 at 6:07 pm
    Permalink

    Fiinta umana e o creatura habituala. In cele din urma se obisnuieste cu absolut orice, chiar daca la inceput are reactii adverse. Pentru cei care traiesc sau au trait in zone de razboi, acesta a devenit parte din rutina zilnica. Din nefericire. Expunerea continua la violenta are efectul de a desenzitiviza oamenii. Nu stiu daca exista cuvantul asta in limba romana. Sper ca nu l-am inventat eu. 😆 Cuvantul la care ma gandeam este unul din engleza… “desensitize”.

    Reply
  • May 10, 2011 at 8:17 pm
    Permalink

    ar fi super, inseamna ca anii petrecuti CS nu-s completi irositi. 😀

    Reply
  • May 10, 2011 at 10:14 pm
    Permalink

    nu stiu cum as proceda… sunt insa convins ca nu as ramane cu mainile in san… cum se zice…
    nu am provizii speciale in casa… si nici nu ma trage inima sa imi procur… nu stiu de ce… pentru ca in fond… sunt bune…
    imi amintesc insa… cu ani in urma… un cutremur, pe la 12 noaptea… locuiam in bucuresti pe vrema aia… la bloc… m-am trezit din somn si culmea… am realizat ca e cutremur… i-am sculat pe toti din casa si i-am dus sub deschiderea unei usi… (am auzit mai tarziu ca… nu este cea mai inteligenta alegere… ) blocul tot trosnea si ofta… atunci am zis in gand… Doamene… sunt prea tanar sa mor… si nu sunt pregatit pentru asta… si cutremurul a tecut… blocul a rezistat ca toate celelalte… am iesti afara… am luat masina si am facut un tur de oras… totul era bine…

    Reply
    • May 12, 2011 at 6:50 pm
      Permalink

      Stii, noi Romanii am fost totusi binecuvantati ….cu o natura si o clima frumoasa nu cu cladiri de calitate………

      Reply
  • May 11, 2011 at 4:31 am
    Permalink

    Eu nu as sta in Bucuresti, clar nu…e f simplu pt mine, as merge la tara…m-as urca in masina si as pleca, nu as sta pe ganduri, si daca nu as pleca eu, ar fi cineva din ai mei toti care sa ma ia pe sus:))
    Apropo de salvat vieti, eram copil si ma jucam cu alti copii, printre care si o fetita, mult mai mica decat noi…ea a alunecat si a cazut pe spate si a lesinat…stiam ca in cazul asta trebuie sa o lovesti usor peste obraji, fara sa o misti si poate isi revine, pana au ajuns parintii eu am reusit sa o trezesc din visari si ca un copil destept nu am miscat-o, m-am gandit sa nu aiba ceva la coloana:)) am stat langa ea si am tinut-o de vorba…si cred ca eram in scoala primara chiar, max cls a 3-a…

    Reply
    • May 12, 2011 at 6:54 pm
      Permalink

      Deea, esti curajoasa
      Si eu mi-am pierdut cunostinta odata, cand eram copil dar toti din jurul meu au fugit speriati.
      Cred ca atunci am devenit Hapi 🙂

      Reply
  • May 11, 2011 at 5:21 am
    Permalink

    Eu, ca absolvent de facultate, sint ofiter in rezerva. Din aceasta cauza, am acasa un ordin permanent de mobilizare in caz de conflict. Sint arondat unei unitati militare din Otopeni, unde am tinuta militara, armament si alte echipamente pentru mobilizare. Asadar, din pacate, in caz de razboi, as fi obligat sa servesc patria (!?!), nu sa ma ingrijorez de rude si prieteni (decit in sufletul meu). In caz contrar, probabil as risca Curtea Martiala!

    Reply
    • May 11, 2011 at 10:31 am
      Permalink

      cum ai fi procedat… in timpul stranirii a ceea ce se numeste revolutia din decembrie 89… avand in buzunar un astfel de ordin??? cum ai fi servit patria in acele zile???

      Reply
      • May 12, 2011 at 8:24 am
        Permalink

        Corecta intrebarea, dar nu este nici o dilema! Ma bucur nespus ca nu a trebuit sa ma confrunt real cu acea situatie, dar una este razboiul, la care de altfel se refera si Hapi, si alta este o lovitura de stat, revolutie, rascoala, ceva intern oricum. Realitatea este ca atunci nu s-a ordonat nici o mobilizare generala, nefiind stare de razboi, astfel ca rezervistii din categoria mea nu au fost activati. In acele zile de haos oricum nu statea nimeni sa-si piarda timpul cu mobilizari si urmarirea conformarii, nefericiti doar cei pe care i-a prins in armata.

