Compunere: mummy a mea, poze cu mine nu pui?

Mămica mea e o femeie aparent amabilă, care zâmbește adesea tuturor bărbaților care au funcții.

Sau disfuncții erectile, nu știu exact, ce-am mai auzit și eu prin casă…

Ah, stați, asta e „dușmanca” ei, o femeie normală, bogată și sexagerat de frumoasă, care are un bebe mult mai mare decât mine. Și Ego-ul îi e mare, un fel de puță, dar care crește sub ouțe. Și cred că mami a supărat-o tare pe tanti aia care-i mult mai mummy decât Ioana mea. O fi dat-o cu cremă de-aia lipicioasă, i-o fi luat jucăriile, a scris despre ea cu stilul ei, cum scrie despre mine? Știu despre malamuher dintr-o poezie pe care-a scris-o mama, într-o zi în care femeia și-a făcut apariția din nou în viața ei. Mama era tristă și-a rescris Dușmancele. Ba chiar am auzit pe cineva sugerându-i să se adreseze Diicot, când i-ar fi spart ceva, ea neavând alte dușmance. Însă Mummy a mea, nu-i dă timpul ei și nici măcar DIInCOT nu-i dă. Pentru că tanti aia se răzbună de două ori și chiar și legile nescrise zic că asta nu se face. Asta e singura apăsare pe care mi-o mai transmite mami. Rar, fără să rostească propoziții.

Mama mea crede în karma și în Dumnezeu.

E ciudată, nu? Am auzit-o: nu crede pentru că vrea ci pentru că Știe. Și că n-o deranjează deloc cei care nu cred nimic.  Și are gust de nucă de cocoș eco, de-aia la borcan, de la produs de Cluj sau… autocorectorul sigur are dreptate. La Cluj nu cresc cocosi fără diacritică.

Mămica mea are 37 de ani și zambește țintit, altfel rânjește. Poate (a)părea ca fiind o ființă rea!

Are încredere decât în vreo 6 oameni. Nu e prea amabilă în realitate pentru că se teme, dar nu spune. Doar când o prinde pe prietena ei în aparatul ăla negru și buni nu-i acasă. 6 oameni ar fi cât poți număra pe-un deget de dragon. Mami nu prea știe să se prefacă, a călătorit mult, a văzut multă suferință, multă prefăcătorie, spune că Ali baba există și că-l vom căuta într-o zi prin Fes. Unii bârfesc că nu se încadrează la normal iar mami se bucură. E nevoie și de oameni ca mine, spune ea, te mai și saturi de-atâția normali.

Uneori o surprind plângând.

Că simte că e bătrână, c-o dor tendoanele și-nainte n-o dureau. Și fundul o doare (eu știu pe ce cactus s-o fi așezat când umbla cu dromaderu prin deșertu Sahara??). Mai plânge că nu-l mai poate ruga pe Doamne Doamne să ne dea un tătic, așa cum a sfătuit-o un prieten bun. Când crede că dorm, îngenunchează brusc de mă sperii că-i pârâie oasele ca mobila asta din scândură, și zice așa: Doamne, te rog, dă-i copilului meu sănătate și întelepciune. Mi-e greu și ți-aș cere un tati dar adevărul e că nu cred că mi-ai găsi un tati care mi-ar iubi copilul și care să nu vrea mâncare gătită ca pe pagina Jamillei. Așa că vreau să știi că n-o să accept nici un tată pentru copilul meu. Doamne, adevărul e că nu aș suporta acum un bărbat în viața mea. Nu-mi doresc decât să-mi îngrijesc copilul. Și să fie mama mea alături de noi cât mai multă vreme.

Copilul, bănuiesc că-s eu. Nu înțeleg de ce crede mama că am nevoie să fiu îngrijit. Părul îmi stă excelent, dinți să mă perieze n-am, am început să mănânc singur deși mâncarea mai fuge de mine. Combin câteva poziții de la yoga, poziții la care mama numai visează când se uită la serialul ei și-și mai întinde câte-o lăbuță.
Înțelepciunea asta pecare o tot cere nu știu ce e, zău. Sper să fie ceva dulce ca banana aia pe care mi-a dat-o astăzi. Am mâncat jumate direct din mâna ei. Și-am făcut un scandal de s-a cutremurat steagul de la scara blocului, pentru că nu mi-a ajuns.

Zilele astea se întâmplă ceva foarte special.

Am auzit-o pe mama comentând ceva de steag și am văzut și eu din vagoneț: un cearșaf pe care-a stat probabil o barză de-aia de care m-a adus pe mine. M-am speriat pentru că cearșaful era mare și mai era să ne cadă-n cap. L-a pus prost un nene care are patru copii și-o nevastă care n-o salută pe mami. Am intrat în casă urlând de spaimă (e o boală de bebeluși cred) și de foame.

Mămicuța mea e hiperstenică.

I-a sărit pulsul cu palton cu tot, a frecat niște quinoa cu mazăre, m-a hrănit, m-a liniștit, m-a pus în marsupiu și ne-am dus până-n scara vecină la o cutie, am mai văzut așa ceva pe la Sf. Petru la portiță. Oamenii trimiteau rugăciuni frumoase și se strângeau acolo, trecea un înger și făcea minuni cu ele uneori. Cred c-o minune a făcut și mama mea! I-a lăsat ceva-n poștă vecinului cu nevastă geloasă și steag care era să ne rănească: o felicitare de Crăciun! Una cu mine-n burtă, pe la 8 luni, deja zâmbeam. Mai are acasă vreo două. A scris pe ea: ne vedem la tribunal!

Cred că o să ne dea și nouă astfel de teme și compuneri la cămin. Abia aștept să le spun că mama e sursa mea de inspirație! Deja știu pe de rost urările ce vor veni, c-am tras cu urechea în trecere pe langa televizor. Da așa o urare, nici vorbă! Nu am cum să spun toate motivele pentru care-o ador pe mama!

Patriotismul mamei:

țara mea pe care-o iubesc mă face tristă și speriată, îi spunea cuiva. Oamenii sunt mereu cu colțurile gurii-n jos, terni, grăbiți, curând voi fi ca ei, oricât aș mai zambi eu în troleu.
Dacă vreun coleg e răutăcios constant cu alți trei, cei trei vor fi și ei, la rândul lor răutăcioși cu semenii lor. Unii nu/și știu rezolva problemele acasă, le transferă la muncă poate. Uite că nu avem continuitate decât întru nimicuri. Suntem dezbinați și ne urâm unii pe alții. Și cine spune că nemții-s reci! Măcar nu-s atâția ipocriți. Au servicii sociale. Justiția nu este atât de coruptă și politizată. Țara asta mă transformă, mă face din nou să gândesc egoist! Și mama era tristă când spunea asta. Dar apoi mă săruta pe mine și se înveselea: dar dacă nu eram aici, El nu venea.

Eu sper să n-o transforme în tată pentru c-am auzit că sunt și din aceia.

Iar eu sunt o specie mai deosebită pentru că am numai mami și bunică și m-a adus un dragon de foc. Mă rog, am înțeles c-a participat puțin și barza. Pe care, medicul ginecolog a tăiat-o și… oricum, a fost cam sângeroasă lansarea mea, dar în afară de pozele cu blitz nu m-a deranjat nimic. Nu mi-au rămas nici pene, sunt ca ceilalți copii.

Mama îmi spune des că trebuie să știu în adâncul inimii că sunt copii singuri, copii triști, copii bolnavi, copii care suferă, copii care își aud părinții zilnic țipând unul la celălalt. Și că asta este cu adevărat grav și greu și că eu voi fi stigmatizat pentru că @n-am tată. Aș vrea să-i spun mamei că stigmatul e un fel de tatuaj și că se poartă și că atât timp cât ea îmi rămâne mamă, nu-mi trebuie tată obligatoriu. Înainte să mă întrupez prin România, m-au învățat despre Liberte Egalite Fraternite și chiar despre cupluri gay și familii monoparent… uehhhh, recunosc, trebuia să mă nasc în Franța dar nu mă plâng deloc! Dacă nu eram aici, n-o mai aveam pe Ea…

Ce-mi doresc acum de la mama?
Un singur lucru împărțit la trei. Iubire. Cu somn, lapte și prezență activă.

 

PS: alaltăieri am vrut să sun la 112, am tot întins mana după cărticica aia neagră dar n-am reușit s-o prind. M-a luat repede sub braț, în marsupiu și-a început să cânte cântecul ăla care e interzis acum în Germania. Între timp, buni se strâmba și mama ținea cărțulia neagră sub nasul nostru. 77 de poze, a strigat deodată și apoi a venit taxi și m-a dus la doamna doctor. Tot pe mine!

PS2: iar m-a luat sub braț și m-a dus sub chestia aia verde din plastic, a spus că-i brad și c-a venit Moșu. M-a pus să desfac o cutie cât un dulap! Cred c-avea febră… Oricum, m-a amuzat entuziasmul ei. Până a scos monstruozitatea din cutie! Când am văzut atâtea lumini și culori și gălăgie m-am pus pe-un urlat strașnic. În plus e Sf Andrei, de ce nu-și vede ea de colacii ei cu sare sub pernă? Eu nu vreau niciun moș. Ea era cea cu scrisorile în fiecare an! (acum s-a prins că dacă se joacă ea la pălălaia ceea, mă interesează așa, foarte puțin broasca din stânga, doar să văd ce gust are).

Andrei, glumesc, mama nu vrea să se mărite! Ne e bine așa, crede-mă!

Am multe alte întrebări: Oare avem și noi o mătușă în Marocco? Oare de ce se urăsc oamenii atât de mult? Oare de ce nu se luptă cu firea lor ca să le fie bine pe Pământ, cum scrie-n cartea aia frumoasă…? Oare nu vine DIInCOTU pentru că mama-mi cântă despre mătușa? Oare DIInCotu știe germană?