Cum să scapi de un tip în 3, 2, 1… Texte Vesele, Best of by Mihaela Baran

2La cărțile vesele ale Mihaelei nu poți face recenzii. Poți să râzi ca zăpăcita în pauza de la birou și să lași textul să vorbească deși o să te certe măicuța că iar postezi cu p… ffai, mami da nu eu am scris asta! Postarea e operată de Hapi de-aseară, textele-s de Mihaela Băran, o zăpăcită sclipitoare de la București, da știi tu de ce vin azi zâmbind?
Tu știi că eu sunt femeie serioasă, caut în dex cuvinte anatomice și apoi mamă, tu să fii mândră de Hapi că e bună și te iubește și nu-ț aduce golan în casă, să trebuiască să-i facem sarmale-n foi si să te sune: mama suacraa, ia-mi si mie o bere dacă tot esti pe drum, cum, esti la coafor, c-au aer conditionat? păi mai ieși și matale că-s 45 de grade afară, face bine la inimioara, trage apele din picioare umflate, d-astea…
Eu sunt mândră de “fetele mele”. Cat despre ce zice lumea, iaca, Cosbuc. Puneam un plural dar nah, cum să-i mulțumești pe toți? 😛

Dar poate da ea bobi cu sita!

O fierbe ciuda pe urâta,

Că-s mai frumoasă decât ea,

Şi-atâta!

Să aibă Leana-n frunte stea,

Nu-i partea ei ce-i partea mea.

Că boii-s buni, bine-i bogată;

Dar dacă pui flăcăi odată

S-aleagă dânşii cum socot

O fată:

Bogata-şi pupă boii-n bot,

Îmbătrânind cu boi cu tot!

 

Așa se face azi, mama, nu mai avem șezătoare!

………………………………………………………………………

Mihaela Băran

Cum să scapi de un tip…

Umblă-i în telefon. Dacă e chiar cu capul în nori și nu se prinde, sau are, ca un imbecil, prea multă încredere în tine, umblă-i în telefon cu mâinile murdare de tocaniță. Mozolește-i Iphone-ul, ce atâtea secrete-n cuplu?!

Ia-i toți banii, dă-i cu țârăita, să aibă de covrigi, păi da ce, cheltuie ca bezmeticul? E de capul lui, ce pana mea? Când s-a angajat ce credea? Sau când și-a luat gagică? Eiii, futu-i mama ei de risipă!

Arunca-i hainele preferate!

Cumpără-i tu altele și îmbracă-l dimineața ca pe ultimul oligofren… în timp ce-i arunci o ultimă privire critică, poti gândi că dacă nu erai tu, acum pleca la muncă în pla goală ( muahahahahah) si un tricou cu Donald.

Monologul e o formă de comunicare! Comunică pana faci clăbuci la gură și până dă damblaua peste tine si peste el.

Aruncă-i geaca de motor, că nu e James Dean în pana mea, el e bărbat serios, pune-l să se tundă și să se bărbierească si apoi plange-te la toata lumea că nu mai e ca pe vremuri, că a dispărut pasiunea și te-ai măritat cu un pămpălău.
Born to be wild, my ass!

Nici eu nu vreau să te f.., iubito!

Vreau doar să te aud cum te dai de ceasul morţii că ţi-ai rupt o unghie, de mă întreb dacă nu cumva ţi-ai rupt-o din cot, că altfel nu se explică tragedia greacă de la noi din sufragerie. Măcar să se lase cu… Sau nu e momentul?

Read more

Si eu vreau să scot o carte! – despre basmul “Eu de ce nu am tată?”

Si eu vreau să scot o carte! – despre basmul “Eu de ce nu am tată?”

carte Hapi RiverwomanUn articol absolut subiectiv. Aveți destule linkuri si acolo gasiti sfaturi tehnice, sugestii, lucruri practice adică tot ceea ce functioneaza in general pentru piata de carte din Romania. După umila mea experiență – umilă pentru că n-am îndrăznit mai mult, grandioasă c-am reușit s-o fac si pe asta – iată ce le-as răspunde celor care m-au intrebat cum fu. Mi-e mai ușor să vorbesc cu Ioana cea de acum 15 ani: fată dragă

Oricine poate scoate o carte.

