Jurnal de pandemie Covid 19. Ordonanta a saptea. Centrul de carantina din oras de pune fata in fata cu Frica

Ro: 141 morti, peste 3600 total cazuri confirmate…

20 Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile. 21 Nu se va zice: ‘Uite-o aici’ sau ‘Uite-o acolo!’ Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”

Nu rețin multe din Biblie, Cum n-am retinut din Coran, din manuscrise. Dar cred in Iisus ca Om si Dumnezeu. Probabil ca asta ti-e data, e mai mult decat Credinta aia @obligatorie, il simti sau nu. Si da, mă cam tem de El, nu stiu cum sa ma raportez la El, dar mă rog în felul meu. Ti-am zis ca la 19 avem ora de rugaciune toti 3. Eu recit un anumit psalm. Imi place mult, sunt capodopere psalmii lui David. Ce chestie. Ora 19. Covid 19.

05.042020 E panica in oras. Una psihologica, somatizata…

Unii sunt foarte suparati, la extrem, altii sunt foarte nervosi pe cei suparati la extrem, se cearta pe retele sociale. Majoritatea insa, argumenteaza. Si fiecare are dreptate.

Care-i treaba cu frica asta si de ce nu poate cel care locuieste acum in… Luxemburg sau in orice alta tara muuuult mai dezvoltata si dotata cu echipamente – sa ne inteleaga, pe noi, astia din teritoriu? Buni sau rai.

Un centru de carantinare e situat in oras, deasupra locului meu de munca,  pe str Fizesului. Citez din ziarul nostru local: aici au refuzat să intre in interior. Ele au reclamat condițiile „de spital” de la centrul din Gherla, față de alte persoane, care au fost trimise în carantină la hoteluri.

Aici au fost deja aduse 60 de  persoane *asa scrie presa locala_

Acum scriu si eu: oamenii s-au intors din zonele rosii si trebuie sa respecte carantina obligatorie 14 zile, apoi, daca sunt asimptomatici, sa mai stea acasa 14 zile. Se stie deja că cei care transmit boala, sunt mai ales cei asimptomatici si care nu respecta regulile. Ca ei nu au nimic de pierdut. Unii Vorbesc asa, ca ei tot mor, ca toti suntem datori cu o moarte, etc.

Ne temem de cadrele medicale (sau voluntarii) care-i ingrijesc si-n acelasi timp avem un respect deosebit pentru ei, dar asta e marea incercare!

Uite, eu sunt mama si daca mor… dar eu NU mor. Asta, pare optimism, nu e, e doar linistea din suflet si Increderea. Si multa multa protectie. Se tem si jandarmii chiar daca nu spun, politia, cei care-i pazesc. Nu au echipamente, spun ca au, dar pe retelele sociale cer spitalele echipamente (vezi spit Municip Dej, i-ar fi dotat imediat daca aveau de unde sa cumpere sau sa identifice producatori rapid!!! , mastile nu sunt suficiente la aceasta rata de contagiozitate. Dar nu au inca echipamente de protectie nici ei, anuntul e tot acolo!

Read more

Jurnal de pandemie, Covid-19. Vineri, zi scurta. Multumim Doamne, pentru fiecare zi!

E 03 aprilie 2020. O să-ți spun mai intai veștile proaste. Scriu ca să nu uităm. Scriu pentru că Planeta vrea să fim atenti la ea, dincolo de ea, atenti la sufletele noastre sau la ceea ce devenim.

116 persoane au decedat in Romania pana acum din cauza Covid 19.

3000, peste 3000 de cazuri confirmate. Nu e o cifra reala pentru ca oamenii au murit si acasa… Nu avem destule testere. Sunt foarte multi veniti de afara, ei răspandesc virusul extraordinar de repede. Unora chiar nu le pasa.

Cel mai tanar pacient care a murit azi, 27 de ani din Sibiu. Prietena lui a sunat la 112 ca nu-l mai gasea. Au spart usa, gasit pozitiv la Covid 19 la autopsie.

Si pe doamna care-a murit singura in casa, 70, DSP-ul sau autoritatile n-au ridicat-o nici dupa 12 ore. E… n-am crezut ca voi trai așa vremuri.

Viața astazi, in oras

Dimineata cand am mers la serviciu, am pozat strazile pustii. Pământul respiră, păsările cântă, soarele mă pândeste de după nori. O singura masina trece: politia. Apoi ajung la principala, vad 2-3 masini care circula regulamentar… pana dispare masina politiei, care patruleaza mereu.

Strazi pustii dimineata

Apoi accelereaza soferii. Pe strada asta, pe Rebreanu mai ales, parca au piper in fund! Li se blochează genunchiu, le pică călcâiu lu Ahile pe acceleratie.

E pandemie dar ei se grabesc tare tare, ca sa ajunga cu 10 minute mai devreme la destinatie. Daca eu trec strada sa-mi iau tigari si o masina e ha haaa la autogara, ala, daca vede ca trece cineva, strada fiind pustie, accelereaza la 120 desi pana atunci mergea regulamentar. Parca-s loviți la cuc. Nu inteleg deloc manevra asta.

Read more

Ce înseamnă carantina Covid 19 pentru cupluri si pentru familii: nebunie, plictis sau un nou început?

 Lumea, cu tot ce-o fi însemnând ea, ne-a dat un răgaz.

Câțiva îl vor simți ca fiind teribil.

Unii oameni trebuie sa stea in casa aproape de semeni pe care nu-I mai suportă. Sau pe care nu-I mai suportau pana acum. Cred ca daca nu se vor misca, în sensul de a trece peste Sine si peste sentimentele urâte derivate din frică (mânie, dezgust, mandrie, lehamite, autosuficienta, nerabdare, frustrare, etc), finalul vietii de pana acum – nu al celei pe Pamant, ci a traiului- va fi inevitabil scurtcircuitat, in functie de actiunile pe care le vor intreprinde.  

Sau din contra, va fi o resetare a tuturor programelor mentale si a rutinei pe care-au mers până acum, o resetare benefică. Sigur că nu orice restart e unul ușor, daca te desparti de exemplu, nu ai experți, nu prea ai experiență, nu-ti spune nimeni ce faci mai departe. Te descurci cu propriile trasaturi de caracter si neapărat, ai nevoie de muuuult curaj!

Într-un cuplu: ori realizezi ca desi erati deja in stare de avarie, vreti amandoi sa mergeti mai departe împreuna si va iertati reciproc pentru lucruri care oricum, nu mai au importanță acum.

Nu mai are importanta cu cine te-ai culcat. Nici ca-I trebuie zilnic ciorbita, cădeti de acord sa si le fiarba singur. Perisoarele… Nici ca esti tu vorbareata si el mutos, el afemeiat si tu cuminte, ca asa trebuie sa fie o Doamna. Let s face it. Nu exista cupluri care sa se suporte intru totul si mereu.

Acum e momentul sa-I spui ca ție-ti place să dormi separat si ca asta nu înseamna ca nu-l mai vrei, ci că somnul, e somn.

E momentul sa-I spui ca tu crezi că vrea prea mult sex si că, daca dorintele tale hormonale nu coincid cu ale lui, nu inseamna ca nu-l mai gasesti atractiv.  Sigur că dacă, el vrea sex mult- o data la trei saptamani-  amanta va fi online pe what s app cand tu vorbesti cu dr de familie despre alunițele care ți-au ieșit pe piept.

E momentul să-I spui ei ca nu-I suporti parfumul, nu că-I urât ci că-I prea puternic. Că nu-ți place ce jachetă ți-a luat, că pari un crocodile dezosat în ea…

Read more

Jurnal de pandemie Covid 19, duminica 30.03. Maximum de restrictii

S-a dat azi a patra ordonanta militara de cand am intrat în starea de urgență pentru covid 19.

O săptămana si ceva de la înregistrarea primului deces in Romania, astazi sunt 43 de morți. Lumea e speriată. Mai ales că stau acasă si când stai închis undeva, chiar in cuibul tău, ai timp să-ți faci scenarii. Filme si proiectii din viitor, care cel mai probabil nu se vor intampla, nu ti se vor întampla, asa cum le proiectezi.

Pe de alta parte, cand nenorocirile vin, intri pe pilot automat si, indiferent de credința fiecarui om, o forță supranaturală îți coordonează actiunile. După ce trece tsunami, esti cel care spui: nu cred ca am fost capabil să trec prin asa ceva.

Cred ca, in afara măsurilor fizice, a limitărilor, a atitudinilor care trebuiesc respectate, în inima fiecărui om se schimbă total ceva. Mai ales daca omul,  are timpul ăla pe care poate să nu-l foloseasca spre a se umple de frică ci să facă puțină introspectie.

Read more

Jurnal de pandemie Covid 19. Sambata, 28.03. Stăm toti acasa

Unele file din jurnal ar trebui sa le scriu pentru tine, băiatul meu drag. Celelate articole au mult mai mult SF in ele, aici încerc să rămân mai obiectivă.

Până azi, 30 de persoane au murit în România din cauza COVID-19. 1452 de cazuri confirmate pozitiv. Nu sunt testere. Nu sunt echipamente pentru medici, decat ici colo. Directia de sanatate a dezamagit pana acum si populatia si mediul sanitar, spitalele, autocarantinatii si pe cei care suna la un număr de la care nu obțin nimic. In nici un caz testarea. Cam asta găsesti in ziare, la TV. Nu e dezinformare si nici tentativa de panicare a populatiei, nu are nimeni de câștigat din asa ceva. Acesta e mersul lucrurilor.

Nu exista nicio continuitate în vreun act comunitar, politicienii se împiedica mereu de ceva. Se agață de furnizori falși, promit ca testeaza, aleg aleatoriu dupa standarde create de ei. Lumea e speriata.

Se stă în casă. Se lucreaza de acasa. In afara de furnizări servicii, produse alimentare, spitalele functioneaza si ele dupa un cod al lor, mai pe langa noua ordonanta, care nu e nici ea foarte clară. Fortele de ordine sunt… la ordinul cuiva, adica fac față cum pot. Si cum li se spune.

Se fac hârtii noi. Se schimba formularele de iesit, de intrat, de scos cățelul la plimbare. Imprimante, hârtii si păduri tăiate avem. Măști și testere si un plan A, nu. Darmite B.

Read more

Sunt medic ATI, am cancer mamar, am trecut prin toate etapele tratamentului si n-au rămas decat urmele taieturilor si a chimioterapiei, dar…

(partea a doua a interviului, prin what s app, numele sunt modificate, intamplarile sunt reale) prima parte o gasiti aici http://www.hapi.ro/sunt-medic-ati-eu-ii-adormeam-in-sala-acum-stateam-acolo-cu-cancer-la-san-si-parca-n-jur-era-o-sceneta/

– Dar câteodată, când privesc strada goală si văd bus-ul cu care mergeam la muncă, acum când colegii mei nu mai știu unde-i orizontul…

Stella tace si priveste in sus, spre un tablou. E acasă, in camera de joaca impreuna cu copiii. Soțul a trebuit sa mearga la farmacie pentru că au sosit medicamentele comandate. Suntem pe what s app. Merge bine video și, chiar daca nu e langa mine, ca la prima conversatie, simt conexiunea reală. Eu intru in viața ei si în acelasi timp, trebuie să mă deschid ca să pot pune întrebări incomode și s-o las să-mi vadă propriile fobii. E ca un transfer energetic, dar nu e deloc malign. Prezența Stellei mă face mai calmă – mental.

– Așa, ce se întamplă când vezi bus-ul ăla?

(eu beau cola, lăbărțată pe sofa si crăp după o țigară. Stiu că n-ar zice nimic dacă aș fuma dar nu fumez acasă. Înainte ar fi zis, acum nu mai judecă oamenii, pentru că e imposibil să mai faci asta după ce treci printr-o dramă, imi amintesc de vorbele ei de la gradina botanica)

Râde zgomotos și-și trece mâna stangă, ca o aripa de porumbel, zglobie, prin părul scurt si creț care se pare c-a crescut foarte repede!

– Mă opintesc brusc de la fereastra, fug in baie și-mi spăl mainile cam 40 de secunde, apoi le dezinfectez cu spirt. Apoi vreau să îmi sun colega să-i spun ce-am citit despre un nou produs testat… Ma striga M (si initialele sunt modificate) si atunci realizez ca am mai facut asta si ca nu-i nevoie sa devin si obsesiv compulsivă. Și că nu-s capabilă de bilocație. Încă.

Read more