Cum să rămâi întreagă la cap în primele luni după naștere

salopetă bebeÎn primul rând vă trebuie rețetă de la psihiatrie
– asta care stă la mine pe birou nu se potrivește oricui. Pentru că vă spun sincer că am întâlnit deja destule mămici care mi s-au părut hu-hu (sau eram eu așa, ele fiind stabile) și mi-am amintit despre toate dezbaterile și certurile despre cum trebuie (ne)crescut un copil.
Deși citind introducerea 89% ar fi tentați să zică mvai, uite, femei de-astea fac copii, generația de mâine tralala, asigur sti(g)matul cititor că-s mai ipenă și mai dedicată decât una care fierbe bobu de orez la calitatea optimă și știe 14 rețete cu brocoli pentru bebele ei. Pentru că-l iubesc necondiționat și niciodată nu m-a sfârșit încît să zic: Doamne, de ce mi-a trebuit copil!

Dar mă sabotează.
Într-o zi, mămica vedetă parcului, blondă cârlioțată cu 3 pui după ea și unu-n marsupiu, se oprește mândră și fresh lângă banca mea. C-am uitat să vă spun că pe căldurile astea te poți părui în parc pentru așa ceva.
Eram și eu aranjată așa, lalimită, cu firele de păr rupte (de către bebeluș) sculate-n sus, cu anticearcănul pe la buze, cu transpirația pe sub nas, bine că am silicoane zic în gandu meu și scot peptu nainte.
– Vai ce grăsuț e! Miaună blondie
(grăsut e curu lu bărbat-tu)
Da, e și lung.
– Îl alăptați la sân? Eu i-am alăptat exclusiv, încă pe asta mică... și vorbea ea acolo și eu mă gândeam că am uitat să plătesc RDSul.
– Da, la sân îl țin când îi dau laptele. Îmi așez cuvioasă flocii zurlii și mă rog să nu urmeze întrebarea cu da de ce.

Pentru că mai mult decât știe medicul, popa și mama nu e treaba nimănu…
Să vezi, eu am diversificat-o pe Irina, continuă ea și-am băgat de seamă că de fapt ea nici nu asculta ce răspund  și nici nu vedea care-mi sunt reacțiile. În timp ce băiețelul de vreo 4 ani sugea scoarța unui copac, aia mai mică se scărpina în fund lângă căruțu meu și bebele din marsupiu atârna cum îmi puneam eu rochiile pe umeraș când mai ajungeam acasă beată. Da, după ce mi-am pierdut bunica am tras la măsea vreo 14 weekenduri.
– Și a trebuit s-o pleznesc că pur și simplu nu mânca, înțelegi? Și tot așa, până la urmă am mai intrat și noi în grafic.

Nu mi-a venit să cred ce auzeam. Aia mică abia-și formase reflexu mână-ochi-fund-ureche camașaceva și blondie mă întreba pe mine dacă înțeleg plezneala. N-am zis nimic că nu fac educație civică-n parc dar mi-a fost milă de ea și de copii și am uitat de cât de rău arătam eu și cât de obosită eram.
Apoi mi-a zis că ei merg mâine la mare și tacataca.
Dar tot io par nebuna parcului. Ăsta micu nu vrea în marsupiu și pace. Nu vrea nici în căruț. 15 minute maxim într-un sistem, apoi mutat în altu și așa plimb eu copilu care salivează vesel între țâțe și rucsacu în scoicuța atașată la căruț.
Știu exact la care bancă oprim să fac schimbu și mai știu că zilnic fac același lucru și nu plânge, el urlă de se-ntorc stânga-mprejur părinții cu bebe mic adormit când apar eu.

Bine, când eram în maternitate intona săracu numa eh-eh-eeeehhh ca broasca hazlie de-adormeam cu el sub braț, doar de-aia l-am luat de-acolo. Așa că să considerați prima lună ca fiind de miere și apoi să mergeți după trimitere. Partea bună că la noi nu-i coadă la psihiatrie, lumea e normală și merge la mare și mai face copii pe care-i pocnește. Că-nainte nu știau părinții, că nu puteau, că lucrau, că îi îngrădea comunismul că treacă meargă dar azi ce scuze mai ai să aplici pedepse corporale?
Și ziceam că pentru eh-ehhh l-am luat din maternitate, deja topită cașcaval de dragu lui. Prima dată când am crezut că m-am așezat pe el -stăteam de fapt lângă scoicuță și Căpșunel se uita la mine de-acolo -citeam factura de la apă.
Am chemat preotu la sfeștanie, am distribuit pliante la vecini, am cântat 3 zile zumbabazumbaba eram calmă ca urzica lipită-n talpă. Îl iubeam continuu și nelimitat ca la Orange însă tot n-am reușit să reduc sonoru.

Azi de exemplu, pe când altele citeau cum se cântărește conopida pentru diversificare, eu era să trec la cele veșnice că s-a înecat rău rău după o regurgitare. Am intrat pe pilot automat, l-am întors și l-am manevrat de parcă turnam videoclipul cu primul ajutor pe youtube.
Nu-s eu așa mamă denaturată și nepricepută cum cred alții 😉 dar mă mai prefac. C-am citit zilele astea despre smerenie și mi-am zis că nu mi-ar strica să adun câte-un grăunte.

Ah, cum fu cu trimiterea. Păi mi-am dat seama că-mi trebuie când am intrat la medicul de familie și-am cerut un concediu prenatal. Bebe urla-n marsupiu și mai trăsesem și căruțu după mine pân la cabinet.
Și una la psihiatru vă rog. Cred c-o iau razna.
– Nu sunteți singura, zice asistenta uitându-se criminal la doctorița mea.
– Vai dar să știți că marea majoritate a mamelor care-s la mine au probleme și nu recunosc.
În sfârșit, s-a creat un dialog după care n-am știut care-i mai dusă cu pluta pe-acolo dar fiecare ne-am psihanalizat  3 minute și-am ieșit cu-n teanc de hârtii muruite-n salivă.

Evident că n-am început niciun tratament că e prea cald, că sunt prea moleșită, că mă tem, că leșin, că mor, dar îl fac numai c-aștept să fiu în bani să-l combin cu psihoterapia.

O să mă grăbesc că mi-a copt-o și zilele trecute. Mergeam tot așa cu căruțu-n dreapta și cu el atârnat pe stern. Vecinu de la scara 7 își pregătea motocicleta:
– Sărumâna cum îl cheamă, vai ce bine arătați…
Prrrrooooocrrrrr. M-am simțit ca-n Jumanji când au dat ăia cinci. Bine că te-ai beșinat chiar acu, mă gândesc și mă uit cu dragoste la ăsta mic și fără de păcat la ăla mai mare.

Trebuie să fii foarte pregătită să-ți fie greu și să afli că nu știi nimic oricât ai fi citit, să înveți să te pliezi pe copilul tău care nu-i o plastelină mică pe care-o transformi tu cum dorești și-i faci planu pe 39 de ani ca la ING. E un suflet autonom care ți s-a dat ție și trebuie să fii pregătită să-l iubești chiar dacă nu-ți vor conveni multe la el. Și să-ți asumi că degeaba l-ai învățat să iubească animalul dacă-și va urî semenii buni sau răi. Și mai trebuie să crezi că-s apă de ploaie poveștile despre frumusețea exclusivistă a creșterii unui bebeluș.

Mai rețin ziua în care m-am aproape certat cu mama

și m-a pus necuratu să-i zic că m-aș descurca și fără ea. Ca de multe ori, bebele-mi atârna de gât și când m-a auzit s-a căcat până dincolo de pamperșii lui și tricoul meu parcă intenționat. Necăjiți și plini de rahat ne uitam amândoi cum se preface mama că pleacă. Nu mai găseam nicio cârpă deși am cumpărat cincizeci, nu știam unde-i ligheanul, simțeam că m-apucă și pe mine aceeași problemă, ia să vezi atunci cum înveți să spui: te frumos iartă-mă mamă, adevăru-i că aș muri fără tine!
Ah, dă-le și unfriend tuturor celor care sunt în vacanțe și de acolo postează poze cum făceai și tu acu 3 ani. Dă-le block ălora care par că trăiesc lângă bărbatul ideal și dezactivează-ți momentan contul că e destul că falsifici eventuale orgasme la domiciliul soțului, de ce să le mai induci în eroare pe tinerele mămici despre fericirea pe care-o impune barza?

Ai născut recent? Felicitări, e ca și cum ai participa la emisiunea Supraviețuitorul înarmată doar cu colanți și cu niște mostre de la Sephora.

(Ce mă ține în picioare de fapt când feedbackul de la cel mic e minim? O dragoste infinită cu care m-a dăruit viața de când mă știu și o doză de spiritualitate rațională, puternic îmbinată cu credința. Și ajutorul mamei.)

Și nopțile-n care dormim frunte-n frunte mi-s sfinte. Bebe e cuminte noaptea <3

6 thoughts on “Cum să rămâi întreagă la cap în primele luni după naștere

  • August 5, 2017 at 11:42 pm
    Permalink

    O, doamne! Nici nu știu dacă să râd sau să plâng de mila ta, draga mea! Deja cu tot ce ai scris aici… se derula un film în reluare în fața mea 🙂 🙂 Ti pup, wăi!

    Reply
  • August 8, 2017 at 7:22 pm
    Permalink

    Nu te-am mai citit de mult. Esti mai buna ca inainte!

    Reply
  • September 4, 2017 at 5:05 pm
    Permalink

    ah aventurile din parc le-am uitat! . Si eu aveam niste vecine machiate si ondulate la iesitul in parc, si o data pufnesc de frustrare pe tema asta in fata sotului zicandu-i ca “cand, doamna aia mai are timp de astea?” si el imi zice: “cand citesti tu pe yoshikawa” si eu zic “dar eu citesc cand alaptez ca dureaza o ora si 15 pagini pana termina de mancat si intre timp Oda Nobunaga a omorat vreo 10”

    Reply
    • September 24, 2017 at 10:40 pm
      Permalink

      Ha ha :)) Să știi că mă mai apucă aranjatul. Acum am un plus că dimineața mă bibilesc pentru birou și când vin gata feștită, al meu e, deci timpul de dimineață-l utilizez

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *