Asa va incepe cea mai buna carte. A mea. E un delir…

sa scriu povestile acelea. Nu ma grabesc

În 2015, într-o zi de toamnă frumoasă, una dintre puținele în care nu ploua cernut, mă plimbam pe lângă Rin uitându-mă spre celebrul turn. Nu mă gândeam la ceva anume, doar așteptam ambarcatiunea să mai văd  fatadele art nouveau de la  Oberkassel. Mai așteptau vreo 10 persoane, turiști probabil. O femeie care trecea binișor de 50, cu părul tuns scurt, alesese-n ziua aia zeci de codițe mici si colorate care-i expandau cumva fața pătrățoasă, cu maxilare proeminente. Nu trecea de 1, 60 m si se ridica mereu pe vârfuri ca să-și sărute iubitul, cât un păsăroi pe lângă ea, țuguindu-și buzele fucsia. El era ceva mai tinerel, purta costum, si răspundea cumva echitabil-sentimental la fiecare gest al doamnei rubensiene. La un moment dat a trecutdestulde aproape  un fel de vapor transportor de marfă si majoritatea turiștilor au scos tabletele sau telefoanele, țoc țoc.

Mai erau vreo două cupluri care se plimbau pe langa ponton si membri unui grup parisian, care chicoteau si gesticulau adunati langa o mas[ inalta de tabla la care serveau celebrii wursti cu cate o doza de bere. Doamnele aveau părul tuns scurt iar cateva tinere purtau un chignon foarte înalt. Chic. Dacă aveam să aflu curând că în România e lucru de râs să ai mintea hodinită, aici mi se potrivea de minune. Calcule n-aveam de făcut, o să ajung la timp la cafeneaua în care mî întâlneam cu hani și era o plăcere pentru suflet să-i privesc pe turisti și pe localnici. Treceam des prin Media Harbour – vechiul port eram obisnuită cu locurile, cu parcul din apropiere  și cu arhitectura futuristă a lui Frank Gehry, așa că priveam oamenii senini cu mintea odihnită. Dacă te obisnuiesti cu locurile, nu te mai miri de ele, oricât de frumoase ar fi și te iau gândurile neplăcute în plasa lor. Așa era și-n ziua aceea, care încet se transforma în seară. Un feribot plecase deja. Întârziasem 20 de minute si nu auzisem telefonul, vrăjită de frumosul tânăr junkie  care sedea langă un chioșc de ziare și cânta la chitară . Am intrat în panică și am luat un taxi.

Nu o să-i spun în seara asta, hani va fi deja nervos c-am întârziat, si că nu am răspuns la telefon. Mai rezistam doar pentru că acolo, pe marginea Rinului, îmi puteam lăsa mintea fără gânduri și-mi înfășuram inima-n emoții plăcute.

Urma sa-i spun barbatului bun care avusese grija de mine aproape 10 ani ca-l parasesc.

—————————————————————————-

In 2019, intr-o zi de toamna frumoasa, una dintre cele in care soarele stralucea nebun printre frunzele care cadeau in parc, ma plimbam pe malul Somesului, uitandu-ma spre celebrul sat Bunesti. Pe care nu-l vedeam ca nu era ce sa vezi, dar luminile de faruri ale masinilor care treceau pe centura ocolitoare a micului oras erau ca niste licurici beti.

Nu era nici Belzebut, zeul mustelor, darmite picior de om in preajma. Serial, isi face aparitia amurgul si soarele aluneca obosit dupa niste cladiri vechi de caramida. M-am dus acolo sa plang si iarasi sa plang, sa nu ma vada careva.

Tocmai fusesem parasita de singurul barbat de care aproape ma indragostisem dupa ce eu si Hani ne-am despartit. Eram lovita de trecut, gata, ieri il aveam si azi nu. Alex, un sociopat galant, un Harry Potter cu o maaare putere de seductie, o biblioteca cat casa si o casa la tara, frumos si divortat, a fost primul si ultimul care m-a pus cu botul pe labe la 39 de ani. M-as marita cu el. Ieri fusese la mine in casa, ieri vorbise cu mama, alaltaieri inotam goi intr-un spa inchiriat cu totul – asa dorise el sa ne petrecem cateva ore impreuna. El putea sta si mai mult, ca doar n-avea obligatii decat sa-si hraneasca Griffonul de Bruxelles. Eu nu voiam sa mai raman, nu lipseam de acasa seara.

In dimineata aceea, aparuse ultima din cele trei neveste. La mine pe what s app. Si acum ma uitam la mesajul ei si tremuram de dorul lui Alex si de prostia mea. Cum nu am vrut sa vad semnele? Femeia de rang inalt imi vorbea ca unei spirochete care-i facuse barbatul sa si arunce iute lenjeria intima din cauza mancarimii. Si el, el nu mai spunea nimic. Nevasta invizibila si inexistenta pana atunci in ecuatie ma intreba cine-s eu.

Eu sunt Ioana. Apoi, m-am prins de situatia domnului si am scris mai departe. Banuiesc ca nu sunteti Griffonul cu blana moale si 5 kilograme. Doamna mi-a scris ca ma da in judecata. Eu i-am raspuns ca sunt de acord, dar e o lista la tribunal si se sta la coada. Femeia m-a blocat. Si eu acum reciteam mesajele in care el nu poate trai fara mine. Pana cand moartea sau nevasta ne va desparti.

Cum stateam asa, muta de frumusetea si hopurile vietii, cu gandul la un xanax sau o sticla de vin, simt ceva cald pe cizmulite. Un maidanez mic de 5 kilograme se pisa pe bulinele de la Deichman. In acelasi timp mi-a intrat si un mesaj pe what s app.

Era de la o cunostinta din orasul in care ma mutasem. Citeste neaparat – femeile care se masturbeaza pierd sansa la mantuire.

M-am asezat jos pe-un razor si abia atunci am inceput sa plang iar, eu fiind de felul meu o lacrimatoare care face numai minuni. Apoi m-am dus linistita acasa unde ma astepta unica mea iubire. Am si stiu ca unde ma aflu eu acum – nu va mai intra un alt barbat in vietile noastre.

Am ales aceasta setare benevol, dupa niste torturi sufletesti cumplite.

Cum îmi petrec timpul în carantina, acasă, cu copilul mic

Stiu. Te întorci sfârșită de la lucru, ziua e scurtă. Ți-e dor de el de te topești și stii că trebuie să-ți intri-n rol, că e după amiaza voastră împreună.

Îmi sare-n brate fericit, țopăie și initial începcu o tirada de nu-uri: nu veni aici pe gresie in hol, asteapta sa ma spal, nu sari pe mine că nu te pot ridica, nu sta aici că nu pot trece. În brațe car de obicei ori o sacoșa mare, ori una mai mică dar întotdeauna rucsăcelul cu de toate. De la spirt până la șosete de schimb pentru teren.

Respir de cateva ori si imi pare rău, realizez repede că n-am făcut nimic cu aceste oprelisti, doar ce i-am dat senzatia că-i dat la o parte. Imi arunc hainele de pe mine, mă spăl, trag pantaloni de casă, pun carnea-n frigider sau rucsacul, depinde cat de obosita sunt si-l iau in brate, sus sus. Si el râde.

Te joci cu mine mami?

Da puiule, mă joc, dar avem si niste teme pentru grădi si…

Nu-mi fac temele!

Bine, dar hai în cameră să vedem cu ce ne jucăm. Uite eu aș vrea să modelez ceva din plastilină… (temele nu mai sunt teme la 3 ani dacă te joci)

  1. Vin Sărbătorile si lumea e în lock down partial. Fă din casa ta o lume de poveste, cu cât poți tu!

Am avut decorațiuni de anul trecut si două am achizitionat acum, de black friday. Am bătut cuie-n toți sfinții pereti, de-am crezut că-i demolez ca veverita din Ice Age cu ghinda ei, dar am făcut treabă de bărbat! Cuiele de beton nici nu se văd! Am împodobit casa mai frumos ca altădată, am vrut să vadă lumini, culori, să simtă magia mai repede si mereu. Căci seara citim povesti printre steluțe si baloane. Chiar si brăduțul îl vom împodobi împreună de 1 decembrie. Așa, stie că Mos Nicolae sau Sfantul Nicolae va veni curând iar Mos Craciun, care si-a lăsat amprenta pe geam, îl va căuta probabil în 23 decembrie. Am umflat baloane de mi s-au țuguiat buzele. dacă e cuminte? Nu :)) stati linistiti că nu e, face cam ce vrea el (si nu si-ar dori vecinii să audă că la noi sunt exercitii live la săritura cu prăjina, aia fiind io, cand sar după el să nu se lovească) dar o să ne fie dor de vârstele acestea. Când iubesti nu mai simti greul!

2. Stochează din timp tot ce îți trebuie pentru jocurile – teme- învățare prin joc, potrivit vârstei.

Read more

Activează modul: zâmbește pe sub mască și toate se vor rezolva!

Ti-e ok să fii mereu speriat(a) n-ai obosit să anticipezi că ceva teribil se întâmplă musai cu noi?

Îți fac bine așazisele știri care te năucesc și mai mult si pe care nu le pricepi?

Te simți mai bine dacă dai vina pe Ceilalți sau dacă repeți la infinit cât de mult pierd copiii țării că nu merg în colectivitate? Hei, o fi o lună, câteva luni, învață tu cu ei!

Ți-e teamă că nu-ți vei mai putea intretine familia din cauza virusului, așa că-l desființezi online doar pentru că DSP nu știe număra sau explica? Alții cunosc teama asta dinainte să fi auzit de vreun virus și de carantină!

te ajută cu ceva să trăiești pe modul repede înainte?

ești mai tensionat(a) și mai răstit(a) de când cu virusu-n aer? Îți place felul în care te-a schimbat această experiență?

dacă nu-ți folosesc comportamentele de pana acum, dacă nu te simți bine cu ele, de ce le întreții? Renunță. Poate ne trece mai repede. Suferința colectivă.

M-am obişnuit cu mască. Da, mai ales in carantină. Si cu distanta, cu distanţa m-am obisnuit de cand am născut. O singură persoană de sex feminin m-a luat odinioară în braţe şi m-a strâns la piept spunând: Doamneee ce fain, sper că se ia.  M-am simtit aşa de bine!

Si eu am prevăzut carantina precum vizionarii si misticii si activiştii de mediu pe care-i citaţi voi. I-am zis femeii care m-a îmbrăţişat că se poate transmite de la bărbat la femeie dar dup-aia trebuie să stea în casă, relativ singură. Că la un moment dat lumea se va plictisi de starea ei, de poveştile ei si atunci apar si simptomele.

  • Respiri greu, aerul nu-ti ajunge-n plămâni, uneori parcă-l tragi pe nas si-ţi iese pe urechi, direct. Apoi te panichezi şi diafragma începe să pulseze ciudat. La test esti tot pozitivă de atâta timp, dar te paşte adesea toamna depresiei
  • Important e să te autocontrolezi: Sarcina asta nu e boală.Nu e!  Aşa respir eu uneori, ca aurolacu-n pungă, da-mi trece.
  • Apar erupții si altele – pe piele – care te trimit la derma sau la proctolog, pot apărea erupții numite Vezuviumus, astea te duc cu lavă cu tot și-n fața procurorilor. O nimica toată să-ți porți colierul cu hormoni în fața poporului. Fenomenele- simptomele provin tot din China si se numesc : Dau Una Kolaterală și  Las Kă Țio-Iei-Șihtu.
  • Ai probleme cu rinichii, îi simți pe amandoi deasupra vezicii.
  • Îți dispare gustul pentru ceea ce era delicios înainte, mirosul se ascute și mai sunt bufeurile care te lasă mută.
  • La un moment dat, începe să ți se rupă. Apa. Cică pietrele rămân dar acum, eu nici de alea nu mai sunt așa sigură.
Read more

Valul 2 in Europa – caratina in Germania

Intro – Am tradus pentru cei interesati – sper sa fie si persoane din orasul natal aflat acum in carantina, cu masuri destul de stricte impuse de dr Raed Arafat – cateva pasaje din ziarele online nemtesti din care ma informez.

Numai la noi e așa? Nu, peste tot in Europa. Cel mai grav mi se pare că stă Polonia acum. Că e facut de cineva cu un scop – ok, poti sa crezi ce vrei, asta nu te fereste de infectie, poate fi si croșetat, până si cei cu teoria conspiratiei nu mai au ce sa creadă. Făcut nefăcut, ăla e si daca multe voci în popor zic că nu va dispărea, ca trebuie sa traim cu acest virus, altele spun că:

– ar putea disparea brusc exact cum a aparut

  • fiind atat de contagios si virulent cercetatorii nu au descoperit un tratament standard Optim care sa-l poata controla.
  • in timp, după ce se formează niste anticorpi am putea supravietui prietenos cu acest virus. Care culmea nu-i nici sezonier, nici prietenos Acum.
  • la un moment dat am putea alege vaccinarea. Insa deocamdata nu putem alege decat să ne aruncăm în gol fără să ne fi verificat parasuta sau să respectăm regulile.
  • si nu in ultimul rând, da, aveti dreptate, va trebui eventual să Trăim cu el, nu să murim. Nu să îi expunem infectiilor pe copiii nostri sau pe gravide, pe categorii de persoane despre a caror evolutie, acum si pe viitor nu stim nimic!
  • aud des- copiii sa-si faca imunitate. Da, perfect de acord, pentru asta, va indrum cu drag catre cabinetul medicului de familie care va poate ajuta cu un vaccin în acest proces. Nu cred ca trebuie sa sufere de tuse lătrătoare chinuitoare, cum îmi amintesc ca eu am avut copil fiind si desi mama ma ajuta cum putea, am avut senzatia ca noaptea nu pot respira si mi-era frica si durere si stiu cum e să te trezesti… sufocat cu ochii-n lacrimi, fără să poți vorbi. Nici nu stiam ca trebuie sa deschid gura ca sa respir,! Inainte, cititi si alegeti, dar cititi. Idem, oreionul. Nu am uitat durerile crunte, ca niste țepi printre ganglionii gâtului, stiu sigur ce i-as spune azi mamei daca m-ar intreba daca as face vaccinurile. Uite, eu daca as fi stiut de vaccinul impotriva Zonei Zoster si as fi gandit c-am sa fac vreodata boala, as fi ales de 10 ori vaccinul! https://www.humanitas.net/ro/wiki/vaccinuri/vaccinarea-impotriva-zonei-zoster/

Traduceri si sursa:

 A crescut numărul infectiilor cu noul Coronavirus, ajungand ieri la un nou record

– mai mult de 23.000 cazuri infectări noi (in toată Germania)

Marcus Söder, șeful CSU- uniunea crestin sociala-, prim ministru al Bavariei indeamna populatia  la răbdare. Peste tot, in țară, sunt valuri de proteste, de intrebari despre ce este constitutional si nu este.

 – numărul deceselor LEGATE, linkate de noul Coronavirus – a urcat la 130 in 24 de ore din totalul (deceselor) de 11.226

Se impune carantina *inchidere-blocaj pe sectoare, in toata țara,timp de o lună pentru ca:

Chiar daca ar stagna numarul infectarilor, expertii nemti se asteapta la o crestere a numarului de decese legate de noul Coronavirus. Decesele apar in cursul fazei acute a infectiei cu covid 19 sau chiar dupa mai multe saptamani. Pentru că felul in care se transmite acest virus le indica deja o crestere a morbiditatii in urmatoarele saptamani.

Sursa https://www.tagesschau.de/inland/coronavirus-rekord-neuinfektionen-101.html  (Taggeschau.de)

Studii: Nemtii sunt de acord cu distanțarea – ei inteleg si aplica oricum ideea de spațiu personal. Limitarea interactiunilor.  Sunt de acord cu masurile din pandemie:  purtarea măștilor în spații deschise și închise.

https://www.zeit.de/wissen/gesundheit/2020-10/lockdown-deutschland-coronavirus-vertrauen-massnahmen-pandemie?utm_referrer=https%3A%2F%2Fwww.google.com%2F

(Zeit.de)

Deutsche Welle – despre cat se estimeaza ca va lovi economic acest val 2 care-a inceput deja cu restrictiile impuse. Cele mai mari pierderi economice – gastronomie si hoteluri. Urmeaza sport, cultura, comerț.

Read more

La grădinița in vremea pandemiei de Covid?

*blogul hapi.ro nu este un jurnal realist si nici un fel de editorial online. Orice articol, exceptandu-le pe cele in care am scris clar despre experientele din Justitie, este absolut subiectiv si nu reflectă neapărat realitatea. Că între timp am devenit mare filosoafă si mi-am dat seama că realitatea mea nu e neapărat si realitatea altora.

Nu că mi-aș fi imaginat eu că normalitatea e ceva pentru care Universul m-a lăsat să mă veștejesc pe pământ, dar am zis că-i ofer copilului tot ce pot pentru un start binecuvântat, oriunde mă voi afla.

Marele start- grădinița. Dacă până acum ocoleam 3 blocuri ca să nu vedem oameni mari, adulți adică, acum, dacă-i vedem fără mască, trebuie să ne si ascundem.

Normalitatea-ti merge pan-acolo când, de după draperii cu perdele vechi de Muscel, te priveste cineva cum te ascunzi, ditamai arătarea de 2 metri. Tinand trotineta-ntr-o mana, rucsacul in ailalta si eventual o banană de la gradi. Si te maimuțărești in amiaza mare de după-o masină: te văăăăăd, hai că nu-i nimeni!

Când ne-am dus prima zi la gradinita, jale mare din partea altora. Plânsete, suspine, stat pe langa geamuri. Eu l-am imbratisat in parc. Regulile sunt clare si n-aveam nici un chef să mai stresez copilul sau să mă duc eu plangand la lucru, că oricum așa ajung, fiind alergica la ambrozie.

Te duci, te vezi cu alti copii, mancati, doamnele educatoare au mască, vă jucati, va trebui să stai pe un scăunel (nu stiu cum de nu mi l-au trimis cu Cargus la serviciu, că la noi in casă, nu stă nimeni pe scaun, scaunul e altă treabă… ) vin eu să te iau dupa masa de pranz.

– Bine, deci dupa ce mananc de doua ori vii să mă iei…

– Cam asa ceva. Inainte să doarmă ceilalți.

– Bine.

– Esti stresat puțin?

– Da.

Mă opresc in parc in fata tricicletei prea mică deja pentru el, bună pentru alti copilasi de 4-5 ani. Dar cum nu șofez, nu vreau să-l alerg dimineața pe jos la grădi.

– Si eu sunt putin stresata. Ai incredere in mine, noi doi de descurcăm!

– Am!

Read more

Circuitul vrabiei in natură

Eram cam ora 16, 30 si tocmai ajunsesem de la Cluj, cat am apucat sa-mi trag manusile negre si sa iau o spată  mică, un cuțit din neolitic. Săpam cu scârbă lângă un mușuroi de furnici, vedeam atatea larve, c-as fi preferat sa scurm în rahat.

Numai după râme nu… râmele alea transparente pe care le luam cu mâna, să-i fac ei carne tocată, să nu se înece cu… Le simțeam sub manușa ca si cum mi-ar fi circulat freon prin capilare. Ridic un pic privirea, dau de-un băț. Văd că-i un lăstărel cu vreo 18 frunze. Dau să plesnesc  un viermisor verde. Langa el un anunț. Lângă bățul-lăstar.

Omagiu Dr. Iuliu Hossu, Episcop greco-catolic de Gherla… marea Unire… 100 de ani… Copacul înfrațirii…

Si eu îmi fac firma de rusine, măcar de-mi lăsam vesta acasă. Caut râme si goange langa bățul înfrățirii, să-mi hrănesc vrabia. În loc să fac donații și să mă duc să pun flori langa statuie. Da nu pierd pariul, vrabia trebuie să tră…

Un bărbat tușește-n spatele meu, pe alee. Mă întorc. Doi politisti locali se uita șocați la mine. Uite-o si pe zăpăcita asta. Casa lu Brancuși se prăbușește și ea ne sapă cu spalta ditamai vrejul de frasin. Al 17-lea monument necunoscut de catre cetățenii orasului. Îmi indes scarbita singura anelidă-n pungă și mă mișc spre bordură. Dar pana acolo, ma uit si pe frunzele unui cires, sa vad, dade dade pica ceva material organic mai suportabil. Arătam așa, într-un fel, o danaidă din metamorfozele lui Ovidius, parcă tocmai vizionasem ultimul episod din Dexter si acum aveam idei. Localii nu s-au miscat de acolo. Nu ti-e dat toata ziua să vezi una cărând apa cu ciuru, sau făcând pe struțul pe langa fantoma, pardon statuia cardinalului Hossu.

Mai trec vreo cinci. Mă privesc ca si cum Alba ca zăpada si-ar căuta piticii vara. Bine că  majoritatea oamenilor din orașele mai mici, definesc  normalitatea prin puterea motorului deținut, la pătrat, plus suma ălor cu care te-ai fi fost culcat(a) până acum, minus felul în care arăți în poza pe care-o detestă ei, plus funcția pe care-o deții. La toate astea se face radical cu salariul de care ești banuit si se mai scade cate-o tragedie din viata.

Read more

Cadrul general de Covid 19 în Romania, pana acum. Teama de moarte. Pamflet

Iau telefonul de pe masa alba care sta langa sofaua mea, locul în care stau seara de seară, să scriu. Vreau să văd poze de acum 2 luni si de acum o luna. Sunt obsedată de poze. Nu mă îndur să le șterg nici pe alea alunecate, albite, c-o păpădie, o piatră, un vierme… o stare de alertă. Au trecut 3 luni de când nu ne-a fost frică, da deloc. Că habar n-aveam pe ce lume trăim, stiam doar că avem Constitutie si democrație, da se asezase deja prafu si gazele lacrimogene pe ele. 3 luni

– de când credeam că Wuhan este vreo componentă karmică din Mahabharata hindusa

– unii am aflat apoi, relativ repede, că niște lilieci, în loc să stea cu capul în jos si să sperie turisti prin peșterile lu Ies Shim-Ping , au aterizat în piața Wuhan, piata de pește unde probabil i-a mâncat… un porc. Că acolo, nu-i așa mare diferența între pești si porci, amandoi au gustul la fel.

– românul nu se face frică de nimic, dacă Nimic nu are cuvântul unguri si Ardeal în aceeasi  propozitie. Noi avem competitii precum Supravietuitorul, Neinfricatul, pana si Xena ar fi fost inspirată de la un capăt încoronat cu nume de Zăvor. Asa că nu ne era frică domle, că China-i departe și jucăriile pe care le-am cumpărat de la magazinul de aproape, încă mai rezistă. Apropo, ati observat ca toate fac la fel? Sirena de politie sună ca elicopterul, elicopterul ca roaba, roaba are aceleasi lumini ca și caruselul cu masinute iar chinezoaica ce ți le scanează sună tot precum sirena de politie… Da au preturi bune!

Apoi am auzit de pangolin. Noi credeam că-i un  tratament inovator pentru prostata, ăl de apare la teleshopping si dacă-l cumperi in următoarele 30 minute, ofertă unică de 6 ori pe zi,  te lasă  să duci o viață nefu… nefertilizantă alături de familie. Adică locuiesti singur la 74 si ieși în continuare de 3 ori pe noapte să faci pișulici. S-au apucat romanii de căutat pangolin pe net si-au dat de-un fel de sopârlă puțicioasă, fără dinți, descrisă ca fiind timidă da bunăciune, cu bot de arici si solzi, traficati precum pielea crocodilului.

Read more

Ce sa ma mai joc cu copilul acasa

Prima parte a articolului, cu 5 activitati interesante o gasiti aicihttp://www.hapi.ro/5-jocuri-interesante-de-jucat-acasa-cu-copilul-hiperactiv-in-perioade-de-izolare/

Am gasit la reducere o… racheta. De lemn. Pare pentru bebelusi dar cred ca scria 2 plus pe ea. Oricum, o puteti lua si pentru bebe. Are vreo 6 surubele de infiletat si o veti monta absolut singura, cu-n ochi la copilul care vrea să vă bage-n coaste surubelnița în formă de stea.

