Cum mi-am ars copilul la mânuță, cum m-am ales c-o vânătaie la ochi și totuși, ce frumoasă-i viața când mă așez seara lângă el

Da, mi-am ars copilul la mânuță. Era prins de cracii mei, era lângă sobă-ler-cuptioru cocător și făcui o plăcintă. Care-a zburat cu tot cu aragaz 3 ore mai târziu după ce un juma de xanax și-a făcut efectul. La mine că cică el n-are voie. Buuun. Mă simt vinovată pentru clipa de reacție. Sau ireacție. Era un cuptor cu o singura sticla (nu țineti așa ceva-n casa cu copil mic!!) și-n secunda în care l-a atins i s-a strâns pielea de pe mânuță ca o folie subțire, am înnebunit când am văzut. Mi s-a blocat creierul. Și la Cluj aveam aragaz dar nu așa. Și a mai pus mâna pe el când coceam mâncare dar nu îl lăsam. Nici acum nu era nesupravegheat, nici nu am gândit ca-si pune fix acolo mâna sau că tentativa aia de sticlă se încinge ca iadu.

Ce fac în caz de arsură la bebeluș????

Întrebarea asta rula-n minte și nu aveam nicio cunoștință,nu-mi mai aminteam nimic, da nimic! Plângeam cu sughituri, el urla-n marsupiu, mama era să facă epilepsie. Ca la nebuni. M-am adunat repede. Mana sub apa rece. Plâns intr-una.

Un cadru sanitar îmi spune sa razalesc (a razui) un cartof. O să-l razuiesc când îmi scot și morcovu din cur m-am gândit. Am sunat la alopedi și apoi pe doctorița mea de familie. Cred ca ea m-a pus pe restart. Cauta un sprai pt arsuri  la farmacie, acum repede.

Pana am venit eu cu spraiu era flictena din pumn cât un ou de dinozaur (am văzut Jurassic Parc) și flictenele mici de pe degete… groaznic!

Apreciez și înteleg ca sfaturile naturistilor se bazează pe experiențe personale (pare rău de fapt) dar eu nu îmi asum sa pun orice fel de cartof, ulei și scoarță de peruș pe mâna arsă a unui bebelus pentru ca toate sunt SEPTICE chiar dacă din ele se fac medicamente. Care sunt ASEPTICE. Adică îți poți infecta copilul cu bunavointa. NU îi calmezi durerea unui copil de un an care merge încă de-a bușilea, ce cartofi și patlagele să-i pui, pentru Dumnezeu? Sau pansament simplu, știi cum îl scoți pe urma? O astfel de arsura nu e musai să doară și cred ca dacă avem la dispoziție mijloace și materiale și cunoștințe un copil nu trebuie să sufere zile întregi.
Explică-i unui bebe ars să stea cu mana în apa, în cartof, să nu se plimbe de-a busilea și sa nu prinda obiecte. Sau bandajeaza-l peste vreo minune cu bacterii. Oricum el își trage bandajul cu dinții, încearcă sa scape de el.

I-am ținut mâna sub apa rece la fiecare 15 min câte puțin.
Am dat cu Cicatridin care-a avut un preț pentru care lucrez juma de luna… Oricum, era târziu pt spray.

Plansul și agitatia au încetat când am ajuns la medicul specialist în plastie, arsuri.

Am intra la artis 3 nepieptanata, cu-n bebe plin de biscuiți molfăiți lipiți de el, de rană, de coate, c-am făcut orice-n masină să nu mai plângă. Iar al meu are un crush pentru mâncare, ar mânca și-o broasca vie.

Ochiul meu vânăt a atras imediat atenția, erau și doua domnițe frumoase acolo, cred că se vor măria târziu. Copil murdar speriat și ars, mama pădurii cu ochiul vânăt, da unde-i tatăl? Poate la pușcărie?

Teo m-a pălit odată-n nas de mi-a dat sângele. Mi s-a mi lungit nasu de-atunci de parcă nu eram destul de ascuțită.

Cu câteva zile-n urmă aproape ca mi-a spart arcada cu capul când ne-am jucat de-a crocodilu. Hematomul a coborit evient la ochi.

Așa ne-a luat în primire dr Ivan Ovidiu, ia uite ce voinic, și eu am avut arsură aici, hai sa vezi.
Brusc bebe devine atent și-și trage mucii. Mi-aranjez și eu părul. Nu cred că eram în cămașă de noapte da n-ar fi fost o problemă, nu toate doamnele care apelează la intervenții majore-s cu toate ceștile-n dulap. În sfârșit, fiu-meu era captivat de sala de tratament, strălucea tot, nici un sentiment ca ești la bau-bau.

Hai, zice dr Ivan către copil, ajută-mă și tu un pic cu asta. Și-i dă în manuță un pansament, ceva folie pentru arsuri care s-a aplicat frumos ca o piele pe flictena aia mare. Întâi a îndepărtat biscuiții. Nici miau n-a zis copilul, așa de frumos l-a pansat și i-a vorbit. Îmi venea să fornăi ca o pisică și să mă frec de pantalonii lui. Cine înțelege intenții erotice aici e pe-o cale falsă, faptul că parcă-i luase durerea cu mâna m-a extaziat pur și simplu. În veci nu am știut că o mamă poate simți așa ceva, atâta frica și durere și teroare de la o bășică. Îmi venea să le îmbrățisez și pe fetele de la recepție.

Întreb cât sa plătesc, îl implor sa plătesc ceva ca era timpul și materialele lui și afara așteptau cazuri scumpe.

Ce culoare reușită ai la ochi, hi hi zice dl doctor. Nu îmi dați nimic, cum să-mi dați bani pentru atât?

Oh, i love u zic în gând și-o ușchesc cu copilul fericit afară. Mai rămăsese una în sala de așteptare, restul ori s-au ascuns ori au apucat să între în celălalt cabinet.

Noh, mai greu a fost zilele astea după ce am dat jos bandajul acela. Toate bune și frumoase, îl duc cu căruțu-n parc ca să se mai aeriseasca și mâna (mai dădeam cu Avene apa termala și i-am dat și nurofen ca devenise agitat și marait) și-și trage pielea de pe flictena, ce mai ramasese-n palma cu lichidu aproape resorbit! Era sa mor. Iar urlat, amândoi. Noroc ca eram cu o prietena, era și ea cu copilul și așa a început periplul nostru pe la farmaciile (inchise duminica după 17) din Gherla și apoi la urgențe Pediatrie și apoi la Chirurgie la spital unde nu voiam în ruptul capului sa merg cu el.

Am dat peste un medic sufletist Dr Tincu. D-na Turdeanu sunase înainte și ne-au rezolvat cu ce aveau. Feșe sterile și niște rivanol. Dar nu e destul. Însa am văzut ca s-au purtat cu blandețe și chiar cred că putem încerca sa le procuram niște materiale basic pentru copii: antitetanosul, benzi fasii elastice pt pansate, atele mici niște spraiuri pentru arsuri și Atrauman foite cu un fel de preparat din argint, special pentru arsuri. Ca sa nu-i mai doară pe copii.

Ca sa nu se infecteze.
Ca sa nu fie nevoie sa meargă la Cluj sau Dej.
Ca să fie ingrijiti la fel. Ca sa nu plângă de durere striganda ma-ma. Ca sa nu mai simtă nicio mama că moare cu el în brațe, neputincioasă.

O să inițiez în curând o campanie și o să va cer ajutorul. Cine dorește o să dea și un leu și știu ca se vor aduna. Voi pune poze și cu materialele și cu chitanțele.

Cei dispusi să discutam despre faptul ca altcineva trebuia să facă aia și cealaltă și ca de ce să dea ei, n-or să dea oricum, nu pentru voi este campania. Eu am zis că dau 400 ron, atât am pus deoparte pt o canapea colțar în camera noastră, nu e o urgență. Pe mine nu ma mai interesează ce NU s-a făcut în oraș. La spital. Ce nu s-a dat, ce nu s-a cerut. Văd, sunt aici. Oamenii sunt extraordinar de plafonați, foarte puțină deschidere și empatie a mai rămas, parcă-s într-o poveste care pare statică dar nu e dacă îi înțelegi pulsul slab. Eu și unii din cei care m-au citit de mulți ani pe blog putem strange banii, nu e o suma mare, poate o mie de euro cum a zis Luiza poate 3000, vedem după ce vorbesc cu personalul calificat. Și-o să mai găsesc niște sponsori prin oraș poate și eventual o farmacie dispusa să mă ajute sa obținem materiale la preț de producător.

Cam asta. Părțile bune? Încă se vede că am fund la 55 de kile. Trebuie să mă machiez pe o singura pleoapa când doresc să par frumoasă. Avem aragaz nou. Îl văd iar pe Dr Ivan Ovidiu și de data asta iar e gratis!