Da “aia” de ce e supărată pe tine?

pictura SucevitaIran. La Iran și la Johannesburg am renunțat, acolo mai voiam să mergem la drum lung. Spania, Franța Germania dus-întors erau ca naveta. Trebuie să se fi întâmplat ceva teribil ca să renunț de bună voie la călătoriile astea, alături de omul la care țineam cu adevărat și-n mâinile căruia-mi pusesem viața dar nu și economiile… Ceva teribil și cumulat într-adevăr s-a întâmplat dar asta nu e de povestit. Cum nici dreptatea mea nu poate fi totală sau reală decât din unghiul meu.

În primul trimestru mă mai vedea întâmplător sau nu. Vorbeam.

Așa-i că ți-e greu? Mi-e foarte greu, sunt foarte speriată.
Așa-i că nu te descurci cu banii?
Așa-i, abia îmi plătesc chiria, facturile și... tăceam că-mi curgeau lacrimile mult mult și nu le puteam opri, pățeam ca-n serialul ăla din Anatomie când Cristina plânge juma de zi și urlă s-o sedeze careva.
Lasă că te ajută Dzeu, tu ai ales. (subliminal -mai e timp să alegi că-ți va fi și mai rău!)
Și plecam cu greața aferentă, cu frica și mai mare și tremuram toată când ajungeam acasă.
Și mă rugam cu toată inima, Doamne te rog, ajută-mă că uite-s pregătită să dau și să las orice pentru copilul ăsta dacă așa s-a întâmplat.
Și m-au ajutat prietenii să-mi găsesc un loc de muncă.

În trimestrul doi ne mai vedeam: așa-i că ți-e greu?
Da, sunt zile în care chiar nu-mi ajung banii de mâncare, nu mă lași să vând mașina aia? E a mea…
Era a ta. Lasă. Bunica ta cum a trăit? Greu. Să vezi și tu cum e…

Și eu tot iubeam Omul nu Bărbatul. Și-mi era milă. Și lui îi era silă. Și bucurie de greul meu.
Da de tine nu ți-e milă? M-a întrebat cel mai bun prieten care-mi aducea bani (niciodată împrumut, deși eu îi împrumutam sume mari când eram „bogata”). Prietenii mei mi-au plătit chirii câteva luni și mi-au dat bani. Mi-au cărat sticle cu apă și mâncare. Dar asta era rar căci rar veneau la Cluj. În general veneau eu ca o cămilă sau făceam 2-3 drumuri la Profi amețind pe drum.
Aveam nevoie de analize dar uneori nu-mi mai ajungeau banii de drum. Îmi era jenă să mai cer, aștept până la refinanțarea creditului de nevoi personale pe care-l făcusem noi și mi-a rămas mie, așa făceam.
Aveam nevoie de medic. De susținere. De o supă caldă sau un cozonac adus o dată, de către un unchi din oraș. De o vorbă bună.
„Și-a făcut-o cu mâna ei, treaba ei…”


M-a anchetat un procuror patru ore ca pe o criminală.

Sunt sigură după comportamentul lui de atunci că dacă nu aveam un avocat lângă mine ar fi fost și mai dur și ar fi încercat mai mult să mă intimideze. Dar despre asta altundeva voi vorbi în detaliu.

Au dat telefoane în orașul natal și mic deși le dădusem adresa de domiciliu. Așa pile mari a avut șopârla căreia i-am spus ce cred despre ea după ani de hărțuială, încât m-au vânat ca pe un interlop periculos, m-au intimidat și mi-au trimis “invitații” deschise în poștă. Pe care nßam cum să le dovedesc ca fiind deschise și puse lângă căsuța poștală, nu-i așa? Scria pe ele confidențial, ceva de genu. M-au căutat și la dentist. Totul într-o zi. M-au amenințat cu mandat de aducere.

Și iar acasă singură. M-am scurs pe hol icnind și am zis Doamne ajuta-mă că tu știi că nu caut binele meu și las totul pentru acest copil. Ajută-mă că Tu știi că n-am întors spatele nimănui când am avut și dacă voi avea iar… vreodată… și mă opream.
Sună mama, vezi c-a trecut Părintele și a întrebat: oare Ioana se descurcă? Să-i duceți mâine 400 că atât am acu la mine.
– Da de ce mi-a trimis bani?
– Nu știu da a insistat să-i iau.

Primesc un mail de la o doamnă. Că vrea o programare undeva, ar vrea să mă cunoască, ok, uite programarea, da, hai la o prăjitură.
De atunci femeia frumoasă cu casă mare aflată la 5 minute de locuința mea, două mașini și ochi albaștri și triști mi-a adus săptămânal de mâncare „că am facut prea mult si al meu nu manânca, te rog, ia-le, doar n-o s-arunc bunatate de lasagna, peste, etc, etc. Mâine te astept la cafea. La ceai. La ce vrei tu.
Asa a început o prietenie frumoasă la pachet cu pregătirea ei în psihoterapie. Mi-e foarte dragă.

hapi si c

O să mor când o să nasc și o să se poarte cu mine ca și c-o scamă pe la Gine1 sau la Stânca.

Și io-s sensibilă, singură și mă tem și-o să plâng mult ca tembela. Prea multe mi s-au întamplat în doi ani și numai eu știu cum le duc. Atâția bani n-am de unde să dau decât dacă mai iau un împrumut la ce scoruri afișează mămicile și cunoștințele care-au născut acum.
Hai să vezi secția de Gine la noi la Dej.
– A… aș putea să nasc aici, mă asiști tu? Îl întreb pe medicul specialist pe care-l cunoșteam de mai bine de 15 ani.
– De ce n-ai naște aici dacă totul merge bine?
Și dintr-o dată ecograful și analizele și testele n-au mai costat nimic.

Ce-a mai contat că m-am dus cu burta la gură cu trenuri și ocazii la controale și la tăiat? Medicul mă întreba mai ales în toiul iernii: dar tu cu ce-ai venit de la Cluj. Păi m-a adus cutare, mă așteaptă… Mințeam. De rușine. Mereu mă lăsa să aleg weekendurile că știa că lucrez și mă vedea de câte ori era nevoie.

Prietena mea lucra și ea nu era mereu în oraș, uichend-urile la țară.

Plicuri, plicuri voluminoase de la Parchet în semestrul trei și iarăși Riverwoman: Doamne nu mai pot. M-a șicanat exagerat! Nici să mă apăr nu pot darmite să atac, s-arăt cât m-a amenințat, cu martori…
Prietenul meu avea un prieten. Pe care-l angajase odată Hani. Și brusc am închis ochii și mi-am închis inima în fața plicurilor voluminoase că oricum nu mai puteam. Totuși am întrebat:
Da de ce faci asta?
– Pentru că nu mi se pare corect ce se întâmplă și pentru că te cred. X a vorbit foarte frumos despre tine. X e un om bun.

Trimestrul trei. Mama – are nevoie de biopsii.

Mor, leșin și i spun prietenei mele că mor cu adevărat dacă-i cancer și că unde să merg eu acum cu ea la biopsii?
Îi cer niște bani împrumut lu Hani.
Nu te supăra dar nu poți să-ți dau. Tu ai ales…
Vin acasă, aceeași casă goală unde mai nou intra burta și apoi eu.
Îngenunchez și-i plâng Lui ca unui prieten: nu mă lăsa că eu nu pot să fac minuni dar Cred că tu le faci.

Butonez telefonul și-l sun pe medicul meu de la Dej: știi, mama are… izbucnit în plâns, muci, hiperventilație. Medicul îmi spune să respir adânc și să nu-mi fac griji degeaba: face el intervenția, să vină când vrea. Cu anestezie? (ce întrebare stupidă, îmi venea să-i pup mâinile) Cu anestezie.
Și-a fost un polip.

Astăzi nu mai am nicio datorie materială decât creditul care-l plătesc lunar. Astăzi mai puteam să las în draft materialul încă un an dar am vrut să le răspund celor care întreabă: da Aia de ce-i supărată pe tine. Păi uite că nu e. Nu crede în proverbul ăla cu nu uită dar iartă, etc.

Aia s-a îndepărtat de tine pentru că ai desconsiderat-o și n-ai ajutat-o când avea nevoie de tine. Aia ție ți-ar fi dat și ultimul ban din buzunar și ți-ar fi împrumutat bunătatea prietenilor ei când vei fi căzut la încercări aproape imposibil de dus.
Aia ține în brațe un copil gândindu-se că măcar jumătate din frunusețea lui o datorează celor cinci prieteni și mamei-bunici. Aia nu mai vrea taclale aiurea dacă nu-i bună decât bogată. Dacă orgoliul, mândria și confortul tău au asemenea valori, aia te înțelege și te roagă doar să-ți vezi de viața ta că o încarci negativ.

Nu am scris asta ca să mă plâng.

A fost tare tare greu și acum am intrat pe un făgaș bun și normal. De asta, iertați-mă că pe mine nu mă interesează câte kilograme de aur are mitropolitul la gât. Eu țin minte doar nopțile lungi cu lacrimi, cele câteva zile în care n-am avut bani de pâine, rugăciunile și deplina lor întrupare. Viața comodă și lină o cunosc și mai mult decât atât: am văzut Lumea, așa, o parte. Și nu-mi amintesc să-mi fi cerut un singur om ceva și având eu acel lucru să nu i-l dau. Am multe muuuulte lacune în caracter dar n-am venit pe Pământul ăsta ca să mă lăfăi singură sau cu iubitul și să mă doară-n spate de apropiații mei.

În încheiere: să știți că povestea cu cerutul și datul, atâta este, un basm. Tu știi foarte bine când ii e greu ăluia de lângă tine și tu singur alegi să dai sau să sprijini sau să spui ceva frumos, să îmbărbătezi.
Tu alegi să spui: păi și-a făcut-o cu mâna ei, să se descurce.
Păi nu mi-a zis nimic, c-are nevoie de ceva… Ia du-te la ușa omului care ți-a fost drag odată și care suferă și întreabă-l: vrei 50 de lei împrumut? O ciorbă, c-am făcut ieri? Ia uite, am venit doar să te văd…

Dar când trece Clipa nu te mai duce. Că toate trec. I-o fi trecut și lui greul. Și probabil nu te mai vrea înapoi. Pentru că are un copil și toată energia pozitivă merge acolo, tot ce-a simțit vreodată ca fiind furie, nervi, ranchiună, neajutorare, toate s-au stins.

A… țineți minte c-am postat pe facebook o poză cu un om care doarme în parc? E un bolnav alcoolic săracu, își face viața pe aici prin parc. Alaltăieri la 21, 15 l-am ridicat de sub autobusul 48. Era atât de beat încât căzuse după ce-au urcat toți. Am coborât și l-am tras disperată. M-a văzut șoferul în retrovizoare, a oprit și a fugit să m-ajute. Pe laterale vedea dar jos nu…

Acum c-am zis, mi-am luat răsplata din păcate că eu cred că faptele bune le faci mai în taină, așa… Da uite că nimic nu-i întâmplător, era să fiu strivită și eu în acești ani și pentru c-am crezut, mai multe mâini m-au tras afară în timp ce alții au acoperit oglinda retrovizoare ca să nu vadă.

N-am gândit deloc că fiind beat, omul acela și-a făcut-o cu mâna lui.

9 thoughts on “Da “aia” de ce e supărată pe tine?

  • August 13, 2017 at 11:56 pm
    Permalink

    De fiecare data citesc pe nerăsuflate ce scrii! Îmi pare rău ca a trebuit sa treci prin foc, poate a fost numai sa îți fie bine acum. 🤗
    P.S Curaj!

    Reply
  • August 14, 2017 at 6:13 am
    Permalink

    draga mea, ne cunoastem doar aici , pe net, dar pentru cine poate vedea dincolo de cuvinte e foarte clar ca esti un om deosebit, un om bun. ti-am spus candva intr-un comentariu ca am trecut prin iad si ii cunoc bine gustul. doar licarul de credinta care imi ramasese in suflet si prietenii dragi m-au adus inapoi. mi-am pierdut insa optimismul, increderea in oameni (cu exceptia prietenilor apropiati) si nu mai cred de mult ca iubirea adevarata exista. si nu e bine dar am reusit sa merg mai departe. atata am putut- atata am facut. tu ai un copil si sunt sigura ca el iti da putere si te motiveaza. Dumnezeu ne ajuta intotdeauna cand luptam pentru ceilalti, dar mai ales pentru copii. te admir ca ai decis sa ai acest copil cu toate greutatile pe care ti le-ai asumat. daca vreodata , oricand, te-as putea ajuta in vreo imprejurare as face-o cu drag. uite de exemplu fac torturi bune si frumoase ( zic eu ) pentru prietenii mei , din pura pasiune . mi-ar face mare placere si bucurie sa va fac unul cand veti implini un anisor. sunt in tara, in cluj- si uneori in gherla la prieteni- si daca te pot ajuta cu ceva , cu orice , chiar si ascultand necazurile tale , sau cu lucruri simple de zi cu zi, o fac cu drag. vezi tu, eu nu am nici un fel de familie si uneori imi lipseste sa port de grija cuiva, te face si asta sa te simti util , nu? mai imprumut copilasii prietenilor pentru un film sau un mall 🙂 , mai fac un tort sau decoratiuni pentru unul cu gandul la bucuria destinatarului 🙂 .
    si inchei : orice ar fi mergi inainte -va fi bine 🙂

    Reply
  • August 14, 2017 at 10:08 am
    Permalink

    Suturi in dos iei, ca nu stii sa folosesti un messenger sau o adresa de email. Sa tii minte in viitor, desi sper sa nu mai fie vreodata nevoie, exista oameni si in alte orase, la care poti ajunge cu un singur mesaj. Ma bucur ca ai avut parte de sprijin minunat, sa stii ca existam si noi, astia de departe, in caz de ceva 🙂

    Reply
  • August 14, 2017 at 1:49 pm
    Permalink

    In tembelinea mea am plans pentru toate,acum!

    Reply
  • August 14, 2017 at 3:05 pm
    Permalink

    Doamne femeie! Esti fenomenala, nu stiu cum ai putut sa treci prin atatea ( cred ca aici e doar o mica parte). Ma bucur sa vad ca ai avut parte de ajutor si sper sa ai in continuare oameni minunati langa tine. Meriti!

    Reply
  • August 14, 2017 at 4:49 pm
    Permalink

    Ma gandeam ca nu ti-a fost usor. Doamne ajuta pe viitor! Desi poate nu vrei, dar eu iti doresc sa iti trimita Domnul un partener care sa te merite si sa traiesti cea mai frumoasa poveste de dragoste. Macar in mintea mea, te vad casatorita si crescand multi alti copii frumosi ca tine.
    Hani draga, credeam ca un stalp/pilon al vostru va indeamna sa ajutati din inima si fara sa asteptati nimic la schimb oamenii sarmani/in situatii grele (cum era Hapi), dar e evident se aplica doar pentru credinciosi.
    Hapi, iti imaginezi cate femei au fost ca tine in situatia asta ingrata de-a lungul miilor de ani, de cand acesti arabi exploateaza femeile fara sa le dea drepturi. Mucles, sa nu va aud ca nu le exploatati, sau sa ziceti ca si altii o fac, ca asa cum o faceti voi nu o face nimeni!

    Reply
  • August 22, 2017 at 10:40 am
    Permalink

    Faptul ca ai prieteni atat de buni spune ceva si despre tine. Esti cu siguranta deosebita si ai un stil cu totul aparte de a scrie. Mai greu de descifrat pe alocuri, ceea ce e bine ca iti pune neuronu la lucru, si cu un umor senzational. Scrie o autobiografie ca prea ai avut o viata cu de toate. Sunt sigura ca ar fi bestseller 🙂
    On topic… Ma bucur ca ai scris despre ce greu ti-a fost fiindca ne ajuti cumva si pe noi cititorii sa ne dam seama ca trebuie sa fim mai atenti la nevoile si necazurile celor apropiati, ca azi putem fi “pe val” dar maine sa nu mai fim, ca unora le este mult mai greu decat ne este noua cand ne vaitam exagerat si, mai ales, ca nu trebuie sa ne pierdem credinta in Dumnezeu.
    Multumesc si va doresc multa sanatate si fericire si tie si lui Capsunel si mamei tale!

    Reply
  • September 4, 2017 at 4:59 pm
    Permalink

    Wow. Am citit pe nerasuflate.
    Ai scris cerebral si rece, eu as fi fost plina de furie si spume.
    Cred ca ai tolerat prea multe dintr-o parte. Si cel de Sus ti le-a returnat din alta parte.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *