Nu e voie să călcați pe iarbă, pe nervi și pe becuri!

Nu e voie să călcați pe iarbă, pe nervi și pe becuri!

coada calului Degeaba zâmbiți șugubăț, orașul meu e în plină dezvoltare! O zicere arabă: poartă de grijă când bagi cămila-n cort că ți-l năruie. Sau calul.

O adevărată oază de liniște rămâne evident Parcul din Armenopolis. Chiar la intrare, lângă biserică, se găsește specia Laetiporus Sulpiureus, un deliciu pentru gurmanzi. Iasca galbenă sau puiu de pădure are gust de broască friptă și cauciuc ars – asta la maturitate. Dacă sunteți cu copilul și-i ies dinții, puteți să vă cățărați și să tăieți câteva c-o forfecuță. Sunt gratis și reduc riscul de infarct miocardic pentru când veți trece pe lângă miezul oazei de liniște.

Sperietoarea de copii și nesimțirea ciorilor

Vine într-o după masă mama acasă, lac de sudoare și cu Gazelu urland. Că ea era să intre-n șoc și copilul n-a mai vrut să se dea jos din căruț din cauză de mitraliere. Care sperie ciorile în parcul mare. Bine, ia s-o văd și pe asta, cum adică v-ați panicat voi c-ați văzut o sperietoare de ciori, da-i primul personaj care face legea în oraș? Uite, o avem și noi acasă pe Leah. Nu, că aia nu-i ca Leah, că face mai urat ca Scaraoțchi și ciorile fac pișulică pe ea.

Neavand timp să googălesc dacă ciorile chiar fac și pișulică, mi-am luat Gazelu și m-am prezentat lângă superbul lac natural pe care vi-l prezint mai jos.

ciuperci de copac

Liniște. Doi copilași mai mari chirăie: ia s-o vedem și pe doamna asta cum face.

Read more

Bărbați puși în încurcătură de iubitele lor

Bărbați puși în încurcătură de iubitele lor

h5O să folosesc rom-engleza pentru că e un articol scris în grabă și traducerea fiecărei expresii ar minimiza efectul. Unele nici nu le-aș sti traduce. De exemplu, dacă traduc în altă limbă faptul că tricolorul e cel mai vechi steag de pe Pamant (auch) nu are haz. Dar am râs până-n vârful degetelor.

În urmă cu câțiva ani citeam și scriam uneori pe un site, o comunitate gen question-and-answer website. Am și uitat de ea.  Mă interesau categoriile literatură, hobby, scris, relații. Poveștile altora mă inspirau pentru articole. Aici am răspuns indirect la dilema unora: e adevărat tot ce scrie Hapi pe blog?  Și zilele trecute  verific mailul și gasesc, în spam, răspunsuri de acu 100 de ani. De la profesioniști sau nu. Așa am ajuns iar pe site. Un tip întreabă:

Ca bărbat, ce insecurităti observati adesea la partenere – (o nesiguranță despre care vouă nu vă pasă absolut deloc sau care vă pune în dificultate).

Adică nu dai doi bani că ea e grasă, când universul ei se învarte-n jurul dietelor sau că e slabă, că are sâni mici, etc. Tipul completase chestionarul site-ului as requested si apărea descrierea – single si necalificat în a da sfaturi legate de relații. Adică pur si simplu, daca tu vrei să fii membru qualified să ajuti și spui că ești cercetător în neuroștiințe trimiți niște acte și apoi esti logat pe sectiunea respectiva. Sunt tot felul de studii, chestionare standard omologate, tot felul de lucruri interesante postate de alte persoane. Dar cel mai tare e felul în care se simte respectul în discuții.

Barbații răspund:

Sânii mici.

“Știu că sunt multe femei care se plâng de sânii lor mici, că au cupe A. B. Am avut o prietena C care nu era mulțumită, c-are sâni mici. Am crezut că glumește prima dată. Nu-mi vine să cred că sunt femei care se gândesc că sânii mari, neapărat C sau D le califica fiind mai atractive! În plus, pe viitor, sânii mari și grei îi vor face probleme – la spate (sic!) mai ales dacă vor avea și copii! ” ( a scris mai mult dar asta e esența, mi-a placut cum gandeste).

Nu e nevoie să stai ca o girafă cu osteoporoză ca să mă impresionezi! ( no things-gap!)

Bănuiesc că se referă la anumite articole intime sau pentru sport. E simpatică formularea.

Celulita de pe picioare

“Hei, nici nu-mi pasă femeie de celulita aia, poate când o să-mi aleg manechine din stand.

Oh, Doamne arăt groaznic!

“Pentru Dumnezeu încetează să mai scrii asta, la o poză pentru care te-ai chinuit 25 de minute. Selfie-urile. Cu tine de parcă sari de pe un acoperiș dar arăți ca ieșită de la coafor, selfie cu tine pe marginea lacului de parcă ești gata să te arunci, selfie cu tenul și părul ca-n reviste.  Dacă tendința e să ieși în evidență ca influencer, I m out, nu e genul meu de competitie. Am avut o prietenă care mă punea să-i fac poze în gară, în aeroport, în centru (pe unde treceam zilnic, un an), acasă la fereastră, acasă langa ușă dar să nu se vadă cuierul, acasă cu motanul, acasă cu maică-sa și cele trei surori. Nici nu apucam să mă bucur de-o mâncare sau să văd unde suntem,  ea-mi lipea aparatul de mână. Acum e cu un fotograf. ( hi, hi, hai că aici ne simțim mai multe cu musculița în vin)

Read more

Cum să ai sărbători fericite în familie

donut and tea(postare pentru ea)

Nu uita că tu, femeia, ești osul, piatra de temelie, scheletul vertebrat al familiei. Că doar El fu Făcut dintr-o bucată de lut, ca-n jocul ăla cu roata olarului. Puternică precum ești, îl poți manipula puțin – spre fericire bazandu-te pe… corpii lui cavernoși, berea din frigider și telecomanda pe care-ai distrus-o aseară când erai beată și-ai crezut că i-ai găsit al doilea telefon.

1. Dimineața, în prag de ajun, de anul nou sau în orice duminică trezește-te înaintea lui și fă-te mai frumoasă.

Decât toate mirandolinele alea cărora le dă el laic pe feisbuc și apoi îți spune: aia? Arată ca dracu, cum să-mi placă, ce povești ai!
Adu-I cafeluța la pat și dacă nu ai croissante în casă dă fuga pân la Panemar, feminismul e supraestimat, mai ales că se apropie reducerile din ianuarie. N-ai chef de mers la… bine, uite, lasă-I întamplator pe pat ipad-ul deschis la alea 40 sau 80 de tehnici în care scrie “cum s-o înnebunești de plăcere”.
( poate ai noroc și e meci cu Halep și scapi si de data asta. Dacă nu, o să-ți dai seama după zâmbetul lat cu care iese din baie când pe tine nu te mai lasă sufletul să intri)
Îi spui tristă că ți-a venit ciclul, te scarpini subsuoară și cu ochii bulbucați întrebi agitată dacă crede că mai există vreo farmacie deschisă.
Dacă-și răspunde că tu ești la menopauză de 7 luni, asigură-l că asta-I ultima data, o minune de sărbători probabil.

2. Caută pe Digi Sport, vezi că e Programul naţionalei Under 21 la turneul final al Campionatului European.

Când debutează tricolorii mici la Euro 2019? Te doare-n maieu dar citește 2-3 nume și propune-I să petreceți o jumătate de oră amândoi pe canapea, mâncând alune. Nu semințe, că o să păreți de neam prost.
Cum adică ce faceți cu copii? Sper c-ați comandat traistuțele alea frumoase de la parintele Savatie, costă numai cât 3 alocații de barză. Dar merită. Se așează elegant pe spinare și leru-I ler. Trebuie doar să le dați lista cu mătușile și verișorii. Ce dacă-n restul anului te întrebi de ce-a pus-o Noe-n arca lui și pe acritura cutare?

3. Dă-I o veste minunată, e momentul sincerității totale!

Read more

Revelioanele si sarbatorile mele șocante

Revelioanele si sarbatorile mele șocante

ou mare de ciocolataPrima dată când m-aulăsat ai mei singură acasă de Revelion aveam, cred, vreo 14 ani. I-am asigurat cu succes că o să stau bulbucată la televizor, nu răspund la ușă și dacă e ceva sun la vecinii de la 1 c-aveam telefon fix. Plus că-mi lăsase vecina cățelu pechinez să-l îngrijesc că și-așa, n-aveam ce-mi strica prin casă, bradu se lipise de caloriferu de care era legat, globurile stăteau în aer, câteva bomboane cazuseră jos.
Bucuroasă că-I cuminte și că molfăie acolo staniol, m-am pregatit de rev că citeam cosmopolitan pe-atunci.

Mă pregătiem de dimineață: am ascuns un vin amărât pe care-l numeam șampanie, l-am traficat de la o colegă pe care-o tot amenințau părinții că cer certificate de virginitate si-acu asta devenise aproape alcoolică. Mi-am ascuns în dulap (bad idea) vreo 4 țigări, apoi, speriată de capre și de artificiile pe care le arunca greșit vecinu beat – la noi în balcon- încercam să par veselă că rămân în sfarsit doar eu.
– Sigur nu vrei să chemi colegele?
– Nuuu (că ne certasem că una o iubea mai mult p-ailaltă în săptămâna aceea și-mi jurase înainte că eu sunt cea mai bună prietenă).
– Vreau să mă relaxez.
Când a auzit cuvântul ăsta, tata săracu, muncitor simplu si țiitor la gospodărie, și-a și văzut apartamentu dărâmat și a întrebat-o pe mama daca ea crede că…

Am închis ușa după ei ca eclipsa.

Read more

Stai liniștit, și eu sunt nefericită

Și ceilalți. Numai că nu spun. Nu spun că n-au cui. Îi văd pe stradă că se întalnesc, își vorbesc da nu pricep, nu se înteleg. Stii de ce? Că-i doare-n fundu aplatizat ori ba, de celălalt. Că ei AUD dar nu ascultă. Ei se gandesc deja înainte: o să ajungă la piață sau la birou, o să iasă vrăjitoarea aia cu ochi rautacioși și-o să facă o remarcă ce le va strica ziua, apoi trebuie să-și ia copilul… oare soțul chiar umblă cu femeia de la plăcinte? Oare a aflat că s-a culcat cu Georgel luna trecută și de-aia s-a purtat ciudat alaltăieri? Ei nu sunt acolo, atunci, sunt in fantasme, în proiectii 3D.

Și difuzorul de lângă ei vorbește și cuvintele lui trec pe lângă receptor. Am inventat un nou telefon fără fir. Ăla în care e totuna că pierzi 23 de minute pe facebook sau 20 față în față cu cineva pe care îl doare la bască despre cum te simți tu. Oamenii au nevoie să vorbească da se miră că-s nefericiți: pentru că nu sunt dispuși să asculte. De ce crezi că un psiholog- psihoterapeut bun îți ia 170 de lei pe ședință si are următoarele 3 luni ocupate? Crezi că-ți reface viața ca în Once upon a time și apoi ești bine, schimbă el ceva în viața ta? Nu, de fapt, într-un fel sau altul te face să repeti aceleați lucruri de 2200 de lei până ce realizezi că soluția era acolo la tine dar trebuie s-o aplici. Că azi nu mai stă nimeni să desfacă flaconul să te dea cu pomezi.

Și eu sunt nefericită amice

Și sper că-ți fac ziua spunându-ti asta în orașul ăsta în care lumea e happy 
Cum mă, aia, aia n-a fost cu bătrânul ăla, aia care-a venit cu-n copil din flori, aia care umblă îmbrăcată așa de parcă… de unde dracu are aia bani? Io cred că l-a fraierit pe…

Tu crezi că mie-mi pasă ce zic ăstia? Că aș sta să le spun acum că mai sunt luni în care nu mă ating de ultimii bani pentru că se poate ivi ceva si nu am la cine apela? Crezi că-mi pasă că se bucură? Nu-mi pasă, vorba fetelor de la ultima lansare: e despre ei, nu despre mine. Am 3-4 persoane cu care vorbesc rar, e adevărat, da ne pricepem. Unul pe altul adică. Cum nefericită, pai a facut copil si amu zice că ea nu e fericită?
Stă cu mă-sa si… păi da, dacă nu s-a măritat.
Vezi tu ce alunecos e cuvantul ăsta? Fericire.

Măi, mi-s grele unele zile de mor da știu ce vine dup-aia (dacă nu mor și nu mi-a dat Dumnezeu un copil ca să mor acu, îmi place să trăiesc, m-am obisnuit cu un anumit fel de Greu). Nu am dat niciodata dintr-al meu si să răman mai săracă. Am cate-o zi în care m-aș băga într-o scorbură să stau acolo sa-l aștept pe Peter Pan da-mi revin că vreau eu să-mi revin, atat de mult îmi iubesc copilul.

Am zile în care l-as pune în săgeata albastra, cu pernița lui cu tot și suzetă și Nan3, cu bilet la mare si 3 geamantane cu scutece si apoi l-as astepta-n Constanța, așa se maraie si plange si se crizeaza si nimic nu e bine. Că așa-s copii! Nu am mai făcut o baie adevarata de o lună dar fac zilnic dus de doua ori si la ultimul aproape adorm. Dar o baie fierbinte să stau eu așa să nu se audă în casă decat Dido sau Lust for life și să nu mă sune pulipucii ăștia de curieri că nu-mi găsesc blocul? În Gherla dragă prietene, tu știi foarte bine ce greu e de găsit blocul meu aici! Și să mă cheme să cobor la un bacțis de 5 lei. Păi cunoști cât car eu. Nu cobor, le explic frumos care-i politica mea și a lor. Apropo, alaltăieri m-a adus un taximetrist acasă, încărcata ca un măgar veneam de la cumpărături. Iau multe ca să nu merg de 2 ori că nu pot efectiv. M-am rugat în gand să mă ajute pana sus, ii lasasem un bacsis bun. I-am spus că-mi sunt grele, că de fiecare data iau orez, fructe, cartofi, lapte, altele care chiar se adună. S-a pus pe telefon si mi-a dat cate 10 kile într-o mână: le puteti oare duce dv? Sigur. Si-am zambit. Da mi-a părut rău că e mic omul ăla și c-o să rămână așa. Și-am fost tristă trei etaje. Dar hei, eu fac asta de cand am rămas gravidă 

Mă mai uit pe FB si citesc disperarea în fotografiile fericite agățate pe toți peretii. Doamne ce n-aș da să fiu cu ăla sau cu celălalt, hopa, cine mi-a mai scris, ia uite-o pe-asta, hai sa-i dau add. Și nu-s invidioasă, în orașul ăsta în care lumea caută-n fund rățoiu vecinului să vadă dacă-i mai indopat. Nu-s invidioasă și mi-e liniște și zâmbesc. Poa să-și cumpere palate si BMWuri pe care să le parcheze=n fața intrării în bloc. Dar cu oamenii ăștia nu mă amestec niciodată, pot să spună că-s oricum. Ete nah.

Am fost în toate locurile în care am vrut să fiu si-am văzut la final că dacă nu treci și nu accepti doza ta de suferință n-ai niciun rost pe pamantul ăsta. Dacă divortezi azi si te însori maine e vanare de vant, cam asa.
Dacă nu lasi omul să plece sau nu pleci tu când nu mai poti, stai înlănțuit în „ce-ar fi fost dacă”. Cum știi când trebuie să schimbi ceva? E simplu. Când în balanța vieții tale ți-e mai mult acru decat dulce si mai mult necaz decat liniște-n suflet. Atunci pleacă, altfel nu ne face nimeni martiri că am stat pentru copii, cățel, societate și ca să dăm bine-n ochii mătușii care vrea să fii cum zice ea, nu cum ești tu.

Dacă nu cunoști si nu faci sacrificii părăsind, plangandu-ti mortii, ascultandu-ti semenii, ajutandu-i, n-ai cum să evoluezi.

Read more

De ce ați mai cheltuit pe referendum bani pe care nu-i avem?

De ce ați mai cheltuit pe referendum bani pe care nu-i avem?

oscopieRecunosc, n-am mai citit politici în ultima vreme, am avut nopți cu perioade furtunoase, apoi am încercat să rețin cât mai mult din Lucian Blaga. Este logic de ce. A devenit esențial în prevenirea eritemului fesier la bebeluși și a păstrării colagenului la mămuci de aproape 40 de ploua infernal.

Dar din cauza filosofiilor dânsului și a centralei mele termice care are placă frontală centrală și eroare de afișaj ca la mersurl trenurilor, nu ii pot păstra poza-n portofel mai mult de 3 zile și tot la bugetul de stat se întoarce cumva. În sfârșit, asta fu relația mea cu Blaga, CECul m-a avertizat că s-a mărit ori s-a micșorat ROBORU, nu m-am simțit prețuita la adevărata mea valoare și am zis să văd ce se mai întampla prin țară.

Compasul ierusalimului și tradiția iubirii obștești

Căutând pe internet informații despre cultura cânepii și a Inului în România, am dat peste Compasul Ierusalimului, poza cu Liviu Dragnea și Tony Blair care simulau problema refugiaților – probabil a celor de la dineul la care au participat.

În sfârșit. Compasul Ierusalimului?

Am lăsat dracului cânepa, deși-mi aducea mai multe beneficii intelectuale, că-l recitesc pe Andrei Oișteanu și am căutat compasul și prin alte țări. Nimic. E clar, l-au chemat niște neniuci la locurile sfinte și l-au inițiat pe novicele nostru sexy. Poftim Domle, G de la Dragnea, G de la punctul C, litera cinci, G de la ce punct vrei tu c-am auzit că te însori cu o fată frumoasă. Îți oferim fundația pe care ți se va ridica de-acum structura, pune și tu niște corturi în plus pe la Deveselu că de când cu Trump, nu mai avem pe unde să-i trimitem pe golanii ăștia și nu încăpem toți în alde Palestine. Și-am auzit că la tine-n țară sunt gaze, furtunuri care provoacă vibratii celor care se gândesc s-o facă în grup, etc. Niște stricați, domnle, ai dreptate, gândim la fel. Iaca, compasul, îl învârți între dejde când vrei să scoți la iveală omul Vitruvian din tine. Fă referendum, vinde compasu dacă vrei, oricum ești cetățean de onoare-n Florida.

Și-a venit ăsta vesel și fericit (cum să nu vii vesel acasă când ai așa fată frumoasă) i-a văzut pe agasanții de pe facebook cu luminițele lor sub balcon în Piață și iată, cum poți pocni omu-n cap mai rău decât cu Iubirea? Ce sus, jos, las că v-arăt eu poziția. Mai aștept să ne spună și cum să folosim uleiul Johnson când nu suntem cu bebelușii, în caz de acroșări greșite.

Nu am obiceiul să mă leg de felul în care arată oamenii. Nu mai explic că pentru mine poți să fii orișicum fizic, nu mă interesează, dar jur că n-am știut c-are Dragnea 55 de ani. Pare deodată cu fostul meu octo… oktoberfest, e un tip pe care l-am întalnit acolo.

Voi chiar nu vedeți cum ne divizați și cum ne divizăm noi înșine în țara asta? Suntem tot mai invidioși, slabi, ipocriți, mândri din nimic și malițioși maxim. Zeflemitori. Mai nou, batjocura pentru celălalt a devenit umor românesc de calitate.

Read more

Ce ai mai vrea să vizitezi în județ? 10 locuri din Cluj pe care le îndrăgesc

Ce ai mai vrea să vizitezi în județ? 10 locuri din Cluj pe care le îndrăgesc

cuscutacee3. Grădina Botanică.
Ce importanță mai are care-s unu și doi, când, în primul an de facultate, Peter, un negruț dintr-o echipă națională de baschet, m-a invitat să văd (și nu oricum ci pentru prima data în viata mea) Grădina Botanică din Cluj. Bine, era toamnă- iarnă, un frig de crăpaseră mușchii pe arbuști și pe treningul partenerului meu. Dar ce nu face o studentă visătoare pentru un strop de romantism?
Intrarea era gratis pentru studenți și oricum, ce mă interesa pe mine, de 3 săptămâni îmi tot spunea Peter că nu ajunseseră bănuții de la părinții lui din deșertul Gobi. Probabil era penurie de cămile. Oricum Peter mă iubea pentru că nu voiam să mă culc cu el – spre deosebire de doi dintre colegii lui.

Am cutreierat grădina aia de n-o uit în veci. Să mă mai pună dracu să merg acoloiarna mimând îndrăgosteala. Frate, crăpase carapacea pe țestoasele alea de la grădina japoneză și prietenul meu îmi explica ceva legat de fitogeografie: că e aranjată grădina aia în stilul… Eram la școală deci, în anul 2 și lipseam. Nu asta a fost problema, mai și lucram, lipseam și de acolo, motivat de altfel. Eram la ortopedie cu bunu iar bunu era după lemne la 200 km distanță. Când am dat nas în nas cu șefa, atacantul din stepă mi-a spus mândru: Șhi No Niuai! Odată i-am sărit în brațe, ca-n bazinul central, vorba unui amic, măcar am făcut pe cineva fericit. Femeia n-a mai fost sigură că-s eu, i-a fost jenă să se binocleze și a doua zi, pe cât îmi motivam absentele la facultate, la radio nu puteam. N-a zis nimeni nimic, nu știu nici astăzi dacă m-a văzut dar n-am uitat cotețul ăla japonez, stilul în care s-a realizat și Ceaba-Nima sau tsubo-niwa , cum s-or numi cele din micile curți din Japan.

Cam asta a fost experiența mea, am aproape pierdut un an, nu prea făceam față presiunilor așa că, pe când au venit cămilele din Gobi nu mai eram cu Peter. Eram aproape toată ziua la muncă, câteva luni, pana ma epuizase și vedeam că pierd lecții importante. Dar aveam dedicații la radio în limba engleză, de fiecare dată când eram la serviciu.

Read more

Familia traditională cu 30 de ani diferență, referendumul și vibrația numelor

alb dulce milostivireRecunosc, n-am mai citit politici în ultima vreme, am avut nopți cu perioade furtunoase, apoi am încercat să rețin cât mai mult din Lucian Blaga. Este logic de ce. A devenit esențial în prevenirea eritemului fesier la bebeluși și a păstrării colagenului la mămici de aproape “40 de ploua infernal”.

Dar din cauza filosofiilor dânsului și a centralei mele termice care are placă frontală centrală și eroare de afișaj ca la mersurl trenurilor, nu ii pot păstra poza-n portofel mai mult de 3 zile. Si tot la bugetul de stat se întoarce cumva. În sfârșit, asta fu relația mea cu Blaga, CECul m-a avertizat că s-a mărit ori s-a micșorat ROBORU, nu m-am simțit prețuita la adevărata mea valoare și am zis să văd ce se mai întampla prin țară.

Compasul Ierusalimului și tradiția iubirii obștești

Căutând pe internet informații despre cultura cânepii și a Inului în România, am dat peste Compasul Ierusalimului, poza cu Liviu Dragnea și Tony Blair care simulau problema refugiaților – probabil a celor de la dineul la care au participat. În sfârșit. Compasul Ierusalimului? Am lăsat dracului cânepa, deși-mi aducea mai multe beneficii intelectuale, că-l recitesc pe Andrei Oișteanu. Am căutat compasul și prin alte țări. Nimic. E clar, l-au chemat niște neniuci la locurile sfinte și l-au inițiat pe novicele nostru sexy. Poftim Domle, G de la Dragnea, G de la punctul C, litera cinci, G de la ce punct vrei tu c-am auzit că te însori cu o fată frumoasă. Îți oferim fundația pe care ți se va ridica de-acum structura, pune și tu niște corturi în plus pe la Deveselu că de când cu Trump, nu mai avem pe unde să-i trimitem pe golanii ăștia și nu încăpem toți în alde Palestine. Și-am auzit că la tine-n țară sunt gaze, furtunuri care provoacă vibratii celor care se gândesc s-o facă în grup, etc. Niște stricați, domnle, ai dreptate, gândim la fel. Iaca, compasul, îl învârți între dejde când vrei să scoți la iveală omul Vitruvian din tine. Fă referendum, vinde compasu dacă vrei, oricum ești cetățean de onoare-n Florida.

Read more

Ca la noi la șezătoare: nu-i om mic și fată mare!

tanti maramures joc2Aveam vreo 6 ani. În verandă, străbunica stătea dreaptă ca o prăjină, cu broboada neagră strânsă bine sub gâtul lung și uscățiv.
Ești gata? o întrebam serioasă cu voce pițigăiată. Asta- i preferata mea. Tre să-mi zici dacă-ți place.
– Tăt aia de ieri cu Iuăn și cu păsările care dorm? faină-i dară, m-asigura demnă Valeria, gata de spectacol.
M-aburcam pe canapei, dădeam drumul la casetofon și derulam. Programul artistic începea cu melodia În zori, conținea Roboțelu cu clopoțelu, ceva cu frunze, pomi și evident păsările din grădina lu Ion. În mână aveam un știulete și rujul verde al mamei mă înfrumuseța până sub nas.

Dansam ca apucata. J Lo e zero în piesa aia lui Mc Hammer

Valeria se uita “la mine” câte-o oră întreagă de parcă era Tezaur folcloric, nici nu clipea. Pe-aprope când s-ațipească, dacă vedeam că microfonul n-are efect, săream sus și jos de pe pat, strigam mai tare la refren. După fiecare melodie, mamaie aplauda și zâmbea:
– Tare fain tu fată!

Read more

Hapi și botezul la penticostali

Acesta este un pamflet și schițează numai percepțiile personale asupra unui eveniment. Denominațiunea și numele au fost schimbate. Inclusiv anii și data. Da de ce vă explic eu atâtea? 🙂

– Da cât ține? o întreb pe mama
– Io de-unde să știu. Ca la noi.
– Lasă că mă duc eu, Tante Catrina a fost mereu bună cu noi. Și la vorbă și la purtare. Îi fac poze, mai văd șicum e la alții. Cred că o să mă simt ca în filmele alea cu Whoopi Goldberg O să văd cum bat din palme, ne mișcăm la stânga, la dreapta, mai batem de două ori din palme și apoi e botezul.
– Ce filme? îmi dă adresa.

Mă duc și iau un buchet de trandafiri. Frumoși, roșu cu alb. Și destul de ieftini, 20 de lei. În Cluj îi cumperi la preț dublu.

Găsesc clădirea ușor, aud niște cântece de la 300 metri distanță. Mașini parcate, puzderie. Într-o curte veche văd niște scări, când calc pe prima, din spatele unei uși deschise mă privesc vreo 16 perechi de ochi. Doi tineri care arătau ca teologii-n vacanță, îmi fac semn să intru.

Dar ce credeți că diavolu nu mai lucrează? Credeți că diavolu ne-a lăsat așa, c-ăștia s-au pocăit, las să-mi văd de-ale mele? Nu! Diavolu e aici, între noi! trăznește-o voce de după un zid.

Read more

Ne temeam de Lența când eram copii

Ne temeam de Lența când eram copii

Eu mă temeam tare de femeia cu ochii metalici pentru c-avea pleoapele metalice sau vopsite. O credeam vrăjitoare.

 

Umbla fără căptătâi prin tot orașul și bolborosea lucruri pe care nu leînțelegeam. Eu și ceilalți adolescenți o necăjeam și ne blestema, ne amenința și noi fugeam. Fugeam râzând isteric până ne trânteam pe iarbă, sau găseam un motiv să încălecăm leii de piatră din parc și să ne așezăm pe bănci, întâmplător, fată lângă băiatul pe care-l plăcea.

Lența avea probleme cu picioarele cu apa pe care n-o găsea și care curgea peste tot în cișmele. Pe atunci, oriunde ar fi intrat cineva i-ar fi dat un pahar cu apă. Uneori intra de câte trei ori după apă, uita că a băut. Lența nu bea alcool, nu fuma, nu făcea nimic. Era doar Nebună. Năucă și fără căpătâi căra cu ea câteva plase și o haină, își dădea cu ruj pe ochi, nu cerșea niciodată, nu voia nimic. Așa o vedeam atunci. Cum mă vedeam pe mine și pe oamenii iubiți nemuritori, așa nebună o vedeam pe ea.

Read more

Drepții judecători români și mania de a penetra mintea omului deși nu deții mijloacele

Drepții judecători români și mania de a penetra mintea omului deși nu deții mijloacele

Poate c-ar răspunde mica mea divagație de mai jos întrebării:
vai da de ce ești arțagoasa (în condițiile în care noi nu am mai avut niciodată un dialog)?
Da de ce nu socializezi? (cu străini și cu cei care nu-mi sunt în listă)
Apropo de asta, am postat zilele trecute un mic video cu un călugăr-părinte fost actor, m-a lăsat mască omul cu înțelepciunea lui simplă și umorul aferent.
De ce nu ești și tu mai flexibilă să tolerezi a-ți pierde vremea cu toți păstrătorii bunelor maniere care ți se adresează? Că noi suntem buni și primitori, nah. Și povestitori. Pe timpul, banii și nervii tăi, evident. De ce nu vrei să ne cunoști?

Uite de-asta:

Germania postare pe un forum:

Guten Tag sunt Hans și am un fetiș, cam de 3 ani, în fiecare zi stau 2 ore în gara din Bonn și privesc o locomotivă. Am fost la medic și mi-a prescris cutare medicament. De atunci mă duc în gara din Koln și stau o oră în Deutsche Bahn urmărind trenurile interregio și cântând ceva din Rammstein. Nu mă pot abține. Credeți că ar trebui să consult alt medic? Ați pățit vreunul să fiți obsedați compulsiv de așa ceva?
Mulțumesc!

Read more

Încă nu ești necrescut copile, nesimțiți sunt mami și tati

Încă nu ești necrescut copile, nesimțiți sunt mami și tati

copii la aparate47 de ani să ai și tot faci boacăne. Dar te simți rușinat.

Eram într-o zi într-un părculeț, am văzut un leagăn mare din acela cu lanț (sunt și clasicele pe care le numeam hinte, acum tip balansoare) dar pe leagănul respectiv  încăpeau 3 funduri de-ale mele și-am îndrăznit să mă așez și să mă avânt. Ce plăcere! Îmi aminteam cum mă lăsase o doamnă la o pensiune prin Sovata în spatele cabanei pe o trambulina de exterior, trambulină pe care intrau 5-6 copii.

  • Este pentru copii, altceva n-ați găsit? (tocmai alungasem vreo 5 puștani ca să mă dau eu în leagăn, era gol ca-n Zara când au new entry și nicio reducere!!)

O mamică de 77 de kile, înăltuță și periculoasă, cu-n prunc după ea mă mustră cu severitate în timp ce blondul cârlionțat o trăgea de curu pantalonilor că el vrea la balansoar (la aiaaaa verdeee cu rossssu)

Îmi cer scuze repede, sar în vânt ca uliu, aterizare forțată, sare și spray-ul termal din geantă, toate bune.

– Se putea rupe! continuă femeia.

Nu mai spun nimic, dau din mână gen taci dracului că nu s-a rupt și mă mut… dar ce să vezi, Doamna își ia copilul în brațe și hop în leagăn. Fix trei măsuri de buci dilatate, cât nu fură ale mele. În condițiile în care oricum nu scria acolo că nu trebuie depășită o anumită greutate amintesc acestea, nu cu hrana dânsei mă preocup.

Încă nu am aflat dacă e voie sau nu să te dai în leagăn dacă nu ai fost lăuză, cel puțin în România, în alte țări cred că e voie. Așadar nu comentez mai mult pe această întâmplare simplă unde noi, două femei, am devenit un fund fierbinte și o tâmplă…

Ai 3 ani respectiv 5? Bravo, bagă 3 serii de coapse!

Alt parc. Aceeași Eu, pe aparatele acelea pe care în sfârșit au căpătat puțin curaj să se mai urce și pensionarii că dacă ar fi după unii, ei au voie doar în troleu și acolo deranjează.

Cred că am stat 35 de minute. Timp în care am observat două familii. O mămică singură navigând pe aifone și un cuplu discutând pe-o bancă. Dacă locul de joacă pentru copiii de vârsta lor (nu vorbesc de cei de 7-14 ani etc) era puțin mai la vale probabil fusese invizibilizat pe moment. Deși părinții percepeau cum copiii se pun în primul rând pe ei în pericol și-n al doilea rând, trântesc absolut inutil și repetitiv pedalele din fier laolaltă, fără a executa vreun fel de minune care s-ar chema sport, nici nu i-au băgat în seamă, nici nu le-au atras atenția.

Read more