        Reply
    • May 11, 2011 at 2:03 pm
      Permalink

      Exact situatia asta ma seaca si pe mine. Mai ales ca stiu ca armia romana[asa cum am cunoscut-o… n-as fi cunoscut-o!] e praf si pulbere[daca nu s-o fi schimbat intre timp ceva pe ici pe colo in punctele esentiale].M-a pus dracu’ sa ma cer singur in armata…:doh: Acuma, as da orice sa scap de statutul de rezervist, mai ales cand vad ca alti prieteni din generatia mea au facut slalom cu brio printre chemarile la incorporare…
      Oare nu mai exista vreo solutie sa ma cer afara? 😀

      Reply
      • May 12, 2011 at 8:25 am
        Permalink

        Din pacate, doar trecerea timpului si depasirea virstei de referinta mai poate rezolva situatia. Sau plecarea din tara!

        Reply
  • May 11, 2011 at 5:48 am
    Permalink

    într-o atare situaţie, m-aş duce la Blonda ironică – ea e bine pregătită 😀

    serios vorbind, chiar nu ştiu, nu pot imagina o aşa situaţie limită

    Reply
    • May 11, 2011 at 8:59 am
      Permalink

      Aşa, corect Dieluţa! 😀 Eu te aştept, dar cu o condiţie: să vii cu lingură personală, că vom mânca toţi din ceaun la foc şi cu nişte cărţi de SF la tine, să nu ne plictisim în nopţile lungi de asediu. 🙂 Faptul că am un topor şi o greblă la balcon nu mă încurcă deloc să visez la întâlniri de gradul 4 cu extratereştrii! 😆

      Reply
    • May 12, 2011 at 7:01 pm
      Permalink

      Crezi ca ar avea Blonde loc si pentru noi?
      Totusi banuiesc ca ea stie sa piloteze si un avion asa ca probabil am gasi un mijloc de transport gen……arca lui Noe

      Reply
  • May 11, 2011 at 9:51 am
    Permalink

    ca să nu ne plictisim aduc cărţile de joc, mai bune decât SF-urile 😉

    Reply
  • May 11, 2011 at 2:29 pm
    Permalink

    Categoric, o sa-mi cumpar si eu franghie pentru coborarea in rapel de la etaj… 😀

    Reply
  • May 11, 2011 at 7:14 pm
    Permalink

    Uite, cărţile de joc le-am scăpat din vedere! Adăugăm la lista cu “musai”….
    Dude, sper că nu stai la etajul 9 😀

    Reply
    • May 12, 2011 at 4:39 am
      Permalink

      Nu. Pentru etajul 9 cica merge deltaplanul sau parapanta… 😉

      Reply
  • May 12, 2011 at 7:09 pm
    Permalink

    Blonde, Dude lucreaza probabil in domeniul serv secrete….sta la casa 🙂 si iese prin beci ca in Transporter

    Reply
    • May 13, 2011 at 5:06 am
      Permalink

      Asadar, va rog sa nu va opuneti arestarii… 😀

      Hapi, spuneai ceva despre diagnostice ciudate[manii, delir mistic]…eu ma refeream la ceva fictiv cum ar fi hipertensiunea arteriala… 😛

      Reply
  • May 26, 2011 at 8:52 pm
    Permalink

    Buna intrebare. Ce as face? Probabil ce ar face orice om caruia nu-i place ideea de a muri stand. As pune mana pe o arma(2-3 :)) ), pentru ca prefer sa dau coltu’ razboindu-ma cu “dusmanul”, decat sa astept sa vina careva peste mine, sa ma omoare… in beci. A trecut de multe ori moartea pe langa mine… asa ca ma sperii destul de greu acum.

    Reply
  • July 3, 2016 at 2:54 pm
    Permalink

    Uau buna intrebare !!! … Ce facem in caz ca incepe un razboi ???… Pentru mine este simplu … dau fuga sa vad in ce stare imi este arma de vanatoare … si de ce munitie dispun , apoi linistit si cu capul lucid imi fac planul de iesire din oras … deoarece acolo este cel mai probabil ca totul sa o ia razna . Mai departe imi instintez rudele cat mai bine posibil ,despre actiunile ce urmeaza sa le fac … In final daca este cazul ma prezint la cel mai apropiat post de politie sau militar si ma inrolez … nu este nici o rusine in a-ti apara tara si familia … asa au facuto si strabunicul si bunicul meu ce au avut ghinionul de a vedea cu adevarat ce inseamna RAZBOI !!!! PS: ca iee sunt de parere ca in astfel de cazuri de forta majora este bine sa fim foarte prudenti … sa ne gandim ft bine pasii si sa actionam cu o mare responsabilitate … ce Dumnezeu suntem barbati nu fetite !!!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *