Cred c-am fost executată politic si că viața mea va sta sub ștampila lor de acum

Aceasta poza luata de pe net, era pusă intr-un text de-al meu în care scriam ce simt si cred. Prin hotarire judecatoreasca am fost obligata sa elimin TOT, nu anumite cuvinte. Nu am adresat nici un fel de injurii.

Oare o greseala, esti Tu ca om, te definește? Sterge toate lucrurile bune, le anulează? Da, e posibil în viața unora. De asta nu o mai găsesc pe Hapi.

Odată m-a întrebat un amic de ce oamenii simt nevoia sa vada tragediile altora de parcă se hrănesc cu ele. Persoana chiar avea o viață relativ linistita, organizată, posibil chiar amuzantă pe-alocuri si, cel mai mare plus, nu barfea. Aproape deloc nu râdea de alții sau de situația vreunui alt om, poate doar pomenind în treacăt vreo glumă.

I-am spus că oamenilor le e prea greu să se uite la sablonul de suferințe pe care-i supune Viața, cam pe toti, pe rând si atunci preferă să extrapoleze necazul altuia. Că uită de vraiștea din lumea lor.

Mă aștepta un weekend prelungit în care mă joc, mă plimb, poate scriu, îmi fac mici planuri pe saptamana viitoare. Când a apărut plicul din poștă, din dosarul civil. Stiam deja ce e, doamna care m-a dat in judecata – si am fost condamnata la inchisoare cu suspendare pentru ultraj judiciar, a deschis simultan doua procese. Cel de pe penal si cel de pe civil.

Ce mi s-a întamplat de fapt in urma cu aproape 4 ani, ce-mi va fi schimbat viata pentru totdeauna, cu ce trebuie sa traiesc pe constiință?

Întrebare mi-au pus-o câtiva necunoscuti care m-au ajutat. Si acum am discutia in what s app, cu una dintre fetele careia i-am promis ca-i explic. Dar eu nu am voie sa povestesc! Mi s-au încalcat cateva drepturi constitutionale în civil si sunt jurnalista. Nu ca profesie, nu cred c-aș mai face față în presa din Ro, desi daca-mi pui 2 dosare-n față, google la dispozitie si 6 întrebări la care să aflu răspunsuri si conexiuni, un termen,  e foarte probabil că rezolv cu demnitate tema.  Ca pregatire, am terminat FSPAC la UBB Cluj, a fost greu, am lucrat simultan, mi-am inghetat un an, nu am putut plati, pe scurt, nu am avut niciodata un om care să-mi sufle-n corabii si sunt-eram si mândră, nu as fi acceptat ceva binevoitor. Dar am facut-o, cu admitere, licentă, apoi am plecat din țară.

Cred că aia a fost cea mai bună si cea mai grea – în sensul că avea să-mi contureze cu dalta viitorul – perioada din viata mea. Perioada relației cu Hani.

De două zile, simt că mă înăbuș, durerea țâșnește-n mine si n-am cum s-o direcționez, așa că vreau să pun pe foaie câteva aspecte.

Am mai scris despre procesul, judecata si condamnarea mea, dar oamenii nu au prea înțeles. Nici ce am făcut, nici de ce, cui și nici că există două procese. Am scris așa de frică. Pe bucăți. În dosarul civil, nu numai ca sunt obligata sa sterg tot ce am spus vreodata despre un personaj politic  ci… să șterg TOT. Tot ce am simțit, trăit, văzut, pozat din dosare si siteurile ICCJ, portaluri de instanță, legi europene, TOT. Si să-mi cer scuze. Si să plătesc, în solidar 10 000 euro pentru că am scris. Să îmi cer scuze că am făcut-o – într-un cotidian central. Să, să…

Bun. Cu doua zile înainte de 1 iunie, nu c-ar sti înca cel mic că-i sărbătoarea copilăriei, s-a strans în mine atata spaimă și durere – pentru efectele pe care eu le-am cauzat familiei mele si care-l vor urmări eventual pe cel mic, o viață- încat toate antrenamentele mele de inspiră, expiră, joacă-te, să nu te simtă-vadă ei așa distrusă-n suflet, s-au dus naibii. Au venit 11 facturi.

S-au stricat dinti.

S-au terminat creme de soare si altele pentru piele atopică.

A trebuit să prelungesc un domeniu, să achit sume exorbitante c-am indraznit să închid abonamentul Orange (care era gata, la final, nu mai voiam sa prelungesc dar m-au presat psihic continuu, la munca, acasa, etc). Sigur că pe langa toate astea vin alimentele achizitionate, medicamentele si lucruri inopinante, neprevăzute.

Dar nu asta e problema, acestea trec si cumva le voi achita onorabil, viitorul mi s-a întunecat brusc. Mai dau energia mea pe scris sau îmi văd de familie? Am pulsul mereu 110. Cu tensiunea normala, cu durerile mele crunte de spate despre care nu vorbesc – ca hai sa fim seriosi, nu am timp să fac teste si plimbări la Cluj si mă gândesc că dacă e să mă reteze careva, numai Dumnezeu o poate face, eu trăiesc pentru copilul meu. O fi clișeu dar în cazul meu, e epicentrul care mă face să lucrez cu drag, să fi învățat să iert, să pricep că lumea-i asa și că viata nu-i despre mine. Că Romania e o țară coruptă maxim si Constitutia Romaniei nu mi se aplică si mie.

Mama, mai esti supărată, ce să fac ca să nu te mai superi pe mine?

Scumpule, sunt un pic așa, mă doare capul dar nu m-ai supărat tu cu nimic! Oamenii mari sunt cateodată supărați și le vine să plângă, cum plangi si tu când nu vrei să dormi! Când îți trece mama, imediat? Imediat, zic, prefăcându-mă atentă la cartonașe. Gata, a trecut Imediat? Mă podidește un plâns soră cu moartea și copilul se sperie si plange si el: mama nu mă lași singur, nu pleci că ești supărată? În loc să plâng mai tare de legătura pe care-a făcut-o copilul, închid tot în mine si-i spun că gata, mi-a trecut si să-i fie clar că eu NU plec NICIODATA si că el nu rămane singur!

În ce fază sunt ca infractoare condamnată?

– 5000 euro daunele morale ( partea vatamata a ajuns secretar de stat spre finalul procesului, nu există la dosar nicio probă despre o vătămare fizică pentru că aceasta nu a avut loc, cum am spus exista caseta). Toate detaliile sunt aici, ca sa nu mă mai intorc în timp.

Da, oamenilor le e mai usor să vadă drama altora. Cu o constiință morală ca si a mea, care nu are-a face cu politica si cu banii, tortura reintoarcerii inspre o greseală de felul acesta, te distruge psihic.

Te macină zilnic Frica. Nu vezi ziua de maine. Scriind, trec prin acesti 4 ani si nicio daună morală sau cum i s-ar mai zice – nu mi-ar da înapoi siguranța copilului meu, drepturile care i-au fost încălcate. Pentru că eu am fost deja condamnată la închisoare cu suspendare, la 120 zile in folosul comunitatii, la o perpetuă agresivitate subliminala sau foarte directă din partea autoritătilor. Probațiunea este o tortură sau se executăîn așa fel încât să te diminueze si mai mult ca Om, am inteles că sistemul este asa făcut încât să te pedepsească, nu să te ajute să depășești greseala pe care-o ispăsești.

– dacă înainte de pandemie nu m-a executat silit, probabil o va face curand. Pentru că nu am reusit să-i virez bani în cont si nicidecum nu am mii de euro. Va încerca pe apartament? Da, asta ar fi o șicanare-razbunare dusa foarte departe si oare cat mai rezist? Daca se baga pe cei 2200 cum merg eu mai departe ca sustinator al familiei? Adica… sa te gandesti ca-ti ia un 30% o viata, ca pana la urma, salariul partii vatamate pe luna e poate 5000 euro, dar eu n-am putut decat sa ma apar, nu si sa arat ca si eu sunt un om si ca am fost vatamata de-a lungul acestor ani. Nu m-am gandit nicio clipă la @atac pentru că mi-am asumat ieșirea mea. Pe care fiecare om o are in viata, macar o data, exact cum s-ar vedea pe caseta din tribunalul Cluj, dar, cel mai probabil nu veti fi condamnati la inchisoare pentru asta.

– m-am gandit sa-i propun avocatei dansei, ca-n fiecare lună, suma de 150 ron, alocatia Lui, să fie virata direct in contul ei. Pentru… totdeauna. Pana voi acoperi daunele. Dar cel mai probabil nu va fi de acord, e o suma mica si de obicei, in astfel de cazuri, oamenii vor să aibă suma aceea în mână. Asa ca te execută silit pe un bun care valorează… ceva. Singurul pe care il ai si l-ai lăsa copilului tau dacă ai muri maine.

  • un individ cu un alt temperament si alta situatie de viată, s-ar fi apărat la randul lui, deschizand un proces. Chiar daca există o vină, si da, există, e a mea si va trebui s-o platesc integral, pedeapsa este mult prea aspra si-mi afectează copilul si pe mama. Integritatea psihică. Adică ok, s-a terminat si eu îmi ispasesc pedeapsa. dar. Trebuie să vezi dacă, acest copil, de cand era în burtă – si tu nu stiai asta cand s-a petrecut fapta- si pana in ziua travaliului cand a trebuit sa trimiti adeverinta ca nu mergi la tribunal pentru că naști – ca să nu te amendeze, de la sedintele de probatiune in care am explicat ca nu am cu cine să-l las, că sunt doar EU si că mama nu poate să rămână cu el atata timp – de la insinuarea directa de a-mi folosi concediul pentru munca in folosul comunitatii – si nu de a sta cu copilul, crescut doar de mine, copilul care poarta numele meu si nu a luat niciodata bani de la tată, să vezi oare i-au fost afectate niste drepturi? Primează siguranța si sănătatea pruncului, l-au afectat toate astea, puteam să mai cer cuiva consiliere sau ajutor fara bani? Un singur avocat a fost omul datorită căruia n-am clacat.

Stii cum te simti? De fiecare data cand ai o hartie în posta sau te suna primaria (si tu scrii ca primarul nu a facut aia si aia în oraș, cu poze, deci ai si pila…) sau probatiunea, (culmea uneori mi-au trimis fetele bani si eu am inlemnit vazand scrisoarea) si dupa ce vin veștile,

e ca si cum cineva te-ar fi aruncat de vie in groapă. Nu poti respira. Nu e atac de panică. Nu poti riposta. Esti catatonică, stii că n-ai cui să-i strigi că nu mai rezisti, că ai nevoie de ajutor. Apoi, aruncă pământul pe tine si nu te mai poti misca. Gura si nasul îți sunt afară, atat cât să poti trăi simțind că mori…

După 8 ore de lucru, e nevoie să te prefaci că pământul ăla nu stă pe tine, că tu ești bine si că toate nevoile familiei tale vor fi acoperita decent, în continuare. Crăpi de teamă că nu vei mai putea face asta. Teamă si rușine. Îndesi toate facturile în geantă si te gandesti că ajungi la zi. Și că nu intri-n biroul de credite din cauza ăluia de nevoie personale pe care l-ai luat cand erai cu Hani.

  • un cetatean echilibrat si care si-ar fi directionat energia înspre nevoile mai multor persoane, ar fi dat în judecata primaria local, nimic personal însă țintit: intre 2 si 3 ani, nu a avut o creșă la care să-l ducă, dar el, omul, mama, a trebuit sa lucreze. Noroc cu familia pe care am gasit-o si donatiile cu care compensez ingrijirea copilului meu in unele zile în care eu sunt la muncă. Un avocat bun, ar înțelege exact situatia în care sunt si am fost.
  • un cetatean care trecea prin ce am trecut eu ar fi dat in judecata dc news imediat.

Un stat de drept, nu ar fi amestecat niciodata dosarele – civilul si penalul, asa cum au facut-o in cazul meu. Dacă în alte spețe, ca cetatean, veti fi oprit imediat ce deviati spre alt subiect legat de alta speță, aici, partea vatamata a spus – prin avocata, absolut de fiecare data, despre civil asa incat a creat o saga de zeci de pagini pe care nu le-a citit probabil in intregime nici un judecator.

  • si eu am morala, si eu am familie si copilul meu merita ceea ce merita orice copil pentru care familia ar face orice să fie in siguranță. Dar Romania mi-a aratat ce imi dă pentru singura izbucnire din viata mea. Numai pentru că nu am incă trei diplome, un tată cu rang si nu-mi voi permite eventual să-mi trimit copilul la transilvania college? Si mai am o amenda pe troleu, am platit-o imediat. Acum am si aceste stiri de ce news si altele, fake dar ce să fac? Cineva a dat bifare – să fie acolo, altfel credeti-ma se stergeau in secunda doi.

Da, a existat o istorie de vreo 6-7 ani de zile cu aceasta parte vatamata – nu, nu m-a vazut, cunoscut in ziua aceea. Amenința cam pe oricine că îl va da în judecată. A gasit persoana perfecta, a provocat-o, am căzut. Au dispărut multe articole de pe net, care erau in defavoarea dânsei. Acu sigur, că eu le am, că am muncit ca apucata pentru Hani să-i redau, credeam eu, demnitatea, mai mult decat banii.

Dar daca esti si avocat si vorbesti foarte bine in timp ce mie mi-ai stins glasul cu o cupă de pamant aruncata peste stern, daca nimeni nu te opreste cand amesteci dosarele sau cand spui că arătam drogată, nebună si că din cauza mea a murit partea pe care-o reprezentai (da, o doamna pe care o reprezenta partea vatamata, a decedat in timpul procesului cu Mahercon. proces in care repet, nu am avut nicio calitate iar iesirea mea s-a produs cand, avocata – partea vatamata – de la bara, a aratat spre mine provocator, mi-a rostit numele, a strigat iar acolo era plin si eu eram… nu aveam nicio treaba cu procesul ăla! Chiar si martorii au indicat ca nu, nu eu eram persoana despre care, acum stiu ca intentionat – chestiona martorii doamna vatamata. Iarăsi cupa cu pamant pe pieptul si burta mea… cum să spui că a murit femeia aia din cauza mea când eu nu i-am vorbit în veci sau că ti-am contactat rudele despre care nici nu stiu că există? Fără nicio probă, în loc să se judece faptic pe casetă- ce se vede- si pe ce ni s-a intamplat ulterior mie si ei, doua femei care probabil s-au urât si atat, doar ca fiecare avea alt rang, a venit si continuă tortura psihologică.

Acum, vreau sa va scriu despre civil. Se spune ca libertatea de expresie e garantata. Nu e. Dacă superi pe cine nu trebuie, te adresezi cu să trăiti Tovarăsa sau nu mai scrii niciodata. De asta, eu nu as mai face presă în Romania.

  • esti pus la plata in solidar (??) a 10 000 euro. Daca un ziar ti-a preluat articolul, e pus si acela la plata desi, la o adica, eu l-am scris, ei l-au preluat, eu trebuia sa ma zgandaresc daca nu-mi convenea ca l-au preluat. S-a sifonat reputatia unui om care dupa ce scriu eu si dupa ce innebunesc injurând pe holurile Tribunalului, urca fulminant in functii, ajunge secretar de stat. Deci am daunat cu vreo… 10 mii euro eu, 5000 ziarul cred… moral, prejudicii, etc. Oare dacă ajungi atât de sus după ce scriu despre tine n-ar trebui să… nu știu, să-mi acorzi o primă?

Intre timp, asta este țara voastră:

https://www.libertatea.ro/stiri/cine-sunt-magistratii-care-au-decis-ca-o-fetita-de-11-ani-poate-consimti-sexual-cu-un-barbat-de-52-de-ani-2895948

Tu, ca om de rând nu existi dacă nu-ti dedici 4 ani din viata, lasand la o parte copilul, familia, răzbunării. Dar nu uita că tot tu, daca vei merge pe calea asta, hai să mă apăr, să arat ca nu e chiar așa, să văd care au fost prejudiciile mele si ce mi se intampla acum in societate mie si familiei – vei fi golit de sentimente, de energia plina de iubire pe care-o poti da copilului tau, de timpul cu el, cu mama sau cu parintii tai, cu cel drag.

https://www.libertatea.ro/subiect/pradatorii-de-copii

Si nimic în viața asta nu merită să-ți hrănești ego-ul si să nu aloci timpul si fiecare clipă liberă Iubirii. Prefer să trăiesc cu pâmantul care-mi apasă pieptul, cu pulsul constant 110, cu durerile cervicale si lombare, decat să mă gandesc vreodată la procese de orice fel. Procesele se plătesc nu numai cu timp si bani multi, cei care ati trecut prin ele stiti deja ca exista si interventii in cazurile grele, procesele si războiul se plătesc cu energia vitală. Pe care noi alegem cui si cum o dăm.

Pentru că stiu că într-o zi, cineva mă va ajuta să-mi revin si, din salariul meu mic si din puterile si din lucrul meu să-mi iubesc si să dau familiei tot ce le-am oferit si pana acum. De aceea nu mai pot scrie ca Hapi Riverwoman. Partea aceea din mine e… sub pamant. Si nu mă victimizez, că e aiurea. Imi place ce fac, imi iubesc copilul pana în inima soarelui si a pamantului si simt că asta e calea corectă. Da,uneori îi împovărez cu muțenia si tristețea mea, fac eforturi majore să le ascund. Însă, avandu-i pe ei, nu as alege sub nicio forma alt fel de viață acum. dar sigur că mi-as dori să îi pot proteja și intretine de pe o luna pe alta. Să fiu echilibrata si sa nu mai suport atata trauma psihologică. Sigur c-as fi preferat sa nu le fac rusine, cum se spunea la țară, pe vremuri

Si sigur c-as vrea ca El, să nu fie la gradi ținta bullingului gen: mama singura si penala. Condamnata a inchisoare. Ultraj judiciar. Si mi-ar mai placea sa invat sa cos hainute pentru copii, mai ales pantalonasi pentru cei inalti si slabuti, cu imaginația mea si cu o siglă unică P&ALLA. Sunt sigură că le-as vinde. Dar nu stiu să cos.

În plus m-am oferit să predau (ca munca in fol comunitatii) ore de germana copiilor mici – evident sub supraveghere, camere, ce-o fi, să le spun povesti intai despre cum trăiesc copiii în Germania, care e deosebirea intre land-uri, povestea ciocolatei Kinder si printre astea să pun bazele limbii germane. Am spus că-i pot aduce la un nivel: sa se prezinte, sa salute, sa stie cateva cuvinte. BAZA, S-au uitat la mine ca la urs si am enervat local, maxim, Impărăția. Apoi am inteles că era specificat undeva ca trebuie sa fac munca de jos, să adun gunoaie din parc, oras sau sa spal toalete-n piata. Prin bunavointa lor, doar, am ajuns la o cantină de ajutor social.

Adică, se dorea umilirea mea desi… nu munca e umilinta ci felul în care m-ai făcut să-mi pierd total stima de sine si să cred că Mâine nu mai există, că nu-s capabilă să-l ajung.

Si nu, nu mi s-a aprobat neremunerat la locul de muncă (ceea ce mi-ar fi permis să nu-mi iau concediu la un moment dat pentru a taia morcovi) desi, numai colegii mei stiu ca singurul motiv pentru care n-am coborat si într-un canal plin de rahat, a fost că s-au burzulit ei la mine, să nu mă electrocutez dracului desi era totul verificat si inchis. Si că da, noi servim toată comunitatea din jur si sunt impresionata de profesionalismul colegilor, motiv pentru care prefer munca de teren.

