Nu ai lucrat chiar 12 luni înainte de nașterea copilului (2017)

Dar ai vrea să stai acasă cu bebe măcar 6 luni și să fii plătită.

Se poate dar numai dacă te-ai angajat între timp. (studentă sau elevă, acestea sunt situații diferite)

Vorbim de 246 de zile în care poți beneficia de două concedii medicale care sunt diferite și nu se afectează-anulează reciproc. Medicul de familie va ridica din umeri cel mai probabil sau ți se va spune cum mi s-a spus mie: eu nu vreau să-ți plătesc concediul medical :). În cazul ăsta nu te umfla-n rimel cum fac eu că plâng și dacă-mi spui dă-te mai încolo, de zici că-s fluture de lompaș. Femeia n-are nimic personal dar este cea mai uzitată practică în România la locul de muncă: dacă n-am mai întâlnit până acum, nu există. Aproape că-s în pericol să mi se întâmple și mie, noroc că cei 10 ani de Germania m-au cioplit mai curioasă și până nu aflu exact de ce un lucru e așa sau nu e, nu mă las.

De asemenea te vei lovi și de scepticismul (a se citi comoditatea) medicului de la medicina muncii. Însă cu puțină bunăvoință și un dosar cu șină și ceva hârțogărie, se poate.

Situația: M-am angajat dar tot nu am 12 luni lucrate și ca atare nu beneficiez de indemnizatie de creștere a copilului și nu pot sta acasă 2 ani. 

Ai dreptul la cele 126 zile de concediu maternal care înseamna (mai simplu) prenatal și postnatal. Și mai ai dreptul la concediu de risc maternal. Cele două drepturi sunt diferite iar concediul de risc maternal îl iei cu menținerea veniturilor salariale.

Read more

Marșul pentru viață și motivul fal(u)s: vrem să ajutăm femeia însărcinată

Marșul pentru viață și motivul fal(u)s: vrem să ajutăm femeia însărcinată

mars baloane viata„Manifestanţii au ţinut să sublinieze că nu cer interzicerea avortului, ci vor, prin acest marş, să susţină femeile însărcinate.„
“Ajută mama și copilul. Ei depind de tine.”

“Nu s-ar prăbuşi România dacă toate tinerele familii ar avea măcar câte trei copii” (ha-haaa, la asta am râs. Apoi m-a luat tristețea când am văzut adolescentele acelea care nu știu cum doare lama care-ți trece prin inimă când vezi două linii roșii (și) ți-ai asumat o sarcină de una singură taman în nemaipomenit de bârfitoarea societate românească. Păi dragelor, noi astea singure suntem problema, nu cele din familii tinere și fericite și perfecte.)

 

Sunt o femeie însărcinată. Din punctul meu de vedere s-a abordat fals problema iar mitingul a fost o fățărnicie. Eu nu sunt vocea Cuiva și nu scriu pentru o sumă de gravide, scriu ca să-mi amintesc pe când îmi va fi mai ușor, într-o zi. Acum încă e greu.

Însă nici 50% pe cât de greu le e altor femei care vor deveni mame singure. Și de asta notez aici, ca să se poată regăsi și alții în pielea mea.

Vreți să ajutați femeile gravide?

Faceți demersuri pentru schimbarea legislației.

Sunt o gravidă care nu va primi bani de la stat pentru creșterea copilului. Știți ce presiune psihică extraordinară implică acest lucru odată cu asumarea sarcinii? Știți că multe femei depind de bărbați abuzatori, alcoolici pentru că rămân gravide și nu au nici un sprijn material dar totuși nu ar renunța la copil? Știți că nu din inconștiență sau prostie am păstrat sarcina ci pentru că mi-am făcut niște planuri financiare pe care încet, reușesc să le mențin cu ajutorul celor din jur?
Și tot trăiesc cu frica zilei de mâine darmite femeile singure și fără loc de muncă?

Read more

Gânduri despre tinerii votanți ai PSDului

Mă uit pe pagina lui Codrin Ștefănescu ca o hateriță cu frisoane care-a fost blocată. Îl susțin foarte mulți tineri contrar ideii „v-au votat pensionarii și asistații”. Da, tineri de 20, 30, 40 de ani! Bolnăvicios mă uit căci n-am ce căuta acolo. Totuși, mulți dintre amicii din lista mea i-au dat like, da, știu, n-au aceeași curiozitate bolnavă, ei vor doar să vadă ce scrie. Scrie open. Și pozele cu familia sunt open și cu câțelu, copilu și cu chelia și cu paharu de vin pozând în telectual zexy întins peste mobila din mahon. În sfârșit. Ieri, personajul sugera o mini revoluție asmuțindu-și followerșii, peste 200.000. Ăia au pus botu repede, au ucis și-au spintecat protestatarii direct acolo, nici măcar n-au rămas la stadiul de banală meditație patologică precum e asta de mai sus, a mea.

Îmi pare Ștefănescu ăsta tare periculos și uns cu alifii, exact ca Dragnea.

Feudalii-motor ai PSDului.

Nu i-am votat în veci. Nici mama mea. Deși am luat act de promisiunile lor.

Mama are tot o pensie de 700 roni. Cât să plătești facturi iarna și să scoți medicamentele. Oare cei care i-au votat au pensii ori venituri mai mari? Eu nu am. Din contră, mă aflu în abisul vieții mele. Copilul meu nu va beneficia de nimic. Oare mamele care i-au votat au făcut-o pentru bani?
Prost moment mi-am ales să fac depresii și să stau acasă doi ani. Apoi să rămân însărcinată. Citesc cu ardoare fiecare noutate despre indemnizații de creștere și stimulare a natalității. Degeaba.

Fetele deștepte pe care le știu eu au joburi bune de la PSD, au vârsta mea sau sunt mai tinere, locuiesc în orașe mici ori s-au transferat brusc la județ și au votat în draci PSDul. Iar prietenii lor au devenit directori. Consilieri. Sunt prieteni cu primarii și se distribuie pe feisbuc și se pupă zilnic. Își fac selfie-uri pe la guvern. Pentru ce revoluție ar vrea să iasă din utopia lor? E ca și cum ai juca în StarTrek și ți-ar cere cineva să faci figurație în Cocoșatul de la Notre Dame să fii „mulțimea.”

Nu cred că pensionarii sau asiatații sociali dau culoarea roșie în țara și în fața ochilor noștri.

Foarte mult a valorat 80% din votul tinerilor (prezenti evident) din orășele precum ăsta despre care vorbesc eu. Au fost curtați frenetic, adorați, lăudați și unși cu promisiuni, cărei mlădițe nu-i place să fie trunchi vajnic printre alte crengi? În plus s-au ținut de cuvânt față de ei după ce au câștigat, de ce ar avea nevoie să mai onoreze promisiuni megalomane în întreaga țară când au oamenii lor fideli? Nici PNL și niciun alt partid n-a racolat persoane precum mafia PSD.

Mâine, dacă ar fi anticipate n-ar mai face procentul? Nu sunt sigură. Pentru că în PSD acești tineri înseamnă Ceva iar în afara lui trebuie să se zbată pe șanse incerte!

Read more

Viața ca o chirie

Viața ca o chirie

rafturi În apartamentul cu patru camere din orășelul mic și -pe-atunci destul de cochet și funcțional socio-economic- am locuit până după 18 ani împreună cu părinții. Oare aceea a fost @acasălamine? Aveam camera mea, cea mai bine întreținută, ordonată… până ne-a inundat domnu Roman. În sfârșit, chiar și așa, cu dungi galbene pe verde-coral mi-am iubit camera pe care-o împărțeam cu păpușa rusească. Ea blondă, grăsuță, bucle, ochi albaștri. Stătea în fund pe cuvertura cu imprimeuri, cadou de la bunica.
Eu brunetă, fadă, păr lins, ochi nicicum, chip oval interesant… Uneori dormeam pe jos ca să n-o deranjez pe ea. Dacă veneam târziu în weekend îmi era lene să-mi mai fac patul. De fapt, nu doream să-l tulbur pe tata. Deja nu mai exista uichend în care să fie treaz și apoi să adoarmă, cred că beția îi era starea de veghe. Știu că ținea berea sub pat.
De aceea m-am ferit pe cât posibil de oamenii care beau și nu se tem de alcoolism. Mi se pare mie că trebuie trăit cu vigilența asta. Ca și cu cea de moarte aproape iminentă în cazul în care zbori des în orientul mijlociu de exemplu. Poate nu mori, da să știi că neantul nu te întreabă.
Și bunicul a băut. Dar bunicul se oprea luni de zile, își contura el o autodisciplină care venea din conștientizarea faptului că dacă bea mult nu mai poate lucra și dacă nu mai poate lucra se ramolește și dacă se ramolește moare mai repede și se duce povestit de tot satul. Așa că nu punea alcool pe limbă luni de zile.
Mulți se mirau când spuneam c-aș fi preferat să fie tata crai, să umble cu femei, dar să nu aibă patima beuturii.

Unii mai spun cu vădită răutate că motivul pentru care bea tata este că n-am fost eu ascultătoare și n-ar fi fost mama obedientă. Săraca mama…

Read more

A ajuta

A ajuta

mana-intinsaPrincipiul ajutorului între oameni ar trebui să aibă o temelie în instinct, așa, ca la animale. Lupii dintr-o haită, prădătoare carnivore aparent foarte feroce, își ling rănile unul altuia. Un lup sănătos, va apăra lupul care este atacat, rănit și sângerează. Îi aduce mâncare, îl încălzește adică îi satisface niște nevoi pe care cel nenorocit nu le mai poate face singur!

Am observat că foarte mulți oameni nu știu de fapt ce înseamnă să ajuți. Nici eu nu am știut multă vreme, mai uit și acum, apoi ajungem să spunem că a face bine e un lucru rău și că uite, s-a întors împotriva noastră.

Când cineva îți cere ajutorul, tu ai nevoie de două lucruri:
– putința, a fi în măsură să oferi ceva.
– vrerea, dorința de-a o face.
Că nu-ți va cere vreun om apropiat să-i dai bani dacă tu nu ai bani, să-i traduci din greacă în română dacă tu știi să traduci doar din spaniolă în română. Nu te va ruga să-i faci un serviciu pe care tu nu-l stăpânești ori n-ai cum să-l oferi.

O nebunie care n-are a face cu ajutorul

Este următoarea: să crezi că ajuți condiționând actul. Dacă tu-mi ceri masa din sufragerie că știi că am două, nu-ți voi oferi scaunele ca să-mi las mie mesele. Hei, uite, eu te ajut, de scaune ai tu nevoie! Sau îmi ceri să-ți cumpăr un lapte Dorna pentru că pe acela-l preferi tu iar eu, dintre toate, aleg Zuzu sau Napolact deși vitrina frigorifică are Dorna! Uite, laptele tău, e mai bun decât ce ți-ai dorit!

Decât să îți dovedești o nejustificată amploare a sinelui, mai bine vezi-ți de treabă, mai de ajutor ești așa! Nu pot acum sau nu pot sunt mai oneste și apoi când ajuți nu sta să faci o analiză a de ce-urilor că pierzi esența. Din start n-o face dacă știi că rupi de la gura ta sau a familiei și asta te va măcina, din start, vezi de ale tale, că n-o să înceapă nimeni să te întrebe: dar de ce nu poti, de ce nu vrei, care sunt motivele? Doar romii care cerșesc în fața marilor catedrale poate fac așa, din nerușinare mai mult, nu din disperare. Pe cel care stă pe-o ladă cu mâna întinsă ori ba, îl întrebi dacă-și dă banii pe alcool sau țigări? Mai bine nu-i da decât să faci așa. Că nu-i totuna cu a mustra o țigancă ce-și ține sugarul 7 ore în soarele arzător ca să li se facă altora milă, că ei nu îi este!
Că nu știi tu cum a pierdut acel om o casă, de ce a ajuns acolo, ce boli are și de ce preferă să stea ca o statuetă stricată, să mai strângă bani de-o bere sau un pachet de țigări, în loc să dea fuga cu cei doi lei pe care-n măriminia i-ai dat, să-și cumpere un iaurt danone.

