Cezariana lu/ Hapi la Spitalul Municipal Dej

camera ginecologie spital dej jud clujDau peste astea drăguțe

Asistente adică. Haide în sală, îmi zice o doamnă. O să-l monitorizăm pe bebe. Te pregătesc…. Care sală, că mă simțeam ca și cum ar fi trebuit s-aleg între concertul lu Justin Bieber și un bilet dus la Jurassic Park. Pe-o ușă scria Travaliu și pe una Sala de nașteri. Burta mea mare mai trăgea încă înspre toaletă dar mă gândeam: mă, la norocul meu din ultimii doi ani, nasc acolo. Așa că am intrat întâi la travaliu și l-am observat dincolo pe medicul meu (odată mi-am decopertat maxilarele, odată pectoralii, acu burta și numai chirurgi arătoși am avut). Își făcea scrub, știți, ca-n Anatomia lui Grey , mai o glumă, dar pot să jur că la un moment dat când mi se explica mie poziția spate de mâț speriat, chirurgul se ruga. Sau medita. Foarte discret, era o chestie intimă și frumoasă de conexiune cu un oareșce spiritual.

De chirurgi ziceam, da?

Toți care-au lăsat urme în viața mea sunt căsătoriți deci numai bisturiul ne-a apropiat. Moooamă, apare al doilea operator, șeful de secție, mă gândesc că mi s-o fi infiltrat beibi pe la ficat, c-avem pietre, nimic exclus că doar depresie prenatală făcusem, nimic nu mă mai mira. Salut frumos, chiar mă bucuram că-l văd dar mă cam speriasem, știți? Mă lua așa, cu pipi, că-i rugasem să nu-mi pună sonda cât sunt vie că leșin mor, amândouă și-i vai de Fulgamea. Uterul e ok să-l tăiați dar compotu de prune l-am considerat mereu un sacrilegiu.
Au fost de acord de la început, adică nici nu s-a pus problema: știi, n-avem destul personal să te ținem crăcănată după ce te paralizăm progresiv, bine femeie, las că vezi tu dup-aia s-or fi gândit.
Clisma nu e în protocol aici, procedură care pe mine mă duce imediat cu gândul la sex anal neconsimțit. Chestiuni brute freudiene.

Detalii tehnice.
O masă oarecum tapisată, adică din aia ce pare comodă, nu ca-n Dr. G. Întotdeauna dar întotdeauna când am privit aceste mese clasice de OP mi-aminteam scena crucificării din filmul care se difuza de Paste, acela produs de Franco Zeffirelli.

Prosoape, câmpuri sterile, medicii încă la scrub, forfotă, cămașa de forță, de noapte adică, noaptea minții, nu, n-ai să dormi zice anestezistul, uite, hai să-ți explic exact ce-o să simți.
Foooarte amabil anestezistul. Vei simți rece. Uite-asa. Simți, da, nu e tare neplăcut, nu, nu e zic. Bine, apoi, după ce simți asta de 3 ori, cel mai neplăcut va fi momentul cu o pișcătură, uite, așa e și mă pițigă între vertebre. Bine, zic, mai departe. (oare să-i spun că eu cred că am vertebre strâmbe sau își dă el seama?)
O să începi să percepi cald probabil. Nu durere. Dacă doare îmi spui și eu schimb poziția acului. Dar nu prea mi se întâmplă asta însă fiecare structură vie e diferită. Hai că altceva nu pățești, am grijă de tine, da?. Eu îți spun ce fac și ce urmează, tu-mi spui ce simți. Și vezi că o să mai percepi când trag și împing și lucrează dar nu vei simți durere. (de atunci eu nu mai zic am născut prin cezariană, jur c-au născut medicii mei, păi e greu de scos copilu dragilor, zici că-s sub mațe unii bebei, ați crezut că toate ceza sunt la fel??)