Imi cer scuze daca nu ati inteles, dar pentru viitor, scriu asta ca să stiu unde am fost si dacă, sau cum, am trecut peste. In civil, procesul e pentru ca am scris despre relatiile din justitie si cum s-a desfasurat procesul Mahercon, castigat pana la urma de Dr Mathbout. Am scris despre interventiile pe care eu le-am arătat – suspectat, săpat, pozat pe portaluri de instanțe, cumetrii, despre ce a patit avocata, cum (nu) a ajuns un dosar în sală, cum a venit un fax în timpul sedintei, etc mă rog, pentru asta mi-au tras-o că stiau că n-am ce face si că-s mică. La final nu pot să nu mentionez ca miza acelui proces a fost undeva la 350 de mii!!) de euro si Dr. M a castigat dupa vreo 7 ani in sfasit, intre zeci de incercări de a-l lăsa fara nimic, cam 250 mii euro. Doamna avocat- partea vatamata de mine si-n scris – a fost foarte supărată că nu am recunoscut eu profesionalismul dânsei. Din păcate am recunoscut filiera pe care s-a mers dar procesul l-a pierdut…

Probabil, judecatorii si nu numai, sunt convinsi că am primit ceva din acei bani. Ei bine, noi eram demult despărtiti, copilul altuia era născut iar… e destul să spun că cec-ul îl plătesc eu si că mi-e descoperit cardul ING? Da, i-am cerut imprumut…

Și Nu, nu mi-a dat. După 8 ani de conviețuire sigur că nu m-am gândit că mă va lăsa asa. Însă nu-(mai)l învinuiesc. Cunosc bine ce fel de greșeli n-am să mai fac, căci acum am un suflet de ridicat, un trup de ținut în brate, o guriță care mă sărută si care-mi spune mereu: iartă-mă. Care-mi spune de fapt că iertarea e un miracol care te eliberează.

În schimb am mai primit un pumn virtual in plex cand dânsul, a virat o sumă care ar arăta că-s de acord cu vina de a scrie – catre partea vatamata în civil – cand decizia nu e finală iar eu insist că mi s-au încălcat cel putin 3 articole din Constitutie. Mi-ar mai trebui aici doi avocati. calc, gătesc, dansez, le corectez intampinările, plimb căței. Numai să arate că nu se poate să opresti un om să scrie ce simte si ce-a văzut si ce-a trait. Doar pentru că nu are pile.

Statut social, om politic, avocat, sotie.

Eu nu am statut social. Nu sunt om politic, multumesc lui Dumnezeu. Nu sunt avocat, sunt scriitoare, jurnalista, acolo. Nu sunt soție, mă țin eu… Eu nu am reputatie. Dar cand aveam 1000 de unici pe zi, pe blog, oamenii aceia pe care-i făceam să râdă, să revină, oamenii ăia adunati într-o săptămână nu dădeau câti vedeați domniile voastre-n sălile de judecată. Si despre ce reputatie vorbiți? Nu la dex mă refer ci la lege. Si cum să scriu un articol dacă eu făceam o adevărată verificare jurnalistică? Cu dovezi. Greseala mea a fost că mi-am pus si părerile personale dar din ce am trăit in mod direct, din amenintarile care-mi erau lansate fără a lăsa dovezi! Euparticipam la drama Omului meu si scriam despre ea, că atat credeam că pot face si că e bine s-o fac. Iar voi pedepsiti inca doi terti din care unul nici nu vorbeste limba romana.

Iar legatura mea cu ziarul e zero si din cate stiu au publicat un articol, eu v-am spus, recunoscut si i-ati taxat pentru că așa ati dorit, mă îndoiesc că ati citit zecile de pagini. Plus c-am punctat clar printre o mie de lacrimi că singura legatura cu ziarul e că mai citesc un jurnalist de investigatii de acolo, iar articolul e scris de mine, nu l-au scris ei. În sfarsit

Oameni buni, i mean simpli – ganditi-vă de 100 de ori de ce si dacă merită să ajungeti in instanță!

oare cum l-ați privi atunci, judecatorilor, pe unul dintre colegii mei, necalificat, fără de care vi s-ar inunda casa cu… cum l-ati numi, la ce l-ati reduce? Nu mai am cuvinte si nu pot respira…

Orice suma, o ajuta pe Hapi sa ramana demna in fata Justitiei.Multumesc!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *