Comori de la bunica
Pe cand am ajuns la buni era jale mare. Venea din fundul livezii tragand dupa ea o sapa si-i curgeau lacrimile siroi. Ii murise cainele , ăla de 24 sau 48 de ani care-o astepta la biserica si facea crize de spasmofilie o data pe luna de la atatea sarmale. Batrana îl găsise mort în livada, îl invelise într-o rochie de-a ei si-i rostuise locul de veci sub cires.
Dupa ce i-am facut pomenirea vreo juma de ora, consortul a întrebat-o :
„Vreee aduci alt câne?”
„ Și-o zâs?” întreaba buni
„Daca vrei alt caine , bunica“
„ Nu-m mai trebe.“
„ Da, măcar latră daca intra careva în curte „ zice mama
„ Latră pă sărășia că nici aiesta nu lătra numa cand auze graurii. Da mi-o fost drag. Amu am ramas tiar singura. Leliuca are 30 de găini, io una am avut si p-aia mni-o dus-o vulpea “
„Bună, să-ț aduc niste gaini ?“
„Nu dragu bunii. C-aia făce câte un uău în fiecare zî ș doară io nu mai poci umbla după gaini sa le rânesc ș să le întid cătrețu. Aia era bună, durne în sură, nu stiu ce amar o cătat în gredinuța din spatile căsîî“
Nu-i bai. Buni are soareci . Iar matzu vecinei se muta la ea cu saptamanile din cauza ca mamaia de vis a vis e cam senila si uita sa-i dea de mancare . Si poate ca nici soareci n-are.
………..
Harnica nevoie mare, troznesc niste lemne îmbracată pret a travaille.Buna sta langa mine si insistă să le las ca nu-i mai trebuie nici un lemn.
„ Vai tu fată,doară nu l-ai pus bine pă butuc. Tî-î da în picior. No vez că crepti butucu ș-apoi te suduie nenetu. No lasa că-i destul”
In timp ce restul familionului se chinuie ca-n paleolitic sa facă un jar bun pentru gratare, eu faceam poze prin casa. Vine bunica
„Da șe-ai găsît “?
„Ziare vechi, poze….ma mai uit“
„Da di șe le faci poze “
„Le pun pe internet bună, sa le vada lumea „
„ Pă tablou ala colorat șe-l cari dupa tine?D-apoi câtă lume îi acolo`?“
…………
Chiuituri pentru dat gaina la nunti
Politici 😉
Indemnuri
Si toamnă…..o toamnă frumoasă s-aveți
Chiuiturile de la nunţi sunt tari de tot. Sunt scrise de bunica ta?
Care e sistemul strungarului de a convinge oamenii? Le aranjează degetele în strung? 😀
Multă sănătate bunicii tale!
Multumesc
Strigaturile sunt scrise de mama
Ce frumos, aș fi vrut și eu să pot cotrobăi la bunica prin vechituri.
Sănătate bunicii.
Multumesc
mi-ai adus un zâmbet şi un dor. trebuie să caut şi eu scrisorile pe care mi le trimitea bunica! 🙂
Sunt convinsa c-ar fi o sursa de inspiratie
Frumos, cum nu? Am regretul că eu nu mi-am mai prins bunicii, s-au grăbit să plece înainte să-i cunosc.
🙂 Am citit și-am gândit așa, pe rând, pe măsură ce înghițeam literele: 🙂
1. Ce fain consort ai!
2. Cât poate fi de simpatică buni a ta și cât de dragă mi-e vorba ei, și cât de cunoscută! Și ce bine transmiți cât de mult o poți iubi!
3. Hopa! Eu nu mai am bunici! Mnoh, aici am lăcrimat și-am mai luat o linguriță de miere.
4. Tabloul colorat… Câtă lume-i acolo? am citit de două ori… Uau! Chiar așa, câtă lume cari tu în tabloul tău colorat!
5. Super articol, bun ca pita caldă!
Multumesc Irealia. Parca porti cuvintele si in buzunare nu doar in suflet….
Vai, inca de cand ai postat poza pe facebook cu taiatul lemnelor mi-am amintit cate topoare in picioare mi-am luat incercand sa fac pe viteaza cand eram copil si locuiam la tara. 🙁 Ce vremuri si ce nostalgii ma-ncearca acum in prag de toamna.
Am invatat sa tai lemne cand eram mica.Mi-am pastrat jumate din abilitate
Foarte fain , imi aduce aminte de bunica mea pe vremea cand mergeam si stateam mai mult pe la ea. Din pacate am ramas cu un singur bunic si saracu nu mai poate vorbi ,ne chinuim sa ne intelegm cu el.
O sa ii arat mamei strigaturile pt nunta , sunt tare haioase.
Imi pare rau pentru bunicul tau 🙁 Sa aveti grija de el…poate ca e greu dar e valoros ca aurul
Mi-i draga rau bunica ta. Si e o femeie de isprava….
ce-s alea, mere copate?
tu tii toporul ala de parca ar fi condei! :))
Las ca si-a facut treaba
M-a emotionat aceia cu “iubiti cartile…” … casele batranilor sunt adevarate pesteri ale lui Ali-Baba, pline de comori de altadata… si lor nu le mai trebuie nimic…saracii!
Scrieri precum chiuiturile sunt bune pentru arhiva.
Bunica mea saraca si ea se chinuie cu singuratatea si cu pasarile, la ea dihorul ii face prapad..
Am trecut si noi de faza cu dihorul, nu mai tin minte cum a scapat de ei
Bunicile sunt frumoase, amintirile cu ele tot asa. Sa-ti traiasca bunica si sa fie sanatoasa!!!
Multumesc Magda
Emotionant! Trai-ti-ar bunica si toate bunicile ce mai vietuiesc si lumineaza copilaria nepotilor!
Si mie imi place sa adun asemenea “comori” chiar daca n-au mare valoare.
Au valoare pentru noi si poate vor avea si pentru altii. Am zambit tot timpul cat am scotocit pe-acolo
Dulce buna ta! M-a răscolit…
Si pe mine ma rascoleste de fiecare data cand o vad: mai slabita uneori, obosita , durerile….dar niciodata nu uita sa ne zambeasca
Știi, ăsta e genul acela de articol la care îți vine să zici așa, chiar de știi că poate fi interpretat ca vorbă în vânt: “ah… ce frumoooos!” Adevărul este că ai găsit adevăratele comori 🙂
M-am simtit minunat
Frumos. Esti fericita ca mai ai inca bunici. Si ai ocazia sa scrii atat de frumos despre bunica.
Eu i-am cunoscut doar pe cei din partea mamei. Inca traiesc in amintirea mea…
O am numai pe buni. Si o iubesc enorm, intr-adevar
ioi, ce-mi place sa cotroboi prin lucrurile vechi! daca as putea, treaba asta mi-as face-o job 🙂
ma bucur ca am ajuns pe blogul tau.
Bine ai venit!
😀 Faină bună ai. Da șî ea faină nepoată. 🙂
Daaa, o cunosti te pomenesti ca….
😆
ce faaain. mi-e dor de salas :-< nu m-am gandit niciodata sa pun pe internet comorile de la mama serica :-/