Încă nu simt conexiunea cu bebelușul!

Încă nu simt conexiunea cu bebelușul!

soarece albAutoarea acestei postări și adminii din grupul respectiv mi-au permis să repostez. Îmi era teamă și mie de așa ceva dar din fericire nu mi s-a întâmplat.
Voi ce ați face? Cum ați reactiona dacă v-ați regăsi în situația ei?

Mie mi se pare că s-ar  prăbuși lumea pe mine și ar fi îngrozitor să nu știu cât va dura acest sentiment!

Taxez ironiile și răutățile din eventualele comentarii.

“Mi-e greu sa scriu aceasta postare dar o fac, cu riscul sa fiu judecata negativ. Am un bebelus de 5 luni. Nu sufar o depresie post natala, cel putin asa cred. Problema e ca nu simt ca ma bucur cu adevarat de acest copil, parca nu simt conexiunea pe care multe mame afirma ca o simt cu adevarat. Citeam foarte des ” doare nasterea dar cand o sa-ti vezi pruncul, o sa uiti de tot”. Eu nu am uitat de tot, eu chiar simteam ce ma deranja, in plus cand mi-am vazut bebelusul, l-am simtit strain. Eram intr-o stare de soc pot spune, dupa cezariana si ultimul lucru pe care il doream, era sa imi fie adus bebelusul. In acele momente, ma gandeam ” chiar nu e un moment potrivit sa imi puneti bebelusul pe mine, nu vedeti ce tremur, nu vedeti in ce stare sunt?! eu pot sa-i ofer atentie si afectiune acum,
nu sunt in stare!” Si in acelasi timp ma simteam vinovata si imi aminteam acele filmari unde mamicile plang de fericire cand isi vad pruncii. Ma intrebam ” eu de ce nu simt asta? ce nu e in regula cu mine??” Iar in prezent, desi stau non stop cu bebe, il alaptez exclusiv….inca nu simt acea conexiune. nu inteleg de ce.

Read more

Da “aia” de ce e supărată pe tine?

Da “aia” de ce e supărată pe tine?

pictura SucevitaIran. La Iran și la Johannesburg am renunțat, acolo mai voiam să mergem la drum lung. Spania, Franța Germania dus-întors erau ca naveta. Trebuie să se fi întâmplat ceva teribil ca să renunț de bună voie la călătoriile astea, alături de omul la care țineam cu adevărat și-n mâinile căruia-mi pusesem viața dar nu și economiile… Ceva teribil și cumulat într-adevăr s-a întâmplat dar asta nu e de povestit. Cum nici dreptatea mea nu poate fi totală sau reală decât din unghiul meu.

În primul trimestru mă mai vedea întâmplător sau nu. Vorbeam.

Așa-i că ți-e greu? Mi-e foarte greu, sunt foarte speriată.
Așa-i că nu te descurci cu banii?
Așa-i, abia îmi plătesc chiria, facturile și... tăceam că-mi curgeau lacrimile mult mult și nu le puteam opri, pățeam ca-n serialul ăla din Anatomie când Cristina plânge juma de zi și urlă s-o sedeze careva.
Lasă că te ajută Dzeu, tu ai ales. (subliminal -mai e timp să alegi că-ți va fi și mai rău!)
Și plecam cu greața aferentă, cu frica și mai mare și tremuram toată când ajungeam acasă.
Și mă rugam cu toată inima, Doamne te rog, ajută-mă că uite-s pregătită să dau și să las orice pentru copilul ăsta dacă așa s-a întâmplat.
Și m-au ajutat prietenii să-mi găsesc un loc de muncă.

În trimestrul doi ne mai vedeam: așa-i că ți-e greu?
Da, sunt zile în care chiar nu-mi ajung banii de mâncare, nu mă lași să vând mașina aia? E a mea…
Era a ta. Lasă. Bunica ta cum a trăit? Greu. Să vezi și tu cum e…

Și eu tot iubeam Omul nu Bărbatul. Și-mi era milă. Și lui îi era silă. Și bucurie de greul meu.
Da de tine nu ți-e milă? M-a întrebat cel mai bun prieten care-mi aducea bani (niciodată împrumut, deși eu îi împrumutam sume mari când eram „bogata”). Prietenii mei mi-au plătit chirii câteva luni și mi-au dat bani. Mi-au cărat sticle cu apă și mâncare. Dar asta era rar căci rar veneau la Cluj. În general veneau eu ca o cămilă sau făceam 2-3 drumuri la Profi amețind pe drum.
Aveam nevoie de analize dar uneori nu-mi mai ajungeau banii de drum. Îmi era jenă să mai cer, aștept până la refinanțarea creditului de nevoi personale pe care-l făcusem noi și mi-a rămas mie, așa făceam.
Aveam nevoie de medic. De susținere. De o supă caldă sau un cozonac adus o dată, de către un unchi din oraș. De o vorbă bună.
„Și-a făcut-o cu mâna ei, treaba ei…”

Read more

Cum să rămâi întreagă la cap în primele luni după naștere

Cum să rămâi întreagă la cap în primele luni după naștere

salopetă bebeÎn primul rând vă trebuie rețetă de la psihiatrie
– asta care stă la mine pe birou nu se potrivește oricui. Pentru că vă spun sincer că am întâlnit deja destule mămici care mi s-au părut hu-hu (sau eram eu așa, ele fiind stabile) și mi-am amintit despre toate dezbaterile și certurile despre cum trebuie (ne)crescut un copil.
Deși citind introducerea 89% ar fi tentați să zică mvai, uite, femei de-astea fac copii, generația de mâine tralala, asigur sti(g)matul cititor că-s mai ipenă și mai dedicată decât una care fierbe bobu de orez la calitatea optimă și știe 14 rețete cu brocoli pentru bebele ei. Pentru că-l iubesc necondiționat și niciodată nu m-a sfârșit încît să zic: Doamne, de ce mi-a trebuit copil!

Dar mă sabotează.
Într-o zi, mămica vedetă parcului, blondă cârlioțată cu 3 pui după ea și unu-n marsupiu, se oprește mândră și fresh lângă banca mea. C-am uitat să vă spun că pe căldurile astea te poți părui în parc pentru așa ceva.
Eram și eu aranjată așa, lalimită, cu firele de păr rupte (de către bebeluș) sculate-n sus, cu anticearcănul pe la buze, cu transpirația pe sub nas, bine că am silicoane zic în gandu meu și scot peptu nainte.
– Vai ce grăsuț e! Miaună blondie
(grăsut e curu lu bărbat-tu)
Da, e și lung.
– Îl alăptați la sân? Eu i-am alăptat exclusiv, încă pe asta mică... și vorbea ea acolo și eu mă gândeam că am uitat să plătesc RDSul.
– Da, la sân îl țin când îi dau laptele. Îmi așez cuvioasă flocii zurlii și mă rog să nu urmeze întrebarea cu da de ce.

Read more

Depresia prenatală există, te doare și are simptome greu de ignorat!

Depresia prenatală există, te doare și are simptome greu de ignorat!

depresie femeieAm trecut prin 9 luni de sarcină și am experimentat-o. Pentru c-am văzut cât de puține subiecte există și că la noi sunt stigmatizate condițiile psihologice patologice îndrăznesc să vă dau câteva sfaturi pentru interacțiunea cu gravida depresată.
Câteva lămuriri dacă aveți răbdare și deschidere:
Gravida deprimată și sau anxioasă o să se prefacă eventual că-i fericită pentru că la noi, spre deosebire de țările cu adevărat dezvoltate, e o rușine să spui că ești atât de necăjită încât ai da timpul înapoi și ai vrea să nu mai fii gravidă.
Pentru că sunt atât de multe mamifere vertebrate care nu știu nimic despre medicină, n-au trăit miracolul, judecă răutăcios și nu știu că:
– asta nu înseamnă că vreau ca acel Ceva din burtă să pățească vreun rău!
– ați citit bine, pentru multe mămici jenate de situație Copilul este Ceva neidentificabil, o parte din corpul lor ca o mână sau un picior și nu dezvoltă sentimente speciale la comandă. Asta nu înseamnă că ele sunt defecte sau că nu vor fi mame bune!

Read more

Cum m-am dus să nasc și de ce fel de lucruri am avut nevoie

Cum m-am dus să nasc și de ce fel de lucruri am avut nevoie

Pentru c-am primit mai multe întrebări și mesaje dar nu pot să răspund în privat, voi scrie aici. Unii sunt curioși. Cei obișnuiți cu celălalt Eu, nu au de ce să vină în perioada asta pe hapi.ro. cred că voi continua cu postări informative căci mă relaxează.

Ceea ce-am găsit pe internet despre bagajul de maternitate, mi-a fost util în foarte mică măsură și e bine c-am anticipat. Vă sfătuiesc să vă întrebați medicul de ce anume aveți nevoie pentru copil și pentru voi pe durata spitalizării.

Reiau, pentru cei care nu au citit, am născut la Spitalul Municipal Dej.

Am pregătit două bagaje.
Unul i l-am pasat mamei ca să-l aducă doar când mă vor muta în salon de pe terapie. Îi lăsasem un mic troller foarte util, pe care l-am câștigat pe blogul Călătoria perfectă. Read more

Uite, acolo afară e Lumea și în Lume plouă…

Uite, acolo afară e Lumea și în Lume plouă…

manuta de copil(ce face cu timpul tău un bebeluș care doar doarme și mănâncă?)

Ora 5 dimineața. Căpșunel se foiește, pufăie și își dă câte o palmă peste nas, peste gură, până prinde degetu. Îl suge. Casc ochii, îmi amintesc în ce serial sunt. O aud pe mama fornăind ușor, dincolo. Cred și eu, de la atâta căldură ne-am strâmbat ca ceara, apoi ne-am repliat. Mai am vreo 15 minute până începe să plângă și maxim 20 până urlă de foame. E timpul pentru supliment.

Ah, azi noapte la ora 2 l-am luat în păturică, l-am pus pe masă în bucătărie și am încălzit supa. Peste zi am mâncat doar o dată. Aș face orice să evit mâncarea (pe-a mea, nu mi-e foame deloc!!) să evit citirea prospectelor (de la cântar, sterilizator, montat batista de nas, pana și pulică de termometru are prospect!) să evit să mă mulg, să evit să văd liliecii cum înfloresc zilnic, noi, sub geam ca să mă facă pe mine să plâng…

Iau laptele, iau bebe, zâmbesc ca să știe că orice s-ar întâmpla în Lume poate avea încredere în mine. Căpșunel se uită o clipă cu-n ochi la sticlă și cu unu înspre nas, îi cânt, îl strig pe nume și gata, nu mai seamănă cu Ryan Gosling wonky eyes. Mă dor țâțele dar mă dor degeaba. Cât mănâncă el, placa mea de bază începe să ardă informații. În fiecare zi setez dimineața ce am avea de făcut – eu și mama.

Apoi țin bebe la râgăit, uneori vomeaza și atunci ritualul de curățare se prelungește. Și ce dacă e 5? Se face 6 și mama se leagănă în ușă și zâmbeste: dă-mi bebe și dormi. Cât a mâncat?
Fug la caiet.
19, 20 70 ml vomat 5 ml
22,40, 80 ml
……………..
Predau copilașul și alunec lată, aș dormi și pe câmp. Nu, noaptea nu dormi la început, cel mult veghezi! Fixez ceasul la 2 ore. Ei bine, în acele două ore poți să mi-l aduci pe Dave Gahan să-mi facă striptease sau masaj că-l împing de pe balcon.

Trezit după somnul sfânt, urlă bebe, iau într-o mână cafeiu și-ntr-alta bebe și ne hidratăm.

Sunt nespălată. Oare aseară m-am spălat pe dinți? Îl predau lu mama pentru ritualul înfricosător de plimbare în urma căruia, dacă nu se râgăie, vomită și tu scoți cântaru de sub pat și mai iei o dată caietu:

Ieri
5.00 80 ml (s-a căcat de 2 ori, în sfârșiiiit!!!!! notiță buuuuni)
Supliment sân
Vomat 5 ml

Alaltăieri
80
90
Nu a vomat deloc!!

Sunt nespă… îmi crapă oaselede durere și mă simt anchilozată rău.
Mama e cu El la geam:
– Uite iubirea lu Buni. Afară e LUMEA! Daaa, auzi mami, nu este tabără pentru bebeluși? Nah nu plânge, nu, nu, nu nu te trimite buuuuni.

Read more

Ați făcut un copil? V-am adus cafea

Ați făcut un copil? V-am adus cafea

mamicăDa n-ai tăiat etichetele de pe body-urile astea, mamă? Am citit că poate plânge copilu și n-om ști de ce, auzi, de la etichete!
Căpșunel stătea săracu numa-n pampers, căcat dar fericit, cu buricul în cleme, în poziția brotacului pe nufăr. Era ziua în care scăpase de frunzele de bumbac în care-l înfășaseră cu dibăcie la spital.
Nu știa dragu de el că urma și episodul doi.

Mama, avea glicemia 77 și ochii bășică, cu sudoarea pe frunte și foarfeca-n mână.
Of, murmur eu, da nu te stresa, bebe nu plânge, uite ce-i place goluț!
Mama tăia etichete de pe boby-urile noi. Și capsele cusute-n înterior. Și câteva găici.
– Uită-te și tu cum fac acum lăicruțurile astea de mai mare minunea!
Mă uit și aprob cu tărie tăierea tuturor capselor inutile, acelea precum nasturii cusuți în interior.
Și pe când franjura mama bunătate de body-uri noi, (că doar capsele erau cusute cu-n rost) bebe începe-a plânge și fug la bucătărie s-aduc supliment.

Read more

Cezariana lu/ Hapi la Spitalul Municipal Dej

Cezariana lu/ Hapi la Spitalul Municipal Dej

camera ginecologie spital dej jud clujDau peste astea drăguțe

Asistente adică. Haide în sală, îmi zice o doamnă. O să-l monitorizăm pe bebe. Te pregătesc…. Care sală, că mă simțeam ca și cum ar fi trebuit s-aleg între concertul lu Justin Bieber și un bilet dus la Jurassic Park. Pe-o ușă scria Travaliu și pe una Sala de nașteri. Burta mea mare mai trăgea încă înspre toaletă dar mă gândeam: mă, la norocul meu din ultimii doi ani, nasc acolo. Așa că am intrat întâi la travaliu și l-am observat dincolo pe medicul meu (odată mi-am decopertat maxilarele, odată pectoralii, acu burta și numai chirurgi arătoși am avut). Își făcea scrub, știți, ca-n Anatomia lui Grey , mai o glumă, dar pot să jur că la un moment dat când mi se explica mie poziția spate de mâț speriat, chirurgul se ruga. Sau medita. Foarte discret, era o chestie intimă și frumoasă de conexiune cu un oareșce spiritual.

De chirurgi ziceam, da?

Toți care-au lăsat urme în viața mea sunt căsătoriți deci numai bisturiul ne-a apropiat. Moooamă, apare al doilea operator, șeful de secție, mă gândesc că mi s-o fi infiltrat beibi pe la ficat, c-avem pietre, nimic exclus că doar depresie prenatală făcusem, nimic nu mă mai mira. Salut frumos, chiar mă bucuram că-l văd dar mă cam speriasem, știți? Mă lua așa, cu pipi, că-i rugasem să nu-mi pună sonda cât sunt vie că leșin mor, amândouă și-i vai de Fulgamea. Uterul e ok să-l tăiați dar compotu de prune l-am considerat mereu un sacrilegiu.
Au fost de acord de la început, adică nici nu s-a pus problema: știi, n-avem destul personal să te ținem crăcănată după ce te paralizăm progresiv, bine femeie, las că vezi tu dup-aia s-or fi gândit.
Clisma nu e în protocol aici, procedură care pe mine mă duce imediat cu gândul la sex anal neconsimțit. Chestiuni brute freudiene.

Detalii tehnice.
O masă oarecum tapisată, adică din aia ce pare comodă, nu ca-n Dr. G. Întotdeauna dar întotdeauna când am privit aceste mese clasice de OP mi-aminteam scena crucificării din filmul care se difuza de Paste, acela produs de Franco Zeffirelli.

Read more

Am de dat haine de gravida, câteva haine pe care nu le-aș da Oricui ci Celei care are nevoie (aprilie 2017)

Am de dat haine de gravida, câteva haine pe care nu le-aș da Oricui ci Celei care are nevoie (aprilie 2017)

gravida rochie meli meloCum o fi, cum s-o întâmpla, egal acum căci la mine ciclul de 9 luni aproape că s-a încheiat, n-o să am o sarcină de elefănțică deși adeseori așa mă simt. Pielea mi se încrețește repede dupăduș, mă simt uscată și înfundată ca o rață mută. Trompa adică năsucul meu mic și frumos îmi sângerează adesea, urechile-mi țiuie și mai amețesc dar aud mereu ești bine, ești frumoasă, doar burta ți-e mare.
Toți cei care-mi spun că sunt frumoasă poartă ochelari, evident.

Povestea hainelor mele aș relata-o, o stupizenie din afară, nu-i așa, ce mai, în 9 luni de sarcină te îmbraci cu ce apuci mai cumperi una alta, mai primești, nu se merită să dai bani pe diverse toalete. Se merită sau nu, să vedeți ce distractiv e când nu mai ai bani de o bluză sau constați că elementul cu pricina e deja superfluu luna asta, că nicio cămașă nu te mai încape, niciun pantalon și până te faci cât Poarta Albă nu poți merge oricum la birou. Dar ai facturile, poate o chirie și salariul e gata. Nu mai e loc de bluză și  punct.
De aceea hainele mele de gravidă au o poveste specială și dacă eu am fost într-o situație de… că… it, scuzați expresia, sunt sigură că există și alte femei asemenea. Poate chiar din Cluj pentru că sincer nu-mi dă mâna și timpul să fac un baloțel sau doi să-i trimit prin țară. Dar dacă consider că acel caz e asemănător cu ce-am trăit eu, o fac și pe-asta fără probleme. Vă rog tare mult să-mi permiteți s-aleg persoana dacă vor fi mai multe doritoare chiar dacă pare un gest de discriminare, vă asigur că nu-i altceva decât empatie.

În urmă cu 9 luni și-n urmă cu 12 și cu un an și chiar cu 5 spuneam deja că nu-mi mai lipsește absolut nicio piesă de îmbrăcăminte, adică nu-mi mai doresc nimic dar cumpăram încă compulsiv. Dulapurile mele împrăștiate în diverse locuințe (ultima achiziționată tot prost cu CHIAR ULTIMII bani) erau îndesate cu haine de toate felurile și modelele.

Când ai 1 74, 56 de kile și marea grijă e să-ți nimerești nuanța la ruj, cam orice cârpă colorată și tivită îți vine bine. Le-am pus pe toate @bine adică o să mai umblu la ele probabil peste vreo 3 ani și-o să mă mir că am așa ceva. Câteva haine frumoase am pasat prietenei mele că-mi părea rău să le boțesc și să le uit în saci.
Brusc nici chiloții nu m-au mai încăput și orice pantalon mă transpunea într-o stare de copan legat pentru fiertură. Prietena mea mi-a dat haine pentru perioada de sarcină dar în curând nici acelea nu-mi mai erau bune, atât de mult am pus în primul trimestru (și m-am menținut halucinant în al treilea când am înteles că bebe nu se hrăneste neapărat din nutella și creveții și porocalele mele, el ia și din grăsimea depusă deja și substanțe nutritive din diverse surse, nu-i nevoie să mănânc chiar cât încape-n stomac. Și-apoi să știți că spre final nu mai încape mult…)

Read more

Nu ai lucrat chiar 12 luni înainte de nașterea copilului (2017)

Dar ai vrea să stai acasă cu bebe măcar 6 luni și să fii plătită.

Se poate dar numai dacă te-ai angajat între timp. (studentă sau elevă, acestea sunt situații diferite)

Vorbim de 246 de zile în care poți beneficia de două concedii medicale care sunt diferite și nu se afectează-anulează reciproc. Medicul de familie va ridica din umeri cel mai probabil sau ți se va spune cum mi s-a spus mie: eu nu vreau să-ți plătesc concediul medical :). În cazul ăsta nu te umfla-n rimel cum fac eu că plâng și dacă-mi spui dă-te mai încolo, de zici că-s fluture de lompaș. Femeia n-are nimic personal dar este cea mai uzitată practică în România la locul de muncă: dacă n-am mai întâlnit până acum, nu există. Aproape că-s în pericol să mi se întâmple și mie, noroc că cei 10 ani de Germania m-au cioplit mai curioasă și până nu aflu exact de ce un lucru e așa sau nu e, nu mă las.

De asemenea te vei lovi și de scepticismul (a se citi comoditatea) medicului de la medicina muncii. Însă cu puțină bunăvoință și un dosar cu șină și ceva hârțogărie, se poate.

Situația: M-am angajat dar tot nu am 12 luni lucrate și ca atare nu beneficiez de indemnizatie de creștere a copilului și nu pot sta acasă 2 ani. 

Ai dreptul la cele 126 zile de concediu maternal care înseamna (mai simplu) prenatal și postnatal. Și mai ai dreptul la concediu de risc maternal. Cele două drepturi sunt diferite iar concediul de risc maternal îl iei cu menținerea veniturilor salariale.

Read more

Cum se simte gravida la mall

Cum se simte gravida la mall

capra picasso parisNu știu dacă-i crește părul lu bebe cum ar fi zis bunica dar eu mor de stomac. Pe Veve nu o mai văd de săptămâni bune (o prietenă zăpăcită și gravidă avea același motiv de apăsare, bănuia c-ar fi executat un model nou de tuns dar nu știa exact unde). În momentele pe care le petrec la duș pare c-a-nceput să semene cu puloverele de mohair. Așadar pot să înțeleg de bună seama oripilarea stomacului meu. Mi-am tot programat o vizită la salon dar scăpai eu niște ceară zilele trecute și când am tras de ea mi s-au încleștat dinții ca-n criza de tetanos.

De-atunci iau magneziu, i-am spus medicului că mi se întărește burta adesea și-mi ies ochii și mă mai săgeată pe ici pe colo. Daaa, astea cu săgeata și_sau balena albastră sunt grele fetelor, chiar ești obligată să-ți ții respirația, nu știi până nu se inflamează uteru-n tine.

Acum sunt liniștită și-mi fac bucle, vârful capului fiind singura zonă la care mai am acces nerestricționat. Mă mai uit pe facebook.
Poze cu bebelusi. Voi știți ca nu se vede dacă aveți fetița sau băiat? Că toți bebeii arată cam la fel, așa că spuneți ce-i. Și-apoi, cu atâția nebuni în online mai bine puneți poze cu doctorul, măcar el are bisturiul de partea sa, numa zic…

Read more

Marșul pentru viață și motivul fal(u)s: vrem să ajutăm femeia însărcinată

Marșul pentru viață și motivul fal(u)s: vrem să ajutăm femeia însărcinată

mars baloane viata„Manifestanţii au ţinut să sublinieze că nu cer interzicerea avortului, ci vor, prin acest marş, să susţină femeile însărcinate.„
“Ajută mama și copilul. Ei depind de tine.”

“Nu s-ar prăbuşi România dacă toate tinerele familii ar avea măcar câte trei copii” (ha-haaa, la asta am râs. Apoi m-a luat tristețea când am văzut adolescentele acelea care nu știu cum doare lama care-ți trece prin inimă când vezi două linii roșii (și) ți-ai asumat o sarcină de una singură taman în nemaipomenit de bârfitoarea societate românească. Păi dragelor, noi astea singure suntem problema, nu cele din familii tinere și fericite și perfecte.)

 

Sunt o femeie însărcinată. Din punctul meu de vedere s-a abordat fals problema iar mitingul a fost o fățărnicie. Eu nu sunt vocea Cuiva și nu scriu pentru o sumă de gravide, scriu ca să-mi amintesc pe când îmi va fi mai ușor, într-o zi. Acum încă e greu.

Însă nici 50% pe cât de greu le e altor femei care vor deveni mame singure. Și de asta notez aici, ca să se poată regăsi și alții în pielea mea.

Vreți să ajutați femeile gravide?

Faceți demersuri pentru schimbarea legislației.

Sunt o gravidă care nu va primi bani de la stat pentru creșterea copilului. Știți ce presiune psihică extraordinară implică acest lucru odată cu asumarea sarcinii? Știți că multe femei depind de bărbați abuzatori, alcoolici pentru că rămân gravide și nu au nici un sprijn material dar totuși nu ar renunța la copil? Știți că nu din inconștiență sau prostie am păstrat sarcina ci pentru că mi-am făcut niște planuri financiare pe care încet, reușesc să le mențin cu ajutorul celor din jur?
Și tot trăiesc cu frica zilei de mâine darmite femeile singure și fără loc de muncă?

Read more

Cu lelea Linucă: O poveste despre bebeluși

Cu lelea Linucă: O poveste despre bebeluși

bunicaLelea Linucă-și șterge bărbia cu colțul năfrămii, împinge cu mâini noduroase tigaia pe plită și-apoi iese-n prag să scuture șurțu plin de făină.
Seamănă cu buni. Era prietenă cu buni.

– No așhe tu fată d-apoi cum să nu stai tu oțâră de povești la lele-ta, că tare rar te văd. Noh spune, tu fată… niște lacrimi mari i se adună-n ochiul cu care mai vede bine, ăl´laltu e mereu uscat și alb, chior bag seama. N-a vrut să se opereze decât la unu. Faină burtă ai, fainăă, ptiu să nu deochi, d-apoi pă când îl fași?

Lina întoarce-o plăcintă și trage tigaia deoparte, musai să-mi audă povestea. Da și io-s curioasă:

– Când a vrea Dumnezo, am fixat eu data cu medicul…
Lina își sucește năframa și-și boțește șurțu laolaltă peste ștrampi ca pentru o poveste.
– Ș-apoi amu vine când zîce doftoru?
– Ei, n-auz că vine când vrea Dumnezeu? Doctoru-l scoate.
O secundă scade entuzismul bătrânicii. Mă privește speriată.
– Da dacă vine când vre Ăl de Sus, di șe să-l mai scoată doftoru?
– Nasc cu el, mamaie, nu cu popa. Da ia spune-mi, când l-ai făcut pe Marin cine te-a asistat?

Bunicuța își amintește brusc greutățile și importanța vieții de femeie tânără și devreme măritată într-un sat de-acum pustiu, odinioară chiar bogat și plin de tineri.

– Sărășia! P-atunci nu iera asistente de-aiestea.
– Moașă? Întreb plină de speranță, mușcând dintr-o plăcintă fierbinte.
– E, daaa, moașă iera, Sandica lu Fătu Dumnezău s-o ierte și s-o hodine. Ia-ci l-am născut pă unchiu-to, în patu aiesta, două zîle. Vinețîi iera când o vinit pă lume că doară p-atunci nu să știe de aparate de-astea de vă spun amu doftorii cum stă copilu-n pântece. De-abdie sufla.
Linuca trage aer în piept ca și cum ar lua oxigen pentru pruncu de-atunci.
– Dar moasa ce rol avea dacă te-ai chinuit atât? Durutu-te-o?

Read more