Eu nu am de ce să votez că și-așa nu schimbam nimic, o să plec din țara chiar atunci

Eu nu am de ce să votez că și-așa nu schimbam nimic, o să plec din țara chiar atunci

IMG_3403Spuneam că voi mai scrie aici doar despre comunitatea din jur. Altfel, trebuie să stau departe de blog o vreme, nu mă plătește nimeni să spun povești. Și e tare prețios timpul meu acum.

Nu mă citește femeia asta.  E o femeie absolut banală, adică normală, nu ca mine. Ea nu a auzit bașii când se cutremurau blocurile și nici bătăile pe care i le aplica soțul – iubitei de la 4-. Nici urletul copilului speriat în timp ce ei se loveau. E genul ăla care nu se bagă. Oare avem noi 2 genuri, pe langa masculin si feminin? Ăia care nu se bagă și cei care și-o bagă cu totul? Aș vrea să mă citească dar ea face cruciulite într-un rebus, zilnic. Poți să vomiți sub balconul ei și să sari în ce-ai lăsat acolo, ea vede rebusul, de auzit chiar nu prea aude săraca. Poate nu știe că exista anumite programe de protezare pentru vârstinici și că n-ar trebui să plăteasca mult, doar să meargă mult. Dar nu poți face rebus mergand. Nu poți să te uiti la TV si sa fumezi din mers. Asta e, alegerea ei.

Ies și ma intreaba un vecin unde merg cu marinarul viteaz. E bine intentionat, decent și mereu cu răspunsul pregătit. Are bun simt, toate micile  noastre discuții sunt oarecum constructive. El și soția sunt de prin Predeal. Oameni  muncitori. Într-o țara normala ar fi făcut parte din clasa de mijloc, ea este cea care ține o societate într-un stat de drept, printre altele.  Merg sa schimb ceva între blocuri, la plimbare zic.

Da cu cine votez de fapt? Era și doamna care face rebus, vorbeau despre politică.

Read more

Lungul drum al unei visătoare înspre permisul auto

Lungul drum al unei visătoare înspre permisul auto

motorradCea mai persistentă frică a unei femei trecute de 35 de ani, frică legată de permisul de conducere este că… o să și-l ia. Și n-o să știe șofa cu adevărat pentru că a început tîrziu.
Și dacă și-l ia, intră altu-n ea și moare. Sau rămâne gravidă și tre să-l ia pe acela de bărbat.

Dacă și-l ia o să-i scoată ochișorii vreunui participant la trafic. Cu mânuțele ei delicate, mici, frumoase. Când e în zilele alea, mai sensibilă…

Dacă și-l ia, cine parchează cu spatele, cineeee?

Dacă și-l ia și nu știe alimenta? dacă face pană în pantă, dacă i se defectează frâna și i se strică coafura, dacă o oprește un polițist de 8 martie să-i dea frezii și ea face stop acolo, pe DN? Eh???

Cred că e o abilitate pe care-o deprinzi repede când ești tânăr. Cred că scăpăm greu de mituri. Abilitate Ca înotul.

Când m-a aruncat în baltă Gelu, eram pe-un dig, așa voia el să-mi ceară prietenia. Noroc că avea un metru apa, era plină de mâl, broscoi și plauri plutitori. Nu mai țin minte dacă mi-am înghițit limba sau o gură de apă cu papură și nămol, dar am ieșit de-acolo ca un animal fioros. A doua zi le-am spus tuturor că Gelu se gudură cu partea din față a pantalonilor pe scara de la șură și c-are viermi, c-așa am auzit de la bunu. Și viermii se iau și…
Măi, să fie,  nu voiam să învăt să înot din obligație!
Cu Codrin tot așa am pățit. Eram la ștrand, m-a împins de două ori cu capul sub cotele apelor de-am crezut că las lumea. Unde mai pui că deja înotam bine. La ora 19 eram cu tata, mama și o vecină la ușă la părinții lui. După ce l-am făcut toți troacă de porci, tata cu tac-su s-au dus la o bere că nu știam de IML pe-atunci. Cred că mai aveam apă-n plămâni, doar nu era să spun că tușesc de la țigări.

N-am fost nevoită să fac școala de șoferi. Am considerat șofatul un moft.

Dacă ești mamă singură și n-ai pe cineva care să te ajute cu câte un drum, o să te simți pur și simplu incapacitată social!

Niciun fel de singurătate sau retragere spre mine sau alegere personală vizavi de oameni, nicio schimbare din viața mea nu m-a afectat așa de mult precum faptul că NU ȘTIU ȘOFA. Dacă nu aveam copilul, mă lăsam în plata Domnului.
După 30 de ani îți e frică de respingere. În mai multe domenii. De ce Școala ar face abstracție?
Într-o zi mi-a spus o amică: tu, de-aia-i zice școală, dacă îl iei bine, dacă nu, dai până-l iei, care-i problema.
Bingo! Eu de ce n-am gândit așa?
(că te-a dus iubi al tău și la buda publică cu das Auto, să nu-ți rupi vreo unghiuță. Să ți le poată smulge el pe toate mai târziu, hi hi)

Alegi școala. Plătești. Te duci o săptămână la cursuri (eu nu m-am dus, m-ar fi scutit mult de la adormitul pe carte). Faci analizele medicale. Începi să citești legislație când apuci. Apoi  înveți semnele de circulație din carte și tot cauți alte poze, poate poate a fi mai interesant.
Apoi faci chestionare pana începi să iei teste. Chestionarele sunt o plăcere după ce te deprinzi puțin cu ele. Efectiv ți se schimbă viața. Circuli preventiv și prin casă.

Read more

Termopane, termopane, toate-s la fel?

Termopane, termopane, toate-s la fel?

Nu. Astea bune te duc înspre privațiuni dar merită!!

Cui i-am povestit c-aud de la etajul trei: cocoșul de la casa lu Iorgulescu, coco ăla cântă tare de tot, cocoșul de la căsuța de jos (ăsta e mai aerian, mai nemâncat deci fac diferența), cucu, vrăbiuțe și alte orătănii a zis că m-am tâmpit de la gașca Zurli. Pe care noi oricum n-o ascultăm, nu suport cântecelele pentru copii în limba română. Nu le pot auzi, cânta, oricum ăsta mic plânge când eu cânt. Cred că de-aia s-a mutat pe-un deal radioul în care lucram odată, nu pentru că nu le bătea semnalu dincolo de poartă.

Pentru zgomotele de afară vezi ce tip de termopane ai!

Mulți se plâng că peste tot e gălăgie la bloc. Puțini diferențiază ce tip de zgomot e foarte deranjant (într-o singura cameră când face sex potârnichea de vizavi, sau în baie când se trage apa? Sau când îți trece Regio pe sub geam?) Ai nenorocul de-a locui într-un spațiu cu efecte de amplificare din mai multe părți? Efectul de orgă?

Dacă zgomotele deranjante vin mai mult din afară schimbă termopanele.

Read more

Te-ar răni cumplit prietena ta cea mai bună? Atunci de ce mai “ești” cu ea?

Te-ar răni cumplit prietena ta cea mai bună? Atunci de ce mai “ești” cu ea?

doua capreNu este prietenă cea care se rățoiește la tine și eventual îți închide telefonul, fără să îți permită să-ți spui părerea. Dacă și tu strigi, atunci e o problemă și nici nu știu de ce aveți numerele de telefon schimbate între voi. Nu vi se potriveau mai bine sutienele sau papucii? Tonul ridicat te va alerta si vei resimți o senzatie de lehamite și nervozitate extremă. O prietenă pe care-o dorești în viața ta și care te dorește în viața ei, nu urlă la tine. Daca are reproșuri, așteaptă sau îți scrie. Dacă prietena ta e pe stradă, e surdă, e grăbită, e speriată sau tocmai naște, ești tu – proastă că nu faci diferența.

Dacă dorești circ și o răzătoare pentru nervi, așteaptă-ți ciclul menstrual, soțul, fă școala de șoferi. Nu de prietenă ai nevoie.

O prietenă care dorește sa-ti spuna ceva, nu insinuează!

  • Ea-ți grăieste sau scrie: dragă Andrada, m-ai dezamagit tare pentru ce-ai spus ieri. M-am bazat pe tine. Acum eu ce fac? Dacă și tu ești ipenă la cocolbău (îmi asum regionalismele care-mi cresc în balcon, din moment ce flori nu primesc demult), îi răspunzi când ai timp și stabiliti o întalnire, o explicație, o poveste, o împăcare sau o pauză.
  • Ca prietenă, să nu uiți nici tu ce-ai tolerat, cum te-ai comportat în situații grele. Când te întrebi de ce ești singură sau supărată, analizează-ți ultimele relații de prietenie. E la fel de benefic precum spovedania. Adică nu-ți imagina că TU ești prietena ideală pentru cineva. Poate că deții niște atuuri dar amica ta nu are nevoie de ele. Și oricât te lauzi tu cu ele, pe ea nu o intereseaza asta, vrea pe cineva de încredere! O prietenie poate mai fi mai intima, mai durabilă decat casnicia si nu mă refer la orgii. Pentru atuuri si service de orice fel se vor găsi destui profitori.
  • O prietenă nu-ți fisurează ciocanul și nicovala cu povești despre unghiile false și dramele ei, de 6 ori pe săptămână. Decât dacă unghiile au fost înfipte-n penisul vreunui rezident și te hrănești si tu cu adrenalina ei. Sau dacă asta e povestea vieții voastre. Unghiile și tipu de pe feisbuc. O prietenă nu-ți toacă mărunt timpul la telefon decat dacă s-a finalizat cu faptul că pompierul care ți-a salvat mâțu te-a cerut în casatorie. Totuși, daca ea aberează, dacă depășește mereu limitele și te seacă de energie, spune-i. O prietenă nu se va supăra. O mocofană încrezută, o să leșine pe canapeiul care-i mai moale-n casă.

    Prietenia cu colegele trebuie înțeleasă și asumată corect.

  • În primul rând, respectă. Basmul cu respectul pe baza anilor acumulați funcționeaza ca si cum i-ai spune unei virgine să te ridice-n slăvi pentru că uite, sunteți doar voi și n-o s-o violezi! În general, colegii nu devin CEI MAI buni prieteni. Prieteniile lor se limiteaza-n timp, scad in intensitate, uneori încredea oscilează, apare frica in functie de interesele fiecăruia. Trebuie să fii încrezător ca să-ți faci un prieten bun la muncă. Sa revin la cea mai…

 

  • O prietenă care îți vânează necazurile și se hrănește cu detaliile din ele, poate părea praștie de empatie. Sau poate avea niște probleme personale cărora nu are cum să le mai facă față. Ca să supraviețuiască în situația dată, ea are nevoie de asigurarea ca tie-ti merge mai rău decât ei și că viata ta e mai grea. Măcar sufletește si mental. Când va vedea că nu este așa și că poți duce, te va trimite la dracu într-una dintre formele de mai sus, mai jos ori nebănuite si te va povesti anorgasmic celor care o vor asculta.

Read more

Unde ne sunt croitoresele grozave, coafezele bune și cizmarii pricepuți? Cine ne mai repară televizorul?

Unde ne sunt croitoresele grozave, coafezele bune și cizmarii pricepuți? Cine ne mai repară televizorul?

framintare aluat Merg destul de frecvent pe lângă niște chioșcuri lipite între ele. Unele din sticlă mată, veche, groasă și spartă pe-alocuri, altele cu uși termopan, uși ce par a fi uitate de prin 90, de la înființare, cu folie pe ele. Mai e și Panemar tot acolo – ciudat că-n mod normal brandul pare atent și dichisit, cu locațiile îngrijite – au un chioșc amărât și murdar pe dinafară. Apoi văd coaforul de sub bloc și câteva anunțuri: Reparații. Reparații telecomenzi, televizoare, mașini de spălat. Scris cu litere din acelea care precedă vârsta abecedarului și-mi amintesc de copilărie. M-apucă nostalgia tinereții observând combinația lucrului de mântuială de dinafară, disproporțiile. Nu c-ar fi singura porțiune de acest fel din cartier, dar mă fascinează oarecum câteva ateliere de reparații.

Cum telecomanda și-a revenit singură, după ce-am scăpat dulapul pe ea când am mutat mobila, n-am ce să repar.

Televizorul, nu-l mai stimulează nici Lia Olga când apare cu decolteu, tot purici tot colorat chicios, deh, pân-oi avea casa mea nu investesc.

Mi-amintesc cum râdeam noi, deșteptele de la Liceul Teoretic de-ăștia de la profesională.

Ni se lipise ca brusturele-ntre bretele ideea că profesională e-un soi de cort cu tăntălăi veniți de la țară, incapabili să buchisească tabla înmulțirii și că asta e ceva de rău augur. Când ne-amenințau părinții pe sub mustăți cu profesionala, ceream subtil să ne sacrifice pe malul Someșului.

Read more

Nu ai lucrat chiar 12 luni înainte de nașterea copilului (2017)

Dar ai vrea să stai acasă cu bebe măcar 6 luni și să fii plătită.

Se poate dar numai dacă te-ai angajat între timp. (studentă sau elevă, acestea sunt situații diferite)

Vorbim de 246 de zile în care poți beneficia de două concedii medicale care sunt diferite și nu se afectează-anulează reciproc. Medicul de familie va ridica din umeri cel mai probabil sau ți se va spune cum mi s-a spus mie: eu nu vreau să-ți plătesc concediul medical :). În cazul ăsta nu te umfla-n rimel cum fac eu că plâng și dacă-mi spui dă-te mai încolo, de zici că-s fluture de lompaș. Femeia n-are nimic personal dar este cea mai uzitată practică în România la locul de muncă: dacă n-am mai întâlnit până acum, nu există. Aproape că-s în pericol să mi se întâmple și mie, noroc că cei 10 ani de Germania m-au cioplit mai curioasă și până nu aflu exact de ce un lucru e așa sau nu e, nu mă las.

De asemenea te vei lovi și de scepticismul (a se citi comoditatea) medicului de la medicina muncii. Însă cu puțină bunăvoință și un dosar cu șină și ceva hârțogărie, se poate.

Situația: M-am angajat dar tot nu am 12 luni lucrate și ca atare nu beneficiez de indemnizatie de creștere a copilului și nu pot sta acasă 2 ani. 

Ai dreptul la cele 126 zile de concediu maternal care înseamna (mai simplu) prenatal și postnatal. Și mai ai dreptul la concediu de risc maternal. Cele două drepturi sunt diferite iar concediul de risc maternal îl iei cu menținerea veniturilor salariale.

Read more

Marșul pentru viață și motivul fal(u)s: vrem să ajutăm femeia însărcinată

Marșul pentru viață și motivul fal(u)s: vrem să ajutăm femeia însărcinată

mars baloane viata„Manifestanţii au ţinut să sublinieze că nu cer interzicerea avortului, ci vor, prin acest marş, să susţină femeile însărcinate.„
“Ajută mama și copilul. Ei depind de tine.”

“Nu s-ar prăbuşi România dacă toate tinerele familii ar avea măcar câte trei copii” (ha-haaa, la asta am râs. Apoi m-a luat tristețea când am văzut adolescentele acelea care nu știu cum doare lama care-ți trece prin inimă când vezi două linii roșii (și) ți-ai asumat o sarcină de una singură taman în nemaipomenit de bârfitoarea societate românească. Păi dragelor, noi astea singure suntem problema, nu cele din familii tinere și fericite și perfecte.)

 

Sunt o femeie însărcinată. Din punctul meu de vedere s-a abordat fals problema iar mitingul a fost o fățărnicie. Eu nu sunt vocea Cuiva și nu scriu pentru o sumă de gravide, scriu ca să-mi amintesc pe când îmi va fi mai ușor, într-o zi. Acum încă e greu.

Însă nici 50% pe cât de greu le e altor femei care vor deveni mame singure. Și de asta notez aici, ca să se poată regăsi și alții în pielea mea.

Vreți să ajutați femeile gravide?

Faceți demersuri pentru schimbarea legislației.

Sunt o gravidă care nu va primi bani de la stat pentru creșterea copilului. Știți ce presiune psihică extraordinară implică acest lucru odată cu asumarea sarcinii? Știți că multe femei depind de bărbați abuzatori, alcoolici pentru că rămân gravide și nu au nici un sprijn material dar totuși nu ar renunța la copil? Știți că nu din inconștiență sau prostie am păstrat sarcina ci pentru că mi-am făcut niște planuri financiare pe care încet, reușesc să le mențin cu ajutorul celor din jur?
Și tot trăiesc cu frica zilei de mâine darmite femeile singure și fără loc de muncă?

Read more

Gânduri despre tinerii votanți ai PSDului

Mă uit pe pagina lui Codrin Ștefănescu ca o hateriță cu frisoane care-a fost blocată. Îl susțin foarte mulți tineri contrar ideii „v-au votat pensionarii și asistații”. Da, tineri de 20, 30, 40 de ani! Bolnăvicios mă uit căci n-am ce căuta acolo. Totuși, mulți dintre amicii din lista mea i-au dat like, da, știu, n-au aceeași curiozitate bolnavă, ei vor doar să vadă ce scrie. Scrie open. Și pozele cu familia sunt open și cu câțelu, copilu și cu chelia și cu paharu de vin pozând în telectual zexy întins peste mobila din mahon. În sfârșit. Ieri, personajul sugera o mini revoluție asmuțindu-și followerșii, peste 200.000. Ăia au pus botu repede, au ucis și-au spintecat protestatarii direct acolo, nici măcar n-au rămas la stadiul de banală meditație patologică precum e asta de mai sus, a mea.

Îmi pare Ștefănescu ăsta tare periculos și uns cu alifii, exact ca Dragnea.

Feudalii-motor ai PSDului.

Nu i-am votat în veci. Nici mama mea. Deși am luat act de promisiunile lor.

Mama are tot o pensie de 700 roni. Cât să plătești facturi iarna și să scoți medicamentele. Oare cei care i-au votat au pensii ori venituri mai mari? Eu nu am. Din contră, mă aflu în abisul vieții mele. Copilul meu nu va beneficia de nimic. Oare mamele care i-au votat au făcut-o pentru bani?
Prost moment mi-am ales să fac depresii și să stau acasă doi ani. Apoi să rămân însărcinată. Citesc cu ardoare fiecare noutate despre indemnizații de creștere și stimulare a natalității. Degeaba.

Fetele deștepte pe care le știu eu au joburi bune de la PSD, au vârsta mea sau sunt mai tinere, locuiesc în orașe mici ori s-au transferat brusc la județ și au votat în draci PSDul. Iar prietenii lor au devenit directori. Consilieri. Sunt prieteni cu primarii și se distribuie pe feisbuc și se pupă zilnic. Își fac selfie-uri pe la guvern. Pentru ce revoluție ar vrea să iasă din utopia lor? E ca și cum ai juca în StarTrek și ți-ar cere cineva să faci figurație în Cocoșatul de la Notre Dame să fii „mulțimea.”

Nu cred că pensionarii sau asiatații sociali dau culoarea roșie în țara și în fața ochilor noștri.

Foarte mult a valorat 80% din votul tinerilor (prezenti evident) din orășele precum ăsta despre care vorbesc eu. Au fost curtați frenetic, adorați, lăudați și unși cu promisiuni, cărei mlădițe nu-i place să fie trunchi vajnic printre alte crengi? În plus s-au ținut de cuvânt față de ei după ce au câștigat, de ce ar avea nevoie să mai onoreze promisiuni megalomane în întreaga țară când au oamenii lor fideli? Nici PNL și niciun alt partid n-a racolat persoane precum mafia PSD.

Mâine, dacă ar fi anticipate n-ar mai face procentul? Nu sunt sigură. Pentru că în PSD acești tineri înseamnă Ceva iar în afara lui trebuie să se zbată pe șanse incerte!

Read more

Viața ca o chirie

Viața ca o chirie

rafturi În apartamentul cu patru camere din orășelul mic și -pe-atunci destul de cochet și funcțional socio-economic- am locuit până după 18 ani împreună cu părinții. Oare aceea a fost @acasălamine? Aveam camera mea, cea mai bine întreținută, ordonată… până ne-a inundat domnu Roman. În sfârșit, chiar și așa, cu dungi galbene pe verde-coral mi-am iubit camera pe care-o împărțeam cu păpușa rusească. Ea blondă, grăsuță, bucle, ochi albaștri. Stătea în fund pe cuvertura cu imprimeuri, cadou de la bunica.
Eu brunetă, fadă, păr lins, ochi nicicum, chip oval interesant… Uneori dormeam pe jos ca să n-o deranjez pe ea. Dacă veneam târziu în weekend îmi era lene să-mi mai fac patul. De fapt, nu doream să-l tulbur pe tata. Deja nu mai exista uichend în care să fie treaz și apoi să adoarmă, cred că beția îi era starea de veghe. Știu că ținea berea sub pat.
De aceea m-am ferit pe cât posibil de oamenii care beau și nu se tem de alcoolism. Mi se pare mie că trebuie trăit cu vigilența asta. Ca și cu cea de moarte aproape iminentă în cazul în care zbori des în orientul mijlociu de exemplu. Poate nu mori, da să știi că neantul nu te întreabă.
Și bunicul a băut. Dar bunicul se oprea luni de zile, își contura el o autodisciplină care venea din conștientizarea faptului că dacă bea mult nu mai poate lucra și dacă nu mai poate lucra se ramolește și dacă se ramolește moare mai repede și se duce povestit de tot satul. Așa că nu punea alcool pe limbă luni de zile.
Mulți se mirau când spuneam c-aș fi preferat să fie tata crai, să umble cu femei, dar să nu aibă patima beuturii.

Unii mai spun cu vădită răutate că motivul pentru care bea tata este că n-am fost eu ascultătoare și n-ar fi fost mama obedientă. Săraca mama…

Read more

A ajuta

A ajuta

mana-intinsaPrincipiul ajutorului între oameni ar trebui să aibă o temelie în instinct, așa, ca la animale. Lupii dintr-o haită, prădătoare carnivore aparent foarte feroce, își ling rănile unul altuia. Un lup sănătos, va apăra lupul care este atacat, rănit și sângerează. Îi aduce mâncare, îl încălzește adică îi satisface niște nevoi pe care cel nenorocit nu le mai poate face singur!

Am observat că foarte mulți oameni nu știu de fapt ce înseamnă să ajuți. Nici eu nu am știut multă vreme, mai uit și acum, apoi ajungem să spunem că a face bine e un lucru rău și că uite, s-a întors împotriva noastră.

Când cineva îți cere ajutorul, tu ai nevoie de două lucruri:
– putința, a fi în măsură să oferi ceva.
– vrerea, dorința de-a o face.
Că nu-ți va cere vreun om apropiat să-i dai bani dacă tu nu ai bani, să-i traduci din greacă în română dacă tu știi să traduci doar din spaniolă în română. Nu te va ruga să-i faci un serviciu pe care tu nu-l stăpânești ori n-ai cum să-l oferi.

O nebunie care n-are a face cu ajutorul

Este următoarea: să crezi că ajuți condiționând actul. Dacă tu-mi ceri masa din sufragerie că știi că am două, nu-ți voi oferi scaunele ca să-mi las mie mesele. Hei, uite, eu te ajut, de scaune ai tu nevoie! Sau îmi ceri să-ți cumpăr un lapte Dorna pentru că pe acela-l preferi tu iar eu, dintre toate, aleg Zuzu sau Napolact deși vitrina frigorifică are Dorna! Uite, laptele tău, e mai bun decât ce ți-ai dorit!

Decât să îți dovedești o nejustificată amploare a sinelui, mai bine vezi-ți de treabă, mai de ajutor ești așa! Nu pot acum sau nu pot sunt mai oneste și apoi când ajuți nu sta să faci o analiză a de ce-urilor că pierzi esența. Din start n-o face dacă știi că rupi de la gura ta sau a familiei și asta te va măcina, din start, vezi de ale tale, că n-o să înceapă nimeni să te întrebe: dar de ce nu poti, de ce nu vrei, care sunt motivele? Doar romii care cerșesc în fața marilor catedrale poate fac așa, din nerușinare mai mult, nu din disperare. Pe cel care stă pe-o ladă cu mâna întinsă ori ba, îl întrebi dacă-și dă banii pe alcool sau țigări? Mai bine nu-i da decât să faci așa. Că nu-i totuna cu a mustra o țigancă ce-și ține sugarul 7 ore în soarele arzător ca să li se facă altora milă, că ei nu îi este!
Că nu știi tu cum a pierdut acel om o casă, de ce a ajuns acolo, ce boli are și de ce preferă să stea ca o statuetă stricată, să mai strângă bani de-o bere sau un pachet de țigări, în loc să dea fuga cu cei doi lei pe care-n măriminia i-ai dat, să-și cumpere un iaurt danone.

Read more

Reportaj Siria 2016 – doku deutsch

Dacă înțelegeți măcar puțină germană, merită să vedeți asta.

Am văzut multe, mențin și învăț cuvinte noi, în plus urmăresc desfășurarea evenimentelor așa ca pe o semi apocalipsă. Tragic. Nu îmi pot imagina cum se poate adapta un copil unei astfel de normalități.

Și noi… îi lăsăm să moară mai nou în epidemii pentru că toți inculții au emisiuni și știu ei că vaccinul nu e bun. Ceva ce nu s-a demonstrat NICIODATĂ, în nici un studiu. Decât în cele de pe net, bloguri extremiste (da, eu găsesc că și asta e o formă de extremism) și interviuri.

 

Iertați-mă dar azi orice bou poate fi Profesor și psihiatru cu 12 cărți scoase și orator și să aibă laborator în spatele bucătăriei. Deoarece cobai se găsesc peste tot!

Iar Vedete care să-i poarte fumurile mai departe, eh, deja e… Artă. “Contesti tu opinia lu Crengulescu Schwartzkoft Tunder, dr, prof, conf și specialist în cresterea ceaiului de valeriana? Iote, el zice că doctoriile nu-s bune, are 89 de ani, 6 copii și îți arată exact ce se poate vinde!!”

Vai, nuuu contest, doar suntem o turmă înțeleaptă. Pana la granita judetului!

https://www.youtube.com/watch?v=8XiuZxJJawM

Tu ce fel de băutor ești?

Tu ce fel de băutor ești?

tequilaCred că-n primul episod din Anatomia lu Grey, când s-a peredit Meredith cu-n kil de tequila, mâncam biscuiți și mă miram de ce-l parașutează a doua zi pe Derek. Mi-amintesc și-acum trupul ei gol, armonios, era pieptănată parcă, obosită doar prin prisma intuiției privitorului. O durea în slipii aruncați prin casă de “cine-i ea,” “cine-o fi el” și ce-a spune orașul Seattle la rubrica DI-VINĂ.

N-am băut tequila în viața mea. Fix la asta m-am gândit în dimineața în care am deschis un sfert de pleoapă și m-am mai gândit că tot ce trebuie să fac e… să stau liniștită sau să strig, eram undeva sub dărâmături, fusese cutremur, o să mă găsească cineva… Ar fi păcat să mor fără să știu ce gust are tequila… și atunci un pompier mi-a dat părul la o parte, doi ochi frumoși, albaștri, m-au privit de parcă chiar ar fi văzut ceva grozav și-o voce a șoptit măgulitor de stânjenitor, stânjenitor într-o ipostază care ar fi fost banală (dar nu era): God, ai băut mai mult ca mine. Fără reproș. Doar o șoaptă, un zâmbet de-al lui și-o bănuială personală: nu eram sub dărâmături. Mă aflam în patul meu și bărbatul nu era pompier (niciodată nu mi-au plăcut poveștile cu pompieri).

Încet, membranele postsinaptice începeau să picure cognac sau brandy pe fiecare nerv și ca urmare mi-am amintit brusc că am (sau nu mai am) un iubit, doi șoareci, 22 de probleme din care 14 nerezolvate și-am sărit direct înspre dulapul Victoria cu patru uși: puteam să mă mișc! Lucru de altfel vizibil căci mânerele de la ușă și colțul patului mi-au taxat imediat acrobațiile olimpice.

Read more

Siria, ISIL, amenințarea terorismului

Siria, ISIL, amenințarea terorismului

horus isis papirus egiptDeși 70% dintre cititorii acestui blog nu cred că sunt interesați se astfel de detalii, aș vrea să vă spun un secret.
Când nu îmi injectez hialuronic, când nu dau cu lac pe unghii, când nu hrănesc șoareci, când nu mă duc unde mă cheamă alții, când nu citesc și când sar peste seriale, când nu lucrez la ce trebuie, mă pun la curent cu politica internațională. De aceea, recunosc că în acest an sunt pe ZERO cu politica internă dar învăț repede.
Așa pierd eu vremea: urmărind ceea ce se întâmplă înțările care mi-au fost atât de dragi și așa vor rămâne, în Liban, în Turcia unde n-am ajus… în Siria unde nu mă gândesc că voi merge vreodată să văd ceea ce-a fost Palmira, Damasc, poate Lattaquie. Mă uit cu teamă spre Egipt și resorturile goale, muntele Sinai și apusurile pe care nu am să le mai revăd.

Și nimic nu mi-a atras mai mult atenția în ultimii doi ani precum ideologia a ceea ce se cheamă compact: terorism.
Citesc și traduc zeci de articole, urmăresc majoritatea filmelor documentare care-mi par a avea credit, mă interesează cum e posibil ca o astfel de plagă să treacă de personalitatea ființei umane, să acceseze fișiere mentale și să reconfigureze concepții instaurând ideologii. Despre ele   vorbesc oameni în costume albe în timp ce viața -rulează. Dacă e o zi a pământului, eu nu am participat la ea, nici la una a ciclismului căci personal, urmărind acestea, am vrut să tac și să observ. Să înțeleg. Și am înțeles că Pământul nu e România.

Pământul este pumnul deschis al lui Dumnezeu. Din el au curs ca nisipul în clepsidră, oameni, unii au trăit, alții trăiescîncă prin noi, restul sunt deja Pământ. Pământ întors, sper eu, acolo unde e lumină și Înțelegerea care nu poate fi primită aici. Aici e Lumea.

Pentru cei care știți limba engleză, vă recomand un doku care v-ar aduce la zi cu ceea ce se întâmplă în Siria și Irak, care sunt pionii, milițiile, cum devine apostolul-trădător iar pentru cei care nu cunosc limba -chiar și imaginile sunt îndeajuns. Acestea sunt femeile care luptă nu eu, nu tu. Acestea sunt femeile care-și pierd viața pentru ca să nu fie batjocorite, să nu le fie luat totul. Acestea sunt femeile care nu au costume cu fustă cloche și nici nu pot ieși în stradă cu pancarde. Ele nu țin discursuri, nu știu multe cuvinte, nu au învățat și nu le va salva ONU. Acesta este adevărul. Sunt femeile care nu mai au nici străzi. Și nici multe vise. Ci unul singur. Un scop. Să rămână în viață și să-și păstreze teritoriul, cultura, credința.

Read more