Construiti ceva impreuna.

E trainica, dă bine printre jucării si toată distracția a ținut cât s-au infiletat nenorocitele alea de suruburi. Cum eu nu-s mare experta la asamblare, dar încet, devin – de la muncă, nu de la jucării – am pus-o inițial invers, m-am tot întors în jurul ei pana m-am prins cat e de simplu. Poate voi găsiti o astfel de jucarie cu care-si va pierde ceva timp. Daca as fi luat-o cand avea un an si 6 luni, hai, 2 ani, sigur i-ar fi placut. Nu mai stiu prețul, dar era cu 50% reducerea prin februarie si chiar a meritat. Probabil o voi oferi cuiva. Nu, nu fac chestii de genul: ia cadoul ăsta, l-am cumparat pentru ziua baiatului tau 😛 That sucks! Si apoi cei care-o fac, oare nu-si dau seama ca jucaria aia n-a fost dorita?

Whatever. Eu si piticii mei.

Read more

Tusea si cu J(unchiul) in vreme de Covid

Cam la 3 zile după ce s-a declarat starea de urgență sau alertă, grosso modo- (nimeni nu știe diferența, e ca vremea), și-am citit că-n Italia au murit vreo 600 într-o zi, de Covid 9, mi s-a pus un junghi, așa, parcă mă durea și păru-n cap. Numai gâtul nu, n-am avut nici febra, așa ca m-am bucurat gândindu-mă că e foarte posibil să am gută. Că doar am 40 de ani, trăiesc în Romania, mă încadrez oarecum în descrierea bacilului de mucegai din capul Streinului. Și junghiul se muta, cuminte, dupa câte 4-5 zile ba la un genunchi, ba la coaste, ba la cervicală, numai coccisul nu m-a durut.

Eram ori fericita de-a binelea, ori nebună pe jumătate că am gută, asta fiind legată de acidul uric, vechii egipteni si Hipocrate. Ce mi-e o gută și-o zona zoster, în comparatie cu ăia care mor pe holuri, la televizor, cu telefoanele sunând în gol?

Febra si unchiul conspirationist

Tot la 3 zile după starea de urgenta, s-a manifestat oarecum si mama. Buhăia precum cimpoiul, când ies maramureșenii de Anu Nou. Ce ai? Că n-are nimic, numai multiple informații de la televizor și-a mâncat tofu rece din frigider. I-am aruncat in brate un pachet de bomboane cu tantrum verde , 3 folii de magnerot, zinc, si am pus telecomanda în rucsacul copilului.

După alte trei zile a uitat să tușească, nervoasă foc că a pierdut telecomanda.

Read more

Prietenele mele de suflet si sosiile lor celebre

Sosiile lui Adina si Niki – Marilyn Monroe si Celine Dion.

Adina R a fost prima “necunoscuta” care-a venit acasă, în vizită, după naștere. Mi-a arătat cum să port sling-ul. Am fost o mămică modernă si mândră, era așa de faină eșarfa aia c-aș fi ieșit numai cu ea și cu bebe. Am prins si o vară foarte caldă. Tot Adina ne-a adus si suportul pentru pat, de-l comandasem pe net si-am primit o covată si le-am returnat. E o plasă care se fixează sub saltea ca să nu cazi din pat, altfel e drept că aș fi putut pune covata. Încă mai folosesc plasa de protectie! Mândra mamică a trei copii, Adina si-a făcut timp să mă ajute cât am stat la Cluj, să-mi dea sfaturi simple si directe. Ia uite cât de frumoasă e si ce bine seamănă cu Marilyn!

Read more

Aniversarea copilului poate fi o harababură nostimă chiar și-n izolare, acasă, cu trei persoane

De dimineață am postat copilul cu bunică cu tot în camera de joacă. Să-I umflu eu 5 baloane, să le agăț de grindă, să sară după ele, că e hiperactiv, hiperenergic, trifazic. Ca mă-sa.

– se strică pompa, folosită până acum cam un an! De-aia se strică, că mă grăbeam să le fac toate repede, să iasă povestea așa cum gândeam eu. Eh, în loc să dau la pompă, am umflat baloane de-alea tari până mi-au ieșit ochii din cap. Coloana sonoră: mai ai acolo, nu e gata?

Fug după tort.

Teoretic ar fi trebuit să fug la leru-I ler dar, o săptămână am tot încercat diverse prajituri. Măi, nu că nu erau bune, da cum să le pui în orașul ăsta supărat pe facebook? 😛 Tortul cu mere si caramel, zici că era pancovă cu carne răzuită. Tortul cu mascarpone, mi-a ieșit o lipie acolo, unsă cu unt si cu bonibon… Până am realizat că face trei ani și vreau să-I cântăm la mulți ani și să-l văd cum se bucură, c-acum aproape că i-au dat lacrimile de emotie. Și să-l las să mănânce un dulce yummy, cu ciocolata si cireșe si să sufle-n lumânări cât vrea el.

Read more

Primele zile, voi doi, diagnosticați cu virusul despre care vorbeste toată planeta…

Ce simptome aveați? Ce v-au făcut la spital…?

S-au uitat la noi mirati si ne-au închis într-o camera. Glumesc. Ne luaserăiar sânge apoi am intrat direct pe tratament. Eu inca mai aveam febră, a mai durat o zi poate, Paul și-a revenit. Dar stai, că după ce mi-a trecut febra, mi-a dispărut gustul si mirosul. Nu știi ce ți se întâmplă, nu știi cum se procedează, nu știi ce îți face. Nici nu stiam dacă să le zic, nici nu-mi dădeam seama dacă mi le-am pierdut mai mult… psihic (râde).

Paul are un deo care-mi place si-ntr-o dimineață, când el încă dormea, eu miroseam ușa… că are iz de clor. Apoi m-am dus la Paul să-l miros pe el… Habar nu am dacă ne văd ăstia si prin camera ca la Big Brother, oricum, imaginea cred că era din episoadele cu Harry Potter. Paul s-a speriat si-a sărit în somn, a dat un pic cu capul de perete, da nu-I bubu mare. Cum nu se apropia nimeni de noi si nu intra decat infirmiera… Plus apăsarea aia, parcă liniștea și asteptarea se joacă cu creierul tău.

I-am spus să stea linistit că-s io, da nu s-a dat cu deo… aseară, după dus? Cănu simt pe bluză… A zis că s-a dat sis ă-l las în pace să doarmă că poate trece timpul mai repede. S-a întors pe partea ailaltă, când a ațipit la loc, a intrat infirmiera, tot așa, deghizată, aia i-a fost imaginea cânda deschis ochii. Așa că m-a luat repede-n brațe si-a zis: chiar nu simti mirosul?

Nope.

Read more

In loc sa devin bipolara, dansez uneori in izolare

Ce (mai) fac în izolare cand simt ca se strînge tot în jur si zilele-s mai lungi

Psihologic, suntem toti cu nervii în stratosferă pentru că n-am mai trecut prin asa ceva. Da, am noroc că eu mă duc la lucru dar în 5 zile libere pot sa-mi imaginez cum se simt cei care nu pot iesi.

2020 Izolare.  Ca să nu uităm.

Prin 16 martie Presedintele Romaniei decreteaza starea de urgent ape teritoriul Romaniei.  In 14-15 aprilie, starea de urgența se prelungeste in Ro înca o luna. Adica pana la mijlocul lunii mai

417 persoane decedate, adica pozitiv la Covid 19, dar numarul lor este mai mare, la fel al celor infectati, insa datele nu pot fi transmise-n timp real si probabil mai au si motivul ăsta, sa nu creeze starea de panica, isterie generalizata.

Singura Putere pe care o avem e să ne ferim unii de alții. Ce ciudat sună.

Majoritatea respecta si chiar stau in case, desi nu mi-as fi imaginat cat de greu poate fi cu un copilas nazdravan. Care vrea iepure de ciocolata da nu de-ala cu alb că cu ou rosu in mână, mami hai joaca-te desi cronometram timpul de scris cu cel de joaca, il impartim cu buni. Da, are un program scurt de iesit cu draga mea A, cand eu sunt la munca, 3 zile pe saptamana. Dar e drumul si acasa- drum si acasa.

Read more