Toate vin inapoi…
Si furia. Frica. Groaza. Nesiguranța. Amenințarea. Nedreptatea.
Gandeste-te ca un apropiat iti povesteste o intamplare teribila cu efect asupra lui. Intamplarea a trecut, dar omul nu poate trece peste frică si umilință. Cand ti le povesteste, nu te simti bine, preiei si tu bagajul lui. Cand povestesti altuia, sub orice nuanta, nu te simti bine: daca nu placeai persoana e o bucurie de raul altuia, una care insă, te macina. Daca o placeai, povestind, reintri in starea neplăcuta de angoasă.
La fel cand vorbesti de rău pe cineva.
Trecand peste banalele rautati si ironii specifice tuturor oamenilor, cand sistematic râzi de cineva si-l reduci la ceva inferior ție, chiar daca numai în mintea ta, sentimentul de dusmanie este @ciuda sau invidie sau teama ca acel om iti poate lua ceva.
– suntem invidiosi si avem ganduri neplăcute de obicei, fata de cei dinspre care ne simtim amenințati. Ori ni se pare ca are o familie mai reusita ca a noastra, ori ca sta mai bine fizic, sau pur si simplu ocupa o functie mai buna si castiga mai bine. Iar noi credem, evident ca si noua ni se cuvin acestea. Atunci, neavand cum sa raneasca, omul vorbeste de rău si foloseste exact opusul a ceea ce pare a fi bun in viata altuia. Ii spune unui tip inteligent care-a facut o greseala in scris că e nepregătit, unei femei frumoase că s-a culcat cu diversi si astfel, poate fi redusa la un obiect, cautandu-si in acelasi timp “suspensori” – oameni care să-i bifeze si ei afirmatiile macar cu un hohot de ras.
Lasă răul să treacă pe langa tine iar dacă tu esti in echilibru spiritual, intotdeauna exista o cale si tot ce trebuie să faci, e să aștepti. Să intuiesti. Să crezi dar mai ales să te bucuri de ce ai tu bun!
Am fost la Cluj si l-am comparat cu Gherla…
Nu vă spun ce cătrănită am fost. Am avut timp să merg acolo în părculet, am văzut ca poti oriunde să stai jos, că e totul intretinut, ca oamenii par mai detasati in weekend, că poti face multe cu bani putini sau cu aceiasi pe care-i cheltui aici.
Read more