Pe când adoptase toată lumea poziția adică mi se părea că nu mai cunosc pe mineni și că urmează îmbălsămarea mea în vase canoptice numai la rușine sau goliciune nu mă mai gândeam. De pușcai un balon lângă mine eram pe herzinfarkt și betablocante de-a doua zi. Pe când Dr Arash nu e foarte glumeț, Dr Tecușan are harul de-a destinde atmosfera și… acuma lasăăăă-te în față cât poți și relaxează spatele, zice anestezistul (care bineînțeles că era în spatele meu). Ce simți?
Că mi se încălzește buca dreaptă. Oaw. Sunteți căsătorit?

Nu știu el dacă a înțeles dar fetelor de la neonato le tremurau măștile pe figură de râs. Da am și primit a doua zi calmante de-alea bune, ce credeți voi, că m-a mai dus careva cu zăhă… paracetamolu??

Și-acum? Păi tot dreapta-i mai fierbinte da încep să mă încălzesc și-n partea stângă.
Ce simți?
Căldură…
Și-aici sus…?
Eh, nici chiar așa, mai trebuie să băgați…

Cam ăsta fu dialogul cu anestezistul care apropo, a jucat un rol foarte important până la final, mi-a fost suport moral și ventilație: fată, fată, uită-te la mine -eu ca buha cu ochii peste cap- respiră, respiră, ai încredere în mine, simți dar nu te doare, da?
Am am, mi-ați încălzit fundu…

A urmat lăsarea mea pe spate. M-așteptam să-mi fie rău, s-amețesc, să mă panichez, să-mi simt plămânii anesteziați dar în afară de vocile lor și senzația că înlemnesc sigur și repede nu a fost altceva. Mă prefăceam în plastic și cineva-mi depărta picioarele și da, la cezariană te leagă de masă dar e impropriu spus că te leagă. Te prinde cu niște curele pentru motive clare pe care…

Urma sonda-cateterismul așa cum îmi promiseseră, anestezia începea să fie tot mai profunda jos și eram absolut dar absolut funcțională și-n simțuri de la mijloc în sus. Ăsta este și motivul pentru care de fapt simți tot tot. În afară de durere 🙂

A urmat recoltarea. Totul a început light cu fraze de-acelea care-or fi spuse când ai făcut copilul. Depărtează ușor picioarele. Adu gelul. Simți ceva? De aici se rupe linkul cu femeia și începe o coproducție gen Salvați-l pe Willy. Măi, mi-era bine, chiar bine, nu m-am speriat atât de tare pe cât m-așteptam: să crească pulsul, să scadă tensiunea, să comentez că ce și cum. Au fost doi operatori pentru că (cred eu, nu am mai intrat pe urmă în detalii tehnice că de ce să-i mai stresez) ăsta micu avea și circulară-fulărel și se înțepenise el acolo bine de tot. Duamne Duamne, păi eu nu-l scoteam pe bebe prin ghici ciupercă ce-i nici de-l extrăgeau cu magnet de RMN.

Per total a fost foarte bine, n-aș fi ales să nască alți medici pentru mine. Nici n-am gândit că simți totul în afară de durere. Ei, da partea veselă a fost la prima vedere. Bebe ieșise atât de buhăit săracu din cauză că-l strânseseră p-acolo toate încât l-au fetele la SPA 2 minute și apoi mi l-au arătat.
Bine că eram legată de masă.
Mămico să trăiască… la mulți ani, nota 9, ba 10 zice Dr Tecusan, eu făceam puținele genealogii pe care le știam. Pe jos nu-l scăpaseră, cordonul era tăiat. Cu cine-o semăna. Vai frumos e, zice o fostă colegă de-a mea de la neonato. Medici-mi râdeau înspre uter cu fir încrucișat. Vai frumos e.
Psihiatra era-n concediu…
Eu încă legată de masă.
Pupă-l pe bebe.
Îl pup pe bebe.
Dă-mi somn, zic către anestezist.
Nu-ți dau că te, ai motive să trăiești. I-auzi măi ce povești are că-i ca un mops, da ce-ai crezut dragă că facem reclamă la Pampers aici? …

Ne-am îndrăgostit abia de-a doua zi când mi s-a dezumflat băiețelu și uteru.

