Nu mai știu ce-am făcut astă vară

apaSau: apa curge, pietrele rămân

Weekend dimineață, 6 30 cu puțin noroc. Aproape 20 de kile se rostogolesc pe capul meu. Poate-a căzut lampa din nori. Poate-i cartea cu o mie și una de nopți. Poate…
– Tati!

Încerc să-mi afund capu-n perna pufoasă care-i de partea mea, să nu-mi vadă ochii beliți, stau gujdită ca o cârtiță-n mușuroi.

– Tati!

Gata, deja mi-a sărit somnu. Iau poziția de yoga, iau iepurele roz în brațe și mă opintesc zburlită-n fața lui. Stă-n fund, turcește, parcă tocmai a sosit pe covoru lu Aladin, e fresh, dinamic și are-un zâmbet până dincolo de saltea. Îl privesc fix în ochi, cum face și el cu mine.

– Auzi. Taică-tu-i biologic. Anatomie. Verstehst du? Nu-i mai ușor să spui Schornsteinfeger? Notausgang? Ăăăăă… toilette? Auch, toileteeee.

Fug ca păsărilă și-arunc iepurele roz spre înapoi.

Ueeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee. Ehhhhhhhhhhh Eeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!! MA-MA! Ma-MAAAA!!!!

O aud pe mama cum trece spre el și știu că-l târăște pe Winnie. Sau crucea.
La propriu, c-ăsta micu a dibuit o cruce din lemn, lăcuită, pe care-o avea mama de la buna și buna de la… șezătoare. Și-i ies dinții copilului. Proces care-am înțeles că durează până la pubertate. Așa. Și roade la crucea aia mai ceva ca porcuțu de guineea la păpădii.

Să fim înțeleși, noi nu-l lăsăm, tocmai în ideea în care vreau să-mi duc crucea, să mă căiască pe facebook oameni noi care nu m-au cunoscut niciodată. Da o găsește frate și de-i dau check în la Untold, el tot ar dibui crucea. Cumva i se potrivește bine printre cei 6 dinți.

Pruncu iese urlând pe lângă mama mea, el vrea la mama lui. Acu câteva zile am făcut vinete. Și ca să pot să tăi numai ceapa și să nu mă crestez eu cu lama când îl văd cum se duce iar și iar la aragaz, i-am pus niște desene de minune. Cu-n pui galben, rotund și nebun ca veverița din Ice Age 3. Și puiu ăla nu zicea nimic, că erau desene mișcătoare bebelușești. Dar țiuia din când în când și striga Tatiiiiiiiiiii!

În sfârșit. De psiholog n-avem timp acum. Stăm pe budă și ne ținem de mână. Aud știri la TV. Măcar unii se fac de kkt în văzu tuturor, eu scriu despre… După cinci minute ieșim amândoi de mână. Fericiți. Am apucat și eu să mă spăl pe doi dinți, l-am șters și pe el pe cei șase.

Read more

De ce spunem că bărbații sunt ca și copiii?

De ce spunem că bărbații sunt ca și copiii?

father-and-son1. Ea e cea mai frumoasă. Naturală. Nimeni nu mai e ca ea.

Bărbații chiar cred că un ten plăcut, radios , dinții albi, sanatoși, sprancenele care nu-s identice cu-ale lui Tudor Gheorghe, părul mătăsos la atingere, buzele moi, hidratate, sunt copii genetice ale vreunei bunicuțe cu sânge nobil. Toate această tâmplărie feminină nu trebuie întreținută, ea e croșetată cromozomial.

Copilul.

Ne-apucă scăldatul. Întâi m-alunec eu în jacuzzi, pun niște eucalipt pe marginea chiuvetei, preiau crocodilul dotat cu-n dinte. Glumesc, n-avem jacuzzi. Împrăștii rațele pe domeniul lor, buretele ăla de zici că-i făcut din hartie igienică, pleosc, încep procedee sportive nereglementate de înot. Rațele se duc la fund, buretele-i în gură, ies bulbuci de șampon prin nas, bunica țipă, copilul e fericit, eu am dat cu arcada de faianță și încerc să mimez că ce bine-i. Mi se lipește părul pe față, dintr-o dată, că doar n-avea cum să-mi crească atât de repede. Coate-n gură, țipete, icnituri, se întoarce de 5 ori să vadă daca-s tot io-n vană.
Ueeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee

N-arătam exact ca-n poza de pe feisbuc, da eram bine, măăăăi, brotăcel, guguluguciucuciucughidighidi, io-s. Eu, cea care-ți sforăi noapte de noapte-n pavilioane, de fug otitele de noi ca de draci.

Bineînteles că i-am explicat și copilului: dragă, viața e tricky. Adică nici tu nu erai identic cu cel din ecografie când te-au scos, da tot te-am luat acasă. Întelegi dragă? Ia, rățușca.

Read more

Am împodobit bradul în noiembrie, ne mai lipsește un ren

Am împodobit bradul în noiembrie, ne mai lipsește un ren

brad craciunDe Moș m-am despărțit și nu-i mai scriu demult scrisori. Am spus des că pot iubi mult. Toți neghiobii au înțeles “mulți”. Treaba lor, cu scorbura lor mică ce-și zice “lume” și cu bârfa lor neputincioasă. Nu vreau să fiu mai bună doar de Crăciun, nu vreau să pun globuri în brazi când e vremea brazilor și-a cadourilor, nu vreau să gătesc doar o dată pe an când… eh, ba da, asta vreau dar ne-am diversificat deja și-acu-mi sfârâie curcanu-n cuptioru cocător.

20 noiembrie p.m

cu mămică-bunică plecată-n vacanță pân pe-undeva-n apropiere. Anul trecut pe vremea asta mă uitam la Love Actually și plângeam în castronul cu 5 kile de salată.
Anul acesta am vrut să fac o bucurie prelungită: 360 de led-uri, brăduț de pe emag (mai lung suportu decât bradul, noroc că-s trainice și dese sârmele). Spre seară îmi întind cablajul, lipesc și pe pereți niște plasturi transparenți să-mi stea luminițele. De fapt tot pomul meu constă-n 360 de luminițe întinse printre altele din baie -unde-i un prelungitor- pân la pom care-i în altă cameră. Și-au ajuns și la el vreo 15 becuri, am pus 4 stele cu sclipici și-am considerat c-atâta poate duce. Important e că se vede și că am dat-o pe spate pe mama, seara, când a văzut ce-am lucrat.
Vai da ce frumooooos.
Vai da ce instalație și ce culori plăcute, ce de luminițe!
Vai da n-ai schimbat copilu că ceva pute…

Mai are ea daru de-a strica miracolu Crăciunului.

– Doară nu-i nici 1 decembrie, de ce l-ai împodobit azi? Se fofilează să vadă bradul cât un butuc incandescent, că lipitorile de pe tablou și mașina de spălat și cadrul ușii erau în regulă.

Read more

Cum socializezi împreună cu bebelușul pe care-l doare-n pampers de socializare

Cum socializezi împreună cu bebelușul pe care-l doare-n pampers de socializare

Ieșim noi doi în parc. Deja este deprindere: ca și cum numai noi am exista pe lumea asta. Mă aștept să mă mir și eu de-acu când văd oameni. Spre bărbații cu copii nu mă uit să salut c-apar nevestele ca lemurii din copaci, de ce-ț zâmbește aia. Zâmbesc mereu când salut, așa am învățat eu, foarte rar nu schițez un zâmbet.
Pe mămici nu le mai rețin la chip că-s multe și au copii de la 0, 2 zile la 2 ani și nu m-am zgâit la ele. Iar acum nu mai țin minte care m-ar fi oprit vreodată, cu care-am interacționat. În schimb o cunosc pe Cătălina și pe mama ei fără nume, o cunosc pe Mara și pe mama ei fără nume. Mara mi-e mai aproape de pansamentul corazonului pentru că mami a ei o crește singură. Mă rog, are doi bunici cul.

Reiau: ieșim noi doi în parc și uite-oooo pe Mara, Mara e mai mare și a început să umble binișor. Are-n mână un covrig și fuge spre căruțul în care stă în fund, țeapăn ca pe lespede, Ursulețu. Ursulețu meu n-a schițat nici miau de vreo 20 de minute, căruțu-l enervează, frunzele care cad îl enervează, jucăria pe care i-am prins-o la vagon a zburat în secunda doi și-acu era-n rucsacul meu, a rămas un elefant. Numa bine-a nimerit Mara când s-a prins cu mânuțele de mânerul căruțului nostru și i-a zâmbit lu bebe cu 6 dinți strâmbi. Cel puțin, eu așa am văzut. Ce-a văzut el:

Un sensei antropomorf camuflat în Rapunzel care s-a infliltrat în lumea noastră și-a încercat să ne atace cu bastonul-cârlig, să ne muște cu colți de fildeș.

S-a prins fiu-meu cu ambele mâini de bara de protecție și când a început să urle, a sărit aia mică-n spate de parcă era Simona Halep în meciul de la US Open. Aterizare-n cur, părinți supărați, Mara a tras aer de trei ori cu colțurile gurii lăsate-n jos și s-a pus pe-un plâns strașnic. Scrâșnitul dinților și preluarea bebelușeniilor, schimbat direcțiile, zâmbete de protocol, ba chiar am zis Scuzaț.

Ca și cum asta n-ar fi fost destul cât să-mi frigă orgoliul de middle-age măicuță, merg mai departe și… (eu nu fac ceva bine, el nu interactioneaza ca-n filmele alea în care se întâlnesc opt bebeluși de 3 ori pe săptămână și se trag de puță, nimeni nu ne vizitează și nu vizităm pe nimeni, o na, na, what s my name, oprește-te din gândit, uite-o pe mami de Cătălina).
Seeeervuuuus, vai, ce mari ne-am făcut, stai în funduleeeeț?

Read more

N-o să mai scap niciodată de frică?

N-o să mai scap niciodată de frică?

buline colorateOrice aș fi așteptat pe lumea asta și vai, nimic nu mă mai mira.
Dar să fiu mamă n-am gândit vreodată.
Le mărturisesc -mai ales celor care nu au încă copii ori nu doresc să aibă- care e momentul în care un fior rece de transpiratie îmi inundă porii. Orbecăi cu toate că e puternică lumina, tremur puțin, nu respir, am și un prurit ușor din cauza nervozității interioare. Nu e figură de stil. Sunt speriată.
Când îi tai unghiile, unghiile lui moi de bebeluș. Nu e voie să tai colțuri. Copilul treaz nu stă și țuică n-are voie. Tu, care n-ai iubit decât condiționat, îl iubești acum pe muțunache așa încât îți imaginezi freudian că îi poți tăia un deget în fabuloasa și sinistra aventură cu unghiera-n mână. Lângă degetele lui moi nu respiri până tai . Și-ti amintești știri cu copiii abandonați la stat și vezi chipurile celor pentru care ai donat 10 lei. Te întrebi dacă unii mai trăiesc.

Read more

Cum s-a schimbat viața socială de când am copil

Cum s-a schimbat viața socială de când am copil

nude is chicA devenit intimă. Social încă nu m-am adaptat și nici nu fac vreun efort.

Dimineața la 7 fără 10 mi-am desfăcut sandvișul în bus. Nu mai puteam, leșinam, îmi curgeau ochii, nasul, îmi scăzuse glicemia, mi-am agățat ciorapii de-un troler de=ăla de la farmacia inimii… ce mai… i-aș fi lipit un rucsăcel între ochelari unui nene aflat în tranzit pentru că și-a cantonat vehiculu lângă bara mea. Și el stătea pe scaun, la doi pași. Da, mă țineam de-o bară că n-am magnet la tocuri.
Mooooamă și când au dat compatrioții mei de mirosul brânzei Rochefort, odată se făcu coloană ca-n zilele lu Moise.
Nu procedez eu la asemenea emisii poluante în spațiul închis, dar acu era urgență și n-aveam niciun tic-tac la mine. Când mă ia cu tremurici aș scoate și-un pește viu. Din rucsac.

Umblu cu rucsac, cu același rucsac de 9 luni.

De când am aflat că-n el încap și dosărele și un termos și hârtia igienică și plasa cu mâncare și apa și o pălărioară și micile 233 de lucruri absolut indispensabile. Arată binișor săculețul, e din piele și e garnisit pe fund cu susan și semințe de la covrigii ăia de-un leu. Colegii mă recunosc după rucsac. Merge la orice. La pantofii albaștri din lac cu toc cui, la pantalonii din mătase neagră, la sacou, la blezerul Zara cu perluțe mici, etc etc. Când apar eu, e ca și cum ai vedea-o pe Cher căutând haine la Tabita. Penibil! Dar foarte confortabil.

Read more

Excluderea mesei de noapte la bebeluș – parănting modern

Excluderea mesei de noapte la bebeluș – parănting modern

jucarie de plus(Nu încercați asta de capul vostru, preferabil de testat pe bebelușul alteia)

„Mă vorbesc„ eu cu specialistul după 3 luni de burdușeală acută: deschis ditamai borcanu cu Comfortis, terminat borcanu, mâncat un biberon, urlat după al doilea, al doilea nu-i în schemă că explodează copilu, doarme copilul și mami-și vopsește-o unghie, urlă copilu de foame, prinde mami unghia la ușă și strigă și ea în sinea ei cu Căpșunel în brațe. Păi nu pot maaaami să-ți dau c-acu ai păpat 180 și-alții nu bagă atât la 3 ani cu tot cu Actimelu și mărgelele lu mumă-sa.

Scoateți doamnă masa de noapte zice medicul, copilul nu se trezește acum că-i e foame, el are nutrienți până dimineață. Oricum nu alăptați.
Da ceai pot să…?
Da. Copilul se va trezi la aceeași oră din instinct o săptămână poate două, apoi încet se va regla somnul după comportamentul alimentar pe care-l inoculați. Sigur că marea plăcere e mâncatul. Haideți să facem un program să fie bine și pentru dv cu somnul și cu greutatea lui. Renunțăm la masa de noapte. E izolat antifonic la dvstră?

Prima noapte.

Se trezește bebe la 3. Fornăie, face ca dinozaurii da nu plânge. Fug repede s-aduc batista bebelusului, cea încropită de ORList. Clar, bebe are muci de-aia face-așa ca-n savană. Aprind becul de 80 și pe când să arunce cu lacrimi și cu suzeta-n sus îi pun ser în nas. Lui îi place serul când i se înfundă nasul dar nu la 3 noaptea. Pun sonda la baza nasului, trag, bebe gâlgâie, strănută, bag bibi și-adoarme.
La 5 își amintește că n-a mâncat, pe când să protesteze, gâlgâl doza de ceai și somn.
La 6, 20 luăm masa veseli amândoi, lăbărțați pe-o pernă.

Read more

Bebeluș botezat creștinește

Bebeluș botezat creștinește

fata si icoanaAtât de mult am așteptat momentul ăsta după cele două înmormântări din anii trecuți, încât trăindu-l și trecându-l cu bine m-am născut eu a doua oară. Mai ales că a fost botezat copilul meu, oaw! C-altfel nu merge oaia neagră la nunți, botezuri și înmormântări.
Frumos, distractiv, sublim a fost botezul, din inimă vă spun.

M-am pregătit cu de toate: xanaxu de la mama, am cumpărat până și niște slimuri dar
numai din acelea pe care scrie că fumatul duce la impotență! M-am gândit eu: când se vede Căpșunelu-n curu gol și cu  batman deasupra cântând ceva, o să-mi urle de zboară sfinții mucenici de pe pereții mănăstirii.
O să urle și la nașa că lui nu-i place-n brațe decât de umăr cumva sau cablat de mine că atunci n-are ce face. Face săracu febră și adoarme, cam atât…
O să urle când îl ducem și aducem și când mergem cu mașina în oraș și când urcăm treptele și dacă o să am noroc o să plângă. Da-n rest, probleme cu socializarea că doar nu s-a născut în familia tradițională 😉

S-a pregătit și nașa, eu m-am îmbrăcat în alb ca o mireasă, mi-am chemat familia, un fotograf și mi-am pus în geantă certificatu de naștere și vreo 3 pachete de hârtie igienică.

Sosim la Gherla cu copilu-n scoicuță.
Dormea a meu de n-avea treabă. Mai scotea câte un G la intervale de 15minute.

Jos din scoicuță, trecuse de ora mesei, noi cu tocana pregătită și sticla de chicco, el somn. Doamne miluieste zic, o fi bolnav…

Seara dinaintea botezului.

Read more

Sisteme vesele și ergonomice pentru bebeluși care se vor purtați de mame

Sisteme vesele și ergonomice pentru bebeluși care se vor purtați de mame

hapi bratara anticaNu ies în fiecare zi (singură o oră la plimbare) dar alaltăieri am ieșit. Pe lângă tribunal, că tot am io abonament la instituțiile astea, văd o doamnă, un personaj de contrast printre lumea grăbită. Avea un bebe într-un marsupiu ce-mi părea lejer și gri și numa potrivit pentru al meu.
Picioarele-i erau afară (și ale ei), bebele era adormit leșinat sau mort, cu toate astea nu m-am putut abține și am întrebat-o de unde-l are.
Ah, că ea e căsătorită și știți dvoastră, barza…
Nu, nu conținutul, sistemul ăsta de cablaj că-mi place și mie…

Marsupi breeze

(aceasta nu este o prezentare a sistemului pe bune ci o postare în stilul meu)

Zis și făcut mă duc și cumpăr ranița și-l pregătesc p-ăsta micu de parcă-l trimiteam singur pe Kilimanjaro. Și mă uit pe youtube la 6 trailere (dintre care unul la Now U see Me 3) și restul cu preocupări de-astea serioase. Iau copilu, copilu plângea, îi așez picioarele afară, motiv pentru care orice ortoped plictisit m-ar da imediat în judecată. Se uită copilu la mine, mă uit eu în oglindă, mergem afară la o tură-n juru blocului. Lansarea rachetei în trepte e silențioasă pe lângă ce-a urmat.
Vin repede acasă, scot copilu, iau un sfert de corlentor și beau  2 cafele. Că-mi era pulsul la 130, ieșiseră vecinii, bănuind că strivesc dejtu cuiva la una dintre ușile garajelor.

Read more

Mituri amuzante despre bebeluși, știai că…?

Mituri amuzante despre bebeluși, știai că…?

femeie-care-tese-muzeuO adevărată conspirație în poveștile cu bebeluși. Că ce drăguți și inocenți sunt ei, cum te topești când îi privești, cum gânguresc, ce bucurie să sugă o bucată de sân acolo, ce mare fericire când îi aduci pe lume și vezi atâta frumusețe.

M-am gândit că odată și-odată trebuie să spună cineva Adevărul.

Bebelușii sunt niște creaturi aparent calme care se trag de fapt din specii dispărute de dinozauri.

Imaginează-ți următorul scenariul. Tu, mămica, dormi liniștită noaptea lângă bebelușul tău. Doar ce-a trecut seara de Halloween. Te ridici pe pipăite să-ți torni un pahar cu apă. Bebelușul tău face un salt în aer, așa, cumva cu mâinile și picioarele de parcă-i electrocutat și-ți stă inima în loc. E doar reflexul Moro dar pân nu cauți pe internet nu știi că nu ești pediatru.

Te culci la loc și încep sunetele: mici grohăieli, sâsâituri de șarpe călcat pe clopoței, suspine, sughițuri, respirații sacadate, fornăieli în cascadă de parcă la voi în pat s-au mutat munții Pădurea Neagră.
Dacă nu-l bagi în seamă ai toate șansele să te trezești cu-n deget în ochi, suficient de subtil încât să-ți lipească corneea de baza craniului. Bebelușii au puteri ascunse, se spunea că J.K Rowling s-a inspirat din viața lor când l-a creat pe ochelaruțul mic ce joacă-n rolul principal.

Read more

Singură cu bebelușul și diversificarea la o lună

Singură cu bebelușul și diversificarea la o lună

bebe in slingSingură cu bebe

S-a auzit un hârăit. Așa făcusem eu anul trecut când am avut amigdalită pultacee și mi-a apăsat medicul amigdalele cu lingura aia.
Căpșunel adoptase poziția de broscoi, așa face când are colici, când n-are nimic, când nu râgâie, după ce râgâie, când îl doare ceva și când nu-l doare nimic, de fapt în opinia mea, un bebeluș e absolut imprevizibil fără nicio explicație clară.
Mirosea a iepure tranșat așa că îi schimb pampersu. Începe să urle.Are o tonalitate de țambal neacordat, din maternitate l-am recunoscut, dintre șapte. Ueh, ueh, ueeeeeeeh, îh, îh, îh (astea de la final nu sunt chiar indicii de suferință ci un fel de tulai, greu îi pă lumea asta, ia-mă-n brațe).

Parcă a simțit cât n-a fost mama mea acasă.
A plâns înainte de lapte, după lapte, înainte și după vigantol, în timpul espumisanului, la schimbat și la cărat cu slingu dintr-o parte în alte.

La un moment dat l-am pițigat de-un picior cu slingu soarelui că mă grăbeam să ajung la budă și el plângea și bănțălea că-l pun acolo-n traistă.

Read more