Hani a spus că orașul meu este cel mai frumos

Hani a spus că orașul meu este cel mai frumos

interior biserica armeneasca gherlaDupă compunerea despre Orașul meu Am primit un mesaj care m-a făcut să râd. Celelalte 6 să zâmbesc mulțumită, pentru că sunt aici, în jur, persoane care au înțeles felul în care scriu.
Mesajul care m-a făcut să râd zice:
– Tu-ț compunerea, fttear pești (nu cratimă, nu plural adecvatic, acvatic), las că vezi tu dacă îți dau extemporal! CAPS L

Domle cu cont fals, eu nu mă f cu peștii, nu suntem compatibili la s e c s. Gemenii îmi plăceau că plecau ei, nu trebuia să le dau de înțeles de 4 ori că nu facem nuntă. Bărbații pești e mai rău decât femeile, vorba lu Hani. Când se îndrăgostesc bulbucă ochii (n-au pleoape, de-aia), când îi prinzi după ce ți se lungesc urechile nu mai știi cum să scapi de ei, atâta vorbesc. Muți sunt peștii numa-n Someș și-n lacu verde din parc. Hai, pupa-te-ar știuca, trec și la Extemporal.

2013-2014

Mă sună din parc, eu pe la CEC cu probleme:
– Fuarte frumos parcul! Aveț vedere la mare, bun aici.
Îmi cer scuze, mă ridic de pe scaun, simt că vreau la baie.
– Was?
– Ghesit o duamnă care înveț limbe română. He he he. Au venit ape pină pe la jumetate parc și ea a spus că acolo e mare, că vine și Noe curând și dat câteva broșuri.
– De la primărie??
– De la martori lu Jahve ca she treiesc 1000 de ani linghe animale blânde și să mănân mere și lapte.
– Ai intrat u mașina-n parc? Să știi că dacă te blochezi p-acolo n-am pe cine să…
– Nuuu, intrat cu cizmele tale de gume.

Read more

Îmi amintesc cu drag de Gherla. Pelerinajele la Nicula, pe 15 august!

Îmi amintesc cu drag de Gherla. Pelerinajele la Nicula, pe 15 august!

manastirea NiculaCât de mândră eram și cu câtă emoție așteptam să vină zecile de autocare și trenuri ca să văd “băietii frumoși și sfioși” de la sat. Eu “eram de la oraș” și mă credeam frumoasă iar dacă crezi că ești frumoasă și ești bine tu cu tine, se creează un val spre ceilalți. Era perioada în care eu și colegele începeam și pricepeam ce e cu flirtatul. Se umpleau zonele verzi de puzderie de oameni interesanți. Nu mă deranjau dinții strâmbi, unghiile roase, picioarele lungi si subțiri, freza alandala, mersul meu săltat, nasul. Culmea, chiar mă plăceau băieții!

Veneau cu prapori mari pe care-i lăsau jos în iarbă să-și întindă picioarele obosite și despachetau pâinea cu caș, salam, ceapa verde, slană și roșii. Veneau cu părinți în vârstă, cu veri si verisoare, cu copii mici, cu prieteni, cu vecini. Mi se părea cel mai normal și mai frumos timp din an. Mă îmbrăcam cu ce-aveam mai interesant (nu neapărat cu stil, cum încercăm azi), mă machiam ca disperată și porneam cu fetele prin oraș. Nu-mi amintesc de oameni beți, de tineri care înjurau sau de străini care să se ia de noi. Poate de-aceea ne simțeam tare flatate că @băieții de la sat ne priveau îndelung. Când vedeam un băiat care plăcea vreuneia, ne opream fără motiv să trăncănim pe lângă gărdulețul viu și trăgeam cu ochiul și chicoteam amuzate, să ne vadă, să ghicim dacă se uită și el la noi și dacă da, la care?

Read more

Orașul meu -compunere-

gherlaÎmi iubesc orașul nespus de mult pentru că a fost și a rămas mai frumos ca Dejul.
Deîndată de i-am mărturisit unei foste colege de grădiniță cât îl iubesc, nu m-au mai salutat patru comercianți.

Este bine să iubești și să apreciezi Nespus, așa că am început să cutreier bisericile locale-n lung și-n lat. Toate statuile și picturile sunt de părere că se poate îmbunătăți ceva dar parcă le e greu să se miște.

În plus Sfinții n-au nicio obligație să refacă drumuri din câte știu eu. Există mai multe feluri de drumuri: comunale, europene (cele pe care circulă europarlamentarii) drumuri la piață, la Kaufland și naționale. Știu sigur pentru că m-am înscris la școala de șoferi.

Apropo de școala de șoferi, eu cred că profesorii de-acolo predau greșit semnele din trafic pentru că-n orașul meu am văzut mai multe degete ridicate-n sus și-am auzit semnale sonore despre care nu ne-au învățat nimic!

Revenind la drumuri, am citit și  presa locală, mai bine zis comentariile ca să mă reintegrez în societate. Astfel am aflat că drumurile europene sunt făcute cu Baumașine de la Merkel, cele la piață sunt sub tutela lu Ferească Sfântu iar drumurile din oraș „nu e obligat nimeni să le facă”. Că ele arată așa de la mama natură, c-a trăsnit de câteva ori de când s-a defrișat stratu de ozon care acoperea orașul meu frumos.

Read more

Termopane, termopane, toate-s la fel?

Termopane, termopane, toate-s la fel?

termopane alidorNu. Astea bune te duc înspre privațiuni dar merită!!

Cui i-am povestit c-aud de la etajul trei: cocoșul de la casa lu Iorgulescu, coco ăla cântă tare de tot, cocoșul de la căsuța de jos (ăsta e mai aerian, mai nemâncat deci fac diferența), cucu, vrăbiuțe și alte orătănii a zis că m-am tâmpit de la gașca Zurli. Pe care noi oricum n-o ascultăm, nu suport cântecelele pentru copii în limba română. Nu le pot auzi, cânta, oricum ăsta mic plânge când eu cânt. Cred că de-aia s-a mutat pe-un deal radioul în care lucram odată, nu pentru că nu le bătea semnalu dincolo de poartă.

Pentru zgomotele de afară vezi ce tip de termopane ai!

Mulți se plâng că peste tot e gălăgie la bloc. Puțini diferențiază ce tip de zgomot e foarte deranjant (într-o singura cameră când face sex potârnichea de vizavi, sau în baie când se trage apa? Sau când îți trece Regio pe sub geam?) Ai nenorocul de-a locui într-un spațiu cu efecte de amplificare din mai multe părți? Efectul de orgă?

Dacă zgomotele deranjante vin mai mult din afară schimbă termopanele.

Read more

S-a deratizat tot orașul pamflet și punct

S-a deratizat tot orașul pamflet și punct

vitrinaS-a deratizat tot orasul. Pe la 6, 30 făceam rondul în părculeț pentru ca mai apoi să predau Chituțu somnoros – bunicii. Plin de ciori, se speriaseră bietele de graficul după care s-a desfășurat mortal kombatu pe domeniu public și-au zburat, dinspre parc în oraș. Eu cu-n ochi vânăt și cu părul electrizat de emoțiile rutinei, enumeram în germană: uite mami, mașina roșie, uite mami, aia e albastră, uite mami, un șobolan mort… mă opresc să caut repede pe bab.la. Șobolan. Ah, Ratte.

Futu-i. Azi să-mi plătesc cecu și să nu uit să iau beri și hârtie igienică.

O cunoștința mi-a zis că ciorile-s protejate de lege.
Da de ce, am întrebat eu mirată. Că-s tare multe.
De-aia că=n cuibu ei pot locui și alte păsări, zice. Vânturelu de seară, buha… și mănâncă hoituri. Vin de prin Rusia, că locuiesc temporar la noi.
Deja mă pregăteam să-mi deschid o bere pe care-o uitasem în căruț de ieri când am mai cumpărat pentru lucrători. Da, e plin parcu de șoimi și vulturei am îngăimat eu. Da auzi, un loc de joacă pentru broscuții cu vârste cuprinse între 1 și 3 ani estem?

Mi-am amintit că interlocutorul meu se temea că-i fură ungurii Ardealu. Nu era foarte sigur dacă-i și Dealu cu observator inclus. Nu-i plăcea pe unguri cică, agronom respectabil, avea o pajiște prin alt județ și-o Moriko la noi în oraș și i-a promis Moriko la ultimul scandal că-l cotropește. Asta-mi mai amintesc din povestea vieții lui.

Da de ce te-ai întors în oraș?
(fiu-meu îi turna zeama aia scârboasă din prune la cutie pe șlapi. Că din amabilitate a interactionat și cu copilul și-și ținea piciorul pe o roată.)

Măh, zic, am tot sperat că l-au luat ungurii între timp. Că se cam vede pe unde locuiesc ei și pe unde ne împleticim noi.

Amicu a zis că lui nu-i place umoru nemțesc și că sigur cuibăresc bufnițe, ciocănitori, berze și alte celea prin încrengăturile amenajate de către ciori.

Read more

De ce să donezi tu din Vaslui pentru o campanie din Cluj, ce, tu nu ai spitale acolo?

De ce să donezi tu din Vaslui pentru o campanie din Cluj, ce, tu nu ai spitale acolo?

mana de bebePoate că ai. Sunt dotați? Stagnează lucrurile? Ajută-i. Dacă îți pui întrebarea asta oricum nu vei fi printre cei care dau bani.
*răspunsul e: ca să arăți autorităților că se poate. Că n-am împietrit aici în starea asta indiferent cine ne conduce. Că suntem oameni și omul sfințește locul.

Pe la începutul feisbucului eram agasată de atâtea cereri de ajutor. Cutare făcea campanie pentru căței, altul pentru pisici, copilași bolnavi, adulți cu cancer, vai Doamne, da ce mă interesa pe mine, puteam salva planeta sau ce?

La televizor, pe stradă, în mall chiar, toți îți cer bani.

Culmea, aceasta era perioada în care aveam eu destui. Munceam, eram bine cu Hani, nu știam ce-i aia greu, grijă, stat la program, condică. Nu am fost lipsită de stres și uitându-mă înapoi, îmi dau seama ca nu aș mai fi capabila sa lucrez atât. Sa traduc sute de pegini. Să învăț drept în germană, să fac contracte, să fiu și parteneră. Să fac școli de coordonator de lucrări, etc. Să umblu după autorizatii, să dau socoteală dacă stau prea mult la medic.

Revin la A DĂRUI. El avea bani mai mulți și munciți drept dar banii nu se dobândesc dacă nu te ajută alții. Și-n Germania a umblat, a făcut contracte, a căutat variante mai ieftine, a comparat, nu-i pun la îndoială munca. Și și-a crescut tare frumos copiii. Da avea el un fix: nu dădea bani cerșetorilor. Nu dădea bani în vreo campanie. În schimb nu avea nicio problemă să împrumute (musulmanii nu au voie sa dea bani cu dobândă). Împrumuta dacă ii cerea un cunoscut.

Călătorind, am văzut cum trăiesc alții. Am văzut copii care se jucau printre morminte în vestitul City of the death în Cairo și am văzut cum erau alungați săracii de la vestitul mall Heliopolis, erau vânturați de forțele de ordine. Câțiva localnici și puzderie de copii stăteau pe la colțurile străzilor murdare și se uitau și se hilizeau către străinii care mergeau la mall. Aceea era o lume din altă lume…

Read more

Ne temeam de Lența când eram copii

Ne temeam de Lența când eram copii

Eu mă temeam tare de femeia cu ochii metalici pentru c-avea pleoapele metalice sau vopsite. O credeam vrăjitoare.

 

Umbla fără căptătâi prin tot orașul și bolborosea lucruri pe care nu leînțelegeam. Eu și ceilalți adolescenți o necăjeam și ne blestema, ne amenința și noi fugeam. Fugeam râzând isteric până ne trânteam pe iarbă, sau găseam un motiv să încălecăm leii de piatră din parc și să ne așezăm pe bănci, întâmplător, fată lângă băiatul pe care-l plăcea.

Lența avea probleme cu picioarele cu apa pe care n-o găsea și care curgea peste tot în cișmele. Pe atunci, oriunde ar fi intrat cineva i-ar fi dat un pahar cu apă. Uneori intra de câte trei ori după apă, uita că a băut. Lența nu bea alcool, nu fuma, nu făcea nimic. Era doar Nebună. Năucă și fără căpătâi căra cu ea câteva plase și o haină, își dădea cu ruj pe ochi, nu cerșea niciodată, nu voia nimic. Așa o vedeam atunci. Cum mă vedeam pe mine și pe oamenii iubiți nemuritori, așa nebună o vedeam pe ea.

Read more

Programarea la coafor a trecut ca un fior

Programarea la coafor a trecut ca un fior

pule pe pereteMă duc și eu la cooperativa Igiena în orășelul nostru multilateral dezvoltat. Sub bloc, la bibilit, știți, să-mi spăl păru și să mă vopsesc că până devenim ghetou mai durează pare-mi-se. Apropo de ghetou, am intrat ieri în scară și-am văzut două pule desenate pe perete.
M-am speriat, vă jur, vecinele mele cred că și le țin pe-acasă iar eu nu mai văzusem una de ceva vreme. Așa că m-am uitat bine, măi, or fi căpițe de fân.

Or fi simboluri masonice, mai speram…

Vine o prietenă, zice tu, astea-s două țâțe lăsate.

Nu, sunt dinți cu strasuri, cu inimioare, zice după amiază musafirul meu.

E chiar copia Turnului Aifel, își dă cu părerea mimoza orașului. Să ne înțelegem, acum o să facem bisericuță, suntem deja doo. Ne leagă faptul că nu “ne-a luat nimeni niciodată” și că amândouă am ajuns la primul nivel al turnului din Paris. Pe când știam cu adevărat cum arată două penisuri.

………………………………………………………………………………………………………………..

Vecina surdo-mută, pasionată de mandale, îmi face semn că-i o cobră, simbolu renașterii. N-apucă asta să-mi explice cum e cu renașterea că iese altă vecină din coliba de vizavi c-un lighean mare cu rufe. Și-ncepe să le întindă deasupra stratului de ceapă ce crește, eco, printre pufurile de eșapament ale mașinilorcare întorc fix acolo. Lângă straturi.
Nu mă dezmeticesc bine – așteptam și musafiri de la județ în ziua aia- și se ia asta cu ligheanu de surdomuta mea. Pleosc c-un maieu în direcția blocului nostru. Pe când să parez cu căruțu din dotare, îmi zic, măh, lasă-le-n virginitatea lor, să-mi văd eu de-ale mele. Că întârzii la ora de relaxare. In și zbang.

Read more