Te duci la o tipografie, găsesti graficieni, etc. Plătești, semnezi sau nu un contract. Apoi îți poti umple juma de biblioteca cu ea. Dar ai numele și eventual chipul întipărit acolo.

Mituri despre un scriitor.

Trebuie sa stapanesti perfect limba romana.

Aha, păi e clar, dacă ai pus un i în plus, esti agramat, dacă nu ai despărțit bine în silabe, n-ai pus virgula, gramatica, stii? Ei bine, nu. Scriu din perspectiva micii bloggerițe. Greșeli face si editura si tu poti trimite un manuscris bun, ei pot să mai treaca manuscrisul prin programul lor, nu-l mai citesti, nu pentru gramatica vei fi penalizat. Deh, vei fi, dar asta-i ca si întamplarea cu manelele de la Neversea, Electric, etc. Praf pe piele. Oamenii care nu te plac, vor găsi oricum ceva. În fond nu i-a obligat nimeni să te cumpere.

Nimeni nu stapaneste la perfectie o limbă! De aceea editorii au un salariu si editeaza carti. Tu ai imaginatia și tastatura, ei au dictionarele si învață continuu, că nu se născură așa. Sunt profesori, sunt cărți de citit și sunt etape în viață și oameni care te învață: limbi, feluri de-a iubi, dureri pe care nu le-ai fi intuit, dezamăgirea, pân îți vine să te crestezi pe mâini. De toate sunt, cu-n scop, chiar dacă, în esență, unele par rele.

Trebuie sa ai un nume

@Nume? Paulo Coelho. Ia dă cu unul dintre cei care-a răsturnat literatura braziliană cu fusta în sus și pe cea de spiritualitate a aruncat-o efectiv în aer ca pe-un foc de artificii pe care nu-l uiti niciodata – dă cu el de pereții cronologiei amicilor tăi educați. O să zică bleah, or să rădă că citesti sau ai citit așa ceva. Omul e un fenomen al culturii de masă, un cearșaf din bumbac egiptean ce-acoperă tot dramatismul universului. Românii sunt invidiosi! Coelho vinde si scrie și trăiește cu o intensitate de 9,0 pe scara Richter. A iubirii, a erosului, a spiritualității. Dacă le mai si impletesti toate, aici in Romania ai obține un mix din toți autorii cărților motivaționale. Cu ceva trebuie să începi – la citit mă refer, cand simți că  nu știi cine ești si ai nevoie de psihologi, antrenori, preoți. Pe langa Coelho recomand Biblia, Coranul, pe Dalai Lama în ideea c-ai citit deja  ceva din Ispirescu, Slavici, Cosbuc și ce mai trecea pe langa tine-n liceu la bibliografie obligatorie.

Read more

Kabbalah și bijuteriile grozave ale creatoarei israeliene Thea Haimovitz – lansare Cluj

Kabbalah și bijuteriile grozave ale creatoarei israeliene Thea Haimovitz – lansare Cluj

SONY DSC
*foto blog theahaimovitz

Am trecut prin 24 de ore oarecum agresive. Pline de provocări. Poate c-au fost mai mult mentale și tare bine mi-ar fi prins o piatra sau o bijuterie magică. Să mă apere, să-mi protejeze mintea de intruziunea altora, de problemele lor – proiectate asupra mea- să mă fereasca de vampiri energetici.

Dar n-am gasit nici om, nici piatra. Ba mai mult, dimineata, cand am coborit din taxi, mi-am dus mâna la gat, parcă mi se lipise ceva acolo pe piele. Osecundă am încremenit. Am pus repede mâna pe medalionul egiptean. Ochiul lui Horus era acolo. Dar cartușul personalizat de la Luxor nu mai era…

Nu merg la serviciu cu taxiul. Dar acum a trebuit sa duc cu mine ceva greu, eu cu Tudor ne-am pupat mai mult și ne-am promis oua kinder si vremea era nicicum. Am sunat imediat la compania de taxi dar doamna m-a intrebat ce culoare avea masina și alte lucruri pe care nu mi le aminteam. Am repetat ca-n transă: am facut comanda acum 5 minute. Soferul m-a dus la locul cutare și m-a luat de langa singurul bloc ce-i construit pe-o centrala veche. Fac comenzi la dv de un an, va rog, rugati soferul sa arunce o privire-n spate…

Poate ca omul s-a uitat si nu era acolo. Poate ca a gasit cineva medalionul si i s-a parut prețios. Sau pretențios. Poate zace undeva-n țărână. Poate…

Read more

De ce am scris totusi prima carte – si-am facut si greseli?

de ce nu am tata( as fi dorit sa scriu cu diacritice articolul acesta, dar nu pot, tehnic)

Nu ti s-a intamplat la un moment dat sa te cuprinda o mare frica: o sa mor. Daca mor?
Pai oricum mori la un moment dat. Nu, nu la momentul datului cu zarul ma gandesc, nici la atacuri de panica.
Ce ramane dupa tine daca mori in cateva zile sau acum, pe loc, dispari de pe harta? Mi s-a intamplat mie. Nu a trecut inca. Eu nu m-am intrebat ce ramane dupa mine, nu mi-a fost frica de moarte pana n-am avut un copil. Stii cum gandeam: ete na, mor, daca mor repede, am vazut eu pe youtube ca nu-ti mai pasa ce-I pe aici, asa ca n-o sa simt dor sau durere. Si daca e un fel de rai sau paradis al constiintei, probabil ca acolo ajung, am facut eu greseli dar sunt o femeie buna, am un suflet bun, iubesc cativa oameni, ma tem de restul si stau departe de ei dar n-ar avea de ce sa ma trimita Sf Petru la Scaraotchi. Si-apoi e bunica acolo, e tata… Poate e ca atunci, dupa operatia cu Caldwell Luc cand mi-au dat ketamina si anestezic la mesare, sa nu crap de durere cu sinusul proaspat debridat.

M-am trezit… moarta. Miroseam sunete, vedeam arome si cand am intins un picior fara sa intentionez s-a alungit pana in sala de vizavi. Nu simteam dor, durere, timp, frica, nu eram eu deloc ci o forma rupta-n mii de bucati, un tablou de Picasso – si Acela spart. E bine sa nu-ti fie dor, am constatat. A mai constatat si echipa ca imi revin, cand am strigat dupa chirurg ca-l iubesc de nu mai pot. I s-a facut mila cred, m-a saltat din sala chiar dansul cu-n infirmier, probabil citea deja interviurile si se temea sa nu fi avut ceva fantezii, sa le pufai in sala de operatie cu ketamina si cu nevasta-sa cu tot, sa-I dea tipa scalpelul invers la next pacient si sa apara-n click. Da io-l iubeam ca mi-a facut bine, nu erotic il iubeam.

M-am indragostit tare, tare de copilul meu. Ideea ca mi se intampla niste lucruri care ma apasa si ma chinuie furtunos, gandul ca gloantele mele o sa treaca prin el ca asa-s oamenii sau ca l-as face de rusine, m-au facut sa percep ca pot inceta sa respir in orice moment. Atunci nu a mai contat ca alti oameni au poveri si mai grele. Pentru ca eu am luptat, nu am mai stat nici in paradisul lui Hani, eu nu as fi renuntat la copilul asta si pentru el chiar fac orice. Intorc si gloantele inapoi cand si daca va fi necesar. Niciodata n-am avut o forta interioara mai mare si-o slabiciune sufleteasca mai intensa daca intelegeti ce vreau sa spun.

Seara inventam povesti. Inca nu-I pot citi Praslea, el vrea Scufita rosie si Aramsamsam.

Read more

Basm pentru părinții care-și cresc singuri copiii

Basm pentru părinții care-și cresc singuri copiii

eu de ce nu am tataCardioloaga se uită la mine și eu la ea. E frumoasa și e slabă, e slabă ca mine, palidă și mă bucur că nu-s singura femeie pe care-o întrebi cu sfială în lift: sunteți bolnavă?
– Ai silicoane? Arată excelent! De ce ai zis că mai fumezi?
– Pentru că nu îmi doresc să mă las chiar acum de fumat. Ador să fumez cate-o țigară seara, când scriu. Fumez în etape. În unele luni da, altele nu. Am și eu vicii. Acum e o etapa în care aș umbla numai afumată dar am copil mic și… Sunt aici pentru că vreau să vă uitați la testele astea. Și la electrocardiograma. Coroborate cu pulsul, vreau să știu daca inima mea rezistă.
Zâmbet. A înțeles, e ocazional și stresul și, auch, am uitat că mai tare pișcă dezinfectantul decât acul.
– Inima e ok. Să vedem analizele și ce-i cu diferența asta mare tensiune-puls.
Mă duc înapoi pe secție dar trag cu ochiul în foaie: tabagism cronic.
What? Dacă mergeam la ginecologie și-mi făcea anamneza, ce dracu scria-n foaie? Dacă ginecologul mi-ar citi și blogul? Dumnezeule mare! Îmi fac copilul de rușine și când clipesc.
Mă sună un amic. Îmi fac copilul de rușine?
– Ăăăă? Aș vrea să fiu copilul tău!
– Adică atât de bătrână mă faci? Mi-ai stricat toată ziua!
– Am crezut că verdictul a făcut asta.
– E vertij și nu mai ești amicul meu azi. Nu mai poate lumea să se plângă cuiva. Ne vedem alatăieri. Scrie-mi pe mail, sunt bolnavă, obosită și poate mor.
– Dar cartea?
– N-am zis că mor acum!

Am tot încercat să scriu. Mie nu mi-e nici ușor dar nici greu, mi-e… nu vreau să vă spun încă tot. E o mâncare grea chiar dacă o scufund în ficțiune. Nu sunt pregătită să vă povestesc cele o mie și una de nopți ale mele. Nu sunt pregătită să vă spun prin ce am trecut în ultimii trei ani. Nu pot vorbi în public și nu se va întâmpla, cel puțin nu curând.

Read more

Semn ca te am – Ioana Chicet Macoveiciuc

Semn ca te am – Ioana Chicet Macoveiciuc

carte lânga pat si pictura„Pentru mine maternitatea a venit  la pachet cu un cocon în care nu prea a fost  loc și pentru tată…

Nu e vina mea asta, nu? E ceva ce am simțit și am făcut instinctiv…

A fost asta greșit?

A fost nedrept față de el, cu siguranță… „

 

Cartea Ioanei – mie tot Prințesa Urbană îmi place să-i spun- a sosit fără să știu că a mai publicat ceva, intram și ieșeam ca teleghidată pe Facebook și abia dacă mai citeam bloguri. Dădeam un share, puneam un status și eram preocupată relativ de blogul meu și de proiectul meu. Lângă salteaua mea și-a lui Tudor, lângă suzetă – la care puteam renunța după ce a rupt 10  dar nu mai voiam să mă trezesc și la 5 și am preferat comoditatea – lângă apă, langa mormanul de animale de pluș, stau stivuite vreo 6 cărți. De două nu m-am atins de câteva luni și nu pentru că nu sunt interesante. Ba din contră, una e C.S Lewis Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tânăr și m-a prins la prima pagină. Așa și adormeam pe ea. Lângă Tudor.

Au urmat nopți cu Dr Spock, deh, ăla din carte, pentru că mă dau cu capul de nori – de mobilă nu-mi permit- cum să folosim olița, cum să gestionez mârâiala și lacrimile copilului care se ține scai de cracii mei când îi încălzesc ciorba dar și când trebuie să iasă cu A la joacă, mamaaaaa, mamaaa, zici că-l trimit în delegație la vreun minister. Dar nu, e prea destept pentru asta și vrea să vadă dacă lacrimile și strigătele îi pot obține jocul acasă cu A. Însă noi am ales divertismentul așa că nu, cu inima topita, te duci la lucrul tău. Și poc, cand apare A plânsul încetează dacă tonul meu e calm, ferm, ăsta e lucrul tău copile. Să te joci cu copii, să te dai în leagăn, să alergi într-o curte, să vezi cum e într-o familie mare. Ah, bravo, ai început să ceri și să le spui lucrurilor pe nume, exista viață în mame dincolo de mârâială!

 

Pe fondul ăsta am citit-o pe Ioana. Și am scris cele mai sus, specific, cu multe pronume posesive. E copilul meu, sunt stările mele, sunt grijile mele, fricile, neajunsurile, așa am știut că la un moment dat alegi să citești ceea ce te definește într-o perioadă din viață. De câte ori n-ați auzit: parcă e o carte despre mine. Este, vă asigur că e o carte despre cele mai multe dintre noi. Numai întamplările sunt puțin diferite.

Read more

Despre romanul de dragoste al Ioanei Chicet Macoveiciuc și neapărat despre mine

Despre romanul de dragoste al Ioanei Chicet Macoveiciuc și neapărat despre mine

ioana chicet roman dragosteDupă o vizită la Pediatrie 2 Oncopedi, numai bine am nimerit și la carte. Dintre toate evenimentele de genul ăsta care se vor fi desfășural la Cluj – și la care am semi-participat, cele organizate de Ioana au sala plină, servicii de catering, locuri de joacă pentru copii si tătici care mângaie burticile viitoarelor mămici. Și asta mă sperie. Cine nu mă cunoaște, ar crede că sunt invidioasă (mă refer la perechile pe care le văd). Nu sunt. E altceva 

Eu n-o să mă regăsesc niciodată în bulina asta drăguță pentru că funcționez cumva defect și-mi place. Poate că Hani m-a transformat în halb-autistă. Nu-i nimic. Adică mi-a plăcut s-o îmbrățișez pe Ioana, să văd atmosfera aceea, să simt și nu neapărat să gândesc, să mă uit la haine și la copii. Poate că dacă niște prieteni ar fi fost cu mine aș fi rămas dar am simțit nevoia să fug repede la El desi era acasă, în siguranță, cu mama.

Luat carte, pupat Ioana, uitat urât la o mămică sau virgină singură  care ținea trei scaune ocupate la o masă (nu-i așa, dupa 29 de minute vor reveni, sunt la baie sau au dat o fugă pânâ-n piata marasti de nu-i urmă nici de apă minerală), în sfârșit… pot să stau? Mrrrr mbleah,da. Mă așezasem deja, poze, mutat fund în alt colt.

Despre Ioana

Ioana este foarte frumoasă. Și înainte era, dar acum o înfloresc și evenimentele și cărțile, probabil și soțul despre care bănuiesc că-i un tip relaxat. Că altfel nu le poți împăca pe toate. Și merită să mergeți la evenimentele ei iar dacă vă stă în gât, s-o cunoașteți pentru că nu e falsă, îi e portul așa cum simte și vorba așa cum ți-o spune și-n ochi vezi exact ce oglindești, fără mască. Este o femeie extraordinar de benignă chiar dacă nu ești într-un acord total cu tot ce scrie ea pe blog de ani de zile.

Despre carte

Ziua în care la capătul celălalt al iubirii n-a mai fost nimeni

Read more

Lansarea de carte de la Cluj -Jurnalul scoțian, scriitori români

Lansarea de carte de la Cluj -Jurnalul scoțian, scriitori români

ioan florin florescu jurnal scotian(extrem de importantă îmi pare o precizare: crucile pe care dânșii le poartă atât de natural sunt Lemn. Atât.)
M-am tot gândit cum să-l prezint, cum să-i prezint cartea. Am alergat la librăria Humanitas pentru că voiam neapărat să-l cunosc pe scriitorul Ioan Florin.

Nu seamănă cu niciunul dintre preoții și reprezentanții bisericii cu care suntem noi obișnuiți, noi ortodocșii de toate felurile, noi ateii, noi oamenii de rând care vrem doar să admirăm o frescă în biserică. Nu exagerez deloc.

La un moment dat, părintele și scriitorul Ioan Pintea a spus în discurs ceva de genul -redau din minte că doar n-am fost acolo cu reportofonul: citeam și mi-am spus măi, exact asta aș spune și io. Da… nu pot, na, avem circumstanțe care ne opresc. Iar părintele Ioan Florin Florescu spune exact ce simt și gândesc eu.
Auditoriul rîde, Florescu la fel și spune simplu: părinte, știți, eu vă țin un loc acolo în Scoția dacă tot ați grăit…

Pozele pot lăsa o împresie de întâlnire între clerici la o lansare a unei cărți religioase. Paginile din jurnalul scoțian sunt orice în afară de o lectură despre religie. De la evenimente oarecum deprimante, povestiri care te fac să te întrebi -omul ăsta, naratorul de aici chiar e așa, există, cum o fi în realitate, blufează, e real ce zice ? ( Scriitorul de ferpare, Foamea, Ultimul martor al unei camere din Copou) până la proza hazlie absolut delicioasă ( O bragă pentru domnul Pleșu și un whisky pentru mine, Micuța japoneză și ajutorul de bucătar, O poveste pentru Ana…) nu lași cartea din mână. E genul de lectură care face transbordarea dintre aici și acolo. Te duce în tabloul ei, e atâta simplitate în narațiune încât mi-am spus că într-adevăr numai un om foarte erudit te poate trece prin ea fără să te piardă la primele pagini. Îți trebuie multe cărți parcurse ca să scrii așa.

Read more

Am fost la film – Pălăria fatală și Horthy în regia lui Adrian Munteanu

Am fost la film – Pălăria fatală și Horthy în regia lui Adrian Munteanu

tiganca din filmÎntr-o dimineață mă trezesc cu-n fel de mesaj invitație în locul alarmei de pe telefon sau a celei din pampersul care-mi doarme alături: avea să fie premiera filmului clujean Răzbunarea țigăncii, partea a doua. La Cinema Florin Piersic mai specifica mesajul, într-o seară de vineri. La câteva zile după operația mea de cezariană. Hm, ce să răspund?

Amicul meu -un personaj zurliu ca mine dar sofisticat și erudit ca el, cum altfel, cu nebunia ce șade bine unui regizor, mă invita la premieră.
Inițial am zis că nu merg, că nu pot fizic, nu credeam că pot. Să mai și arăt oarecum în formă, presimțeam eu că-și adună oameni frumoși, eleganți, veseli. Apoi am fost îndemnată să ies, îmi plăcuse prima parte și acum aveam ocazia să-l văd pe ecran mare.

Așa că m-am șters de lapte, am lăsat provizii, m-am îmbrăcat frumos și bine am făcut c-a fost plin de lume bună. Și cum îi place lu Munteanu (regizorul filmului) să epateze, deh, a reușit, costume frumoase, jazz live în surdină, sala plină, gulere cu ștaif și invitați care mai de care. Vreau să spun că a recreat puțin atmosfera în care plonjam în curând -în acțiunea filmului. Mi-a plăcut mai mult decât primul. Din prima variantă nu am înțeles de la început desfășurarea acțiunii, combinarea scenelor și apoi umorul mi-a părut pe-atunci sec.

victoria film regizat Adrian M

E drept, nu citisem absolut deloc sinopsisul, descrierea, nimic, doar l-am urmărit la rece. Nu recomand niciodată și nu citesc descrieri ale unui film decât dacă acestea ocolesc esența jocului de scenă și sunt obiective: ce, cum și unde se întâmplă. Ei bine, asta găsiți pe Facebook pe pagina de prezentare a filmului.

Read more

Pălăria fatală – film românesc în regia lui Adrian Munteanu

Pălăria fatală – film românesc în regia lui Adrian Munteanu

avatar-palariafatalaCând m-a invitat Adrian Munteanu să vizionez filmul regizat și produs de el, am fost uimită: știam că mai scrie, că are preocupări literare, nu e doar „patronul lanțuluinuștiucare“.

Dar un film? Eu nu fusesem nici la Tiff, Adi știa că sunt destul de directă (dar foarte atentă) mă mai stropșesc pe FB sau în comentarii dar când e vorba de o discuție, opinie cât de cât obiectivă între amici, mă raportez cu maximul de respect și seriozitate. Plus umor neapărat. Dacă văd că supăr, n-am nicio treabă, mă uit la unghii, laud niște tablouri pe pereți și „discutăm altădată”. Cred că rămân obiectivă și relativ fidelă în opinii tocmai pentru că nu amestec și nu compar mere cu pere: nu-mi place un personaj care joacă în film? Ignor. Sunt colțuri din care pot vedea întruchiparea scenei respective, ce aș avea eu cu personajul?

Cu Adi, mai vorbeam mult și deodată așa că a fost foarte bine c-au mai fost și alți invitați și-am văzut filmul într-o după-amiază pe unul dintre ecranele de la Janis. Norocul lui cu invitații, c-altfel, firi destul de explozive la nevoie 🙂 aș fi comentat cel puțin în primele 20 de minute, când domnul regizor (felicitări și să fie calea spre un început bun și succes) se agita inutil iar eu aveam impresia că din cauza lui nu pot pricepe primele legături între personaje.
Lui nu-i convenea ba calitatea la care-l vizionam (schimba oareșce la programe, până i-a fost pe plac), ba sonorul, ba mai apoi (imposibil să n-ai o anumită nervozitate, ar fi trebuit filmat că-și joacă excelent propriul rol, asta i-am spus-o) îl deranja chiar și măsuța relativ instabilă unde tronau niște cești pline cu capucino, apă minerală și ce mai ceruseră ceilalți.
Când am auzit că vrea și o opinie, era să leșin. Ceva gen: omule, eu mă duc la de-alea cu împușcături și agenți secreți infiltrați, cele americane cu note proaste gen toate-s la fel și mie-mi plac, pe când alții le detestă, cum să mă pronunț asupra unui proiect atât de vast și nou în abordare. Despre abordare vă faceți voi o părere după ce vedeți filmul. După douăzeci de minute mi-am dat seama că pot să-l tranșez de fapt. Filmul!

Read more

Seriale gen Naufragiații: suspans, SF, submarine

Seriale gen Naufragiații: suspans, SF, submarine

last resortLAST RESORT

Un submersibil american “ridică” o echipă SEAL după ce aceștia și-au terminat misiunea.

Suspansul nu lipsește, o comandă clară și indiscutabilă este transmisă căpitanului: lansarea  unei bombe nucleare, atac ce trebuie executat imediat.

Cum ar fi de așteptat, căpitanul submarinului (Andre Braugher) e un tip deștept și refuză să ucidă fără să analizeze situația. Chestiune care transformă tot echipajul într-un inamic al US.

Echipajul se refugiază pe o insulă, căutând o soluție. Dar se pare că cei care doresc dispariția lor nu se află doar pe mare ci și pe uscat. Oamenii devin agitați. Frica se instalează. Situațiile se precipită repede.

În afară de faptul că acest căpitan, de altfel un actor bine ales, își etalează cam teatral înalta ținută morală, adică pare a juca rolul unui președinte ori și care dar nu român, serialul e bine legat. Deși nu ajunge la dramatismul din LOST, s-ar putea să aibă rolul unui placebo.

Mi-a părut rău că l-au anulat. Are un sezon și 13 episoade.

Read more

Carti care nu m-au format

Carti care nu m-au format

Astazi stateam de vorba cu un amic. Amicului i se expuneau niste fapte.

Dupa ce-am terminat discutia, m-a intrebat ce parere am. I-am spus o ipoteza, dintr-un unghi.

“Dar ai remarcat faptul ca a mentionat si de intamplarea cu pricina de acum 5 ani, era identica, ce-ti spune asta?”

Nu remarcasem, nu mi s-a parut important. Insa pentru circumstantele noastre, aceea era piatra unghiulara si nu ceea ce constatasem eu.

Noi oamenii trecem faptele, intamplarile, povestile printr-un filtru. Atat de personal incat omul de langa noi nici nu are 70% din acest dispozitiv special. E prevazut cu alt model, cu alte procente. Filmul care pe mine ma amuza la maxim, tie n-o sa-ti smulga un zambet. Cartea pe care mi-o afisezi tu de 70 de ori pe wall, mie n-o sa-mi placa. Intamplarea mea care tie-ti pare banala, m-a invatat pe mine ceva, cand altii poate dormeau sau scriau hartii de care-or sa uite maine.

Sa mergem inspre biblioteca.

Read more

Magia serialelor-Borgia, Rome, Game of Thrones

Magia serialelor-Borgia, Rome, Game of Thrones

Kind of assurance: Cititi linistiti, nu dezvalui nimic.

In urma cu vreun an scriam pe un blog-la Mihaela Anghel , cred- ca ma uit la filme, citesc si nu am timp de seriale.

game-of-thrones-cast

Ei, intr-o seara de relativa insomnie dupa ce m-a trezit un junkie care locuieste pe pragul vecinului , am dat play la Game of Thrones ca prea era sheruit si laudat peste tot. Atat mi-a trebuit. Primele doua episoade m-au enervat la culme, mi-am zis ca regizorul e cu minte-n parti de-a putut sa debiteze asa orori.Pana unde se poate merge cu cruzimea? Mi-am ros 3 unghii, ocazie cu care am facut economie de lac OPI, am adus castronelul cu fulgi si m-am uitat la episodul trei.
A doua zi eram deja infectata.

Game of Thrones este un serial crud in care Read more