Ce-ați mai pățit de Crăciun?

Intre o prajitura, un shopping si-un chat telefonic, m-a inspirat statusul lui Danny Ella si mi-am amintit amuzata cateva “aproape crime civice”: sa deranjezi un functionar public de Sarbatori? Niste meduze? Universul? Cum v-ati descurcat voi?

Ajunul de Crăciun, ma suna cumnata. Nepoata nu poate respira bine.

Are febra? Nu. Pe gura respira? da. Ii spun să-i pună apă de mare în năsuc și sa n-o confunde cu țuica pe care-a ascuns-o socru-so in spatele raftului cu doftoreli.
„Nu cred ca e racita. Cred ca are ceva la nasuc dar nu știu ce, ma tot uit…”
Fug la ei. Ma joc cu copila de 2 ani, lugu, lugu, trag de o nară, o acopar p-ailalta, asta mica se enerveaza și-mi trântește cuburile-n cap, îmi intinde un jeleu pe ciorapii oarecum plastifiati, n-am mai scos urma de jeleu nici cu laseru. Dar văd și eu ca sfârăie ca libelula când da aerul afara, așa c-o întreb de 15 ori cu ce s-a jucat.
Nu s-a jucat, îmi spune c-a ales fasole.
O întreb pe cumnata-mea dac-am greșit cu ceva de ne găteste fasole – de Crăciun.
„Tu, da eu n-am umblat cu fasole azi. Zilele trecute mi s-a spart o punga și-am aspirat bine”.
Caut repede un bob de fasole în cămara, mă duc la aia mica, ma prefac că-l abracadabra în nas și-o întreb dacă a pus și ea fasole în aparatu respirator. Chicotește a „da” .
Maică-sa se simțea ca pe vrej, nu mai avea aer, call 911, ce să facem , s-o luam de-un picior s-o scuturăm? Pusese deja apă, încolțea fasolea, numa Jack, Spiderman și restul lipseau.
Ce te faci când ai o urgența de sarbatori și nu te afli taman lângă o clinica universitara?
Sunăm la serviciul de pediatrie, răspunde femeia de serviciu, aia când a auzit de OreLe a crezut ca-i recomand filmu cu Kidman.
„Nu, n-avem OreLe”
Îmi sun un prieten. Care-si sună un prieten- de specialitate. Și-l „prind” în gară, nu departe de noi. Pentru că e cu dedicatie, se întoarce dl dr- foarte binevoitor de altfel- mergem la cabinet, săltam pitica ce urla de parc-o răpise King Kong.

“Dati-mi-o mie, sa nu inhaleze.” A stat smechera, s-a facut comodă în bratele salvatorului, parca ea-l descoperise pe Raed Arafat. Pana s-a trezit pe-un scăunel c-on bec în pupile.
Când am văzut ustensila cu carlig, am blestemat productia de fasole, uitasem toți stropii de medicina care-mi picurau în creier.
„Nu te agita ca nu-i cazul. E speriată, atât. Noroc c-a fost prea mare ca s-o inhaleze. Cu carligul scot doar bobita și rămâne fetita”.
Bobul era afară și asta mica se juca deja cu nasturii lu domn doctor.
„Asta a semăna cu tine” zice cumnata, dându-si ochii peste cap. „Haide la mami, hai la mami”. Cu greu…
„Taci”.

Mulțumim, la revedere, în prima și a doua zi de Crăciun am căutat boabe de fasoale și-n mașina de spălat.

…………………………………………

Crăciun în Sharm el Sheikh

Prima zi, concediu, preturi excelente pentru perioada aia. Consortu vrea neapărat baie, natație, dus cu pluta, poze, sărituri în cap- parcă eram la jocurile olimpice. Îmi văjaia capul de la vânt, dar el în apa, n-avea nicio apăsare.
Nu trece-o ora, iese a meu ca urzicat din înspumatele mări rosii ale lu Moses și se scarpină ca apucatu.
„Auzi, te poți abține pana în camera?….”
Mai vreau sa zic ceva dar ma trec năduselile. Văd cum se inflameaza pielea de pe gât, brațe, roz, basicute, eritem, adrenalina aveam da nu în costumu de baie, pentru Dumnezeu, îmi trebuie un med…”Meduzele, tu chiar n-ai simțit?!”
„Ce?”
„Ai stat 40 de minute în apa. Aruncă o privire, vezi pe ce ai sărit. Sunt toate deasupra. M-ai băgat în boli. Amintește-ti, ai simțit că te arde ceva pe brațe?”
„Da, putin.”
„Mno, puțin mai mult o să suferi tu pâna mâine, de faza cu șocul ai trecut. Sunt albe-roz-imense. Ce-ai crezut, că-i Nemo, deghizat?”
„Da meduzele astea nu sunt periculoase”.

Nu am dat replica, îmi era milă de el, se umflau și dezumflau băsicile ca baloanele de la circ.
3 zile am stat în cameră. El cu diaree și prosoape ude, eu cu platourile pline cu dulciuri și filmele de pe HBO. Cei de la recepție ne trimiteau în fiecare zi câte-un castron de bunăciuni și pe fundite scriau ca le pare rău pentru micul incident. Ba chiar am avut invitatie la balul cu neo- belly dance da m-am dus singură.

După o săptămâna, degeaba am insistat să mai sară- ca nu-s periculoase, ba chiar fac bine  sistemului imunitar. În plus, n-ai văzut ca la masă nu servesc ce ne trimiteau în cameră???

Azi.

Intră Santa Klaus dimineața în cameră cu 3 smochine și două căni de cafei.
Eu: bot.
El: botulinic.
„Ce ai făcut ca ieri îți curgeau toți mucii și azi ți s-au uscat toate mucoasele. În plus îți sticlesc ochii. Ia sa văd, n-ai febra?”
„Draga, mi s-au uscat și perii din nas după ce-ai uitat tu jucaria de plastic în cuptor. Îmi sticlesc ochii? Te pomenesti ca n-o fi nici de la faptul ca era sa orbesc stand ieri în Sephora doua ore ca s-alegi tu un luciu. „
Eu sorbind din al doilea cafei: „te-am trimis acasă dar n-ai vrut. Plimbare, plimbare. Dup-aia m-am gândit la modus schingiuitus.”

„Pai nu ma deranjează ca am stat pe-acolo. Ma mai uit și eu după câte-o….cum le zici în romaneste”
„Bufnite. Aici te uiți cel mult după corcodele vertebrate. Bufnițele-s rare”

„Mi-am lăsat barba, seamăn cu Santa Klaus? „
„Cu Klaus, așa puțin, din profil. Cu Santa seaman eu când îmi scade glicemia. Hai ca vrei sa te ajut la ceva și faci small talk ca știi ca-s a naibii de dimineața, beau cafeaua și vin imediat.”
„De fapt vreau sa te întreb ce cadou vrei. Și dacă n-ar trebui sa o sunam pe mama ta, mai știu colinda aia de anu trecut, cu epurii sau viitoarea”.
„Vanatoarea și caprioarele. Buna are peace maker și e la mama. Mama a primit un telefon care are volumul mai ridicat decât multe elemente din Univers, s-o fi format odată cu Bing Bangul. Nu riscăm.”
„Vreau sa te simti bine de Craciun. Maine vine si vara-ta acasa. Cu copiii.“
„A… total de acord cu prima fraza. Au intrat reducerile la mango.“
„Pai du-te la Mango atunci. Ti-am facut rost de cheie la camera. Te joci cu ei numai cand ai chef. Dormicum banuiesc c-ai traficat de la bunica-ta.“

Zambesc. Mă acoperă un sclipici de încantare când oamenii care ma cunosc cu adevarat- citesc în spatele cuvintelor.

Ii spun că e Craciunul si-avem 10 zile în care sa depunem un act oficial la o institutie de stat. Ma întreaba daca 10 zile lucratoare. Nu, 10 zile absolut nelucratoare. In Romania se lucreaza eventual dublu-contracost de la începutul lunii decembrie. Testat.
„Inseamna ca n-o sa reusesti.“
Reusesc. Mai am opt zile. Si cei mai buni prieteni.

Crăciun linistit!