Sunt medic ATI, am cancer mamar, am trecut prin toate etapele tratamentului si n-au rămas decat urmele taieturilor si a chimioterapiei, dar…

(partea a doua a interviului, prin what s app, numele sunt modificate, intamplarile sunt reale) prima parte o gasiti aici http://www.hapi.ro/sunt-medic-ati-eu-ii-adormeam-in-sala-acum-stateam-acolo-cu-cancer-la-san-si-parca-n-jur-era-o-sceneta/

– Dar câteodată, când privesc strada goală si văd bus-ul cu care mergeam la muncă, acum când colegii mei nu mai știu unde-i orizontul…

Stella tace si priveste in sus, spre un tablou. E acasă, in camera de joaca impreuna cu copiii. Soțul a trebuit sa mearga la farmacie pentru că au sosit medicamentele comandate. Suntem pe what s app. Merge bine video și, chiar daca nu e langa mine, ca la prima conversatie, simt conexiunea reală. Eu intru in viața ei si în acelasi timp, trebuie să mă deschid ca să pot pune întrebări incomode și s-o las să-mi vadă propriile fobii. E ca un transfer energetic, dar nu e deloc malign. Prezența Stellei mă face mai calmă – mental.

– Așa, ce se întamplă când vezi bus-ul ăla?

(eu beau cola, lăbărțată pe sofa si crăp după o țigară. Stiu că n-ar zice nimic dacă aș fuma dar nu fumez acasă. Înainte ar fi zis, acum nu mai judecă oamenii, pentru că e imposibil să mai faci asta după ce treci printr-o dramă, imi amintesc de vorbele ei de la gradina botanica)

Râde zgomotos și-și trece mâna stangă, ca o aripa de porumbel, zglobie, prin părul scurt si creț care se pare c-a crescut foarte repede!

– Mă opintesc brusc de la fereastra, fug in baie și-mi spăl mainile cam 40 de secunde, apoi le dezinfectez cu spirt. Apoi vreau să îmi sun colega să-i spun ce-am citit despre un nou produs testat… Ma striga M (si initialele sunt modificate) si atunci realizez ca am mai facut asta si ca nu-i nevoie sa devin si obsesiv compulsivă. Și că nu-s capabilă de bilocație. Încă.

Read more

Share and Enjoy !

0Shares
0 0 0
Sunt medic ATI, eu îi adormeam în sală. Acum, stateam acolo cu cancer la sân si parcă-n jur era o sceneta

Sunt medic ATI, eu îi adormeam în sală. Acum, stateam acolo cu cancer la sân si parcă-n jur era o sceneta

pozaspital pt blog (numele doamnei a fost schimbat. Intamplarile sunt reale. scopul de a ne reaminti sa facem mamografiile si papanicolau preventiv.)

Orice drum regulat pe care pari a merge, se poate transforma brusc într-o coardă suspendata la un circ hilar si supraviețuirea depinde numai de felul în care te comporți din acel moment.

Ordine, deprinderi și puțin umor, dar prea multe exigențe și disciplină

Stela nu trece neobservata, pare o domnisoara corectă, crescuta la pension, o ștrengarita. Desi ea e mamă, sotie și un medic exemplar. Devotata. Devotata pana la pasiune si, mai tarziu avea sa-și dea seama ca într-un moment în care dorința de a ține lucrurile sub control o domina, a început lecția ei de viață.

De fapt cine sunt eu, de ce sunt aici? Ca sa mențin totul în ordine acasa, dupa 12 sau 16 ore extenunate? Dar si sotul meu poate face asta, de ce trebuia eu să mut paharul de peun colț al mesei pe altul? Cei trei copii ai mei sunt sanatosi, se descurca, ne mai mananca cate-un ficațel dar nu pot fara ei, de ce stau cu gura pe ei mereu? De ce trebuie să-mi fie fiecare pacient la fel și de ce ma trezesc ca aranjez fiecare fiola în locul asistentelor și le dau lor timpul peste cap, că ele doar stiu demult ce-au de făcut…De ce cu unii pacienti nu vorbesc si cu altii da,dupa unii plang si dupa alții nu?

Stela se uita la mine si asteapta s-o intreb ceva, ca sa nu vorbeasca ea prea mult. Mi-a citit interviurile medicale de pe blog si i-au placut (din lipsa spatiu- e necesar sa suplimentez, unele materiale au fost indepartate, daca nu veti gasi ceva, sa stiti ca incerc sa remediez cat mai repede). Am aflat despre ea de la o amică. Cum nimic nu e întamplator, Stela a adormit-o, monitorizat-o si trezit-o pe amica respectivă. E medic ATI pe chirurgie generala, aici la Cluj. Am abordat-o. Suntem la gradina botanica si e soare cu dinți dar e bine ca nu bate vântul.

– Stela, adică plângi când îți mor unii pacienți iar uneori nu simti nimic?

 

Read more

Share and Enjoy !

0Shares
0

0
0

Mama si tânărul pacient cu tenul mieriu. O iubire imposibilă

lista medNu demult, mama a stat internata câteva zile la Cluj pentru niște investigații. Mama e pacienta ideală. Norocoasă foc, săraca, cu sau fără pile ea prinde cele mai mari cozi la intersectii (-le din spital) hi hi. Plus
– Nu dă bani doamne feri, că i-am zis eu de acasă că ii jignește acu. Sigur sa nu încerc? Nope, mama, nu cumva sa faci asa ceva ca te si trimit acasă ăia. Da, bine da dacă nu le dau nici la asistente, nu se duc ele acasă și mă lasă pe mine singură? Nuuu, mama, că tu nimerești de obicei cu 8 în salon si unde-s secțiile numai cu 4 paturi, relax, nu rămâi singură! Gandeste pozitiv!

– Odată, la o alta internare, a scăpat o domniță de la psihiatrie si a intrat cumva la neuro. Acolo era mama, că o furnicau niște nervi periferici. Citea acatiste, bag sama, avusesem pilă că a nimerit numai cu două doamne în salon. Alea sforăiau, pastilate p-ascuns. Una era călugăriță, ba chiar stareță și la capul ei era o novice care-I cetea din cele sfinte. Da și când a intrat Ursula c-o păpușă-n mână, țopăind și sâsăind spre ele, au sărit cărțile-n sus iar pacientele într-o dungă, în dunga patului. Ursula s-a aruncat în patul mamei, mama de spaimă i-a smuls păpușa din mână și-a zvarlit-o către patul măicuței. Novicea a strigat Doamne și Păzește, stareța a uitat că-I sunt amorțite 5 pachete nervoase și-un plex brahial și-a dat cu crucea mare de lemn spre ușă. A răsunat ca si cum ar fi dat Greuceanu cu buzduganu. Femeia mare si agitată (era in faza maniacală dar nu voia să zdrobească pe nimeni) si-a luat avânt spre patu stareței să-și recupereze păpușa. Mama m-a sunat pe mine și mi-a spus că se teme c-a sărit cineva în patul ei. Eu eram ocupată si i-am zis stai linistita ca se mai întamplă. Pan la urmă, a venit asistenta, a luat-o pe Ursula de capot și a invitat-o afară. Apoi s-a intors cu tensiometru și ceva pastiluțe albe pentru tahicardie. Mama si stareta n-au vrut pastila alba, au zis că vor si ele ce-are doamna aia care n-a auzit nici paloșu-n ușă, că prea sforăie.

Cand e în spital, mama dă raportul zilnic, că vreau să știu cum se simte. Și ce trăsnai mai face.

Mă sună și acu în prima zi, veselă, că-I iau sange din 2 în 3 ore (un profil hematologic necesar) și că e coadă la ochi, la urechi, la dinți și la pașapoarte, c-așa i-a zis o colegă de suferință. Dar ceva amuzant, romantic, nu vezi in jur?

-O, ba da, m-am împrietenit cu-n domn, da e mai tanar.

Read more

Share and Enjoy !

0Shares
0

0
0

Deviația de sept trebuie operată, vertijul ce este? Dar rinita alergică? – l-am întrebat pe Profesorul Dr. Silviu Albu

doctor Silviu Albu meric ORL ClujÎnainte de Paște mai reușesc să-l întâlnesc pe Dr. Silviu Albu. Nu am pus întrebările „tehnice” care mă interesau.

Ce-i cu rinita asta alergică, doar eu cred că majoritatea care-și operează nasul pentru deviație de sept vor de fapt corectarea lui?

Ca niciodată, reușesc să întarzii pentru că mă opresc două nemțoaice care vor la grădina botanică. Adică unul dintre puținele locuri înspre care te pot direcționa în Cluj pentru că am două puncte de reper memorabile: Artis3 și Institutul de onco.

Intru gâfâind la spitalul CFR. Afară, domnul Profesor căra două cutii cât două televizoare – cu materiale – dintr-un transport gen DHL. Să pic pe jos. Obosită oricum, întreb: să vă ajut? Șoferul vorbea la telefon, probabil năștea nevastă-sa, mie mi-ar fi fost cam jenă, da mă rog… . Dacă-mi răspundea da, ajută-mă, și-mi punea 25 de kile-n brațe din cele 50 pe care le-a cărat, mă rostogoleam pân la gheretele de flori din intersecție. În sfarsit. Îmi cer scuze c-am întarziat, nu-i nimic, haide, măcar îi deschid ușile. Mă primește și încearcă să nu pară grăbit deși aflu că doar ieri a venit de la un congres și: văd pacienții, îmi fac vizita și vorbim, bine? Ia loc. Cu 2-3 zile înainte de Paște își face vizita la amiază și cară cutii cu materiale, pe care sigur nu le-a plătit ministerul.

Stau, mă uit după ouă de ciocolată, nu sunt, ies pe coridor. O pacientă cu fața cât un bostan îl îmbrățișează. Râsete și bună dispoziție printre asistente, rezidenți, pacienți.

După ce revine, mă focusez pe întrebările mele, mai ales cea cu rinita sau alergenii, că am venit efectiv plângând și cu nasul (cocoașa e tot acolo) picurând. Doar când am intrat pe o stradă cu mai mulți arbori au început simptomele. Arborii erau pe lateral că strada părea de fapt în degringoladă, cu puzderie de mașini alunecând în jos, nu mai aveau loc dar tot intrau în intersecție, depășind, claxonând, deci ce-mi declanșa oare lacrimile de crocodil?

 

Spuneți-mi ce este rinita asta alergică? Adică nu suntem toți alergici la ceva? Putem fi alergici fără să avem rinită? Pare un bau bau de care suferă cam toată lumea și nimeni nu știe unde se ascunde sau dacă pleacă vreodată.

-Gândește-te la nasul tău ca la un filtru…

– Încă nu sunt complexată domnule Profesor, e destul să știu că nu mai crește.

Read more

Share and Enjoy !

0Shares
0

0
0

Păstorul bolnav și oile lui

om asteptandSunt într-o sală de așteptare în clinică. Lângă mine, o femeie în jur la 60 dar mai îmbătrânită. De viață, necazuri, poate boli. Un scaun liber și apoi un bărbat îndesat, la 1, 70, cu umeri de zdrahon, îmbrăcat c-o jacheta din fâș gros. Pare ca așteaptă pe cineva important pentru el. Bărbatul nu avea mai mult de patruzeci și de ani dar și el părea mai în vârstă. Copleșit de griji, ca oamenii de la țară care muncesc precum soldații. Îngrijit omul. Îl auzisem adineauri că-i vorbea unui infirmier despre ciobanul lui și despre cantitățile mari de alcool care-l doborâseră. Și tutunul. Pe cioban. Mi-am văzut de-ale mele, privitul pe geam, răsfoitul pliantelor.

Intră în sala de așteptare un alt infirmier. La brațul lui, bărbatul lungan și slăbănog despre care bănuiesc că vine din OP, se ține chiar bine. Cămașa de la pijama e descheiată, i se vede pieptul costeliv, mânecile-i sunt suflecate, nu numai brațul lui pare legat de infirmier. Din branula, firul subțire duce înspre perfuzia pe care-o poartă cu grijă infirmierul. Ăsta-i al meu. Zdrahonul îngrijorat se duce spre el, ești bine, da sunt bine, costelivul râde oarecum amețit. Numai că nu ieșeau cuvintele, poate mi le-am imaginat după bucuria din ochii bărbatului cu traheostomă. E taică-su, clar, mintea cere explicații când stai și observi.

Femeia pleacă de langa mine, slăbănogul e dus în salon cu grijă. Vez de treabă. Se întoarce de 2-3 ori. Tot vesel. Vesel și băiatu când îl vede. Vorbesc ca prin Ardeal. Infirmierul și ăl mai tânăr că operatul nu mai poate grăi.
Numai după ce apare medicul care l-a operat, fețele ălor doi se schimbă-n zâmbet. Operatul ascultă așa tranchilizat cum e și merge cu o asistentă la patul lui. Medicul l-a atins usor pe umăr și i-a spus că se ține bine și că a scăpat. Apartinătorul mai să-l îmbrățiseze pe doctor. Ați scos-o?

Medicul surâde aprobator. Om mic și om mare își dau mâna: pe toată, stai liniștit.

Acum aștept hartiile, zice apartinătorul, vă mulțumesc domnule doctor.

Lumea dispare (nu toată) și mă apropii de zdrahon. Rotund la chip, cu ochii ușor umflați, cearcăne de oboseală, cu riduri multe și aspre, barbierit. Nu vă supărați, e tatăl dv? Iertați-mă dacă… mă bâlbâi.

Omul se uită la mine de parcă n-am vorbit de ieri și-mi răspunde cu naturalețe. Adică strigă puțin, așa, ca din poartă înspre marginea drumului. Pare fericit, poate de-aia:

– E ciobanu oilor mele de-o viață doamnă, o viață de om simt acuma. Că era să se termine. Copilul ăsta (sic!) a fost abandonat de ani de zile, e de varsta mea, l-am găsit pe-un câmp, grijea de niște animale. Nici n-a știut să0mi spună cine-i mumă-sa și tat-su, nici unde-a stat în afară de coliba lui. Mânca numa paine și bea, da a băut mult.

– E de vîrsta matale, declar uimită.

– E, da l-a distrus băutura. De-aia suntem aici. Da io cioban și om mai bland ca el n-am văzut și-s cioban la randu meu! Ăsta nu mi-o pierdut o oaie, domniță. Nici nu vorbea bine, nici carte nu știe da de când l-am luat la mine nu l-am mai lăsat. Și iacă, 10 ani au trecut. N-are nimic doamnă, nu știu nicio rudă, are un frate, da ăla n-a vrut s-audă de el. A mai grijit animale și la alții numa pentru mancare da… Acum bărbatul încearcă să facă ceva să nu-i dea lacrimile, se caută-n buzunare, se uită pe tavan. Eu stau ca împăiată.

– Și v-ați adus ciobanul care nu are pe nimeni, la operație…

Read more

Share and Enjoy !

0Shares
0

0
0

Magister ludi. Omul care dă valoare chirurgiei ORL din Cluj, Prof.doctor Silviu Albu

Magister ludi. Omul care dă valoare chirurgiei ORL din Cluj, Prof.doctor Silviu Albu

prof dr Silviu Albu ORL ClujUn vânt rece redresează paltonașe deschise și-i face să se înfofolească temeinic în geci pe trecătorii de pe Republicii. Mă gândesc la ultimul serial pe care l-am văzut. The Good doctor. 25 minute în fiecare seară, când fac sport. Am emoții. Nu sunt pre(a)ocupată de cum arată clinica CFR pe dinafară. Știu. Nu pot schimba nimic. Așa că chiar nu sunt preocupată. Dar să-l întalnesc pe pro-rectorul UMF, pe Prof Dr Silviu Albu după ce i-am citit CV-ul și am aflat de la colegi că e emerit, iubește arta și (încă) mai operează cu pasiune în țara asta, da, e un motiv să am emoții mari.

Prof.Silviu Albu are șapte tehnici însușite.

Șapte! Pe una dintre ele abia o pot pronunța. E dacriocistorinostomia endoscopică! Sună ca numele latin al unui dinosaur cu aripi și gheare ascuțite.

 

Vreau să-mi păstrez stilul liber la interviu. Iar dânsul nu prea iese din décor… ah, da, filmul, la asta mă gândeam. De ce ne uităm  la filme cu medici? Pentru că sunt palpitante. Oamenii mor totuși. Bine, e regie dar în subconștient știm că e și adevăr. Ne naștem undeva, murim altundeva… Când un medic de elită pierde un pacient în lumea reală, în spitalul de vizavi, e strigător la cer. Înțeleg și nu înțeleg. Mă refer la medici buni care-au salvat mii de vieți. Sau le-au refăcut, cum refac eu un text care nu-mi place.

Intru. Nu fumați că vă dăm afară si vă amendăm. E scris negru pe alb. Au dreptate.

După ce văd trei pacienți care coboară din sală – cu traheostomă după diverse cancere- îmi vine s-arunc “pachetul ocazional” din geantă. Iau loc în sala de asteptare nou nouță. La fel ca ceilalți pacienți. Eu sunt curioasă, ei oftează, își ling buzele, se scarpină la nas, duc mâna la frunte. Sunt speriați. Nu au venit să facă poze și să întrebe cum merge treaba.

interior clinica CFR Cluj Prof Silviu AlbuDomn Profesor e în Sală, îi spune o femeie de la țară unui domn grăsunel și roșu în obraji – care abia respiră. Aha, dă din cap domnul ostenit. Ca o incantație: e în Sală. Dar vine dup-aia. Ușa de la sala de asteptare se închide și se deschide periodic. Atunci, fiecare plămân de-acolo trage oxigen dublu: e el, nu e el? Încerc să citesc fețele oamenilor. Unii par foarte bolnavi. Niciunul nervos sau agitat. Rezidentele  sunt drăguțe. Amabile.  Ies din când în când și vorbesc cu fiecare pacient în parte. În alte doua cabinete, doi medici preiau intersecții. Cei care nu-l asteapta pe Domn Profesor, vin și pleaca. O bunică, lângă ușa unui cabinet îi arată foaia de observație unei vecine – care stă și ea pe-acolo. Vecina se uită atentă în foaie cu-n aer docent și-i destăinuie curioasei: o să te pună pe un scaun care se învârte. Bunica belește ochii și nu pare deloc încântată.

– D-apoi di ce să mă învârtă?

În sfarsit intră dr Albu și cam patru asistente și  trei rezidente. Înteleg că dimineață a avut raport de gardă, a consultat, apoi a fost în sala de operații, ce urmează? Urmăresc pacienții care-l abordează din mers. Câțiva din sală îl salută prietenește. Parcă au emoții doar cei care nu-l cunosc și sunt la prima tangență. Vizita, facem vizita, mergeți în salon. Asistenta încurajează o pacientă și pacienta pleacă repede, bun, vine la vizită acum! Nu mi-am cerut voie să fac poze cu prea multe persoane de acolo, totusi, sper că vă ofer o privire frumoasă în spatele cortinei. Dacă eu aș fi medic, astazi, cu greu m-ar convinge cineva străin c-a venit numai cu intenții bune. Așa că transparența și partea pozitivă o încurajez la maxim. Și la medici si la pacienți!

Read more

Share and Enjoy !

0Shares
0

0
0

Când am născut puțin (eliberată din draft :)

Când am născut puțin (eliberată din draft :)

salon spital dejsi-n a doua noapte am scris. O poveste. Adevărată de data asta. E si cu detalii tehnice legate de cateterizare,  pudibonzii pot citi altceva.

Pentru că vin multe femei cu căutare google: cat sau cum să platesc la naștere, vreau să vă încurajez doamnelor: NIMIC. Vă rog eu să nu plătiți nimic, poate unele îmi veți urma sfatul. Cum m-a rugat și pe mine medicul meu să n-o fac. 9 luni îngrijire, ecograf lunar sau la nevoie. Spital de stat. Alegeți-vă un medic bun și care să vă dea confort spiritual, contează enorm!

PS Apropo, stiti că-n tările UE nu @alegeti medicul? Decat daca mergeti la privat. Uite, e și asta o parte bună în ro. Dar chiar nu are legatura cu guvernarea.

Poveste

Aminnnn. O Doamne, O Doamne, oooo, o să nască cei trei medici, în curând eu voi fi cu mațele expuse iar câteva perechi de mâini vor scoate din mine un copil mic și neajutorat pe care nici nu-l cunosc!
Am intrat, plusează anestezistul. N-am simțit când a introdus acul. Îmi încleștasem cumva mâinile pe dunga mesei și tremuram. Sau mi se părea mie că tremur. Așteptasem o durere, cât de mică. Nimic. Simți că ți se încălzesc picioarele? O da, e plăcut. Și dumneavoastră sunteți așa de frumos! (proasto, nu vinzi flori în piață, naști!).

Dacă injectez prea mult riscăm să ai senzația de sufocare, te rog să nu te sperii. O remediem imediat. Dacă injectez prea puțin vei simți mai puternic senzatiile de tragere și împingere dar nu vei simți durere, asta îți promit. Cateterul rămâne, acum te poți întinde. Căldura din picioare se împrăștia uniform. Nu-ți pot da încă un calmant dar imediat ce va fi scos copilul o să te simți mai bine, continuă anestezistul.

Read more

Share and Enjoy !

0Shares
0

0
0

La camera de garda cu copilul: despre lipsa de empatie a pediatrei

S-a scris mult și au scris medicii: când NU trebuie să te prezinți la garda_urgențe pediatrie (nu știu care este diferența, m-aș bucura să-mi explice cineva). Cum NU trebuie sa te prezinți la garda. Ce NU trebuie să faci în gardă. Ce NU ar trebui să spui în garda. Ce Nu le place medici(lor) în gardă.

Medicii pleacă de la premisa că într-un orășel mic sau o comună, majoritatea locuitorilor sunt dezinformați total și eventul necorespunzători social raportat la statutul lor de medici. La camera de gardă, oaw!

Medic chirurg din oraș mare: e-o tâmpenie dacă doctorul se poziționează așa.

Vin și mulți pacienți foarte enervanți care nu au ce căuta acolo dar îi las să aștepta și apoi îi văd. Nu suntem altfel de oameni, doar de-ăștia pasionați de clinici, statut, anatomie, undeva s-a produs click-ul spre medicina. Dar am colegi care nu au avut nici la început pasiune și plăcere în a trata alte persoane. Pe de alta parte am și colegi analfabeti emoțional dar buni clinicieni, buni pe diagnostic. Ăstia de obicei nu prea vorbesc cu pacienții, trimit rezidenții sau asistentele. Am și colegi răutăcioși și care nu se simt bine dacă nu te exploateaza în vreun fel. Mult și des. Am colegi care mint, jignesc și pârăsc la conducere. Mai greșim dar de ultimele relatate mă mir. Eu ca medic de urgențe nu am timp pentru așa ceva și nici nu îmi permit să șicamez pacientul. Sau să fac râcă între colegi. Nu-mi convine ceva? Mă prefac că nu aud. Dar asta nu înseamnă ca-l ignor. Suntem fix ca alte categorii numai că reparăm semeni de-ai noștri, suflete, membre. Sau așa ar trebui să facem la serviciu. Acasă aceleași probleme ca orice om. Le spun și studenților să facă repede și clar delimitarea.

Doamnă doctor pediatru dintr-un oraș mic iată ce NU este (ne)voie să faci când ești de gardă la urgențe la pediatrie. Vei fi uimita de relațiile bune pe care le poți avea cu aproape orice apartinator!

Read more

Share and Enjoy !

0Shares
0

0
0

Bebe s-a ars la mână. Ce faci?

Bebe s-a ars la mână. Ce faci?

arsura grad doi la bebelusScriu despre experiența mea. Nu toți locuim în Cluj, Iasi, București, Timisoara etc. Acesta nu este un articol medical. Dar dacă evit poticnirile pe care le-am avut eu, măcar că m-ar citi o singură mămică?

Poate e greu de crezut că mai eclozează copii prin orașe mici și comune și mai mici, acolo unde ajunge aerul, carul cu boi și ambulanța în 30 minute (dacă nu face accident pe drum din cauza grotelor pe care le are de traversat). Ah, și mai ajunge Vodafone Slava Domnului sau Orange sau Oastea Domnului, servicii pe care oricât le-am blama că ne smulg banii și creierii, sunt mai bune decât nimic. Cu primele, poate ai acces la net și la Alopedi iar cu ultima -ai pe cine-ți vărsa durerea că ăia te iartă, cred că așa a vrut Domnul, să le ponegrești tu Oastea.

Iată de ce arsurile la copii sunt o urgență majoră și este musai să te prezinți la medic. Pentru toate cele enumerate de o mama-medic pediatru pe care o urmăresc cu plăcere, cât de des pot!

 

Cred sincer că niciodată nu este exagerat felul în care tu, ca mamă, reacționezi la ceea ce pare o arsură banală. Te simți deja ca dracu pentru că ți s-a ars copilul mic, nu mai e nevoie să se sclifosească spre tine cele care au uitat c-au avut copil de un an sau cățeluș bolnav sau pisicuță și cum le durea pe ele inima pentru ființa aia mică plină de durere,

„Noi” am avut o arsură de gradul doi.

Acestea ating stratul de sub epidermă, se formează acele băsici cu lichid.

În momentul în care copilul de un an a pus mâna pe plita încinsă care era sticla de la un cuptor ieftin și prost s-a oprit clipa, timpul, mintea și au început țipetele. În același moment am uitat tot ce m-a învățat mentorul meu Dorina L și toate studiile citite, așa, că-mi plac mie subiectele de medicină. Acolo, cu pielea cojită, cu muci, cu durere, cu neputință, copilul meu striga MA MA și-mi arăta mâna. Era prins de cracul meu când a atins dragonul! Mai departe nu simt nevoia să explic cuiva cum că n-a fost vina mea, pe loc însă simți că mori de incompetentă și neatentă ce ai fost, trebuia să fii Nostradamus!

Read more

Share and Enjoy !

0Shares
0

0
0

De ce apelează femeile la chirurgie estetică?

hapi riverwoman– Pentru că ele cred că vor fi mai frumoase?
– Cele care nu apelează consideră că frumusețea lor este oricum adecvată și… ele doar se tund, se tatueză (culmea, pentru că li se pare cool, oricum, nu consideră că schimbă ceva și evident o fac pentru ele însele. În timp ce femeile care trec pe la estetician sunt nesigure pe ele și vor să se schimbe pentru alții (sic!)
– Pentru că au de multă vreme o problemă cu felul în care arată o parte a corpului lor.

Alții mai cred că: ele merg acolo c-au bani. E adevărat, nu poți să-ți pui silicoane dacă nu ai bani. Culmea, nici dinții nu ți-i poți menține alb strălucitor fără pată dacă nu ai bani!
– au probleme cu capul, cum mă, să-ți pui țâțe sau să-ți operezi nasul?

Uite așa cum o fac bărbații. Sunt bărbați care au gagici mai tinere și își pierd încrederea în ei, vor să pară mai tineri (blefarotomii, botox). Sunt bărbați care vor… hm, ce expresie să folosesc eu… să-și îngroașe membrul pe care-l consideră, dah, mic! Acești bărbați nu știu că adevăratele cazuri de micropenie sunt extreeeem de rare și că ei se încadrează în media normală. Aici cred și eu că lungimea ipotenuzei dă cu minus da nu-n chiloți ci pe tecile de mielină.

De fapt DE CE și CÂND apelează femeile la chirurgul estetician?

Read more

Share and Enjoy !

0Shares
0

0
0

N-o să mai scap niciodată de frică?

N-o să mai scap niciodată de frică?

buline colorateOrice aș fi așteptat pe lumea asta și vai, nimic nu mă mai mira.
Dar să fiu mamă n-am gândit vreodată.
Le mărturisesc -mai ales celor care nu au încă copii ori nu doresc să aibă- care e momentul în care un fior rece de transpiratie îmi inundă porii. Orbecăi cu toate că e puternică lumina, tremur puțin, nu respir, am și un prurit ușor din cauza nervozității interioare. Nu e figură de stil. Sunt speriată.
Când îi tai unghiile, unghiile lui moi de bebeluș. Nu e voie să tai colțuri. Copilul treaz nu stă și țuică n-are voie. Tu, care n-ai iubit decât condiționat, îl iubești acum pe muțunache așa încât îți imaginezi freudian că îi poți tăia un deget în fabuloasa și sinistra aventură cu unghiera-n mână. Lângă degetele lui moi nu respiri până tai . Și-ti amintești știri cu copiii abandonați la stat și vezi chipurile celor pentru care ai donat 10 lei. Te întrebi dacă unii mai trăiesc.

Read more

Share and Enjoy !

0Shares
0

0
0

HayMax împotriva alergiilor

HayMax împotriva alergiilor

alergicăRaluca (se știe ea) este printre puținele colaboratoare cu care mă pot amuza sincer, că ea nu-mi ia nimic în nume de rău ori ca semn de trufie. Așa că stau la o poveste cum rar ne prindem noi online -și rar vorbesc pe chat deși sunt mai mereu logată de pe telefon- iar la poveste, îmi spune ceva de alergii.

Despre alergii
Năh, îi spun și io ceva de alergii, intru pe haymax.ro și citesc: Alergia la praf, puf, polen, păr de animale și chiar la bradul de Crăciun este acum disponibilă și pe piața din România. Pe cuvânt, parcă-n ultimele luni am căpătat ceva puteri de-astea din vreo baghetă stricată. Lecturez o pagină și rețin cam ce vreau eu de parc-aș citi-n stele pe la observatorul astronomic.
Bun, am încredere că majoritatea știți că nu recomand produse pe care nu le-am testat sau care nu mi se potrivesc, nu-mi plac. Măi, la un moment dat, m-a atras sincer campania aceea sau… oferta ce-mi venise cu lenjerii de pat. Sunt scumpe al naibii! Ce Doamne iarta-mă să scriu eu despre lenjerii de pat, că am numai două cearșafuri, unul pentru amant și unul pentru de-ai casei? Că am patu de 220 și nu mi se prea potrivesc… Mă rog, recunosc că am vrut lenjeriile și nu cred că erau urâte sau fâșâiau îngrozitor la frecare dar… nu mi-au convenit condițiile. Și-apoi nu poți să-mi spui domle despre ce să scriu, e ca și cum ar trebui să mă culc laolaltă cu Hani și cu Merkel. Să ne integrăm, știți voi.

În sfârșit, suntem români, avem un punct comun, avem alergii TOȚI! Și vestea bună e că Haymax e o metodă de prevenire, nu un medicament.

Te-a tras curentul? Norocoaso, altele așteaptă luni de zile de când li s-a tăiat! Ai nevoie de organic drug free cu smirnă! Sau de haymaxul cu lavandă pentru că primești trei produse și plătești două.

Read more

Share and Enjoy !

0Shares
0

0
0

Mie-mi place la stomatolog

Mie-mi place la stomatolog

hapi la stoma– Dar nu ași vrea să pune dinții in pantă.

– Bine si tu… e cea mai bună din oraș. Ce, mie mi-a pus dinții în pantă sau i-a îndreptat?

Colcăi de creativitate pentru că știu exact la ce se referea el.

– Nu curve la dinți, adiche cu șurube, se taie, ca la tine.

– Păi în primul rând nu trebuia să vii în România. Deja ai proces cu trei. Hai să rezolvăm dinții. CURBE, eu aveam curbe și au trebuit îndreptați.

– Tu peste tot curbe, acuma și la naze a trebuit indreptat…

Stomatoloaga mea e o femeie cum rar întâlnești, mi-e tare dragă. Și de la multe chinuri m-a scutit.

– Seeeervus, ce faceeeeți?

– Serumâna, bine, mulțumim, probleme la două dinți, dache nu ași vrea inpământ.

– Domne feri, mormăi eu pipăindu-mi vârfu nasului.

Read more

Share and Enjoy !

0Shares
0

0
0