Cum am fost să-mi cumpăr covor

covor si picioare30 de grade la umbră, mi curgea apa de sub sutien când am ieșit cu bușteanu sub braț din magazin. Lumea, dornică s-ajute, s-a dat la o parte ca popicele. Eram eu și covoru pe tot trotuaru. Cred că dacă-l întindeam acolo acopeream jumade centru și de gropi, așa de mare-i orașu.

În sfârșit, pe lângă farmacia din colț am reușit să mă echilibrez cumva cu fedeleșu de doi metri jumate. Da am introdus-o pe-o tanti cu forța la Dona, cred că și-a scos mai repede medicamentele de inima. Al dracu covor, avea tremurici pe spate și se rotea singur, fâșăind sinistru-n folia de plastic. Tanti săraca era cu dosu la mine și-și căuta ceva-n geantă la ușa apotecii. Când am trecut eu, dreaptă ca un stâlp, cu țâțele-n față și cu șaorma mișcătoare împachetată, a făcut brusc un pas lateral. Tot cu covoru i-am redat echilibru că dacă nu, acu umblam hai hui pe la neurologie să vedem dacă-i covoru sau căldura cea care-a cauzat un uăh trăzni-te-ar autentic.

Mă scuzaț, zic, și mă duc vitează spre următoarea victimă.

Pe la bloc deja eram ca sub cruce, numai nasu și ciucurii covorului se mai vedeau. Urcă trei etaje. Urc, dar la nenea surd de la unu i-am implantat covoru-n ușă ca o drugă, zici că eram la sărituri, la europene, nu mai știam nici eu cum să-l aburc peste balustradă.

Apropo, balustrada la noi e solidă, am auzit că p-aci împrejur uni-și aruncau nevestele, amanții și casetele cu bere și tot rezistă.

Ce vreau să vă spun e că m-am reabilitat oarecum în orașul în care toată lumea „are ceva”. Un copil din flori, doi amanți în loc de trei, patru ibovnice de nu-i vine uneia rându-ntr-o lună e scandal la poliție, copacii din parc cad pe ăi păcătoși iar pe trunchiurile goale și murdare sunt desenate animale suple. Pentru prima dată a oprit ditamai camionu-vagoneț de la cargus să mă lase să trec, cu presupusul cadavru, pe trecerea de pietoni.

Copiii s-au dat la o parte cu înghețate cu tot, mici bălegare de lapte condensat și coloranți trântite pe caldarâm. Părinții și-au făcut cruce – de la magazin și până acasă era probabil câte-o biserică, fiecare-n ritul ei. Ochi beliți au răsărit de după perdele veștede organza și fețe nemaivăzute s-au bucălat la geamuri.

Când m-a văzut bebe cu dinamita-n ușă s-a kkt pe el de fericire dă-i drept că nici eu nu mai aveam mult. Am trântit covoru de-a sărit parchetu vălurele-vălurele (e calitate – sandviș laminat cu mozarela)și m-am aruncat sub duș. Cu copil cu tot, evident. Apoi ne-am jucat aproape goi pe covorul pufos, am rupt toate pozele cu oamenii care o enervează pe mami, am dat unlike la toate concediile, nunțile și minciunile ălor care fug cu fericirea pe scări, vorba lui Cami. Voi nu știți care Cami dar mie mi-e drag de ea cum le zice câteodată. Deocamdată

Stați cu mine, am dat comandă la termopane noi.

În naivitatea mea mă consider o familie adevărată într-o bună de heliu, vreau să izolez două camere. Motivele: din păcate blocul în care locuiesc are efect de orgă. Zgomotul se transmite amplificat din alte apartamente iar acum, la sfârșit de mai e îngrozitor de cald. Bebe umblă bezmetic de căldură înainte de somn, eu abia mai stau dreaptă la sfârșitul unei astfel de zile caniculare și epuizante. Din fericire am găsit niște oameni de bine care mă ajută (sper să reușim) iar ideea că îmi asum lucrarea și efectele și chiar și riscul (de a nu reduce prea mult fonic -dar măcar rezultatul termic va fi mai bun) e de-a dreptul reconfortantă. Din păcate am constat că nu mulți oameni tineri din oraș sunt dornici să lucreze ceva sau să demareze, să ajute, să gândească și să acționeze, că 30 roni nu-i un bacșiș bun ca să poziționezi o saltea și că e mai bine aici să faci Nimic decât să cari o pungă sau să oferi o mână și-o vorbă bună.

Well, cine mai cumpără în ziua de azi covoare? Că-i plin de preșuri ușor de dus, de-aia zic.

One thought on “Cum am fost să-mi cumpăr covor

  • June 1, 2018 at 8:02 am
    Permalink

    Ai dreptate, lumea se cam orienteaza spre carpetele de-alea de poti sa le speli si in cada! Sau presuri direct, cum avea bunica, facute din resturi, cica se poarta iar. Dar te inteleg si cu covorul, nimic nu egaleaza un covor adevarat! Sa-ti fie de bine…pe covor!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *