Știu cand am pierdut fericirea din copilarie!

Cred că aveam vreo 10-13 ani si întotdeauna de Crăciun erau mulți oameni la noi la masă. Eu n-aveam decât grija bucuriei de Crăciun, da mama se spetea în bucătărie: mama frământa năpraznic și tochitura de chiftele cu ou si un fel de tartă care-i ieșea ca un coșulet de picnic si apoi punea pastă de brănză.

Făcea sarmale

Fierbea 3 zile la toba aia, piftine sau răcituri, cum o numeam noi. Dezosa tot, tranșa puiul, făcea salata de boeuf si vinetele, neapărat împănate cu măsline si ardei rosu.

Prăjiturile le făcea împreună cu vecina, mama chec si salam de biscuiti cu mult rom, vecina cafeline, că mamei nu-i ieseau foile. Aragaz de 2 lei, pentru că noi nu înlocuiam în casă aragazul, bateriile la chiuvete, masina de spălat si alde alea. Cred că și dacia 1300 a lu tata, Dumnezeu să-l ierte mai poluează pământu îngropată pe undeva.

Tata bătea covoarele si căuta băuturile, mama îl pistona cu cadourile, așa că mereu am avut un Crăciun al copilăriei perfecte.

Când veneau musafirii, mă bucuram, se simțea un soi de fastaceală la început, se descălța fiecare, schimbam cadourile în hol, ne pupam mult (si ne îmbrățișam chiar cu drag si dor). O vedeam atunci pe mama că e obosită. Eram cam leneșă, scuturam praful și mai rar, ștergeam ușile. Țin minte si acum că aveam fix 10 usi în apartamentul cu 4 camere! Zece. Dar pentru mama, de la aspirat covoare – chiar si bătute fiind- până la spălat perdele și mers zilnic la serviciu, lenea mea nu exista, că nu mai apuca sa se gândească ce am făcut si ce nu.

Când se asezau toti la masă,  mai persista timid  între mirosurile de Impulse si chiftele din casă, o adiere de acetonă. Cu ultimele puteri, mama-si făcuse manichiura cu 20 de minute înainte să apară oaspetii.

Si mai eram si noi doi. Copii. Fiecare cu bazdaganiile lui. Frate-meu se pregătea de altă tură de mers la colindat cu prietenii lui iar eu cu colegii. Dar înainte stăteam puțin cu neamurile mele. Cu prietenii de familie. Cu cei de vârsta mea. Eram fericită. Îmi amintesc că odată m-a certat mama că m-am apucat să caut cadourile Moșului în debara si am tras toate rafturile pe mine. De supărare, de oboseală, n-a știut să-mi zică decât: vai, Doamne! A da Domnu si-i fi si tu om matur si-i vedea atunci cât de grele-s toate-n lume si de ce mă necăjesc așa când faci ce nu trebuie. Măcar nu umbla cu ce-ți spun să nu umblin-n casă!

– Da e Crăciunu mama, n-am făcut nimic, sunt bucuroasă, eram curioasă, las că le strang eu imediat…

Tu nu esti bucuroasă? Maine vin la noi… Oare eu ce primesc?

Read more

Minunata femeie de 20 spre 40 de ani!

(sursa foto – Artmark. E peste tot si fara o sursa indicata. Ca femeia de 40. )

  • In sfarsit 40! (off the record, suna ca o replică din Godzilla).
  • Sunt femeia frumoasă si aranjata care s-a menţinut cu sport si cu cele mai hidratante creme, toate copilandrele ma vor invidia. Si eu invidiam femeile independente si aranjate! Voiam să fiu Mare!

Sunt mare. (who waaaaant s tuuuu live foreveeeeer? lacrimi)

Rezultatul: am 1,80, sunt personificarea Sarei din Vechiul Testament! Doar ce m-am uitat în urmă. După ultimele păcate(le)mele  si m-a transformat   Demiurgul in fiinţa asta superbă, cu trăsături statice, curbe frumoase si nas drept. Ok, un pic a ajutat si chirurgul. (si xanaxul. Si paharele de wiskey. Si… pozele semi nud pe care le-am trecut prin 13 filtre si le-am trimis cui (nu) trebuia. Si apoi psihiatrul. Sunt bine.)

Iubirea si sexul la 40

Felicitări, ai 40! Ti-au trebuit 20 de ani să nu te mai gandesti ca Dumnezeu te vede cand faci sex. Mai ai nevoie doar!!! de 10 ani să accepti că părinţii tăi si-o mai trag. Si nu mă refer la pumni, sper că n-ai crescut într-o familie abuzivă!

– 20 de ani ca să-ti accepţi corpul –si să pui mana pe el fără frica iadului, să trăieşti după regulile tale si să te culci cu cine vrei.

Lumea e a ta, acum stii adevarul (nu-i a lu Soroș că e a lu Cristian Burci), Sodoma si Gomora nu-s „decat” două oraşe care+au pierit pentru nemerniciile locuitorilor, ele întruchipează istoria, intrarea-n cele mai vechi peşteri din lume.

Nu spune asta prietenilor că nu mai scapi 10 ani de bârfe. A, esti casatorită?? Nu spune soţului. In fond, erai micuţă când ai citit Biblia. Sau zi-i că eşti din USR si n-ai citit-o deloc, că tu eşti mai modernă.  

La 40 eşti în floarea vieţii si a… chiar ai crezut toate vedetismele astea?

Floarea artritei, a inceputului de osteoporoză. Fix in ziua in care împlinesti 40 o să ti se schimbe si vocea – care devine mai gâtuită – si vocabularul.  O să-ti crească păr alb în cele mai întunecate locuri şi vei face primul consult ofta. Da, la cabinetul ăla în care stă o tipă cu platforme, ochelari falşi, cupă D şi ten fin a la Dior ce te întreabă a doua oară: data nașterii e o mie nouă sute şaptezeci şi no…?

Tu te isterizezi, strigi că ai început să vezi stele când te apleci după scamele de pe covor, că nu eşti peltică ci oarbă si că da, ai 40. Si unu!

Multele iubiri – scurte amintiri

Scumpul meu, nu ne putem vedea astazi după ce ies de la serviciu, mă doare putin spatele, cred că de la scaunul de birou si mai am mici cumparaturi de făcut. Dar iti scriu eu PUP PUP PUP

Traducerea:  Cred că o să crăp de spondilită anchilozantă!

Am citit eu pe google că pe la 40 de ani apar si efectele de la căpuşa aia ce m-a supt de deget acu 8 ani. Trebuie sa-mi duc copilul la mama dar i-am promis că azi facem coşul cu flori din plastilină şi lipim ornamentele de Crăciun. Copilul meu o să mă urască pentru că eu umblu creanga!! Ameţesc de 2 zile, sigur am Lyme. O să mă programez la un CT. Dar nu am bani acum, c-am umplut coşul de la eMag aşa că… Doamne, 40 si încă săracă?? In locul sexului prefer o anestezie generala.

Îmi iau copilul, mă duc acasă si ne culcăm de amiază. Picioarele imi sunt umflate de parcă am stat cu talpa pe arici de mare.

Read more

De ce esti singură la 40 de ani?

Scriu astăzi despre cele care se simt bine în acest șablon.

În primul rând, o femeie singură care se descurcă bine în viață la 40 de ani, face totul asumat. Că n-o vezi tu insoțită de un bărbat, nu se traduce nicidecum in singurătate.

Multi asociaza singurătatea cu-n soi de plangere de milă. Un stigmat fals, de genul: e urata, e proasta, n-a vrut-o nimeni, e fițoasă, e așa si pe dincolo. Femeia singură si sigură pe ea nu se simte deloc așa. Sunt foarte multe motivele daca ne referim la singuratate:

– da, am deja cablat un intreg lanț de pitici amuzanti care-mi conduc viața si printre ei, abia imi fac timp să mă văd cu un prieten sau o prietenă din puținii rămași.

– unele si-au pierdut cu adevarat increderea in barbati pentru că n-au lăsat în urmă relatiile din trecut, așa că nu doresc să-si schimbe statusul

– la 40 nu esti pregatita sa îți pui viața pe tavă oricărui posibil match si nici nu mai vrei să te prefaci că lesini după meciurile din liga intai sau cand vezi carasul de un kil pe care l-a prins dupa ce-ai tremurat 2 ore in frig. La 40 vrei sa  ii spui clar si bland: ia-ti carasul si prietenii, enjoy, nu mă trezi când vii, îmi poti spune maine cum a mușcat din mamaliga ta si din nada lu Costi.

A, ok, la 21 incepe meciul, eu oricum voiam să scriu sau să măculc mai devreme cu ăsta micu.

Are cine stie ce ciudățenii. Normal că are. Ca tine! Numai că ea nu mai are pretentia să le explice cuiva sau să se rusineze cu ele.

– la 40 de ani, culmea ciudateniilor, ai curaj sa-i spui că pur si simplu nu poti DORMI cu cineva in pat. Pai ca el nu e cineva ca e Făt Frumos din Lacrima lui Ovidiu. Prin basme ai trecut deja iar lacrimile lu Ovidiu pot curge din cand in cand dar asta e problema ta, somnul e somn, eu sforăi. Si nu-mi miroase gura a flori de primăvară dimineața. Si până să am copilul, am fost intr-o relatie dar am dormit mereu singura. In afara de vacante. Daca ceilalti au inteles si tu nu, pare rău.

Cuuuum, ceilalti?

Read more

Provincie, orasul meu de langa Cluj – 2020

Poate, dacă reusesti cititorule să te muti un pic in unghiul meu, ai sa vezi ca nu e chiar atat de usor sa supravietuiesti 2 ani intensității parșive de natura psihologică pe care, nu-i așa, te poate expune viața.

Ba mai mult decât atât, ca să nu fac notă discordantă si mai mult nu mi-a trecut prin minte ca vreau sa contabilizez sau să observ tot ce exista-n colectivitate – știrbit. Si totusi făceam poze. Fără să mă gandesc că vreau să le expun undeva, cândva. Oamenii puțini. Tristi. Copii erau si erau si seniori. Tineri cu bun simt și tineri care parcă isi notaseră că trebuie să-si pomeneasca organele sexuale oricand si oriunde ca nu cumva ele să dispară. În naivitatea si ruperea mea de lume, nici pe Agamiță Dandanache nu-l mai băgam in seamă.

Trebuia să funcționez optim. dacă nu iesi cu masina, daca nu te lipesti de cineva doar ca să obtii beneficii si să te plimbi de ici colo, daca nu poti merge la sală, sunt putine modalitatile in care iti mai gasesti aceasta energie.

Va las aici pozele *asa arata strada proaspat finalizata cu piatra cubica, str Armeneasca

Read more

Cea mai tare experienta la stomatolog – provincie, Gherla, dr Camelia Lazăr (partea a doua)

Sunt două motive care-i țin pe majoritatea pacientilor departe de medicul stomatolog:

Ambele egale ca importanță, eu tind să cred ca primează factorul Durere desi pare invers:

– teama de durere teribilăăă. V-am povestit si-n prima postare cum ni se scotea nervul pe viu in școala generala, ca sa aflăm dupa cativa ani – daca ne tineau atat- ca dintii din spate trebuie eventual scosi ca nu se mai pot salva. Se puteau, dar atunci nu aveau ce au astazi nici ca dotare si nici la nivel de cunostinte, pregatire!

– lipsa banilor. E adevarat ca nu poti sa-ti faci un implant dentar, manopera, CT, sau coronite cu un salariu de 3500 lei lunar in casa. Insa daca treci peste teama de durere, care e nejustificata astazi, du-te la stomatolog din timp, o carie mai mica sau mai mare, chiar si cu cateva interventii nu te va bloca financiar! Și nici un detartraj sau chiar si un aparat de indreptat dintii, platit in rate.

Problemele mele dentare si implicit – sinusale in ultimii ani

– am inceput cu îndreptarea caninilor, la 28 de ani.

Read more

Fantoma din Gherla cauta o creșa

Cum e viata noastra aici? Asa e. Si intentionez să fac tot ce pot să ne fie mai bine. In stilul meu si fără lucruri care i ar răni pe altii sau pe mine, dar dârză ca Ioana D Arc. Ok, fără Arc…

La început, am fost o apariție oarecum ieșită din comun. Ca o nalucă, nu stii sigur c-ai văzut-o, c-a mai fost pe-aici, că e mai înaltă, mai slabă mai în vârstă. Plimbam un prunc mic si vorbeam mereu cu el. Iarna, vara, eu făceam orice să râdă cel mic. Eram mai mereu, doar noi doi. Noi doi si-atat.

In parc, pe cand pensionari simpatici, mixati cu pensionari alcoolici si vulgari jucau cărți ori stăteau la un taifas, eu băteam nuci si chemam veverite.

La sfarsitul toamnei cand nucile mai rămaneau in parcul vechi, doar pe cativa pomisori mai subtirei așa, cine dădea cate un șut la trunchi, cât să se miște oțâră? Eu. Si Nucul ne dădea mereu 4-6 nuci proaspete, de stăteam apoi pe bancă si le desfăceam.

Eu băteam din palme când vedeam o cioară cu nuca-n cioc, exact cand zburătoarea o așeza s-o ingroape sau s-o spargă. Hâțțțț. Si nu mai apuca sa ia nuca iar copilul meu râdea râdea, cand vedea c-am mai pacalit o cioară si mai avem o nucă.

Mi se părea că oamenii se plimbă ca  împăiați si absolut toti, trag cu coada ochiului la ceilalti. Eu eram in alte sfere. De asta, pe majoritatea nu-i salut nici acum pentru ca nu sunt atentă la oameni. Nu-i caut cu privirea, mereu mă grăbesc.

Eram la stadiul de aia care-a trăit cu bătrânul ăla care-a lăsat-o si acuma ea are un copil si n-o fi avut unde merge, săraca, da e drăgut copilul si ea pare așa, zurlie (apropo, Doamne Doamne, multumesc pentru că sunt cum sunt!!)

Read more

Darul trebuie să circule: ca binecuvântarea, iubirea – toate vin inapoi

Toate vin inapoi…

Si furia. Frica. Groaza. Nesiguranța. Amenințarea. Nedreptatea.

Gandeste-te ca un apropiat iti povesteste o intamplare teribila cu efect asupra lui. Intamplarea a trecut, dar omul nu poate trece peste frică si umilință. Cand ti le povesteste, nu te simti bine, preiei si tu bagajul lui. Cand povestesti altuia, sub orice nuanta, nu te simti bine: daca nu placeai persoana e o bucurie de raul altuia, una care insă, te macina. Daca o placeai, povestind, reintri in starea neplăcuta  de angoasă.

La fel cand vorbesti de rău pe cineva.

Trecand peste banalele rautati si ironii specifice tuturor oamenilor, cand sistematic râzi de cineva si-l reduci la ceva inferior ție, chiar daca numai în mintea ta, sentimentul de dusmanie este @ciuda sau invidie sau teama ca acel om iti poate lua ceva.

– suntem invidiosi si avem ganduri neplăcute de obicei, fata de cei dinspre care ne simtim amenințati. Ori ni se pare ca are o familie mai reusita ca a noastra, ori ca sta mai bine fizic, sau pur si simplu ocupa o functie mai buna si castiga mai bine. Iar noi credem, evident ca si noua ni se cuvin acestea. Atunci, neavand cum sa raneasca, omul vorbeste de rău si foloseste exact opusul a ceea ce pare a fi bun in viata altuia. Ii spune unui tip inteligent care-a facut o greseala in scris că e nepregătit, unei femei frumoase că s-a culcat cu diversi si astfel, poate fi redusa la un obiect, cautandu-si in acelasi timp “suspensori” – oameni care să-i bifeze si ei afirmatiile macar cu un hohot de ras.

Lasă răul să treacă pe langa tine iar dacă tu esti in echilibru spiritual, intotdeauna exista o cale si tot ce trebuie să faci, e să aștepti. Să intuiesti. Să crezi dar mai ales să te bucuri de ce ai tu bun!

Am fost la Cluj si l-am comparat cu Gherla…

Nu vă spun ce cătrănită am fost. Am avut timp să merg acolo în părculet, am văzut ca poti oriunde să stai jos, că e totul intretinut, ca oamenii par mai detasati in weekend, că poti face multe cu bani putini sau cu aceiasi pe care-i cheltui aici.

Read more

La stomatologie în vreme de pandemie

A venit o vreme, ca-n apocalipsă, o vreme-n care, era o plagă să te duci la medic, la spital – era mai infricosatoare decat leziunea de care sufereai sau boala pe care-o aveai. Vremea in care a apărut SARS-CoV-2, s-a declanșat o pandemie, iar lumea s-a împărțit in două, făcând exact ceea ce nu trebuie făcut in vreme de cataclisme, pandemii, război. Au uitat că mai era si altă cale. Cea de mijloc. Insă nimeni nu-si asuma implementarea ei pentru că, Sars Cov 2 coincidea cu multe alte probleme de pe planeta asta… război in Siria, amenințări din partea lui Erdogan cu rolul lui strategic in politica mondiala, slăbiciunea Romaniei in EU, Putin tacut si incontrolabil, Trump repezit si obsedat de putere si de altele, oameni care mor prin Africi fără să fie băgati in seamă de cineva. Din două tabere, cum am fost adesea, am devenit 222 de tabere. Mai urmează să ne împărțim in districte ca-n Hunger Games.

Să fie clar, eu nu sunt gaița zeflemitoare…

Nu am atata curaj, mi l-a retezat chiar statul roman, printr-o decizie neconstitutională.Care nu e inca definitiva dar Partidul va avea grijă să fie. Așa că-mi văd de ale mele (cand i-as putea ajuta mult si pe altii!)

Stiam că există si el pe lume dar nu (mai) voiam să am a face cu el.

A apărut ca un fulger care mă îngheța un moment – în urmă cu cateva săptămâni. E acolo! Ok, lasă-l în lumea lui, n-ai nicio șansă în orașul ăsta mic să întâlnești pe cineva care… Iar tu esti puternică! Te pui seara, când îți termini treaba langa copil si esti bine!

Dar începe să te doară vag, durerea aia despre care nu stii de unde vine, doar banuiesti. Parcă-i peste tot. Te uiti la copil si trece. Totuși, suferința e acolo de dimineață, poate trebuia să descarci cumva si programul ăla, synctuition, că cică, meditatia aia pe-o anumită frecvență, te tocmește la cap?

Până la urmă cât poate durea… o durere? Până mori sau își pierde din intensitate. Pe vreme de Covid, nu e momentul să faci schimbări în viața ta, să te duci să-l cauti, nici să te caute el. Ia uite, ăstia mai restrang relaxarea. ca pe vremuri, cu elasticu ăla din chiloti și din sosete, nu te duceai atunci la Panty că dacă te îngrășai sau slăbeai ziceai: mama, strâmtează-mi putin elasticu la chiloti că mi-s largi…

Am suferit în taină, c-așa-mi place mie

Mi-amintesc de o tanti care s-a prezentat la chefi la cutite si-a zis că ea are ocupația de Stăpână. Făcuse acolo o mămăligă sau ceva si, după cum s-a cam prins juma cetățeanu, nu sarea și piperu dau gust mâncării ci povestea din spatele ălor două mâini.

Mă gândesc să mă duc și eu, fac un gris cu lapte – pun dulceață de mure pe deasupra, că-mi aduce o colegă, si spun că-s Sadică în viața de zi cu zi. Chiar dacă e muncă de birou uneori. Și că, tot uneori, în timpul liber, mai dau și cu biciul. Ulterior, de când era să-mi pună cătusele ca la Alexandra Stan in Mr Saxobeat, m-am gandit eu așa, că e ok să fiu doar Sadică c-o viață avem. Aici si-acum, adică, nu în eternitate.

Să-mi dai un telefon din când în cand…

Read more

Jurnal de pandemie. Starea de urgenta, ziua a patra, încă nu ştim la ce să ne aşteptăm

Servicii de utilitati publice.

Programul mi s-a devansat cu o ora. Depinde de zi, daca sunt deplasarile obligatorii in teren, sau nu sunt. Nu m-a obligat nimeni sa continui sa vin la munca dar mereu sunt aici. Nici nu mi-am pus problema sa ma retrag. Lucrăm pentru oameni. Nu am stofa de erou, am pierdut multe in ultimii 5 ani dar am castigat ceva ce n-are echivalent in bani.

Stiu ca nu ma voi îmbolnavi. Nici eu, nici ei.  Ma protejez exact ca ceilalti colegi, citim zilnic eventuale instructiuni noi. De unde stiu ca vom fi bine? Eh (zambet)

Imi sarut copilul care de obicei nu vrea pupa, ca sa alerg dupa el înainte de-a pleca. De data asta nu mai alerg. Si pantofii de serviciu raman la usa, pana ce-I dezinfectez. Numai de ieri am inceput sa-mi las hainele de lucru la usa si să şterg cuierul, rucsacul, sa ma spal iar pe maini, apoi iau haine de casă.

Ies totuşi pe la 7, 30 desi as putea sa ajung la opt. Daca cumva unul dintre oameni nu poate merge pe teren azi? Eu am mai fost, am instruire, am si teren pe fişa. Pot inlocui aproape orice coleg, bineinteles, in echipa de doi, asa cum avem regulament.

Imi infund castile in urechi, trag rucsacul, masca de protectie, o salut pe mama. Dau drumul la muzica sa nu aud cum striga el: hai inapooooi si da-mi pupaaaa, mama! Azi e tot prima data când folosesc masca de protectie si in drum spre serviciu. 15 minute pe jos, mişcare. Numai ca e un spatiu in care masinile si tirurile trec ca pe autobanda. Acolo,  aproape trag inspre şanţ.

Pe drum, cânt în mască. Asta  inseamnă ca va trebui s-o spăl. De maine o iau pe cea din material plastic, botniţa aia.

In meinem Leeeeeben
Bin ich oft geflogen
Bin ich tief gefaaaaallen
Und manchmal auch ertrunken

O stiu pe de rost. Nena. Mă ajută să mentin accentul, că oricum, am uitat multă germană.

Read more

Cum e cand te afli in fața judecătorilor in penal. Inculpata

imagine in oglinda femeieDupa ce am citit – in timp ce eram gravida, rechizitoriul (am fost audiata 4 ore pentru ultraj judiciar, nu exista lovituri sau alte asemenea) am realizat ca sunt o fiinta in care Teama de fond e sentimentul perpetuu si dominant. Si de atunci, i-am spus aparatorului ca eu nu mai pot citi acele hartii. Dar sa trec la subiect.

Era apelul pe penal – am doua procese, unul pentru calomnie scrisa, ceva gen – deschise de aceeasi persoana, cam in acelasi timp. Stiu c-am plecat din Gherla cu vreo trei ore mai repede, ca sa fiu sigura ca voi fi acolo la timp. Vai Doamne, aveam dreptul sa zic ceva. Acu, nu m-a intrebat nimeni daca eu, dupa o experienta teribila mai pot vorbi in fata unui public. Depasiti trei persoane? Sunteti public.

…………..
Ultimul meu articol mi-a ramas in minte pentru felul in care e descries culoarul lung.

 
Stiam sala. Un numar. Scarile pe care le urcasem de zeci de ori. Oameni in robe negre, cu genti sau dosare sub brat, alergau inspre vise pe care le stergeau complet, visele altora. Tocurile doamnelor grabite, cu masti care promiteau abilitati demne de locatia in care ma aflam, țăcăneau iute inspre destine pe care poate, le vor fi schimbat pe veci.

Cand am cotit dupa sageata pe care scria sectia penala – sau ceva de genul- miscarile grabite intrau in time lapse. Imi era frig. Senzatia de frig mi-o amintesc de fiecare data cand intru in tribunal si aveam sa mi-o reamintesc de-a lungul probatiunii. Deci si de acum inainte. Apareau cativa gardieni, iesiti momentan din lehamitea care e imposibil – banuiesc- sa nu te cuprinda stand acolo, macar din cand in cand- gardieni care insoteau detinuti la procese. Subtil, oamenii, se lipeau aproape instinctiv de perete exact in momentul in care se intersectau cu detinutii si cu gardienii. Numai robele negre treceau fara nicio privire, ca membri botezati ai vreunei loji masonice.

Read more

Mama-i mamă, nu-i ducesă

pregnant-woman-doing-yoga-4716243_1280 Mvai de mine, ducesa nu stie să ţină un bebe in brate.

”Meghan nu știe să-și țină propriul copil. Ce rușine”, a comentat o persoană.
Nici măcar nu are grijă de copilul ei. Ce mamă își ține bebelușul așa.

Una buna!

Hai serios, ia incearca tu sa tii corect, mereu, in mers si-n brate un bebelache: Alunecos ca un ţipar, moale ca pernele cu memorie neelucidata, mişcător ca nisipurile – in functie de colici, soare si sandale(le)mamei, imprevizibil. Cand ai iesit cu el pe poarta spitalului, aia esti, cam o luna. Serios, esti ca un satelit dens care orbiteaza, lacrimeaza si râde fara sens in jurul copilului, cu copilul in brate, la un metru de copil, sa nu alunece – inclusiv de pe podea. Simti ca te-ai format cu miliarde de ani in urma, ca mai ai un pic de trait, ca fundul tau si sanii tai au un impact urias, inclusiv cand te bati de usa de la baie, noaptea, zombie. Cand iese soarele, tu, Luna, te simti in eclipsa totala, poti provoca o maree sau un mare scandal, din nimic. Cand esti mama-lună, nimeni n-ar trebui sa-si faca planuri de aselenizare, nu e ca si cum ai fi doar la ciclu. Ma refer nimeni NOU in viaţa ta, nu că e scuzabil să-ţi trimiti sotul la medicina legala cu+n pumn.

Eu am rezistat şase săptămâni pana m-am prezentat la doctorita de familie de atunci, care, inainte s-apuc sa salut mi-a si inmanat o reteta de triticot de-ăla. Pe care nu l-am luat, tot de frica sa n-adorm si sa nu ma întind ca o cârtita, peste copil, pâna pe sub calorifer, sa nu mi se micsoreze urechile si sa n-aud cand plange, sa nu ma strang laolalta musuroi si sa sforai, neauzind cum respiră.

La trei saptamani dupa ce s-a strigat evacuarea puştiului, l-am luat la plimbare-n parcu mare, la Cluj. Avuse el 3 kile 500 la naştere dar cand mi-au zis fetele de la neonato: ia-l in braţe, l-am luat aşa, ca pe-o felie de prajitura Alba ca zapada. Şi-acum, ma credeam pregatita sa merg in parc cu marsupiul, dupa 10 tutoriale pe youtube.

Read more

Vreau să am dreptul constitutional egal cu ceilalti cetateni, drept care mi s-a luat prin sentinta judecatoreasca!

mediere logo(sursa foto https://www.romaniasociala.ro/conferinta-despre-mediere-in-contextul-programului-de-master-probatiune/  de la o intalnire a mediatorilorin contextul de master in probatiune. Sic! pentru @cazul meu)

 

În tara în care statul dă greș de   în a-și proteja copii, la 30 de ani după ce ne-am împușcat dictatorul, fără proces, de Crăciun, vreau să-mi fie lăsată puțină demnitate să-mi cresc copilul.

Daca nu vreti sa va intristati acum, nu cititi, nu cititi azi…

 

„Din cei peste 57.000 de copii, abandonați, orfani sau victime ale abuzurilor, aflați în sistemul de protecție românesc, doar aproximativ 1,7% au fost adoptați în 2018.“

https://romania.europalibera.org/a/copiii-statului-copiii-nim%C4%83nui-de-ce-nu-prea-adopt%C4%83-rom%C3%A2nii-copii-%C8%99i-sunt-blocate-adop%C8%9Biile-interna%C8%9Bionale/29997422.html

6.000 de copii, două treimi dintre cei plasaţi în centrele sociale din România au fost trataţi abuziv cu neuroleptice şi medicamente psihotrope. Sedativele administrate erau menite să-i liniştească sau să-i adoarmă. Datele oficiale au fost obţinute de Centrul de Resurse Juridice (CRJ) de la direcţiile de protecţie socială din ţară. Un sfert dintre copiii aflaţi „sub ocrotirea Guvernului” au fost internaţi în spitale de psihiatrie.

https://adevarul.ro/news/societate/copiii-abandonati-romaniei-sedati-protectia-statului-1_5c95a134445219c57e8e713d/index.html

 

„Eram un copil mai energic și asta nu le plăcea, așa că au început să-mi dea medicamente neuroleptice care mă moleșeau și mă adormeau. Le-am luat de la 9 la 13 ani, până mi-au zis ceilalți copii că eu nu am nicio boală și că n-ar trebui să le mai iau“

 

https://www.vice.com/ro/article/7xg7ng/viata-copiilor-din-orfelinatele-din-romania

 

 

În tara in care ne trimitem pedofilii să presteze munca in folosul comunitatii – in gradinite- înteleg ca eu sunt un caz normal – unic în țara in ambele procese- prin care Justitia împarte dreptatea. Pana la urma, tot zecile de mii de euro au întaietate.

https://www.hotnews.ro/stiri-esential-23057777-caz-revoltator-prahova-primar-condamnat-pentru-pornografie-infantila-trimis-munceasca-folosul-comunitatii-gradinita.htm

  Read more

Notificare de la Mos Răciun

cadou plic
În primul rând că ești o penală, ceeee să-ți aduc, sârma aia de 12 cu trei cristale Svarovski? Ho ho ho, pai tu crezi că nu mi-au spus mie spiridușii la Consiliul Supe…

Ah, Ioana, te rog să mă scuzi, vorbeam cu Soția și știi, după 25 de ani de uniune nonsensuală, dragostea asta are atâtea capricii, iară eu, cu scrisorile voastre… scriu și ce vorbesc și ce gândesc și ce visez. Stai să vezi când a găsit tuta mesajele pe what s app… Cum adică vorbesc urât? O cheamă Tan-Tuta, e chinezoaică, da, din Coreea de Nord (de ce întrebi dacă lucrez în minister??NU). Din Penian e nevasta, că ea avea serviciu acolo, ca si mine. Dinainte de 89 si primeam amandoi cam aceleasi scrisori. Așa ne-am întalnit. Eu le împachetam – cadourile pentru mici si mari – ea le trimitea unde voia.

Eu veneam plin de sclipici dupa luna decembrie, ea mă făcea pervers.

Eu mi-am directionat scrisoarile pe what s app și acum, tot ea face pe nevrozata că cine-i aia, cine-i ailaltă și de ce baietelul de 10 ani vrea două mingi de-alea micuțe de la Pandora? Eu de ce să încerc să-i înteleg pe oameni, dacă mie, dinainte de 89, cum îți spuneam, mi se zicea EXACT, da exact – ce își doresc? Păi cum crezi c-am reusit să rămân cel mai longeviv și mai imitat personaj de poveste?? N-am fost noi singurul popor care și-a executat presedintele de țară de Crăciun, ca p-un purcel? Tu ce povesti ai citit pana acum, pai cine l-a executat nu i-a luat locul? ha ha ho hoooo, deci de ce mă întrebi de unde stiu ce-si dorea lumea? Ce li se spunea că își doresc, fă.

scrisoare mos craciun

Ioana, dupa cum bine ai vazut, aceasta este o notificare, scrisoarea baietelului tau am lasat-o soft, pe facebook, să vadă lumea ce bun sunt. Vreau să te anunt ca ti-am inregistrat cererea cu numarul %^&*#@ și am să-ți răspund punctual:

Read more