 

 

16 thoughts on “Cezariana lu/ Hapi la Spitalul Municipal Dej

  • May 3, 2017 at 8:05 pm
    Permalink

    N-am zis eu ca am sa rad cu gura pana la urechi de aventurile tale in ale nasterii ?:))) mie mi-a facut anestezie generala ,…si singurul lucrul pe care il inganam cand ma trezeau ( la naiba ) :))) era; ” mai vreu anestezie de aia . mai vreu ” :))) ca sa vezi a naibii dependenta :)))
    ai grija de voi , draga mea !! hugs <3

    Reply
  • May 3, 2017 at 11:18 pm
    Permalink

    Felicitări ,să-ți crească bebe-ul mare și frumos, și mai ales voios.
    Îndrăgosteala de puiul tău e love forever.
    Să fiți bine!
    A big hug for you!

    Reply
  • May 4, 2017 at 3:10 am
    Permalink

    Sa-ti traiasca feciorasul, Hapi! Sa creasca mare, frumos si sanataos. Ma bucur mult pentru tine. Am citit, am zambit, m-am si speriat putin, ca de fiecare data cand aud sau citesc despre cezariana. Fiecare cu fobia lui. Asta e una dintre ale mele. 😉
    Felicitari! <3

    Reply
  • May 4, 2017 at 7:54 pm
    Permalink

    Mamicie fericita iti doresc, de abia acum incepe distractia :). Felicitari, mamico, toate gandurile noastre bune. Si abia astept sa citesc continuarea.

    Reply
  • May 4, 2017 at 9:49 pm
    Permalink

    felicitari! sa iti traiasca si creasca bebe ca Fat Frumos din poveste!

    Reply
  • May 5, 2017 at 1:57 pm
    Permalink

    Felicitari! Sa fiti sanatosi si sa va bucurati de ce -o sa vina, ca e tare frumos (nu usor, da’ e frumos )

    Reply
  • May 5, 2017 at 2:09 pm
    Permalink

    Felicitari, sa va traiasca si sa fie intr-un ceas bun! 🙂 ma bucur ca nu ti-ai pierdut umorul si entuziasmul la scris. De-acum sa vezi peripetii si subiecte de dezbatut! 🙂

    Reply
  • May 5, 2017 at 2:29 pm
    Permalink

    Pe vremea mea… zic si eu ca babele.. cezariana nu se facea decat daca era nevoie! La mine a fost dar nu mi-au facut :(… bebica mea avea 4.200 si a fost foarte greu! Da’ uitam!!!

    Reply
  • May 5, 2017 at 6:54 pm
    Permalink

    Felicitari draga mea! Va doresc multa fericire si sa va aduca copilul raza de soare de care aveai nevoie in viata ta!!! Te pup

    Reply
  • May 6, 2017 at 2:37 pm
    Permalink

    Felicitari! Multa fericire si sanatate la amandoi! Si recuperare usoara pentru tine. 😛

    Reply
    • August 1, 2017 at 8:39 am
      Permalink

      Multumesc (cu intarzierea de rigoare)

      Reply
  • May 6, 2017 at 4:35 pm
    Permalink

    Maaai, ce-am ras! Mi-aduci aminte de anestezia mea ca a urlat anestezistul la mine ca mancasem niste supica la pranz si n-a mai putut sa faca generala. A facut partiala si toata operatia a stat la capul meu si s-a holbat cu niste ochi violeti de Liz Taylor in ochii mei sa vada cum stau. Uite ce tinem noi minte din asemenea evenimente dramatice! Femeile…

    Reply
    • August 1, 2017 at 8:38 am
      Permalink

      La mine n-a urlat nimeni, a fost tare bine. In limitele -cât de bine poate fi după ce esti tăiată și te trezesti brusc cu-n bebe cu care nu știi ce să faci

      Reply
  • May 6, 2017 at 11:31 pm
    Permalink

    Felicitari si bun venit pe lume, bebe! Sunt atatia oameni care va iubesc, asa ca, o sa fiti impreuna foarte fericiti!

    Reply
    • August 1, 2017 at 8:37 am
      Permalink

      Multumesc Gabi!

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *