Sarcină

Am de dat haine de gravida, câteva haine pe care nu le-aș da Oricui ci Celei care are nevoie (aprilie 2017)

Am de dat haine de gravida, câteva haine pe care nu le-aș da Oricui ci Celei care are nevoie (aprilie 2017)

gravida rochie meli meloCum o fi, cum s-o întâmpla, egal acum căci la mine ciclul de 9 luni aproape că s-a încheiat, n-o să am o sarcină de elefănțică deși adeseori așa mă simt. Pielea mi se încrețește repede dupăduș, mă simt uscată și înfundată ca o rață mută. Trompa adică năsucul meu mic și frumos îmi sângerează adesea, urechile-mi țiuie și mai amețesc dar aud mereu ești bine, ești frumoasă, doar burta ți-e mare.
Toți cei care-mi spun că sunt frumoasă poartă ochelari, evident.

Povestea hainelor mele aș relata-o, o stupizenie din afară, nu-i așa, ce mai, în 9 luni de sarcină te îmbraci cu ce apuci mai cumperi una alta, mai primești, nu se merită să dai bani pe diverse toalete. Se merită sau nu, să vedeți ce distractiv e când nu mai ai bani de o bluză sau constați că elementul cu pricina e deja superfluu luna asta, că nicio cămașă nu te mai încape, niciun pantalon și până te faci cât Poarta Albă nu poți merge oricum la birou. Dar ai facturile, poate o chirie și salariul e gata. Nu mai e loc de bluză și  punct.
De aceea hainele mele de gravidă au o poveste specială și dacă eu am fost într-o situație de… că… it, scuzați expresia, sunt sigură că există și alte femei asemenea. Poate chiar din Cluj pentru că sincer nu-mi dă mâna și timpul să fac un baloțel sau doi să-i trimit prin țară. Dar dacă consider că acel caz e asemănător cu ce-am trăit eu, o fac și pe-asta fără probleme. Vă rog tare mult să-mi permiteți s-aleg persoana dacă vor fi mai multe doritoare chiar dacă pare un gest de discriminare, vă asigur că nu-i altceva decât empatie.

În urmă cu 9 luni și-n urmă cu 12 și cu un an și chiar cu 5 spuneam deja că nu-mi mai lipsește absolut nicio piesă de îmbrăcăminte, adică nu-mi mai doresc nimic dar cumpăram încă compulsiv. Dulapurile mele împrăștiate în diverse locuințe (ultima achiziționată tot prost cu CHIAR ULTIMII bani) erau îndesate cu haine de toate felurile și modelele.

Când ai 1 74, 56 de kile și marea grijă e să-ți nimerești nuanța la ruj, cam orice cârpă colorată și tivită îți vine bine. Le-am pus pe toate @bine adică o să mai umblu la ele probabil peste vreo 3 ani și-o să mă mir că am așa ceva. Câteva haine frumoase am pasat prietenei mele că-mi părea rău să le boțesc și să le uit în saci.
Brusc nici chiloții nu m-au mai încăput și orice pantalon mă transpunea într-o stare de copan legat pentru fiertură. Prietena mea mi-a dat haine pentru perioada de sarcină dar în curând nici acelea nu-mi mai erau bune, atât de mult am pus în primul trimestru (și m-am menținut halucinant în al treilea când am înteles că bebe nu se hrăneste neapărat din nutella și creveții și porocalele mele, el ia și din grăsimea depusă deja și substanțe nutritive din diverse surse, nu-i nevoie să mănânc chiar cât încape-n stomac. Și-apoi să știți că spre final nu mai încape mult…)

Citeste tot ▶

Nu ai lucrat chiar 12 luni înainte de nașterea copilului (2017)

Dar ai vrea să stai acasă cu bebe măcar 6 luni și să fii plătită.

Se poate dar numai dacă te-ai angajat între timp. (studentă sau elevă, acestea sunt situații diferite)

Vorbim de 246 de zile în care poți beneficia de două concedii medicale care sunt diferite și nu se afectează-anulează reciproc. Medicul de familie va ridica din umeri cel mai probabil sau ți se va spune cum mi s-a spus mie: eu nu vreau să-ți plătesc concediul medical :). În cazul ăsta nu te umfla-n rimel cum fac eu că plâng și dacă-mi spui dă-te mai încolo, de zici că-s fluture de lompaș. Femeia n-are nimic personal dar este cea mai uzitată practică în România la locul de muncă: dacă n-am mai întâlnit până acum, nu există. Aproape că-s în pericol să mi se întâmple și mie, noroc că cei 10 ani de Germania m-au cioplit mai curioasă și până nu aflu exact de ce un lucru e așa sau nu e, nu mă las.

De asemenea te vei lovi și de scepticismul (a se citi comoditatea) medicului de la medicina muncii. Însă cu puțină bunăvoință și un dosar cu șină și ceva hârțogărie, se poate.

Situația: M-am angajat dar tot nu am 12 luni lucrate și ca atare nu beneficiez de indemnizatie de creștere a copilului și nu pot sta acasă 2 ani. 

Ai dreptul la cele 126 zile de concediu maternal care înseamna (mai simplu) prenatal și postnatal. Și mai ai dreptul la concediu de risc maternal. Cele două drepturi sunt diferite iar concediul de risc maternal îl iei cu menținerea veniturilor salariale.

Citeste tot ▶

Cum se simte gravida la mall

Cum se simte gravida la mall

capra picasso parisNu știu dacă-i crește părul lu bebe cum ar fi zis bunica dar eu mor de stomac. Pe Veve nu o mai văd de săptămâni bune (o prietenă zăpăcită și gravidă avea același motiv de apăsare, bănuia c-ar fi executat un model nou de tuns dar nu știa exact unde). În momentele pe care le petrec la duș pare c-a-nceput să semene cu puloverele de mohair. Așadar pot să înțeleg de bună seama oripilarea stomacului meu. Mi-am tot programat o vizită la salon dar scăpai eu niște ceară zilele trecute și când am tras de ea mi s-au încleștat dinții ca-n criza de tetanos.

De-atunci iau magneziu, i-am spus medicului că mi se întărește burta adesea și-mi ies ochii și mă mai săgeată pe ici pe colo. Daaa, astea cu săgeata și_sau balena albastră sunt grele fetelor, chiar ești obligată să-ți ții respirația, nu știi până nu se inflamează uteru-n tine.

Acum sunt liniștită și-mi fac bucle, vârful capului fiind singura zonă la care mai am acces nerestricționat. Mă mai uit pe facebook.
Poze cu bebelusi. Voi știți ca nu se vede dacă aveți fetița sau băiat? Că toți bebeii arată cam la fel, așa că spuneți ce-i. Și-apoi, cu atâția nebuni în online mai bine puneți poze cu doctorul, măcar el are bisturiul de partea sa, numa zic…

Citeste tot ▶

Marșul pentru viață și motivul fal(u)s: vrem să ajutăm femeia însărcinată

Marșul pentru viață și motivul fal(u)s: vrem să ajutăm femeia însărcinată

mars baloane viata„Manifestanţii au ţinut să sublinieze că nu cer interzicerea avortului, ci vor, prin acest marş, să susţină femeile însărcinate.„
“Ajută mama și copilul. Ei depind de tine.”

“Nu s-ar prăbuşi România dacă toate tinerele familii ar avea măcar câte trei copii” (ha-haaa, la asta am râs. Apoi m-a luat tristețea când am văzut adolescentele acelea care nu știu cum doare lama care-ți trece prin inimă când vezi două linii roșii (și) ți-ai asumat o sarcină de una singură taman în nemaipomenit de bârfitoarea societate românească. Păi dragelor, noi astea singure suntem problema, nu cele din familii tinere și fericite și perfecte.)

 

Sunt o femeie însărcinată. Din punctul meu de vedere s-a abordat fals problema iar mitingul a fost o fățărnicie. Eu nu sunt vocea Cuiva și nu scriu pentru o sumă de gravide, scriu ca să-mi amintesc pe când îmi va fi mai ușor, într-o zi. Acum încă e greu.

Însă nici 50% pe cât de greu le e altor femei care vor deveni mame singure. Și de asta notez aici, ca să se poată regăsi și alții în pielea mea.

Vreți să ajutați femeile gravide?

Faceți demersuri pentru schimbarea legislației.

Sunt o gravidă care nu va primi bani de la stat pentru creșterea copilului. Știți ce presiune psihică extraordinară implică acest lucru odată cu asumarea sarcinii? Știți că multe femei depind de bărbați abuzatori, alcoolici pentru că rămân gravide și nu au nici un sprijn material dar totuși nu ar renunța la copil? Știți că nu din inconștiență sau prostie am păstrat sarcina ci pentru că mi-am făcut niște planuri financiare pe care încet, reușesc să le mențin cu ajutorul celor din jur?
Și tot trăiesc cu frica zilei de mâine darmite femeile singure și fără loc de muncă?

Citeste tot ▶

Cu lelea Linucă: O poveste despre bebeluși

Cu lelea Linucă: O poveste despre bebeluși

bunicaLelea Linucă-și șterge bărbia cu colțul năfrămii, împinge cu mâini noduroase tigaia pe plită și-apoi iese-n prag să scuture șurțu plin de făină.
Seamănă cu buni. Era prietenă cu buni.

– No așhe tu fată d-apoi cum să nu stai tu oțâră de povești la lele-ta, că tare rar te văd. Noh spune, tu fată… niște lacrimi mari i se adună-n ochiul cu care mai vede bine, ăl´laltu e mereu uscat și alb, chior bag seama. N-a vrut să se opereze decât la unu. Faină burtă ai, fainăă, ptiu să nu deochi, d-apoi pă când îl fași?

Lina întoarce-o plăcintă și trage tigaia deoparte, musai să-mi audă povestea. Da și io-s curioasă:

– Când a vrea Dumnezo, am fixat eu data cu medicul…
Lina își sucește năframa și-și boțește șurțu laolaltă peste ștrampi ca pentru o poveste.
– Ș-apoi amu vine când zîce doftoru?
– Ei, n-auz că vine când vrea Dumnezeu? Doctoru-l scoate.
O secundă scade entuzismul bătrânicii. Mă privește speriată.
– Da dacă vine când vre Ăl de Sus, di șe să-l mai scoată doftoru?
– Nasc cu el, mamaie, nu cu popa. Da ia spune-mi, când l-ai făcut pe Marin cine te-a asistat?

Bunicuța își amintește brusc greutățile și importanța vieții de femeie tânără și devreme măritată într-un sat de-acum pustiu, odinioară chiar bogat și plin de tineri.

– Sărășia! P-atunci nu iera asistente de-aiestea.
– Moașă? Întreb plină de speranță, mușcând dintr-o plăcintă fierbinte.
– E, daaa, moașă iera, Sandica lu Fătu Dumnezău s-o ierte și s-o hodine. Ia-ci l-am născut pă unchiu-to, în patu aiesta, două zîle. Vinețîi iera când o vinit pă lume că doară p-atunci nu să știe de aparate de-astea de vă spun amu doftorii cum stă copilu-n pântece. De-abdie sufla.
Linuca trage aer în piept ca și cum ar lua oxigen pentru pruncu de-atunci.
– Dar moasa ce rol avea dacă te-ai chinuit atât? Durutu-te-o?

Citeste tot ▶

Cum mi-am imaginat perioada de gravidie

Cum mi-am imaginat perioada de gravidie

La înot pentru dureri de spate si relaxare musculara.

Lumea va spune oooo, ce graviduta frumoasa! Personalul pregătit, medici și terapeuti mă vor îndemna să înot pentru că peste tot scrie că e unul dintre puținele sporturi plăcute și ușoare pentru gravide.
Medicul meu a fost singurul care m-a încurajat să duc o viață cât mai normală, să mă plimb, să înot, să fac ce-mi place.
Când am ajuns la Felix, toate coțohârlele din hotel au sărit cu gura pe mine că n-am voie în apă termală.
Când de fapt e vorba de temperatura apei, de evitat apa fierbinte și apoi, ca o bârfă, auzii eu din sursa bună că 25% din apa din bazine e termala, restul robinet. Că nu fac față 100% nici izvoarele pentru asa cerinte. Pam pam.
Asteptari:
costum baie gravide frumoase1
costum inot gravida beauty profil1

Realitate

costum baie gravida amuzant
Cand am probat costumul de baie, mama a avut o criză de râs, un puseu de tensiune și a fugit în baie.
Numai Hani, musulman, a spus Asa da, fuarte frumos. Ame vezut una care apuape face beibi in apa la Felix și era cu bikini, nu frumos asa.
Prietena mea a trimis un mesaj cu 4 purcei care râd: așa ai vrut să înoți la Felix? Cred că se înecau de râs pe-acolo.

Muahahahahah, parcă ești de la europenele de haltereeee, muahahaaaa. (si-s invitată-n uichend iar la băi!)

În fine, eu voiam fără șosete.

Citeste tot ▶

Întindere de ligament inghinal în sarcină

Când mă ridic din pat, dimineța, piciorul drept cedează, chițăi de durere apoi mă echilibrez cumva.

Când mă ridic de pe scaun, după 5 minute de stat, senzație de picior blocat. Durere. Mersul de robotel se aplică la primii pași în ambele situații. Am tot așteptat să-mi treacă de vreo 5 zile, m-am gândit că cu cât mobilizez mai mult, cu atât va reveni ligamentul la loc mai bine și mai sigur. Se simte și cred că este o durere de la un ligament, o ușoară întindere, o deplasare. Poate o inflamație minoră în contextul ăsta -creșterea greutății, modificarea echilibrului.

Mai nou, realizez că îmi limiteaza mișcarea și când merg 500-800m și se menține, nu cedează. Ușor șchiopătat, grijă la deplasare.

Flexie față-spate aceeași mobilitate dar lateral dacă încerc mi se taie răsuflarea pur și simplu.

Din ciclul fix asta-mi mai lipsea am vrut să știți că există. Mergi la medic, sigur, fix așa o să fac, cunosc atâtea cazuri de întinderi la gravide rezolvate cu-n ecograf de părți moi și-o trimitere. Antiinflamatoare nu se pune problema, așa că aștept să văd cât mă mai ține și asta.

 

La voi toate bune?

Luna de sarcină: a șasea

Luna de sarcină: a șasea

seara linistitaCe mi se mai întâmplă:

Schimbat gusturile în materie de bărbați
Nenea din față emană masculinitate și-un eau du cologne mai scump de 150. Înalt brunetel și căsătorit. Se uită la mine ca ursu la zmeură. Din cauza gecii cu puf nu vede cât sunt de mare. Discret încerc să-mi scot o frunză de spanac dintre dinți ca să zâmbesc…

Un bărbat slăbănog și c-o figură poetică s-așază. Tușește 2 minute ca și cățelu căruia i-a rămas osu-n gât. Are vreo 45 de ani și probabil TBC, gândesc. Miroase a fu… Afumătură! Vițel la grătar! Oare ce-are-n punga aia de hârtie? Shaorma, asta era, salivez și-mi vine să-mi las capul pe umărul lui. Sunt vrăjită. E genul de mascul care asigură hrană și adăpost în familie. În mine se reactivează femeia sălbatică. Cave woman adică.
În fond, TBCul se vindecă foarte bine în zilele noastre. Ce să faci cu parfumatu solid? Ăsta papă două blide cu zamă la o cină romantică. Iar maică-mea a zis că ea face papa doar pentru bebe.

Bebe din burtă reacționează la shaorma. Dă cu capu de placentă săracu. Seamănă cu mă-sa, așa-s băieții.

Am descoperit leacul pentru constipația din sarcină.
După ce-am stat la birou aproape plângând în sinea-mi. După ce mi-am ucis în cuget, colega, de cinci ori cu-n satâr pentru că intra la wc peste mine ca molia-n gaură și-acolo stătea, lângă chiuvetă, lipită de ușă. Hrr, hm, Îhî, îhî, exprimam eu gâtuită. Apoi urlam: ocupaaaat.
Intestinele se repliau și mă ridicam ca o statuie pe care s-a uscat proaspăt betonu. Cu ochi înlăcrimați și învârtind cuțitu-n rană, așa ieșeam pe lângă colega care măcăia: da nu intru dragă peste tine.
Te dracului. Doamne iartă-mă. Elimina-u-ai nisipul de la păsărică în timpul ședinței de vineri. Doamne iartă-mă.
Așa de cruntă e constipația în sarcină. Nu, nu-i ca cea „normală.”

Citeste tot ▶

Simptome și neplăceri într-o sarcină târzie

Simptome și neplăceri într-o sarcină târzie

gravidutaAm ales un titlu mai aburit ca să fac referire la perioada cuprinsă între: momentul sincopei fiziologice în care începi să vezi blurat 6 linii în loc de două pe testul barză și momentul crăcănării fără anestezie prin vreo sală pentru delivery children.

Pentru că anestezia este pentru mămucile slabe de înger. La fel și binecuvântata cezariană. În sfârsit,  nu vrem să fim toate eroine așadar am stabilit deja gradul de sfințenie pe care-l voi numi în alte articole pompos: plan de naștere. Cu el mă simt  eliberată spiritual. Liberă să experimentez simptomele apoase, pruriginoase puricoase și insomniace din minunata stare fiziologică numită SARCINĂ.
Titlul acoperă desigur și tracasatele ovule ale femeii trecute de 35 de ani, femeie care-a alunecat pe-o coajă de banană și-n loc să se lovească la cap sau la fund, să se ridice și să-și continue drumul a acceptat farmecul diviziunii mitotice.

Citind diverse studii și mai puține păreri am ajuns să gândesc că 50% dintre stările prin care trece o gravidă sunt date de situația de viață în care se află.

N-am nicio îndoială că femeile mai protejate afectiv, cele care au o situație socio-economică stabilă și cel mai important -o relație cu adevărat sudată- pot trăi cele mai frumoase momente din viață.
Și la fel știu că astea ca mine -care s-au trezit să facă „singure” un copil, puicile cu-n job incert și care au, cel puțin pe momentul în care duc sarcina- un grad mic de susținere; vor trece destul de greu prin cele nouă luni. Unele planuri sunt precum coaja de ou și nu garantează decât incertitudini altele par fier beton și atunci starea gravidei se pliază pe ele.

Acestea sunt simptome experimentate sau probabile, nu implicite pentru gravide articolul fiind pur informativ. Adică: și eu am trecut prin…

Deprimarea variabilă
Nu e o stare pe care s-o numesc depresie. E îngrijorarea activă care, împreună cu micțiunile frecvente împiedică somnul de noapte. Pe de o parte vei vedea că oboseala acumulată nu este una cronică să-ți invalideze ziua. Atât doar că sunt șanse să adormi înlăcrimată și să te trezești tristă. Așa că lasă planul de naștere *acela durează câteva ore și fă-ți un plan general și flexibil pe următoarele luni.
Cum o combați.
În mod normal ai nevoie de o minune de la Dumnezeu ca să schimbi ceva major în viața ta în perioada în care ești gravidă. Și cum 80% dintre noi nu am ieșit din vizuina lui Alice sau din bula lu Matrix n-o să ai parte de șeici care să-ți ceară să te muți în Bahrain și nici de bărbați singuri și normali cât de cât care să aștepte în salonul prenatal să-ți (re)cunoască ție copilul.
Cea mai importantă îmi pare mie priveliștea în care tu, femeie în ipostaza roditoare și încercănată, reziști înspre comiterea următoarelor greșeli:
– te întorci la fostul cu care știi că nu poți conviețui sub nicio formă și nu are rost întrebarea DE CE
– faci un blat cu tatăl copilului. Ajungi la înțelegeri care pe termen lung nu sunt spre binele tău și implicit al copilului, că doar tu îl crești. Mai bine îți vezi de treabă dacă voi doi nu funcționați ca un  cuplu sau ca prieteni.
Ce poți face:
– am mai spus, găsește un job dacă nu ai. Și în cazul în care lipsește continuitatea, tot poți beneficia de aproape 4 luni de natal, prenatal, postnatal plătit după ce te-ai angajat. Și nu-i așa, contează fiecare lună planificată, nu spun că nu se pot întâmpla lucruri bune dar trebuie să vii în întâmpinarea lor.
– ține-ți prietenii aproape, sunt singurii care te scot la liman
– nu evita diverse cercuri sociale, nu refuza invitații așa cum fac eu. Uite un punct despre care știu că e bun dar de care nu mă pot ține.

Citeste tot ▶

Dețin simptome acute. Lipsesc sentimentele cronice ale femeii însărcinate

Dețin simptome acute. Lipsesc sentimentele cronice ale femeii însărcinate

monitor cardioIntri-n casă, primul lucru, îți arunci bocancii din hol înspre fotoliul din living. Ai senzația că te sufoci, dezbraci colanții, bluza, maioul, prăvălite toate lângă rucsac și intri în cadă. Îți privești burta rotunjită.
„Doamne ce-am făcut? Frica e ca o ceață și aburul de la duș se amestecă-n ea, poate pleacă azi, măcar câteva ore.
Ce drăguți sunt copiii! O să fii foarte foarte fericită, o să vezi tu.” Așa ți-a spus azi colega când pescuiai în pauză niște chiftele de legume printre cele 8 linguri de cușcuș. Uitasei de copii, erau importante numai chifteluțele și foamea. Așadar percepeai un sos de fericire de culoarea vegetei. Se prelingea de la torace înspre pântece. Rece, ca zăpada care se ningea dincolo de termopane.
Frica a revenit repede și o chiftea ți s-a blocat între amigdale.
S-ar putea să uit astăzi că-s însărcinată? Nu. Nu e voie să spui așa ceva că se miră femeile pământului. Molfăi chifteaua și gândurile se cuvântă singure

Nu cred că-s drăguți în mod deosebit. Fericirea nu era oare când alergam pe plajă? Copiii sunt ca un chivot de aur plin cu potențiale daruri. Când ți-l dă Dumnezeu și tu-l iei, atunci ai cea mai mare responsabilitate. Nu știi încotro îl porți, n-ai ce face când te împiedici obosită sub cutia milei. Cineva o să-ți reproșeze oricum că ai greșit. Ba când l-ai cerut, ba când l-ai purtat. Ori când va veni vremea să-l predai cumva mai departe, să pui piesa ta de puzzle în basmul altora.

Ai ieșit din baie și mănânci, a cincea oară astăzi. Da, de frică și foame spirituală și de povara schimbării, astea cer mâncare nu burtica rotundă. Scrâșnești dinții și muști ușor pumnul. Iarăși trebuie să-ți cumperi haine. Parcă n-ai da banii pe toalete XL. Ai găsit 7 obiecte de lenjerie pe care mama ta nu le-a folosit niciodată dar i-au plăcut și ei pe moment. Apoi momentul a dospit. Penibil și extrem de practic. Bumbac și veselia mamei tale când a văzut preluările. Chiloței cu lalele. Cu puchiței. Cu mâneci. Vai de mine, mama, da ai purtat și tu de-ăștia? Hm, body modelator care ajunge la 80 euro… un Triumpf. Te miri c-a fost și mama ta o fată care se îmbrăca așa frumos.
Nu-ți aduci aminte de rochițele mele, de cea albastră cu linii roșii? Ai făcut costume pentru trei păpuși. ..”

În sfârșit ceva amuzant. Bășicuța care ți se plimbă prin abdomen te face să ai răbdare să-ți asculți întru bună dispoziție mama. N-ai fost prea îngăduitoare până acum chiar deloc, deloc. Frica se duce mai la ușă, departe de plasa ta plină de chiloți bumbăcești.

Citeste tot ▶

Primele luni de sarcină

Primele luni de sarcină

femeie-care-tese-muzeuNu știu cum se manifestă alți hormoni dar parcă ar mei ar scrie ceva.

Și dacă tot am blog personal și nemonetizat, merge (de parcă aș ști cum să-l monetizez).
Mereu merg pe mijloc: mi-e teamă să conduc, să nu o țin și-acolo cu linia continuă. Că dacă ești pe dreapta sau pe stânga, ca începător, poți aluneca prea mult înspre margini. Mijlocul îmi pare bun la toate.
Foarte foarte puțin am citit pe internet experiențe despre sarcină. Totuși, unele mămici par întru totul fericite în această perioadă, altele o trec cu greu. Hormonal, fizic, psihologic. Peste tot însă, există un fel de magie. De fapt cred că toate acestea sunt legate inevitabil de starea eventualului cuplu, de implicarea (sau nu) celor din jur, de susținere, prieteni, job, bani. Mai puțin de o Credință intimă. Care nu are legătură cu vreo religie în general. Eu am nevoie de Credință ca de aer și nu, nu prea merg la biserică, iar când o fac, mă duc în afara slujbelor sau încerc să ajung la o mânăstire. (corectează automat, e mânăstire până la urmă sau mănăstire?)

La puericultură n-am ajuns încă. Am o carte, una valoroasă editată prin anii 90. Sau reeditată. Am învățat puericultură și pediatrie în postliceală cât să depășesc cunoștințele unui cadru mediu. Pentru că așa învățase și diriginta noastră, așa ne pretindea. Practică am făcut prea puțin, stăteam zilnic în spital, ore întregi dar ni se părea amuzantă secția de psihiatrie, internele (la interne puteam recolta pe bandă, părea ceva artistic, nu automat), apoi m-am blocat pe dermatologie cam un an. Mi-a plăcut.

Cartea aceea o citesc încet, când am dispoziție. Cuprinde tot ce trebuie să știu, să rețin corect. Studiat. Apoi o să pot personaliza. Mă tem de gravidele perfecte. Bine, eu mă tem și de copii iar când am văzut ultima dată o barză, am căutat repede numărul doctorului Neamțu de la psihiatrie unu.

Sarcina e o perioadă de reconectare cu mine pentru că fiind mereu într-o relație și prea puțin între relații, n-am avut timp să-mi accept și să-mi recunosc demonii. Este o experiență aproape mistică să am parte de atâtea clipe cu mine însămi, absolut deconectată de un individ de sex masculin. Nu știam câtă nevoie am de asta, părea drastic: Singurătatea. Acum îmi pare rău că am acceptat atâtea compromisuri, doar ca să nu fiu singură. Nu spun că e ușor dar cum să fii vreodată pregătit să trăiești lângă cineva dacă n-ai stat tu cu tine? La bine, la greu, în aparentă izolare, bolnav sau trist, vesel, morocănos. Acum îmi înțeleg unele reacții, frica, anxietățile. Poate că am să le uit într-o zi dar subconștientul nu le va uita. Toate-s analizate și puse-n dosare, nu le-am lăsat să zburde aiurea și nici să dospească.

Citeste tot ▶

Ce terifiant e să fii mamă singură

Ce terifiant e să fii mamă singură

hapi-riverFemeie singură. Pentru românce.
Nu mă pot abține să nu adaug această împrejmuire. Știți bine că nu sunt vreo feministă înfocată și nici nu mă interesează cum se schimbă un cauciuc. Eram cu El și-a trebuit să mă uit în stânga și-n dreapta când ne aflam în Mierleștii de Sus, că doară nici el nu știa Cum. În Germania vine ADACU și-ți șterge prafu de pe bord dacă ai trântit o asigurare de mii de euro. Așa că-n Mierlești, m-am borșit ca o lubeniță în vârful unei coline până a trecut prima căruță cu boi. Din fericire, în căruță, era un vajnic exponat masculin care „fu a semăna nește sămânțuri” și-n plus semăna cu Vadim (RIP), frânau boii în do major și nu numai că ne-a schimbat cauciucu, da omu ne-a dat și apă și țuică. Pe-asta din urmă n-am gustat-o, eram nervoasă foc pe însoțitoru meu și-n plus ne aflam într-un sat al cărui nume nu era de bun augur.

Ce mai, foarte puține a făcut el și-alea le-a făcut pentru că bani. Foarte multe am rezolvat eu și-alea pentru că vorbă bună și insistență și refuzat să cred că nusepoate. În al cărui cont credeți c-au mers reușitele?
Eșecurile? În al meu, de-aia mi-am și făcut târziu card, că n-aveam ce scoate și mă temeam de dobândă.

Mi-au fost de folos anii nemțești.

Doh, sigur că în general femeile și mamele de acolo nu atârnă de schismele comportamentale ale unui bărbat. C-au bani, veți spune. C-au job.

Vă contrazic. Într-adevăr, statul le ajută, nu ca la noi dar și acolo sunt femei care câștigă puțin, care și-au pierdut locul de muncă, femei care nu au unde locui dacă sunt singure. O chirie poate ajunge (în medie, cu nebenkosten inclus) pe la 700 euro. Statul nu-ți plătește chirie, îți dă 280 euro pentru copil dacă nu lucrezi și vreo 100 -un fel de alocație.

Dacă ai lucrat sau lucrezi poți lua până la 3000 e (maximul -deci ai fi avut deja un job foarte bun!) timp de 2 ani parcă, dar tu plătești chirie și-ți iei mâncare și plătești benzină, telefon, ți se mai strică o centrală, o chiuvetă, 100 euro sunt cizmele la reducere și pamperșii lu bebe te costă cât te costa înainte juma de zi la therme.

Acolo e foarte posibil să nu fie dispusă mămica ta să te ajute 7 luni deoarece tocmai și-a luat bilet în Teneriffe, merge cu nenea pe care l-a cunoscut în Suddeutsche Zeitung. Și doară nu și-a rata Urlaubul pentru că naști tu. ( am lucrat cam un an la o familie de nemți, ea era asistentă, el chirurg estetician. Aveau 4 copii. Mă-sa femeii își făcea programare ca la dentist, o dată la 3-6 luni când venea din alt Land să “stea cu nepoții”. Stea e în ghilimele pentru că eu aveam grijü de copii câte 6-8 ore zilnic, apoi venea Sabine de la rezolvat problemele curente si gătea. Făcea mâncare pentru ea, pentru mă-sa,pentru copii, pentru soț. Mama mare era efectiv epuizată după atâtea cafele cu prietenuca ei de vizavi. Nu, nu le bea acasă, copiii erau gălăgioși! Le bea la terasa din colț, acolo unde un capucino cu scorțișoară costa 3 euro. Buni pleca după 3 zile. Atunci îi îmbrățișa pe toți și-i pupa de parcă erau la Surprize Surprize. Sabine cădea lată după ce venea taxiul maică-sii. Soțu apărea în sfârșit acasă.)

Citeste tot ▶