La grădinița in vremea pandemiei de Covid?

*blogul hapi.ro nu este un jurnal realist si nici un fel de editorial online. Orice articol, exceptandu-le pe cele in care am scris clar despre experientele din Justitie, este absolut subiectiv si nu reflectă neapărat realitatea. Că între timp am devenit mare filosoafă si mi-am dat seama că realitatea mea nu e neapărat si realitatea altora.

Nu că mi-aș fi imaginat eu că normalitatea e ceva pentru care Universul m-a lăsat să mă veștejesc pe pământ, dar am zis că-i ofer copilului tot ce pot pentru un start binecuvântat, oriunde mă voi afla.

Marele start- grădinița. Dacă până acum ocoleam 3 blocuri ca să nu vedem oameni mari, adulți adică, acum, dacă-i vedem fără mască, trebuie să ne si ascundem.

Normalitatea-ti merge pan-acolo când, de după draperii cu perdele vechi de Muscel, te priveste cineva cum te ascunzi, ditamai arătarea de 2 metri. Tinand trotineta-ntr-o mana, rucsacul in ailalta si eventual o banană de la gradi. Si te maimuțărești in amiaza mare de după-o masină: te văăăăăd, hai că nu-i nimeni!

Când ne-am dus prima zi la gradinita, jale mare din partea altora. Plânsete, suspine, stat pe langa geamuri. Eu l-am imbratisat in parc. Regulile sunt clare si n-aveam nici un chef să mai stresez copilul sau să mă duc eu plangand la lucru, că oricum așa ajung, fiind alergica la ambrozie.

Te duci, te vezi cu alti copii, mancati, doamnele educatoare au mască, vă jucati, va trebui să stai pe un scăunel (nu stiu cum de nu mi l-au trimis cu Cargus la serviciu, că la noi in casă, nu stă nimeni pe scaun, scaunul e altă treabă… ) vin eu să te iau dupa masa de pranz.

– Bine, deci dupa ce mananc de doua ori vii să mă iei…

– Cam asa ceva. Inainte să doarmă ceilalți.

– Bine.

– Esti stresat puțin?

– Da.

Mă opresc in parc in fata tricicletei prea mică deja pentru el, bună pentru alti copilasi de 4-5 ani. Dar cum nu șofez, nu vreau să-l alerg dimineața pe jos la grădi.

– Si eu sunt putin stresata. Ai incredere in mine, noi doi de descurcăm!

– Am!

Read more

Circuitul vrabiei in natură

Eram cam ora 16, 30 si tocmai ajunsesem de la Cluj, cat am apucat sa-mi trag manusile negre si sa iau o spată  mică, un cuțit din neolitic. Săpam cu scârbă lângă un mușuroi de furnici, vedeam atatea larve, c-as fi preferat sa scurm în rahat.

Numai după râme nu… râmele alea transparente pe care le luam cu mâna, să-i fac ei carne tocată, să nu se înece cu… Le simțeam sub manușa ca si cum mi-ar fi circulat freon prin capilare. Ridic un pic privirea, dau de-un băț. Văd că-i un lăstărel cu vreo 18 frunze. Dau să plesnesc  un viermisor verde. Langa el un anunț. Lângă bățul-lăstar.

Omagiu Dr. Iuliu Hossu, Episcop greco-catolic de Gherla… marea Unire… 100 de ani… Copacul înfrațirii…

Si eu îmi fac firma de rusine, măcar de-mi lăsam vesta acasă. Caut râme si goange langa bățul înfrățirii, să-mi hrănesc vrabia. În loc să fac donații și să mă duc să pun flori langa statuie. Da nu pierd pariul, vrabia trebuie să tră…

Un bărbat tușește-n spatele meu, pe alee. Mă întorc. Doi politisti locali se uita șocați la mine. Uite-o si pe zăpăcita asta. Casa lu Brancuși se prăbușește și ea ne sapă cu spalta ditamai vrejul de frasin. Al 17-lea monument necunoscut de catre cetățenii orasului. Îmi indes scarbita singura anelidă-n pungă și mă mișc spre bordură. Dar pana acolo, ma uit si pe frunzele unui cires, sa vad, dade dade pica ceva material organic mai suportabil. Arătam așa, într-un fel, o danaidă din metamorfozele lui Ovidius, parcă tocmai vizionasem ultimul episod din Dexter si acum aveam idei. Localii nu s-au miscat de acolo. Nu ti-e dat toata ziua să vezi una cărând apa cu ciuru, sau făcând pe struțul pe langa fantoma, pardon statuia cardinalului Hossu.

Mai trec vreo cinci. Mă privesc ca si cum Alba ca zăpada si-ar căuta piticii vara. Bine că  majoritatea oamenilor din orașele mai mici, definesc  normalitatea prin puterea motorului deținut, la pătrat, plus suma ălor cu care te-ai fi fost culcat(a) până acum, minus felul în care arăți în poza pe care-o detestă ei, plus funcția pe care-o deții. La toate astea se face radical cu salariul de care ești banuit si se mai scade cate-o tragedie din viata.

Read more

Cadrul general de Covid 19 în Romania, pana acum. Teama de moarte. Pamflet

Iau telefonul de pe masa alba care sta langa sofaua mea, locul în care stau seara de seară, să scriu. Vreau să văd poze de acum 2 luni si de acum o luna. Sunt obsedată de poze. Nu mă îndur să le șterg nici pe alea alunecate, albite, c-o păpădie, o piatră, un vierme… o stare de alertă. Au trecut 3 luni de când nu ne-a fost frică, da deloc. Că habar n-aveam pe ce lume trăim, stiam doar că avem Constitutie si democrație, da se asezase deja prafu si gazele lacrimogene pe ele. 3 luni

– de când credeam că Wuhan este vreo componentă karmică din Mahabharata hindusa

– unii am aflat apoi, relativ repede, că niște lilieci, în loc să stea cu capul în jos si să sperie turisti prin peșterile lu Ies Shim-Ping , au aterizat în piața Wuhan, piata de pește unde probabil i-a mâncat… un porc. Că acolo, nu-i așa mare diferența între pești si porci, amandoi au gustul la fel.

– românul nu se face frică de nimic, dacă Nimic nu are cuvântul unguri si Ardeal în aceeasi  propozitie. Noi avem competitii precum Supravietuitorul, Neinfricatul, pana si Xena ar fi fost inspirată de la un capăt încoronat cu nume de Zăvor. Asa că nu ne era frică domle, că China-i departe și jucăriile pe care le-am cumpărat de la magazinul de aproape, încă mai rezistă. Apropo, ati observat ca toate fac la fel? Sirena de politie sună ca elicopterul, elicopterul ca roaba, roaba are aceleasi lumini ca și caruselul cu masinute iar chinezoaica ce ți le scanează sună tot precum sirena de politie… Da au preturi bune!

Apoi am auzit de pangolin. Noi credeam că-i un  tratament inovator pentru prostata, ăl de apare la teleshopping si dacă-l cumperi in următoarele 30 minute, ofertă unică de 6 ori pe zi,  te lasă  să duci o viață nefu… nefertilizantă alături de familie. Adică locuiesti singur la 74 si ieși în continuare de 3 ori pe noapte să faci pișulici. S-au apucat romanii de căutat pangolin pe net si-au dat de-un fel de sopârlă puțicioasă, fără dinți, descrisă ca fiind timidă da bunăciune, cu bot de arici si solzi, traficati precum pielea crocodilului.

Read more

Ce sa ma mai joc cu copilul acasa

Prima parte a articolului, cu 5 activitati interesante o gasiti aicihttp://www.hapi.ro/5-jocuri-interesante-de-jucat-acasa-cu-copilul-hiperactiv-in-perioade-de-izolare/

Am gasit la reducere o… racheta. De lemn. Pare pentru bebelusi dar cred ca scria 2 plus pe ea. Oricum, o puteti lua si pentru bebe. Are vreo 6 surubele de infiletat si o veti monta absolut singura, cu-n ochi la copilul care vrea să vă bage-n coaste surubelnița în formă de stea.

Construiti ceva impreuna.

E trainica, dă bine printre jucării si toată distracția a ținut cât s-au infiletat nenorocitele alea de suruburi. Cum eu nu-s mare experta la asamblare, dar încet, devin – de la muncă, nu de la jucării – am pus-o inițial invers, m-am tot întors în jurul ei pana m-am prins cat e de simplu. Poate voi găsiti o astfel de jucarie cu care-si va pierde ceva timp. Daca as fi luat-o cand avea un an si 6 luni, hai, 2 ani, sigur i-ar fi placut. Nu mai stiu prețul, dar era cu 50% reducerea prin februarie si chiar a meritat. Probabil o voi oferi cuiva. Nu, nu fac chestii de genul: ia cadoul ăsta, l-am cumparat pentru ziua baiatului tau 😛 That sucks! Si apoi cei care-o fac, oare nu-si dau seama ca jucaria aia n-a fost dorita?

Whatever. Eu si piticii mei.

Read more

Tusea si cu J(unchiul) in vreme de Covid

Cam la 3 zile după ce s-a declarat starea de urgență sau alertă, grosso modo- (nimeni nu știe diferența, e ca vremea), și-am citit că-n Italia au murit vreo 600 într-o zi, de Covid 9, mi s-a pus un junghi, așa, parcă mă durea și păru-n cap. Numai gâtul nu, n-am avut nici febra, așa ca m-am bucurat gândindu-mă că e foarte posibil să am gută. Că doar am 40 de ani, trăiesc în Romania, mă încadrez oarecum în descrierea bacilului de mucegai din capul Streinului. Și junghiul se muta, cuminte, dupa câte 4-5 zile ba la un genunchi, ba la coaste, ba la cervicală, numai coccisul nu m-a durut.

Eram ori fericita de-a binelea, ori nebună pe jumătate că am gută, asta fiind legată de acidul uric, vechii egipteni si Hipocrate. Ce mi-e o gută și-o zona zoster, în comparatie cu ăia care mor pe holuri, la televizor, cu telefoanele sunând în gol?

Febra si unchiul conspirationist

Tot la 3 zile după starea de urgenta, s-a manifestat oarecum si mama. Buhăia precum cimpoiul, când ies maramureșenii de Anu Nou. Ce ai? Că n-are nimic, numai multiple informații de la televizor și-a mâncat tofu rece din frigider. I-am aruncat in brate un pachet de bomboane cu tantrum verde , 3 folii de magnerot, zinc, si am pus telecomanda în rucsacul copilului.

După alte trei zile a uitat să tușească, nervoasă foc că a pierdut telecomanda.

Read more

Prietenele mele de suflet si sosiile lor celebre

Sosiile lui Adina si Niki – Marilyn Monroe si Celine Dion.

Adina R a fost prima “necunoscuta” care-a venit acasă, în vizită, după naștere. Mi-a arătat cum să port sling-ul. Am fost o mămică modernă si mândră, era așa de faină eșarfa aia c-aș fi ieșit numai cu ea și cu bebe. Am prins si o vară foarte caldă. Tot Adina ne-a adus si suportul pentru pat, de-l comandasem pe net si-am primit o covată si le-am returnat. E o plasă care se fixează sub saltea ca să nu cazi din pat, altfel e drept că aș fi putut pune covata. Încă mai folosesc plasa de protectie! Mândra mamică a trei copii, Adina si-a făcut timp să mă ajute cât am stat la Cluj, să-mi dea sfaturi simple si directe. Ia uite cât de frumoasă e si ce bine seamănă cu Marilyn!

Read more

Aniversarea copilului poate fi o harababură nostimă chiar și-n izolare, acasă, cu trei persoane

De dimineață am postat copilul cu bunică cu tot în camera de joacă. Să-I umflu eu 5 baloane, să le agăț de grindă, să sară după ele, că e hiperactiv, hiperenergic, trifazic. Ca mă-sa.

– se strică pompa, folosită până acum cam un an! De-aia se strică, că mă grăbeam să le fac toate repede, să iasă povestea așa cum gândeam eu. Eh, în loc să dau la pompă, am umflat baloane de-alea tari până mi-au ieșit ochii din cap. Coloana sonoră: mai ai acolo, nu e gata?

Fug după tort.

Teoretic ar fi trebuit să fug la leru-I ler dar, o săptămână am tot încercat diverse prajituri. Măi, nu că nu erau bune, da cum să le pui în orașul ăsta supărat pe facebook? 😛 Tortul cu mere si caramel, zici că era pancovă cu carne răzuită. Tortul cu mascarpone, mi-a ieșit o lipie acolo, unsă cu unt si cu bonibon… Până am realizat că face trei ani și vreau să-I cântăm la mulți ani și să-l văd cum se bucură, c-acum aproape că i-au dat lacrimile de emotie. Și să-l las să mănânce un dulce yummy, cu ciocolata si cireșe si să sufle-n lumânări cât vrea el.

Read more

Primele zile, voi doi, diagnosticați cu virusul despre care vorbeste toată planeta…

Ce simptome aveați? Ce v-au făcut la spital…?

S-au uitat la noi mirati si ne-au închis într-o camera. Glumesc. Ne luaserăiar sânge apoi am intrat direct pe tratament. Eu inca mai aveam febră, a mai durat o zi poate, Paul și-a revenit. Dar stai, că după ce mi-a trecut febra, mi-a dispărut gustul si mirosul. Nu știi ce ți se întâmplă, nu știi cum se procedează, nu știi ce îți face. Nici nu stiam dacă să le zic, nici nu-mi dădeam seama dacă mi le-am pierdut mai mult… psihic (râde).

Paul are un deo care-mi place si-ntr-o dimineață, când el încă dormea, eu miroseam ușa… că are iz de clor. Apoi m-am dus la Paul să-l miros pe el… Habar nu am dacă ne văd ăstia si prin camera ca la Big Brother, oricum, imaginea cred că era din episoadele cu Harry Potter. Paul s-a speriat si-a sărit în somn, a dat un pic cu capul de perete, da nu-I bubu mare. Cum nu se apropia nimeni de noi si nu intra decat infirmiera… Plus apăsarea aia, parcă liniștea și asteptarea se joacă cu creierul tău.

I-am spus să stea linistit că-s io, da nu s-a dat cu deo… aseară, după dus? Cănu simt pe bluză… A zis că s-a dat sis ă-l las în pace să doarmă că poate trece timpul mai repede. S-a întors pe partea ailaltă, când a ațipit la loc, a intrat infirmiera, tot așa, deghizată, aia i-a fost imaginea cânda deschis ochii. Așa că m-a luat repede-n brațe si-a zis: chiar nu simti mirosul?

Nope.

Read more

In loc sa devin bipolara, dansez uneori in izolare

Ce (mai) fac în izolare cand simt ca se strînge tot în jur si zilele-s mai lungi

Psihologic, suntem toti cu nervii în stratosferă pentru că n-am mai trecut prin asa ceva. Da, am noroc că eu mă duc la lucru dar în 5 zile libere pot sa-mi imaginez cum se simt cei care nu pot iesi.

2020 Izolare.  Ca să nu uităm.

Prin 16 martie Presedintele Romaniei decreteaza starea de urgent ape teritoriul Romaniei.  In 14-15 aprilie, starea de urgența se prelungeste in Ro înca o luna. Adica pana la mijlocul lunii mai

417 persoane decedate, adica pozitiv la Covid 19, dar numarul lor este mai mare, la fel al celor infectati, insa datele nu pot fi transmise-n timp real si probabil mai au si motivul ăsta, sa nu creeze starea de panica, isterie generalizata.

Singura Putere pe care o avem e să ne ferim unii de alții. Ce ciudat sună.

Majoritatea respecta si chiar stau in case, desi nu mi-as fi imaginat cat de greu poate fi cu un copilas nazdravan. Care vrea iepure de ciocolata da nu de-ala cu alb că cu ou rosu in mână, mami hai joaca-te desi cronometram timpul de scris cu cel de joaca, il impartim cu buni. Da, are un program scurt de iesit cu draga mea A, cand eu sunt la munca, 3 zile pe saptamana. Dar e drumul si acasa- drum si acasa.

Read more

“Doamne, cruță-ne Corabia” (trupul). !Doamne, cruță-ne pe noi”… Paștele 2020

O inima vesela este un leac minunat, pe cand un duh fara curaj *crushed usuca spiritele ( Proverbe 17_22)

Cand iminenta sfarsitului se apropie de noi – prin ce li s-a întamplat altora, prin boli, razboi sau lipsuri mari, suntem mult mai constienti de ceea ce conteaza cu adevarat.

Sunt o femeie care a nădăjduit mereu în Iisus si nimeni nu poate spune că Acesta, fiu de Om si întruparea Dumnezeirii nu a existat. Și intotdeauna mi-a fost frică de Isus si cand m-am rugat, m-am rugat sfinților, Maicii Lui, Creatorului, Universului și-am cerut pace, binecuvantare si sanatate. Ne e frică de ceea ce nu cunostem iar eu nu L-am cunoscut…

N-am știut sa ma raportez spiritual la Iisus Dumnezeu, desi nici un om sau prooroc  traitor pe pamantul ăsta n-a fost atat de bun si de bland precum Iisus. Iar dogmatic cu atat mai putin L-am înțeles, pentru că Teama nu are cum să vină de la El, era de la mine, din neputințele mele.

De Pastele astea cu Covid 19, am avut parte de introspectii fără să vreau.

Asadar, Iisuse: Cum să mă rog eu Ție când stiu că mă lupt cu mândria deșartă si că de cate ori îmi propun să fac un pas în spate, Mândria desarta- Ego-ul, mă zoreste să ies iar în față?

Să arăt că fac ceva bine, să nu las pe altul să mă umileasca, să văd că oamenii sunt de partea mea. Ne-ai dat cea mai grea porunca înainte sa mori ca om si sa învii ca Dumnezeu-Iubire:

Cap 15 Ioan Aceasta este porunca mea: sa va iubiti unul pe altul cum v-am iubit eu

Read more

Cine decide daca iei Lumina de Paste in vremea pandemiei de Covid 19?

Cred în continuare că iadul si paradisul constiintei noastre sunt Acum, aici. Ca ele vor continua dupa moarte. Nu cred într-un neant în care totul se pierde. ci într-o transformare energetică si numai de mine depinde cum îmi trăiesc viața asta si cât pot să repar din greșelile pe care le-am făcut. Dar ca să repari, trebuie să recunosti ce ai stricat.

Sa spui ca ai mintit ca sa se poata vindeca altii.

Sa nu te aperi pe tine in defavoarea altuia.

Nu simt că greșesc apărându-mă de cineva care vrea să mă distrugă dar încercand perpetuu să-i fac rău, îmi dau zile bune si linistite pe zile rele si pline de suferință.

Asa suntem noi acum. Indiferent ce ar spune un politician sau ce-ar face în alte țări, Universul ne lasă întotdeauna să alegem.

În zilele din urmă vor fi vremuri grele, căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, mândri, defăimători, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, vorbitori de rău, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, trădători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu” (2 Timotei 3:1-4).


Sa iau sa sa nu iau Lumina si Pastele?

Read more

Pregatiri de primavara in timpul pandemiei de Covid 19

14 aprilie 2020.

Starea de urgenta in Ro se prelungeste cu o luna.  Peste 350 de morți în țară.

Avem primele doua cazuri de Covid 19 in oras.

Ai o usoara anxietate, dar o stapanesti.  Trebuie să rămâi pozitiv. Virusul alege. Nu se poartă în nici un fel previzibil. Multe infectari, testări, morti, imbolnăviri par un nonsens, în lume e haos. Ne va restarta total. Depinde de noi cum, îmi tot spun asta, depinde de noi.

O zi: Vin la serviciu ca-n fiecare dimineata si la un moment dat, nah, ca mi-am propus eu sa fiu mai atenta, mai prezenta in natura, pomii inmuguresc, etc… vad niste pete rosii de vopsea. Pe stalpi, pe usile caselor. Ce-mi amintesc imediat e sangele Mielului cu care se spune ca s-ar fi pazit iudeii de furia lui Dumnezeu. Nu-mi imaginez un Dumnezeu furios, e o figura de stil. Asa… ma gandesc, mai oamenii astia or fi vorbit si si-or fi facut semen pe usi sa fie crutati…

Pan la urma, mai vad si alt semn, si mai sa-mi scuip in san. Clar, Scaraotchi fu pe-aici.

Read more

Jurnal de pandemie Covid 19. Sunt necajită astăzi pentru că oamenii par că se mai relaxează desi e Stare de alertă!

08.04.2020 E serios oameni buni! Cred, au trecut si 3 saptamani de cand unii abia ieșiti să luati cele necesare sau nu ieșiti deloc!! Dar nu-i momentul să ne relaxam.

– in urmă cu o săptămână, am început să văd o mobilizare a oamenilor in oraș, una tacită, pur si simplu au respectat regulile. Oamenii ieseau in intervalele recomandate, cu adeverinte.

Am infiintat un grup pe Facebook. Voiam să mai schimbăm idei – politică, viata sociala in oras. Apoi, a început să vină tot mai aproape de noi – in Romania, in judete apropiate, in oraș oameni carantinati, pe la sate – persoane care-au venit din străinatate.

S-au creat focare, epidemiologic e atat de inflamabilă starea de asediu, e ca într-un război! Dar pentru că nu-l aud și nu-l văd… unii decid să nu mai fie atat de prudenți.

Unii sunt depășiți de 4 sau opt pereți si simt că li se strică capul în casă, dar credeti-mă, dacă rezistă oameni pe ventilatoare, si-si revin, revizuiti si voi situatia.

Scriu astazi asa pentru că majoritatea lucreaza acum  de acasa. Eu nu pot si e în regulă să fiu cu colegii si colegele. Acum, ca stau acasa dupa ora 16 – sa nu merg la magazin, incerc sa opresc pe la supermarket în timpul serviciului, cand avem teren, deplasare.

Si astazi am văzut prea multi oameni afară! Și-n magazin. Am simtit o relaxare stranie. Parcarea plină. In oras miscare, asa si asa.

Nu e momentul să vă relaxati, oameni buni, e grav prin ce trecem! Politia si autoritatile nu vor lasa garda jos si e un motiv intemeiat pentru asta. Ne luptăm ca să nu ajungem ca alte țări europene!

Read more