Sentimente. Sau nu – Hapi Riverwoman

Frumusețea unei femei, știu bărbații de-un s-o iei…

June 29, 2019hapi 1 Comment

Frunzărind zilele astea cronologia și câteva pagini, am dat si de alte păreri, m-am stâlcit de ele că erau colțoase unele. Să nu mă înțelegeți corect sau greșit, eu mi-am dus viața într-o permanentă in-sulă a iubirii așa că știu exact ce vor bărbații.

Ei vor femei adevărate. Nu contrafăcute, ca marfa de pe Ali Baba!

De-aia-și comandă anvelope second de pe okazii, de-aia citesc numai pozele din kamasutra, nu c-ar fi alergat la maraton sau taman ce-au învățat să facă sfoara și-s dornici să probeze. Ei sunt buni și așa, pe jumătate catatonici.
Iar dacă ochelarii ray ban sunt falși, nu-i convingi nici cu țâțele pe afară, argumentul lor e că au dat 57 de euro pe ei la reducere! nu c-au fost fraieriți. Ideea e că nu contează prea mult cum gândesc bărbații, ei cred că e important să fii tu naturală ca hrișca, vie ca hrana nedigerată, rău vegană, ce mai! Dar vaccinată! Nu Chera Duduca reloaded.

Adică ei vor basm și romance dar nu cred în Zâna Zorilor. Oricum ai roti povestea, burta femeii rotunjită de-o sarcină e mai prejos cu mult ca burta bărbatului rotunjită de Ursus. Care-i regele berii, nu oricine.
Bărbații buni vor femei bune, nu nebune. Cu astea din urmă vor doar sex sălbatic și pasional, să simtă că trăiesc pe lumea asta.

Femeia frumoasă și bună și oacheșă ca oița din Miorița, nu trebuie să aibă nici sprâncene false nici balcoane mari dar nici inexistente, nici s-atârne, nici să spânzure.

Dacă-i siliconată, gata, poate exploda lângă tine dimineața, nu se ia-n calcul ca fiind reală, mai reale-s ipotezele emise de Kant la principiile cauzalității . Femeia adevărată (muahahahaha) și bună și care nu te înșală niciodată, e precum consome-ul. Nu prea stoarsă de zeamă dar nici uscată, cu aromă dar nu artificială.

Unghiile femeii

Ori mor eu dacă mai rămân, ori mori tu. Gelozia

June 16, 2019hapi 3 Comments

Am trăit o altă viață. Una în care Tudor nu exista. Eram oficial bine. Postam numai poze din hoteluri scumpe, apartamente închiriate prin Casablanca, medine și souk-uri. Poze cu pești, corali, plaja. Plaja la Marea Roșie, plaja în Valencia, plaja în Canare, în Mallorca, plaja și promenade. Eu respirând, mâncând, făcând de toate câte se fac în cuplu. Cu un singur om, mereu. Nu aveam prieteni. Nu aveam ne(voie). Blogul a fost singurul loc pe care îl accesam, îl trăiam singură și prin el transmiteam altora Cealaltă viață din mine. Una nenăscută încă, neștiută. Una mai reală decât toate drumurile de până atunci.
Eu trimițând bani: să-ți faci dinții, să-ți repari acoperișul pe care trebuia să-l repare constructorul, să plătești taxa aia, să-ți iei medicamentele.
Zboruri în Egipt, în Maroc, în Liban, în toată Europa. Lunar, două drumuri la Paris sau măcar unul. 4 ore pe autobandă și gata, cazare la hotel Ibis, preferabil zona La Defense, 2 stații cu metroul pana în Quatre Temps unde-mi plăcea să pierd timp și bani până își întâlneste el partenerii de afaceri.

Două opriri, două cafele, două frangipan nature de la Paul la ieșire din Belgia. Țoc, țoc, poze. Postat unghii și cafele și tălpici pe facebook. Aprins o țigară. Omul de lângă mine mormăie, dar te-ai lăsat. Știi că-mi place să mă mai relaxez la drum lung. Apoi, ca să nu ne enervăm înainte de-a ajunge, ignor, întreb sau fac altceva, intru iar în mol (benzinarie) și-i iau lui ceva ce știu că-i place. Mă ceartă că stric banii aiurea. Mie să-mi cumpăr orice. Însă nu înțelege micile daruri. Sunt doar bani aruncați. Lui să nu-i mai cumpăr nici sandvișuri și nici macarons.

Poate că suntem faliți, îmi zic și îmi văd mai departe de-ale mele.

Am fost soția unui narcisist timp de 17 ani

May 26, 2019May 26, 2019hapi 9 Comments

Buna, Ioana. Numele meu este Jessica și nu mă deranjează deloc întrebările pe care mi le-ai pus.
În plus față de ceea ce am scris pe forum, sunt bucuroasa de interesul arătat si-ți împartasesc experienta mea, daca nu poti traduce termenii, sigur te vei descurca cu programul spre care-ti trimit link

Cateva lucruri despre mine: mama e ucrainianca, tata e francez dar am trăit toata viața în America. Părinții mei s-au căsătorit în Michigan, acolo unde m-am născut și eu. Nu voi da detalii despre restul familiei, nu au legatura cu subiectul.

La 20 de ani, am ajuns cu o bursă în New Jersey și în câțiva ani eram auditor la Departamentul pentru protectia mediului. Mi-am făcut prieteni, o viață frumoasă și nebună atat cat am vrut iar pe Neal l-am cunoscut pe plajă. Am aflat că e CEO într-o companie foarte importantă din New Jersey și munca noastra era oarecum asemanatoare (tot in domeniul siguranței publice, plaja, environment), pasiunile identice. M-am îndragostit de el de la a doua întalnire.

Nu m-am îndoit nicio clipă că mă iubeste la nebunie și că sunt femeia vieții lui, așa cum îmi spunea zilnic. Nu m-am indoit că sunt total diferită de restul femeilor cu care fusese iar felul în care mă făcea să mă simt era un drog. Nu m-am întrebat niciodata de ce a simtit mereu nevoia să-mi spună cât de diferită sunt eu și să denigreze femeile cu care fusese. Eram prea îndragostita.

Avem 3 copii, doi băieți de 10-15 ani și o fată de 22. Am divortat în urmă cu patru luni și sunt în terapie împreună cu alte persoane care trăiesc sau au trăit alături de un partener sau o parteneră cu narcissistic personality disorder (NPD). Din fericire, jumătate din terapie imi este asigurata de la job pe social suport, altfel nu îmi puteam permite. Răspunsul la întrebarea ta este nu, nu am putut să mă rup de el și nu am vrut să cred că tot trecutul nostru este o minciună. Vrei să-ți spun ceva nostim? Sunt în empaty and grace (??) terapie de grup cu două din victimele lui. Si acum răspunsurile pe scurt:

Soțul meu a fost diagnosticat cu NPD în urmă cu 5 ani când eu am intentat divorț pentru prima data si el a fost de acord să facem terapie.

Dintr-o femeie plină de viață, veselă, respectată, cu o multime de prieteni, am ajuns singură, nesigură, deprimată și mi-am neglijat copiii.

Soțul meu NU poate să se iubească decat pe sine. Imaginea lui despre locul său în lume este total distorsionată. Este fără îndoială cea mai inteligentă persoană pe care o cunosc și a muncit greu ca să ajungă în acel loc. Dar acum știu că nu am fost decat sursa primară de control și că atunci când noile atracții deveneau enervante și se plictisea repede, eu eram mereu acolo.

Sunt în terapie pentru că am implementat în sfarsit de bună voie No Contact – as requested. Am mai încercat de trei ori și de fiecare dată am vrut să cred că mă iubeste, că emoțional vrea să fie mai aproape de mine, că îi pare rău că m-a înșelat (printre altele cu două colege de-ale mele), că sunt cea mai importantă femeie din viața lui și că va face orice să îmi ofere cea mai bună viață.

Dor de Allemania

March 11, 2019hapi Leave a comment

Ca un cusur mi-a rămas viața idilică a femeii din Alemania, că mi-am amintit zilele trecute de două întalniri cu doi bărbați, două întalniri care ar fi arătat altfel în balada Miorița. Degeaba, domle, neamțu-i tacticos și practic, un singur barbar am întalnit, m-am uitat la el numai de pe vizetă ca la peep show. Despre o întalnire pot să povestesc azi.

De fapt, m-a contactat der Kommisar și am râs singură cum probabil o fi râs și el, numai că din alte motive.

În perioada în care mă jucam de-a bona cu copiii Sabinei – și-mi plăcea că era absolut diferita atmosfera lor de atmosfera din casa noastra, de veșnica sfeștanie, în perioada aceea am acceptat să ies cu-n Kommisar. Nu, nu era vorba că nu râdeam și noi, că nu eram uniți (m-am înecat puțin cu un mucenic de alaltăieri), da parcă nemții duceau totuși altă viață. Arabii aveau o hibă pe care o au și mulți români: nu le place umorul tău, sunt acizi și n-au argumente, li s-a întamplat ceva similar ție dar tu ai evoluat altfel? comentează, totul se reduce la ei, la ei, lumea evoluează cum li s-a întamplat lor, copiii cresc cum știu ei, tocana se face cu nucă nu cu Angus și se supără dacă dai drăgălaș din bucle și zici nu, nu, eu nu vreau așa, nu cred așa, nu am simțit așa, nu pot să fac aia și ailaltă. Neamțu n-are treabă. Serios.

Cum să ai sărbători fericite în familie

December 25, 2018hapi 4 Comments

(postare pentru ea)

Nu uita că tu, femeia, ești osul, piatra de temelie, scheletul vertebrat al familiei. Că doar El fu Făcut dintr-o bucată de lut, ca-n jocul ăla cu roata olarului. Puternică precum ești, îl poți manipula puțin – spre fericire bazandu-te pe… corpii lui cavernoși, berea din frigider și telecomanda pe care-ai distrus-o aseară când erai beată și-ai crezut că i-ai găsit al doilea telefon.

1. Dimineața, în prag de ajun, de anul nou sau în orice duminică trezește-te înaintea lui și fă-te mai frumoasă.

Decât toate mirandolinele alea cărora le dă el laic pe feisbuc și apoi îți spune: aia? Arată ca dracu, cum să-mi placă, ce povești ai!
Adu-I cafeluța la pat și dacă nu ai croissante în casă dă fuga pân la Panemar, feminismul e supraestimat, mai ales că se apropie reducerile din ianuarie. N-ai chef de mers la… bine, uite, lasă-I întamplator pe pat ipad-ul deschis la alea 40 sau 80 de tehnici în care scrie “cum s-o înnebunești de plăcere”.
( poate ai noroc și e meci cu Halep și scapi si de data asta. Dacă nu, o să-ți dai seama după zâmbetul lat cu care iese din baie când pe tine nu te mai lasă sufletul să intri)
Îi spui tristă că ți-a venit ciclul, te scarpini subsuoară și cu ochii bulbucați întrebi agitată dacă crede că mai există vreo farmacie deschisă.
Dacă-și răspunde că tu ești la menopauză de 7 luni, asigură-l că asta-I ultima data, o minune de sărbători probabil.

2. Caută pe Digi Sport, vezi că e Programul naţionalei Under 21 la turneul final al Campionatului European.

Când debutează tricolorii mici la Euro 2019? Te doare-n maieu dar citește 2-3 nume și propune-I să petreceți o jumătate de oră amândoi pe canapea, mâncând alune. Nu semințe, că o să păreți de neam prost.
Cum adică ce faceți cu copii? Sper c-ați comandat traistuțele alea frumoase de la parintele Savatie, costă numai cât 3 alocații de barză. Dar merită. Se așează elegant pe spinare și leru-I ler. Trebuie doar să le dați lista cu mătușile și verișorii. Ce dacă-n restul anului te întrebi de ce-a pus-o Noe-n arca lui și pe acritura cutare?

3. Dă-I o veste minunată, e momentul sincerității totale!

Tipuri de femei pe care ar (fi) trebuit să le cunoști

October 12, 2018hapi Leave a comment

Admir oamenii care-au reușit singuri. În toate. Eu n-am nicio abilitate extraordinară, deși, după cum se uită la mine, adminul de la scara 5, mă bănuiește de alde proprietăți electrice care-ar strica și prizele din casă. Eu mă cam tem de el.

Ca femeie, am câte puțin din toate și o sumă mare de nimicuri absolut necesare ca să trec relativ lin prin viața asta țepoasă.

Nu sunt extraordinară la stabilitea corectă a task-urilor, nu excelez la micile activități de management, nu știu găti, iar dacă bat un cui, la dexteritatea mea, ori îl răstignesc pe vecinu ori cade peretele. Odată m-am apucat de pictură, împreună cu fostu. Mi-au acceptat trei desene la un centru pentru bătrânii cu boli degenerative. Le-au vândut cu câte 5 lei într-o zi de-aceea în care populația conștientizează că 20% din ea nu va intra vreodată la Zara să caute blezer la reducere. Așa că, în mărinimia lor, mi-au cumpărat pictura cu lacul, barca și doi pești, M-am simțit ca Picasso, că înainte participasem la desenele de machiaj pentru copiii din alt centru.

Posesivele

Sunt în general niște jivine mici, pot avea picioare lungi, bot ascuțit, țepi și un zâmbet care-ar topi orice statuetă de gheață din ghidul miresei 2018. Prin ziua a cincea, la Geneză, ele-au fost singurele Eve care-au luat notițe, crestand arborii cu unghia ca să fie sigure c-au înteles corect: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste …”

Ele erau cele pe care-n Roma antică, sclavele-n chiloți de lâniță și cu părul ondulat, le îmbrăcau cu mătase-stola, le machiau cu șofran sau înălbitori, de-arătau ca hoitarul alb. Le parfumau și le aranjau părul în formă de suliță ca să le predea soțului. Fapt care odată realizat, îi oferea sclavei trei zile libere, cât să se spele într-un lighean și să înceapă telenovela cu soțul Augustus Sclepțios. Soția de rang înalt ardea smirnă și se scălda-n lapte de măgăriță ca să-și atragă bărbatul, că pe-atunci nu putea să-i dea cu tigaia-n cap guvernatorului iar dacă-si bătea sclava, ăla o iubea și mai mult pe sărmana supusă la suplicii erotice.

Familia traditională cu 30 de ani diferență, referendumul și vibrația numelor

October 3, 2018hapi Leave a comment

Recunosc, n-am mai citit politici în ultima vreme, am avut nopți cu perioade furtunoase, apoi am încercat să rețin cât mai mult din Lucian Blaga. Este logic de ce. A devenit esențial în prevenirea eritemului fesier la bebeluși și a păstrării colagenului la mămici de aproape “40 de ploua infernal”.

Dar din cauza filosofiilor dânsului și a centralei mele termice care are placă frontală centrală și eroare de afișaj ca la mersurl trenurilor, nu ii pot păstra poza-n portofel mai mult de 3 zile. Si tot la bugetul de stat se întoarce cumva. În sfârșit, asta fu relația mea cu Blaga, CECul m-a avertizat că s-a mărit ori s-a micșorat ROBORU, nu m-am simțit prețuita la adevărata mea valoare și am zis să văd ce se mai întampla prin țară.

Compasul Ierusalimului și tradiția iubirii obștești

Căutând pe internet informații despre cultura cânepii și a Inului în România, am dat peste Compasul Ierusalimului, poza cu Liviu Dragnea și Tony Blair care simulau problema refugiaților – probabil a celor de la dineul la care au participat. În sfârșit. Compasul Ierusalimului? Am lăsat dracului cânepa, deși-mi aducea mai multe beneficii intelectuale, că-l recitesc pe Andrei Oișteanu. Am căutat compasul și prin alte țări. Nimic. E clar, l-au chemat niște neniuci la locurile sfinte și l-au inițiat pe novicele nostru sexy. Poftim Domle, G de la Dragnea, G de la punctul C, litera cinci, G de la ce punct vrei tu c-am auzit că te însori cu o fată frumoasă. Îți oferim fundația pe care ți se va ridica de-acum structura, pune și tu niște corturi în plus pe la Deveselu că de când cu Trump, nu mai avem pe unde să-i trimitem pe golanii ăștia și nu încăpem toți în alde Palestine. Și-am auzit că la tine-n țară sunt gaze, furtunuri care provoacă vibratii celor care se gândesc s-o facă în grup, etc. Niște stricați, domnle, ai dreptate, gândim la fel. Iaca, compasul, îl învârți între dejde când vrei să scoți la iveală omul Vitruvian din tine. Fă referendum, vinde compasu dacă vrei, oricum ești cetățean de onoare-n Florida.

Iubirea ce revine după 20 de ani de hoinăreală și Cenușăreasa

July 11, 2018July 11, 2018hapi 2 Comments

Ieri am auzit la televizor că o cântăreață s-a reîntâlnit cu iubirea ei de acu 20 de ani și în sfârșit au putut fi împreună. M-am oprit un moment s-ascult că-mi hrănea nostalgiile. N-am nicio iubire cu care să mă reîntâlnesc dar povestea era emoționantă.

Și el și ea se iubiseră nebunește dar s-au pierdut în viață cu alți parteneri, au făcut alți copii, au avut alte case dar nu au uitat niciodată unul de altul. M-am gândit un moment dacă e tragic sau extraordinar și dacă e, în ce fel? Ce simt foștii parteneri? Ei ce au fost? Poate că unii nu erau demni de iubire da cine i-a ales? Poate c-a fost o eroare măritatul, însuratul iar declarațiile erau expirate dar copiii?
Mă și văd la o masă cu copilul:
– Mama tu l-ai iubit pe tati când m-ai făcut?
– Oh, daaa. Dar cel mai mult l-am iubit pe Hans.
– Și unde-i Hans?
– În Mallorca împreună cu copiii și nevasta.
– Mamă tu ai vrea să te căsătorești?
– O, daaa. Dar numai dacă întâlnesc pe cineva pe care să-l iubesc și mai mult decât pe cel pe care nu l-am uitat niciodată.

Oamenii simt când vine despărțirea, nu-i așa?

November 3, 2017hapi 4 Comments

(poate că trebuia s-o las în draft)

Cum ar fi fost dacă.

Dacă am fi reușit să ne înțelegem, să vorbim și noi ca înainte când aveam răbdare unul pentru altul ore întregi? Cum am fi fost acum dacă ne-am mai fi suportat măcar?

Oare mi se părea mie că-n ultimul timp mă privea cu oareșcare ură și ciudă că-s încă tânără? Simțea și el cum simțeam eu, că într-un fel sau altul ne vom despărți, că gata, au trecut anii noștri împreună. Am început să vorbesc răstit și să folosesc expresii triviale la nervi, știind că el nu le suportă. A restrâns activitățile mele tot mai mult. Eu nu cerusem niciodată banii mei. Aveam banii noștri. Nu știam să folosesc un card bancar. Nu aveam nevoie de asta, încrederea în el era suficientă.

Să trec pe tine terenul de sus din…? Hai să mergem acum să-l trec, să stai și tu liniștită. M-am așezat comod în mașina înmatriculată cu initialele mele, două săptămâni am tot înmatriculat. Da e mașina ta, numa pune-o pe mine, asa, pentru taxe. Păi da, nici n-o vreau pe numele meu, ce să fac cu ea? Nu, măi, cum să treci terenul, vrei să mori, să mă lași, te las eu sau cum? Din niciun unghi n-am vrut să văd ruptura deși, deja plângea sufletu-n mine și nu mai eram fericită nici două zile pe săptămână. Nu mai era bine ce spuneam, tonul folosit, cum răspundeam, nu era bine să râd în hohote: dai senzația de ușuratică.

Poate că flirtrez si eu fără să vreau, ce m-am ascuns…? N-am văzut alți oameni de câteva luni, decat familia. A ta. A mea.

Tăcere, pedeapsă prin tăcere, zile. Mâncam în tăcere, speram în tăcere, măsuram tăcerea în uși trântite și portiere trântite și telefoane mute de tot, de tot, să nu se supere și mai tare.

Fostele iubiri, zmei în amintiri, d-acum pe altul îl iubesc mai tare!

October 23, 2017October 24, 2017hapi 12 Comments

Habar n-am de unde mi s-a inserat, cum și de ce am trăit multă vreme cu preconcepția și contracepția la îndemână –cum că nu-s destul de frumoasă, de stilată, de atractivă ori interesantă pentru anumiți bărbați. Pe-atunci citeam Castelul fetei în alb și visam la Cireșarul meu dar până la urmă mi-am dezaburit fereastra din odaie și-am văzut că noi n-avem decât un vișin în livadă și aia e. Cireșele creșteau pe alte meleaguri.
Hazardul face că atunci când l-am întâlnit pe faimosul căpitan, un chilot standard de la Emirate, nu-mi venea să cred ce bolovan de noroc îmi picase-n antiteză cu condiția mea de fată banală care aparent nu avea absolut nimic de oferit. Și nici nu excela în oareșce anume. Nu cântam la nai, lubutini de pe care să m-aplec la 1,80 n-aveam, Gina și alte fete pozau deja-n playboi, piața era groasă și liberă. Orice nas rarefiat la mare altitudine avea de unde alege.

Trecerea de prima tinerețe mi-a adus un bănuț de aur pe bulevardul fanteziei: eu mă întrețineam chiar bine fizic, nu fără efort, e drept iar bărbații -îmbătrâneau, se erodau și ei. Macaraua nu mai fora la comandă și aflau și ei că Strâmtoare pe Bosfor e doar un film fantezist la care se pot uita cu nevasta, respectiv amanta sau copiii peste 7 ani.

Pe un deal răsare luna, tu te sărutai cu una…

Aproximativa iubire cu un căpitan de plai, mare crai, v-am mai amintit-o și nu vreau să deschid cutia Pandorei decât dacă o livrează emag-ul cu o brățară metalică bangle – albastru strălucitor. Dar pe vremea aia eram o fată simplă, splendid de naivă și el era frumușel foc. Ne-am potrivit juma de an și am făcut primul drive test în simulator la mine acasă, de revelion. Deja mă vedeam cu 18 karate pe trei degete, servind Proseco deasupra tuturor păsărelelor și altor forme de relief din România.

După ce cavalerul meu s-a clonțănit c-o blondă care până atunci ne-amestecase vișina-n cockteilu dintr-un pub suedez, am revenit de la așa-zisa baie cu fusta plisată de nervi și cu spume la gură. Când m-a întrebat ce am de-arăt așa diferit, i-am spus că-i proaspăt vopsit la budă și fac alergie la sintetice și la tot ce conține peroxid sau atomi de siliciu. Că nu știi la vârsta aia câte cuțite te-or cresta și pe tine sau câte fire albe va matlasa Lorealul. Dacă a constatat că stagnam necorespunzător într-o poziție din care nu știai dacă-mi vezi țâțele sau omoplații, m-a dus acasă.

Te-ai gândit vreodată să cauți un partener online?

September 22, 2017September 22, 2017hapi 1 Comment

In timp ce în România ne dăm în cap la propriu și la figurat, nemții-și văd de treaba lor și-și caută iubirea cu câte 100 de euro pe lună prin mediile online.

Ca s-o zic p-aia dreaptă, toti avem câte ceva: eu am un copil care-mi este prioritatea vieții și nu văd de ce s-ar înghesui Hans, Grethel sau Lupul să devină tată vitreg. Că nu știu să gătesc am spus.

Că n-am de gând (de fapt) să am o relație serioasă n-am spus, dar tot ne-înnămolim la dialoguri. Cine-mi plăcea mie, nu voia doar să vorbească spune că-s prea, prea departe și-mi dă block.

Destul de mulți useri de pe respectivul site de matrimoniale sunt ca bulldogul englez:

bălesc la poze, sunt rotunjori, susceptibili sedentari -aplicația abia-ți permite să încarci un chip, iar editarea pozelor e minimalistă, nu poți jongla- sunt mascotele landului din care fac parte. Projektleiter, accountmanager, executive manager, Geschaftfuhrer, mai ales geschaftfuhrer. Pe de o parte îi cred: sunt deștepți, nu prea atractivi înspre deloc, nu au mult timp liber și poate vor și ei repede o nevastă. Majoritatea divortați si cu 2-3 copii, care evident, nu sunt în întreținerea lor ci a fostei, se știe că copilul și oala kukta au nevoie de permanentă calibrare și siguranță termică. Toți vor să te vadă, să te pipăie, să constate c-ai părul mătăsos și mânușițe delicate, vor să faceți dragă-dragă și omletă împreună și vor neapărat să vă plimbați! Să vă cumpărați bețe și să cutreierați pădurile din Leipzig. Să admirați natura din muntele Brocken din Schierke, în timp ce, c-o mână vă țineți de umăul lui și cu cealaltă vă prindeți disperată șuvițele de păr din zona aia care rămâne mai golașă când suflă vântul de vă sar și mucii și lacrimile. Gravitația rămâne pe moment cel mai bun prieten. După vânt, ploaie și Spaziergang admirați cocolbăii și mergeți spre casă. (așa le zicea buna la melci)

Plimbările! Doar n-o să-ți spună că veți sta acasă pentru a prepara Kartoffelsalade cu Schnitzel după ce vă trece și beția și se vindecă complet și ireversibil punctul G.

Dacă ești singur la 35-40 de ani ai o problemă

July 29, 2017July 29, 2017hapi 5 Comments

Ai mai multe pentru că după ce trece E-Onu vine Digi, Electrica și apa-canal plus vreo amendă dacă nu ești cetățeancă model sau formular -cum se obisnuieste la noi.

Se sugerează că te ții prea sus pentru ăilalți. Că ți-ar fi plăcut ție să te dai în hintuț cu alți indivizi. Serios. O apropiată mi-a sugerat odată, prin liceu că mă-sa n-o lăsa să fie prietenă cu mine pentru că m-a văzut vecina lu unchiu-so când m-am dat jos dintr-un Cielo și eram ușuratică. Mă rog, ea era crăcănată și mă scuipa printre dinți când vorbea așa că am fost în acord total cu mă-sa.

In ă rileișionship.

Când s-a deschis prăvălia facebook aveam alt cont și vreo 3000de prieteni. O tot urmăream pe una, mi se părea cea mai grozavă țâțoasă din listă. Pe lângă glumițele mele despre relații, bărbați, femei, ea era un pește Koi și eu crapul de apă dulce. De fiecare dată când eram eu la ciclu, fata asta era in a relationship și-mi era ciudă de muream că nu știam unde-i găsea, frumoși pe sprânceană. Și-i dădeau like la toate postările tembele că pe atunci nu apăruseră inimioarele. O dată am postat și eu un tricou galben pe care scria “sunt cu echipa națională a României” și-n ziua aia toată familia mi-a dat unfriend. Pe când fata asta avea relații stabile, nu glumă.

Am ales singurătatea din multe motive. Primul ar fi că nu am dorit niciodată să-mi certific sentimentele și al doilea că nu mă înduram să-mi părăsesc amantu. M-a luminat Domnu și doamnele și-am înțeles că-i mare păcat și raritate s-ai amant, m-am cumințit și am intrat și eu într-o relație pe termen lung.

Acum n-am de gând să mă acuplez cu vreun bărbat decât dacă mor de dragu lui, mă face să râd, e cu picioarele pe pământ când eu devin nepricepută, naivă și zăpăcită, mă pot baza pe el, mi-ar fi și prieten bun. Si este absolut de acord cu faptul că nu-i musai ca o femeie să știe să facă tocană iar ratota cu ardei căliți și clătitele sunt un nutrient absolut necesar la casa omului.

Și cum nu există posibilitatea de-a întâlni un asemenea specimen decât dacă-mi cade pe balcon când mă duc eu să întind haine (caz în care și-ar petrece singur luna de miere la UPU) m-am întrebat: măh, eu sunt singură? Varianta cu balconu ar funcționa dacă aș lua în calcul, pe viitor, să mă mut aproape de Cincu dar numai când mai vin piloții americani. Că am văzut eu la televizor că parașutele noastre nu-s de treabă. Până atunci mă mulțumesc să resping cererile de prietenie de la locotenenții schizoizi din România.

O, nuuu, nu sunt @single sunt în mai multe rileișonship.

E moșu care vrea să mă lingă până la cot când ies în parc cu căruțu.

Cum l-a înfiat Hani pe Poncho

May 16, 2017May 16, 2017hapi 7 Comments

Mă sună Hani din țările calde.

Eu eram c-o prelată-n cap, așa, ca un fel de ploier transparent cu boabe, mergeam să acopăr căruțu-n uscător. În gură luasem (da, sună bizar) partea plastifiată de la suzetă ca să am mâinile libere. A sunat el direct, cum obișnuiește, pe facetime.

– Mda zic cu-n sfert de gură, mă bucur să te văd, guten morgen.

Cu specificația că nu vedeam nimic pentru că Hani nu știe să țină camera înspre el. Eu văd un bec, un cui din perete, barba lui, dinții, un ochi sașiu și în sfârșit îmi arată friptura de creveți d-ăia după care saliva el și de la care-mi blestemam eu colecistu când îi găseam incognito în paste sau în paella. C-avusesem noi o perioadă bună de Spania și mergeam în Spania cum merg alții-n târgul de mașini.

Așa. Oooo, ce bine arată, laud eu sincer cu-n ochi la cârpătorul pe care tăiase ceva ardei și cu altul la ecranul laptopului că-mi schimb tema, știți, adică lucrez. Răspund cu da sau nu că atât știu pe WP. Hani chiar gătește bine, nu e glumă, de-aia am ajuns eu cât o scândură că mă-nerva și apoi mă hrănea numa cu broccoli și ghiveciuri să nu facem colesteroale.

– Vrei să-l vezi pe Poncho?
– Poftim?

Între timp răspund la ușă. Sosise pachetul de la Alina Anghel Un tânăr fercheș cu barbă stufoasă și alură de taliban scana coduri la mine-n hol.
Hani s-a cam pleoștit. Poncho… zice în șoaptă.