Sentimente. Sau nu – Hapi Riverwoman

Cum l-a înfiat Hani pe Poncho

May 16, 2017May 16, 2017hapi 7 Comments

Mă sună Hani din țările calde.

Eu eram c-o prelată-n cap, așa, ca un fel de ploier transparent cu boabe, mergeam să acopăr căruțu-n uscător. În gură luasem (da, sună bizar) partea plastifiată de la suzetă ca să am mâinile libere. A sunat el direct, cum obișnuiește, pe facetime.

– Mda zic cu-n sfert de gură, mă bucur să te văd, guten morgen.

Cu specificația că nu vedeam nimic pentru că Hani nu știe să țină camera înspre el. Eu văd un bec, un cui din perete, barba lui, dinții, un ochi sașiu și în sfârșit îmi arată friptura de creveți d-ăia după care saliva el și de la care-mi blestemam eu colecistu când îi găseam incognito în paste sau în paella. C-avusesem noi o perioadă bună de Spania și mergeam în Spania cum merg alții-n târgul de mașini.

Așa. Oooo, ce bine arată, laud eu sincer cu-n ochi la cârpătorul pe care tăiase ceva ardei și cu altul la ecranul laptopului că-mi schimb tema, știți, adică lucrez. Răspund cu da sau nu că atât știu pe WP. Hani chiar gătește bine, nu e glumă, de-aia am ajuns eu cât o scândură că mă-nerva și apoi mă hrănea numa cu broccoli și ghiveciuri să nu facem colesteroale.

– Vrei să-l vezi pe Poncho?
– Poftim?

Între timp răspund la ușă. Sosise pachetul de la Alina Anghel Un tânăr fercheș cu barbă stufoasă și alură de taliban scana coduri la mine-n hol.
Hani s-a cam pleoștit. Poncho… zice în șoaptă.

Bună, sunt Fostul, ce mai faci?

February 19, 2017hapi 2 Comments

cum nu știi care fostul? Au fost mai mulți? Aha, deci de-asta-mi ești…

Mesajul de la 12 sau trei noaptea. Pe care i-l trimiți ăleia care nici nu (mai)are numărul tău de la șliț și de la telefon. Nu știe cine ești dar tu apari după șase luni, un an sau în mare disperare după doi, trei și zici așa. Hello, bună, servus, aleluia, bună-ți fie inima și pipota, ce mai faci?

Să-ți dezvălui care NU sunt răspunsurile.

– Mă rugam. Am decis să mă călugăresc! Gata, viața mea în lume e foarte grea și nu se mai poate. Totuși, acum că ai dat tu un semn…
– Oh, tocmai mă gândeam la tine, nu-mi vine să cred că suntem pe aceeași lungime de undă, oh, Doamne, mi-ai scriiiis!
– Ce ai vrea să fac? Sunt singură, trează ca după ziua de salariu și sunt dornică să te revăd.
– Ah, nu e important ce mai fac acum. Las totul și fug la tine, spune-mi unde ești!
– Sufăr. Sufăr în draci, de când trecui tu pe sub teiul și fusta mea n-am mai fost capabilă de nicio relație serioasă, mâine merg la a șaptea sedință de psihoterapie, ai putea să mă duci cu mașina??
– Ah, nimic, așteptam mesaj de la tine.
– M-am mutat în altă țară, îmi merge extraordinar de bine dar sunt singură. Am o casă frumoasă cu vedere la mare. Ai vrea să vii într-un weekend să ne facem de cap?
– Am doar o pereche de chiloței, acum că m-ai trezit ce propui?
– Vai, nu pot dormi din cauza sânilor, tocmai mi-am revenit după implantul mamar dar imaginează-ți și tu, trei numere în plus, o belea! Ce zici, vii până la mine să m-ajuti să pun niște gheață?

Pe cine iubești tu cel mai mult?

March 14, 2016March 14, 2016hapi 3 Comments

E o întrebare pe care ne-o puneau părinții când eram mici. În general. Poate că dintr-un elan. Dintr-o nevoie a confirmării sau pentru că nu știau să întrebe altceva, ca să arate rudelor ce precoce suntem. Astăzi s-ar supăra multe femei inseminate să spui că pui așa o întrebare, și ar da repede un search după manipularea copilului.

Cine e sufletul tău pereche?

În mod normal nu dau detalii despre preocupări mai intime, de corazon, cu-atât mai mult despre ale altora dar m-a învățat cineva că uneori nu e bine să explici prea multe cititorului, cine vrea să priceapă, pricepe. Cine nu, va interpreta oricum, după experiența sa ori conform principiilor care-l locuiesc și care au rezultat nu neapărat din experiență de viață, ci din vrafuri de informații venite pe calea simțurilor. Din cele care nu trebuie rumegate mult: am auzit, am simțit, mirosea a alcool, se comporta ca și cum…

Detaliu intim nu înseamnă ce-am simțit când m-am epilat cu zahăr, dați un search, asta s-ar putea să vă plictisească. Mi-am zis s-o scriu, că-n ritmul în care mă mișc pe-un anumit proiect, se va muta Moscova la Raqqa, și-atunci să-mi imortalizez gândul. Că dacă n-am mai avea internet și toate astea, unde ne mai ținem memoria pe care-o pusem pe bloguri? Înainte măcar eram pe blocuri, la bronzat, mai vedea omu serios un petec de piele, acum jumate suntem online live și online broadcast din când în când, pe stradă.

Ca să te scufunzi spre un coral sau o simplă stâncă trebuie suportată o presiune. Nu e plăcută. Țin minte că unul dintre medicii mei mi-a spus că nu o să mai pot face scuba diving toată viața. Am râs, oricum nu făcusem decât snorkeling, că mă pișca un soi de teamă și-n plus începuse revoluția în Egipt.

Zilele sau săptămânile trecute, ce importanță ar avea, stăteam cu cel mai bun prieten și povesteam în timp ce Hani făcea nu știu ce ceai. Și râdeam că ne adusesem aminte de o bazaconie făcută de mine, în mijlocul căreia, am avut un singur suporter, pe el, pe Mihai.

Știam de mutarea lui, de ceva vreme, nu e o dată, nu sunt luni, poate ani, poate nu ne suportă vremea atâta pe vreunul, mă rog, el vrea să plece cu familia. Și după ce iese din casă, Hani, știind prin câte am trecut noi așa, bolnavi de viață și fără necesitatea vreunui eros de când el s-a consumat și i-am făcut pomeni cu colaci și toate cele, liberi de alte obligații ce ne-ar privi, mă întreabă:

– Păi și ce faci dacă pleacă Mihai?

Era cu mine când nu putea vorbi cu tine

March 11, 2016March 11, 2016hapi 9 Comments

Cel care acum e cumințenia satului. Și sfrijitul cu care nu te-ai fi văzut măcar stând cu degetele în aceeași cutie cu popcorn, la Cineplex. Și cel macho cu-n vocabular bogat care scrie pe site despre adevărata bărbăție. Poate și femeia aceea frumoasă pe care-ai întâlnit-o sau cu care te-ai împrietenit în urmă cu două săptămâni.
Da, te-am auzit și astăzi în troleu cu vocea scrijelită de durere, de mine mi-ai adus aminte, de el-ul meu care nu putea vorbi pentru că era la ea. Sunasem în momentul inoportun. La douăzeciuri, de când libertatea e confundată cu libertinajul, moda e adesea invitația de-a dezgoli iar buzele s-au umplut de sărutări și s-au golit de cuvinte, atunci suferi cel mai tare, atunci percepi moartea ca fiind eliberare de durere. Că oricum Moartea, la vârsta ta, e doar un cuvânt, o întâmplare despre care ai citit undeva. A dispărut unul, aha.
Dar tu mori în tine, simți, Iubi nu e la Andrei, nu e la fotbal, nu, el e la mine. La cealaltă.
Atunci tu nu ai multe apărări și nici n-ai învățat destule: nu știi pansa ca să nu te simți atât de schingiuită și nu știi compensa sunându-l pe bunul tău prieten. Numai o femeie ușoară ar face asta. Numai că au și femeile ușoare virtuțile lor.
De multe ori, au fost și ei la tine, i-am sunat, am simțit imediat în voce, am auzit în aer chicoteala, tremurul iubitului care învață să-și mintă chiar și instinctele. Credeam că are una ce-i lipsește celeilalte, așa-l scoteam pe el curat mânjindu-ne pe noi.
Facem la fel, da, noi două. Ne-am comportat exact așa. Crezi că numai tu, tânăra fată ostracizată ai pășit cu stângul în modernismul lumii cosmopolite care te macină? Îți oferă de toate ca să vezi că nu-ți permiți nimic!

Primul emigrant nu se uită niciodată

March 5, 2016March 5, 2016hapi 12 Comments

Sau primul iubit cum ne mai placem să-i spunem primului… sau primul cu care te-ai sărutat. Ori te-ai întins pe-un baldachin.

Eu de exemplu nu-l uit pe primul arab pe care l-am cunoscut.
V-am mai povestit odată, cred c-aveam vreo 17 ani, m-am dus la o agenție de matrimoniale, nu știu cum sărăcie oi fi găsit-o, azi abia dibuiesc un sex-shop în Cluj. Ca să nu-mi uit vorba, de obicei, acestea din urmă sunt pitite pe lângă cabinetele avocaților, nu c-aș avea vreo explicație.

Așa. Cred c-atunci citisem juma de Coran în traducere sau cădere liberă, oricum, acolo la notițe de subsol scria un nene că musulmanii nu vor avea 56 de virgine în paradis ci stafide albe, adică strugurei dulci. Că nu exista alt cuvânt ca să rezoneze cu explicația Coranului din arabă.

Bine, sunt multe neînțelegeri, prima dată când a strigat Hani după 3 săptămâni de trădătoare despărțiri du bist eine hure, am fost mândră două zile iar el mi-a cumpărat toate prostiile din mall, fără să cer oareșce, chiar nu pricepeam ce-l apucase. Doamne, pe Allah, mă gândeam, ăsta știe că nu i-am fost fidelă și tot fecioară virtuoasă mă numește până-n ultimu scandal? Așa un bărbat e neprețuit!
În sfârșit. După vreo săptămână m-am uitat la ceva film romantic, Exorcistul parcă și acolo am auzit fraza din nou. Și-atunci mi s-a ridicat mie năframa de pe sinapse și tensiunea printre artere. Că nu la acele hure arăbești se referise ci la Schlampele nemțești.

Nu numai că n-am uitat niciodată prima jignire orientală dar peste câteva zile m-a rugat să-i completez niște formulare pentru o tăntălaie cu care mai lucra deși-l trase în țeapă de două ori. Le-am completat. Și-am avut grijă să scriu în câmpurile în care trebuia să apară și semnătura ei: am peste 20 cm. Culmea, au acceptat două formulare la ordinu breslei respective, numai cu una mi-a venit strigând și vânturându-și brațele ca pajura.Așa de bine am râs că nici nu mi-a fost cu amar pe loc gândul că iar nu vorbim trei zile dintr-o prostie. Oricum, aș fi vrut să văd fața doamnei respective.

Read more →

Ce vrea să spună lumea: „în toate cuplurile sunt probleme?”

January 27, 2016January 27, 2016hapi 12 Comments

Sincer? Că-ți dorești uneori să iei luna de pe cer și să-i dai în cap cu ea, chiar dacă acum 5 ani, te fisurai ca bonsaiu Shito aruncat în foc. Că ai decupa secera de pe un vechi steag românesc și l-ai strange cu ea de gât. Că l-ai închide două zile în baie și ai înghiți cheia. În cazul meu în timpul Ramadamului. Dar mvai, zâmbim către mami, fii și fiicele altora și spunem elegant: pai mai avem și noi probleme dar în general leșinăm de drag când trecem unul pe lângă altul.
Asta, ultima, merge mai bine la vedete, în revistele glossy.
Că-n toate cuplurile sunt probleme, înseamnă că el se poate înfuria atât de tare încât să-ți prezinte toate epitetele pentru care s-ar înroși Dex-ul. Că pentru câteva minute sau chiar o zi, s-ar duce în pădure să nu te mai vadă. C-asta-i proba supremă a vieții, să trăim unul cu altul, dotați cu inteligență fiind. Și cu temperament diferit. Și caractere diferite. Și ne plac lucruri diferite.

30 plus e cu regrete?

December 9, 2015hapi 11 Comments

Nu socot ca nu exista un oarecare regret după 30plus. O fi.
Unul care transcede cele câteva riduri de expresie devenite riduri de „bătrânețe”. Nu este melancolia trecerii, căci poți trece de pragul vieții și la 27 și la 15 și după 70. Nici nu cred că „pleacă frumusețea“. Sunt oameni care nu s-au născut cu stea în frunte și-s adesea mai bucuroși în viață ca anorexicele care au plimbat blănuri și ochi pe podiumuri.

Da, sunt destui și destule umpluți de suficiență și de amărăciunea traiului cu ei însisi, care-si trâmbitează dreptul de-a exista numai lângă exponate estetice. Viața lor e o expozitie în culori reci, lăsati-i pe ei.

Insingurat, suferind, cu zile nefaste poți duce orice vârstă. Și pe cea a pubertății, mai ales aceea, când ajungi să-ți fie rușine de cea mai fragedă tinerețe care-ți vine în minte. Si te găsesti într-un apăsător concurs de împrejurări pentru cele mai bune haine, cea mai frumoasă iubită, cea mai grozavă vacanță.

Și pe cea a primei tinereți când te afli-n pasionata căutare a iubirii, când vrei s-oprești fluturii-n loc. Se întâmplă să reușești și să vezi că fluturii trăiesc cât timp le-ai permis să zboare, fără să-ți umpli mânuțele curioase cu praf de aur.

Nu te mai bucură nici prima tinerețe, oareunde ajungi să vezi că fericirea în copilărie ai lăsat-o, unde întâmplările simple aveau însemnătate. Acolo unde nu trebuia să alergi după o slujbă, era suficient să-i ajuți pe cei dragi cu ce poți, să înșiri duhanu bunicilor, să clătești rufe, să aduci trusa cu scule din garaj ori să faci mici comisioane. Cât de important erai atunci!

Tânăr fiind, lupți fără experiență să păstrezi o relație, să faci bani, să fi recompensat dar și recunoscut. N-ar mai putea oamenii să fie bucuroși pentru simplul fapt că existi în viața lor? Ei bine nu. Iubirea neconditionată este un mit, cum să nu-ți fie dor de pruncul din tine?

Câteodată de toamnă

October 5, 2015October 11, 2015hapi 3 Comments

Câteodată chiar trebuie sa plece fara se uite înapoi, fără sa fie mojic, fără să intentioneze sa te raneasca. A trecut prin prea multe gări, a cumparat bilete in toate directiile, a cunoscut toate granitele, pe unele le-a traversat usor, in alte statii a trebuit sa se opreasca, sa-i mai ajute si pe altii sa urce, sa calatoreasca, sa traiasca, să coboare. Cateodata deplasările i-au fost fără presiuni mari și fără efecte majore. Chiar de era pe mare, a inotat cat a putut impotriva curentului, si-apoi inertia apei în mișcare l-a prins. S-a lăsat dus, sa atingă într-o zi nisipul, chiar si pe un ștrand gol, fara palmieri si flori colorate.

Odata chiar n-a stiut sa traverseze imensa intersectie pe o trecere de pietoni, semafoarele erau stricate si a aparut altcineva, l-a luat de mână ca pe un orb si l-a târât printre claxoane, înjuraturi, tipete, i-a spus sa nu le asculte, l-a asigurat ca e liniste pe partea cealalta. Si s-a oferit sa-i arate pe unde se trece-n viata mai sigur si mai usor. Atunci a crezut că chiar există reguli și le poate învăța, de ce să-și facă existența o corvoadă? Într-o zi, semafoarele s-au stricat din nou și n-a mai contat dacă era pasager sau pieton.

Odata, ea chiar n-a stiut c-o astepti tu la capatul drumului, vedea acolo doar un gard si-o locuinta parasita.
Odata, el chiar n-a stiut ca te-ar putea iubi mai mult pe tine, mai mult decat pe toate cate le-a iubit deja.

Mirela- cea mai fierbinte

September 21, 2015September 21, 2015hapi 11 Comments

Eram cam bețivite si-o puseserăm de-o petrecere la comun, cum numai noua ne ieșea, sa moară ăia din cluburi. Fără halucinatii de-astea cu „la comun“ „posta“ „voyeurism“ auzi, ce se mai poarta pe TPU, în loc sa intrebe de tema la engleza.

En fin. Mirela imi era cea mai buna prietena in seara aia, ca-mi daduse meșa buclata si primii colanti rupti fara ajutorul forfecutelor, adica asa, like a virgin. Era ziua lui Marius, iubitu-so si ne-am strâns vreo 7 sa chefuim acasa la Mirela. Mirela terminase si ea liceul, eu terminasem niste lichior de-ala gretos de cireșe si-acum eram in bucatarie, terminam de preparat mancarea.

Cum bautura nu mai mergea- că pe-atunci ne era frica de etichetele de curve, doamne fereste, pe-alea de la Complex le preferam. Sau complexe. Pe-atunci n-auzira barbatii ca si ei pot fi folositi, strict pentru… nu neaparat sa duca gunoiul.Oricum, prietenii nostri erau tineri politisti, haiosi cât duce marfaru, ce mai atâta poveste despre Războiul Troian, la un moment dat ne-am retras fiecare cu fiecare-n cate-o camera.
Si trec 5 minute de cand Oropsescu al meu imi cauta samburii de cirese printre dinti, zboară ușa la o parte si cel mai beat dintre pamanteni, Marius, apare-n ditai-mica splenoarea golăneasca. Bine ca n-apucaseram sa ne dezbracinam si noi, pe-atunci nu stiam cum sa ma apăr de viol, am crezut c-a luat-o acela razna.
Dar dupa ce m-am uitat mai bine ( daca tot mi se expusese acolo, am fost si eu curioasă) vad că i se înfundase bine, bine, nici in atlasele de-anatomie nu mai vazusem asa ceva. Tipul urla si fugi la baie, ca doar nu la noi voia sa intre. Mie nu-mi ieșea imaginea din cap. Oropsescu, după el, probabil voia să-i ceară să dea cu subsemnatu.

Iubirea geto-Dacă se poate de ce nu?

September 20, 2015hapi 3 Comments

Spunea un invatat, ca mai intelepți ca geto-dacii, nu era nime´ printre ~~barbari~~. Romanii erau gaocei de primavară pe lângă dacii din spațiul Carpato-Danubiano-Pontic (profesore Chețaș, m-ați înnebunit cu spatiul ăsta, avurăți revelații cand s-au editat manualele? Pontic auzi).

Da ce frumoooooos se purtau dacii cu alesele lor! Bine, zicea el, Herodot, ca se umflau de plans pana săreau cămeșile de pe ei cand li se nasteau pruncii, stiau ei ca viata-i de… trăit mai greu.

Dupa cum intuim, traditiile nu mor, nu se schimba, cel mult se transforma. Păi n-am citit in toate tabloidele cum a bocit ca urzicata nevasta lu Guță cand a auzit ca una dintre amantele lu sotu-so a îndraznit sa nasca în direct, la ceva emisiune? (mușca-v-ar Zamolxe pe-alde operatori de filmotecă horroromânească).

Revenind la vechile iubiri

Triburile acestea balcanice, ne-au invatat ce-i frumusetea, tineretea, intelepciunea. Romantismul! Daca stramoșul nu seducea fata cu ditamai brătara de aur învârtoșată sub forma de cobră, se ducea sa-i arate galeria de boi, arii de pamânt pe care-i va avea de semănat si cules, locul de unde va aduna cârpici pentru luna de miere, etc.

De atunci a ramas vorba: munca-i bratara de aur. Majoritatea doamnelor, erau nevoite a se multumi cu munca si cu seful care le-a acceptat CV-ul.
Dacii îsi mai serveau iubitele cu cate-o sangria ( ați crezut că hispanicii si-au pus stampila pe ea?) si le cumparau parfumuri scumpe, bei!!

Pe-atunci conturile erau clare, nu cu dobandă, ca acum. Merg la razboi, văd copilul cand vin acasă, intreb oracolu daca-i al meu, te gasesc in cort si tot la tine vin daca m-a ademenit Gențiana cand imi legam calul de clopotniță. C-alte informatii nu prea avem despre femeile geto-dace, semn că erau atat de importante încat se usca cearneala-n penițe si lutul în mâna olarului, simțeau c-or sa le vina vremea, odată cu aparitia revistei Dacia.

Si tot de-acolo s-a inspirat Hugh Hefner, traducând cu google translate Plaiul cu boy. Avem motive să fim mereu mandri, mandri de tot si să nu mai primim pe nimeni p-aici, vă dati seama cat ar costa reeditarea manualelor cu spatiul Carpato-Danubiano-Schengen?

Motivele pentru care te-aș părăsi

September 14, 2015September 14, 2015hapi 4 Comments

Ce-ati da din voi ca sa ramana cat timp existați sentimentul „cu Tine si numai cu Tine vreau sa traiesc“?
In afara de comentariul ăla grețos care n-o sa-mi placă.

Da, mi-am pus un titlu bun de „atras suspecti“. Dar nu-i las fara indicii.

Bănuim ce NU ne-am dori sa se intample pentru ca ne e teama sa anticipam ce va fi de fapt.
Sperăm sa gasim tot mai multe calitati, uitand inițial de ale noastre defecte.
Ne prefacem, ca si voi, că toate motivaționalele citite ne-au convins sa-i îngropăm pe foști si sa scăpam neîncarcerate, sa uitam valize in aeroporturi si sa nu ne intrebăm daca le-a luat vreodata cineva. De cand cu internetul, urmarim daca existati, nu, nu vrem sa tulburam zone gri, suntem curioase.
Si voi la fel.
De ce-a plecat ea?
De ce-a plecat el?

O femeie măritata are un statut- acela de femeie maritata si atat. Nu are garantia ca-si va trai propria comedie divina alaturi de subsemnatul soț. Nici ca nu-si va dori, la un moment dat, sa se afle sub un alt-semnat, macar in luna lui Marte sau ma rog, cand se împerecheaza guguștiucii si revine pe scenă Paula Seling.

Ție, ca să nu mai sângeri…

June 22, 2015June 26, 2015hapi 13 Comments

Te iubesc enorm. PENTRU CĂ.

Asa o sa va iubeasca toti. Conditionat. Cu termeni. Se vor uita la valabilitate. La alte oferte. Copiii o sa admire parinti „mai buni”. Cel de alaturi va lauda personaje mai puternice.

Omul cu mai multe sau mai putine diplome, va rade de tine. Individul in care vei avea cea mai mare incredere, nu te va privi in ochi cand te va înjunghia. Iti va tăia venele, incet, ca-n filme, ca sa te analizeze sangerand, in loc sa loveasca direct in carotida si sa plece. Toti vor descoperi ca Răul este ceva relativ.

Toti. Ma rog.Să nu generalizăm.

Cand n-o sa mai ai puterea sa te intinzi dupa URGO-ul rezistent la apa, sa-ti lipesti si tu doua capilare, o sa-ti bandajeze ranile persoane de la care n-ai fi asteptat nici macar o margaretă.

Iubim conditionat si vom fi iubiti conditionat.

De-asta, Dumnezeu- c-asa-mi place mie sa-l numesc, Cosmosul suprem – te va trece prin proba de foc mai sus mentionata, macar o data in viata. Ca doar de-aia te-a trimis Aici, să evoluezi. Nu sa te drăgălești cu 3 soti, sa cresti si sa te inmultesti fara sa pricepi de ce-ai trait. Sigur, nu te-a trimis cu simpla misiune de-a munci 33 de ani intr-o corporatie pentru ca mai apoi sa iei o pensie de boschetar si sa vizitezi Venetia. Care probabil, oricum,o sa se scufunde pana ajungi tu la pensie.

Dragi bărbați exclus băieți și fără virgulă

April 22, 2015April 26, 2015hapi 29 Comments

Exclus pentru că rândurile astea nu-s pentru voi. Poate vor fi odată. Până atunci, jucați-vă pe playstation, dati share de pe iphonuri zecilor de poze cu țâtze si craci, hiliziti-va cand trece una mai grasuta si salivati fluierand a paguba cand va intersectati cu Zana Maseluta. Voi scrieti in continuare că „femeile vor doar banii vostri“ si ramaneti langa fetitele pe care exact asa le puteti impresiona. In special cu banuți de la mami si tati, cu masina pe care v-au cumparat-o de ziua voastră, cu consumatia din cel mai fistichiu club. Lăsati femeile în pace. Incă nu-s de puța voastră.
Si daca ele ar considera că sunt, vor sti să „se serveasca“ si apoi sa fugă mancand pamantul.

Dragi barbati, am citit cateva articole scrise de voi si vreau sa cred ca am dat numai peste cateva cioturi, ca-n wikipedia romaneasca. Sau n-am prea fost eu înconjurata de virgini?

N-am sa vorbesc in numele vreunei comunitati de femei, dar imi permit totusi un incidental plural adecvat, la punctul G. Adică la punctul 1.

1. Nu, nu e ok sa ne intrebati dupa un an de relatie, 3 ani de nuntire sau 6 luni de pupici, cu câti barbati ne-am culcat inainte de-a va intalni pe voi.
Stiti, e posibil să ne fi culcat cu multi, exact cum ati dragalit voi „multe“ si o informatie pertinentă de genul asta, o veti folosi curand împotriva noastră, eventual si absolut fara intentie. Apoi ne veti intreba care-a fost mai bun si de ce-am fost si cu celalalt. Veti incepe sa înfloriti paranoice scenarii in care noi ne gandim la altii. Regii de film in care am putea recidiva, rănindu-va pe voi, oameni seriosi, cu scaun la cap dar constipati de aparenta noastra inconsecvență din trecut.

Daca acum sunt langa tine, inseamna ca te-am ales si m-ai ales. Sper să fi trecut aceleasi probe ca si mine, probe în care ai fost ranit, cum am fost si eu ranita. In care i-ai lovit pe altii in locuri nevazute, cu intentie sau fara. Eu sper c-ai invatat ceva, pentru că daca n-ai invatat, trebuie sa-ti termini ucenicia. Atunci vei avea încredere în tine. Si în mine.
Imi este la fel de teama – ca si tie- ca ma vei abandona pentru alta, dar sunt destul de înteleapta sa nu te atac verbal pentru că absolut întamplator, nu te-ai nascut cu numele meu tatuat pe … membru. Te rog sa ma crezi ca la fel mi s-a întamplat si mie! Cand nu stiam că existi, m-am dedat altora, de buna voie si neviolata. Asta nu mă face mai curva decat ai fi tu curv. Si daca unora am vrut sa le dam corpul si daca acum ne putem da unul altuia mai mult decat atat, n-ar fi pacat sa ne lovim de zidul mintilor noastre închistate?