Read more

Reportaj Siria 2016 – doku deutsch

Dacă înțelegeți măcar puțină germană, merită să vedeți asta.

Am văzut multe, mențin și învăț cuvinte noi, în plus urmăresc desfășurarea evenimentelor așa ca pe o semi apocalipsă. Tragic. Nu îmi pot imagina cum se poate adapta un copil unei astfel de normalități.

Și noi… îi lăsăm să moară mai nou în epidemii pentru că toți inculții au emisiuni și știu ei că vaccinul nu e bun. Ceva ce nu s-a demonstrat NICIODATĂ, în nici un studiu. Decât în cele de pe net, bloguri extremiste (da, eu găsesc că și asta e o formă de extremism) și interviuri.

 

Iertați-mă dar azi orice bou poate fi Profesor și psihiatru cu 12 cărți scoase și orator și să aibă laborator în spatele bucătăriei. Deoarece cobai se găsesc peste tot!

Iar Vedete care să-i poarte fumurile mai departe, eh, deja e… Artă. “Contesti tu opinia lu Crengulescu Schwartzkoft Tunder, dr, prof, conf și specialist în cresterea ceaiului de valeriana? Iote, el zice că doctoriile nu-s bune, are 89 de ani, 6 copii și îți arată exact ce se poate vinde!!”

Vai, nuuu contest, doar suntem o turmă înțeleaptă. Pana la granita judetului!

https://www.youtube.com/watch?v=8XiuZxJJawM

Tu ce fel de băutor ești?

Tu ce fel de băutor ești?

tequilaCred că-n primul episod din Anatomia lu Grey, când s-a peredit Meredith cu-n kil de tequila, mâncam biscuiți și mă miram de ce-l parașutează a doua zi pe Derek. Mi-amintesc și-acum trupul ei gol, armonios, era pieptănată parcă, obosită doar prin prisma intuiției privitorului. O durea în slipii aruncați prin casă de “cine-i ea,” “cine-o fi el” și ce-a spune orașul Seattle la rubrica DI-VINĂ.

N-am băut tequila în viața mea. Fix la asta m-am gândit în dimineața în care am deschis un sfert de pleoapă și m-am mai gândit că tot ce trebuie să fac e… să stau liniștită sau să strig, eram undeva sub dărâmături, fusese cutremur, o să mă găsească cineva… Ar fi păcat să mor fără să știu ce gust are tequila… și atunci un pompier mi-a dat părul la o parte, doi ochi frumoși, albaștri, m-au privit de parcă chiar ar fi văzut ceva grozav și-o voce a șoptit măgulitor de stânjenitor, stânjenitor într-o ipostază care ar fi fost banală (dar nu era): God, ai băut mai mult ca mine. Fără reproș. Doar o șoaptă, un zâmbet de-al lui și-o bănuială personală: nu eram sub dărâmături. Mă aflam în patul meu și bărbatul nu era pompier (niciodată nu mi-au plăcut poveștile cu pompieri).

Încet, membranele postsinaptice începeau să picure cognac sau brandy pe fiecare nerv și ca urmare mi-am amintit brusc că am (sau nu mai am) un iubit, doi șoareci, 22 de probleme din care 14 nerezolvate și-am sărit direct înspre dulapul Victoria cu patru uși: puteam să mă mișc! Lucru de altfel vizibil căci mânerele de la ușă și colțul patului mi-au taxat imediat acrobațiile olimpice.

Read more

Siria, ISIL, amenințarea terorismului

Siria, ISIL, amenințarea terorismului

horus isis papirus egiptDeși 70% dintre cititorii acestui blog nu cred că sunt interesați se astfel de detalii, aș vrea să vă spun un secret.
Când nu îmi injectez hialuronic, când nu dau cu lac pe unghii, când nu hrănesc șoareci, când nu mă duc unde mă cheamă alții, când nu citesc și când sar peste seriale, când nu lucrez la ce trebuie, mă pun la curent cu politica internațională. De aceea, recunosc că în acest an sunt pe ZERO cu politica internă dar învăț repede.
Așa pierd eu vremea: urmărind ceea ce se întâmplă înțările care mi-au fost atât de dragi și așa vor rămâne, în Liban, în Turcia unde n-am ajus… în Siria unde nu mă gândesc că voi merge vreodată să văd ceea ce-a fost Palmira, Damasc, poate Lattaquie. Mă uit cu teamă spre Egipt și resorturile goale, muntele Sinai și apusurile pe care nu am să le mai revăd.

Și nimic nu mi-a atras mai mult atenția în ultimii doi ani precum ideologia a ceea ce se cheamă compact: terorism.
Citesc și traduc zeci de articole, urmăresc majoritatea filmelor documentare care-mi par a avea credit, mă interesează cum e posibil ca o astfel de plagă să treacă de personalitatea ființei umane, să acceseze fișiere mentale și să reconfigureze concepții instaurând ideologii. Despre ele   vorbesc oameni în costume albe în timp ce viața -rulează. Dacă e o zi a pământului, eu nu am participat la ea, nici la una a ciclismului căci personal, urmărind acestea, am vrut să tac și să observ. Să înțeleg. Și am înțeles că Pământul nu e România.

Pământul este pumnul deschis al lui Dumnezeu. Din el au curs ca nisipul în clepsidră, oameni, unii au trăit, alții trăiescîncă prin noi, restul sunt deja Pământ. Pământ întors, sper eu, acolo unde e lumină și Înțelegerea care nu poate fi primită aici. Aici e Lumea.

Pentru cei care știți limba engleză, vă recomand un doku care v-ar aduce la zi cu ceea ce se întâmplă în Siria și Irak, care sunt pionii, milițiile, cum devine apostolul-trădător iar pentru cei care nu cunosc limba -chiar și imaginile sunt îndeajuns. Acestea sunt femeile care luptă nu eu, nu tu. Acestea sunt femeile care-și pierd viața pentru ca să nu fie batjocorite, să nu le fie luat totul. Acestea sunt femeile care nu au costume cu fustă cloche și nici nu pot ieși în stradă cu pancarde. Ele nu țin discursuri, nu știu multe cuvinte, nu au învățat și nu le va salva ONU. Acesta este adevărul. Sunt femeile care nu mai au nici străzi. Și nici multe vise. Ci unul singur. Un scop. Să rămână în viață și să-și păstreze teritoriul, cultura, credința.

Read more

Ușor, se simte-o apăsare în Germania

Ușor, se simte-o apăsare în Germania

kaya feinkost

(cu mențiunea că Germania nu reprezintă chiar metri pătrați pe care mă învârt eu)

Poate o simt doar eu și de-asta scriu. E în aer, în mișcările oamenilor, în diversitatea care începe să semene cu cea pariziană.

Poate mă mai citesc ca înainte oameni de pe aici, din DE și înțeleg la ce mă refer. .

Vreau să vă spun de la început că eu nu cred că suntem construiți eminamente buni sau răi. Părerea mea despre emigranți o știți. Niciun zid în lumea asta și nicio lege nu poate interzice Omului dreptul său de ființă umană egală cu alta. Dreptul la viață! Dreptul dat de natură, nu de oameni! De aceea vreau să vă rog, deși tocmai am observat că avertizez anticipat sau cer scuze prea des  (mulțumesc) să nu-mi veniți cu extremisme.

Dacă o secundă vă trece prin cap că Merkel poartă boxeri cu oițe pe sub combinezon dimineața și ia un tub de calmante ca să facă față zilei, cu siguranță vă înșelați. Oamenii nu pot fi opriți să fugă din calea războiului, oamenii nu pot fi deportați așa cum nu ne-ar plăcea nouă să ne mute… eschimoșii în tundră, explicându-ne c-o să avem toți haine de hermină și n-o să plătim taxă pe iglu. Și-apoi să ne gazeze că 66% nu vrem.

Război civil, foamete, război psihologic, bombardamente, moarte, amenințare, viol, orice ființă umană are dreptul să fugă din fața acestor plăgi.

Chiar dacă ne pun pe noi, ceilalți, minunații, norocoșii, în pericol? Pe noi ăștia depresați din cauza vremii și a amantelor? Da, e strict răspunsul meu.

Păi de ce?

Păi pentru că și copiii tăi și ai lor au dreptul să se joace cu-n teddy bear și nu cu un kalashnikov. Pentru că ne plătim probabil păcatele, pentru că pare că Europa n-a învățat atât de multe din vremurile în care intervenea cu tunu-n nisip și trasa granițe.

Read more

Proiectul de lege privind promovarea demnității umane și toleranței

Proiectul de lege privind promovarea demnității umane și toleranței

public-domain-images-Free-Stock-Photos-spain-Madrid-CorridaCitat din Dragnea. “Nu, nu este Legea Defăimării.”

Am vrut noi românii, s-o facem să pară absurdă când de fapt proiectul de lege privind demnitatea umană și toleranța în România este inspirat și expirat din Dubai. Nu au trecut două zile de când UAE au inventat două ministere: Al FERICIRII și… al toleranței și bunăstării între phantomașii locuitori. Care mie-mi par extremiști la maxim comparativ cu absolut toți vecinii lor.

Numai că vezi tu, domnule Dragnea, voi sunteți cei care ar trebuisă susțineți demnitatea umană.

Un medic specialist are în primii ani de la primirea specializării cam 1400 în mână. Unul care trezește oameni aproape morți, știi? Care nu doarme câte 30 de ore pentru că i se coroborează și o gardă. După 30 de ore de nesomn și nemâncat, domnule Dragnea, dacă aș fi medic la urgențe, n-ar mai trebui să te defăimez, nu ajută la nimic. Te-aș împușca direct, nebunie de moment se numește cred. Nu poți să muncești pe brânci ca să-ți intre 1500 de roni, totuși. Mai mult cu 100. Că ești tânăr, nu-ți riști cariera până n-ajungi dinozaur căutat și vestit la 55-60, să coși 3 buzunare în plus.  Cititorii mei știu că nu la vârstă mă refer aici… dinozaur adică OAW, 180 consultația, ești big, lumea dă.

“Este liber atacul la politicieni”, a spus Dragnea, la România TV.

Dacă eu ca mic intreprinzător plătesc statului nu numai banii mei în impozite ci și amenzi, deoarece am depus în 12 ianuarie declaratia  care trebuia în 11 și că n-am scos în 17 documentația cadastrala, deși e ok ca în 17 doamna de acolo să fi avut… lactație și să închidă ghiseul fără explicații… dacă pe mine mă arzi din toate părțile cu birocrația, cât curaj trebuie să ai să impui o lege a demnității umane?

Read more

Cluj – vandalii din parcul Mercur

Cluj – vandalii din parcul Mercur

Unii autori spun că homo sapiens este o subspecie arhaică a omului modern.

Alții spun că sunt adevărate specii din care a evoluat homo erectus. Chiar dacă se crede că au dispărut in urmă cu milioane de ani, informația este total greșită. Homo erectus trăiește la Cluj, Capitala Culturala Europeană, se organizează în turme și se plimbă prin parcul Mercur. Informația ar trebui să atragă turiști din toată lumea, numai că printr-o conspirație, se încearcă mușamalizarea ei.

Păi fir-ați ai dreacului de melteni, neciopliților, credeți voi că trimisul la școală e educația plozilor vostri de 10-17 ani? Sunt absolut sigură că primitivii vostri analfabeți provin NU din homo erectus ci din voi, ăia care lăsați vara toate gunoaiele în pădurea Făget și Hoia, genul de părinți care aruncă gunoaie din mașină, genul de scârbe care cred că te poți pișa la tine în casă, pe parchet, chiar dacă picură la vecina. Că e casa ta!

Read more

Despre Therme și alte nebunii

Despre Therme și alte nebunii

costum baie hapi* dacă locuiți cu perechea si intrați la budă imediat după pereche, nu ascultați Miss Atomic Bomb. Valabil viceversa. Verbalizarea gândurilor se numește.

În primul rând, de menționat că n-am fost la Therme la București, am citit, că deh, juma de oră pe zi e pentru informare. Și am o părere. Și o eczemă la nas. Și o unghie care stă să cadă că m-a călcat un bou în 33. Am și paralizat de durere. Aveam o pungă cu talaș în mână, de vreo 5 kile dar nu-l puteam executa pe țopârlan fără să provoc daune colaterale.

Să revenim la Therme. Compareișion cu Lacul Ursu de la Sovata. Scriu pe înțelesul tuturor… nu toți înțelegem aceeași limbă!

 Mvai, dacă este cloooor eu nu mă mai duc acolo nici moartă, mai bine fac pluta în chiuvetă, mi s-au umflat ochii, mi s-au rărit sprâncenele, mi-au plâns copiii. Huo!

Dragă. În general apa are clor. “Clorurile alcătuiesc cea mai mare parte a sărurilor din apa oceanică – ionii de clorură reprezintă aproximativ 1,9% din masa oceanică – dar se întâlnesc și sub forma depozitelor solide în scoarța terestră.” Kiki-Wiki Nu numai tableta aia pe care o cumperi tu cu 50 de bani de la Netto să-ți dezinfectezi WCul este clor. Lacul Ursu, marele bazin natural helioterm are clor, pasta de dinți are clor și apa de la robinet pe care o bei are clor! Iar tu ai clor în stomac!

Am un amic, inginer șef în construcții, de 3 ani face zilnic, în afară de weekenduri, o oră de bazin aici la Cluj. Păi acolo se aruncă clor cu găleata că nu-i apă termală. Voi v-ați petrecut o zi la Therme și parcă aveți de gând să vă mutați acolo  ca să beneficiați de tot clorul din lume. Griji când dezinfectați WCul să nu atingeți pastila. Poate faceți eczemă ca mine.

Read more

Fumători, nu-i chiar așa de rău!

o cafea si o prietenaCred că  nu-s mai agitati pe subiect fumătorii sau Ne sau cei care s-au lăsat ori cei care nu au fumat niciodată. Părinții mei nu au fumat. In afara de bunicul si de mine, n-a fumat nimeni în familie. Eu și Geta am șterpelit în clasa a opta un pachet de Mărășești și unul de Kent, le-am fumat 2 săptămâni în buza ferestrei de la baie si de-atunci fumătoare am fost. Culmea că mă abțineam în vacanțe. Imi era frică de părinti desi nu m-au bătut vreodată. De  bunica-mi era rușine. Uitam de vicii în vacanță.

Bunicu a decedat din cauza cancerului la prostată. Era un om dur și aparent mohorât dar în casa bunicii n-a mirosit niciodată a fum. Aaaa, pardon. Până am terminat eu liceul și m-am simtit îndreptățită să-mi vântur viciul pe sub nasul tuturor.

Nu e vorba că-mi pare ciudat că făceam asta. Fumam până nu demult si niciodată, dar absolut niciodată nu mi s-a părut anormal să-i intoxic pe alții. Si declar cu mâna pe pojartier sau pe inimă, cum se mai zice, că probabil dacă aș încă fuma, aș percepe lucrurile la fel, aș fi de partea baricadei cu fumătorii pentru că aș simti că mi se retrage un drept. Culmea, nu-i adevărat, trebuie să văd că un drept care mi s-ar retrage mie în anumite locații, le oferă altora mai multă libertate.

În sfarșit. Bunica a murit intrand in insuficiență cardio-respiratorie. Da, de batranete cum s-ar zice dar nu cred că e totuna dacă mori de infarct sau mori sufocandu-te. Ea n-a fumat dar în timpul războiului a răbdat frig, foame, n-a avut o viață ușoară si nici nu si-a tratat răcelile. Nici la 10, nici la 80 de ani nu-i totuna cum pleci. Că pân la urmă nu de moarte ne temem, cu ea dispărem și nu mai știm nimic, de suferinta, de agonie ne temem.

Read more