Ce sa ma mai joc cu copilul acasa

Prima parte a articolului, cu 5 activitati interesante o gasiti aicihttp://www.hapi.ro/5-jocuri-interesante-de-jucat-acasa-cu-copilul-hiperactiv-in-perioade-de-izolare/

Am gasit la reducere o… racheta. De lemn. Pare pentru bebelusi dar cred ca scria 2 plus pe ea. Oricum, o puteti lua si pentru bebe. Are vreo 6 surubele de infiletat si o veti monta absolut singura, cu-n ochi la copilul care vrea să vă bage-n coaste surubelnița în formă de stea.

Construiti ceva impreuna.

E trainica, dă bine printre jucării si toată distracția a ținut cât s-au infiletat nenorocitele alea de suruburi. Cum eu nu-s mare experta la asamblare, dar încet, devin – de la muncă, nu de la jucării – am pus-o inițial invers, m-am tot întors în jurul ei pana m-am prins cat e de simplu. Poate voi găsiti o astfel de jucarie cu care-si va pierde ceva timp. Daca as fi luat-o cand avea un an si 6 luni, hai, 2 ani, sigur i-ar fi placut. Nu mai stiu prețul, dar era cu 50% reducerea prin februarie si chiar a meritat. Probabil o voi oferi cuiva. Nu, nu fac chestii de genul: ia cadoul ăsta, l-am cumparat pentru ziua baiatului tau 😛 That sucks! Si apoi cei care-o fac, oare nu-si dau seama ca jucaria aia n-a fost dorita?

Whatever. Eu si piticii mei.

Read more

Credeam ca prietena din adolescență mă detestă…

scris pentru simona(si dacă as fi stiut că nu e așa, aș fi căutat-o mai devreme. Si ar fi trebuit să stiu că nu e așa,  eram suflete la fel și minți care se mințeau că tineretea va dura o veșnicie)

Pe când eram codană neprihanita în casa parintilor – pe atunci gradinita, gimnaziul și himenul intact erau obligatorii, pentru că nimeni nu voia în iad- mi-am gasit cea mai buna prietena. Trecusem deja de „o sa fim prietene toata viata”, dormit una la alta sub stricta supraveghere a parintilor si fugit de la ore sa bem ceva. Părăsisem gagici nevinovati si inocenți pentru că ne simteam noi vinovate – că nu ne distrăm destul laolalta. Împreună am descoperit lichiorul mă-sii (nu e injuratura, Simona stie) si, când lovea vreun bacil în domn director si scapam cumva, ca-n Prison Break, de la orele neplăcute, la ea eram.

Una se prefăcea ca-si face sandvisu, ailalta dosea intr-o doza niște visine dulci, imi amintesc că numai tat-su ne dădea drăgăstos câte-o scaltoaca peste umeri: ei, femeie, nu mai tot pune intrebari, le-o fi fost asa foame fetelor frumoaselor, să fugă-n pauza mare pana aici. Păcătoaselor, zumzăia tat-su, da aveam noroc, c-o iubea pe fi-sa pan la lună, ne tot lua apararea. (ca sa nu credeti ca ne alcoolizam in fracții si fabule, va marturisesc ca imparteam frateste tot, eram o bisericuta de 6-7 initiati, care-o comiteau cam o data pe saptamana. Nu neaparat cu alcool, odată am mers cu trenul si ne-am prefăcut că suntem controlori, mai mult nu spun, că deh, locuiesc acu într-un oraș mic și cică ar trebui să par în rând cu lumea. Care-i deviată, da nu-i treaba mea 😉

Seriously!

Cand am cunoscut-o pe Simona (numele si povestile pot sau nu să fie reale, la fel personajele) am știut ca ea e. Jumatatea mea feminina. Ancora mea, avea ceva ce aveam eu si avea ceva ce uram la mine, dar pe atunci, nu stiam si de ură, numai de invidie. Nu stiam că orice om are Binele si Raul inauntru si că, urma ca de acum, o viata intreaga sa vedem cum dregem tocana, ce alegem, spicy, arsă, dulce, renunțam la gatit?

Read more

Fiule, să stii si tu cum era Crăciunul la țară

om zapadaTu nu ai bunici la țară și nu vei ști, poate, cum e acolo mersul cu colinda. Dar eu am avut bunici, p-ăi din partea mamei si tare, tare mult mi-a plăcut. Crăciunul la țară parcă era mai aproape de cer si culmea, acum îmi amintesc că toate rugăciunile mele se îndeplineau.

Să nu-ți fie rusine niciodată de țăranii de la sate, de oamenii cu maini batatorite si cu fețe ridate, asa incat de-abia le ghicești ochii, că multă putere si demnitate și grea viață ascund. Într-o seară, în ajun, bunica mi-a dăruit o straiță cusută cu lână din caier și mi-a spus c-or să vină și Geta și Sorin și Marin si Ada si Mirela, vreo zece țânci pe-atunci, să mergem si noi la colindat. Era prima dată când mergeam oficial la colindat, cred că aveam 6-7 ani. Am sărit de bucurie prin ograda plină de zăpadă, parcă pe-atunci era zăpada multă si blândă la sate, de Crăciun. Poate pentru că nu aveam televizor să ne spună că ne va fi frig ori viscol, poate că bunicii făceau peste tot cărări cu lopetile sau pentru că cerul părea mai aproape de pământ?

Eram bucuroasă tare că merg la colindat pentru că de obicei, musafirii mă plăteau să tac când zicea bunu: ia zî și tu fată, o colindă. Bunica și mama aveau niște voci de tresăreau pomii-n livadă. Eu din contră. azi de exemplu ti-am cântat Domn Domn să înălțăm și mi-ai spus: mami, te log, telmină. Si ai cântat tu. Ai o voce tare dulce.

A fost cea mai frumoasă noapte de Ajun la sat.

Vorba vine noaptea, că pe la 15 pornisem și pan pe la 20, după ce ne-am mai bulgărit noi si ne-am alergat pe paraul inghetat, am ajuns voiosi si uzi leoarcă pe la casele noastre, fiecare cu cate doi trei câini lătrând după el. Cei mai multi ne-au primit că erau oameni darnici, cu frica lui Dumnezeu si cu tradiția si bunătatea la vedere, cum le era si sumanul și casele frumos împănate. Tin minte c-am plans rău la tanti Sandica, o văduvă mai nevricoasă, așa, se ținea bine la 82 de ani ai ei si cum am intrat, cum m-am simtit ca si copila aia din basmul cu Hansel și Gretel. Pe masa mătușicii era plin de prăjitură – blat cu ouă si cremă de margarină pe-atunci- și două sticle de pălincă.

Pân nu beti fiecare un pahar dețuică, nu plecati de-aici! a decretat ferm Sandica

Read more

Hai să ne îmbrăcăm că ieșim, comparație – copilul de 2 ani sau Fostul?

 imbracat copil micHai sa ne îmbracam că iesim

Copilul tocmai dă cu un ou în suportul braduțului deja împodobit. A mâncat dimineata unul fiert, l-a scapat pe jos de 2 ori, apoi l-a decojit singur, pan la urma i-a ramas galbenusul, mie cojile. Crede că si ăsta-i tare, dar nu toate ooole este la fel. Unele ouă sunt moi de la mama natură. Când aude că cârăi ca un pitiguș: hai sa ne îmbracam ca ieșim, e pe jos. Si el si oul.

nu vleau să ies!

De ce

nu vreau si gataaaaa. E ziua afală și nu se vede. Se uită spre geam. E noapte. Mi-e flică.

Hai sa te îmbrac că…

Când ii spui copilului de 2 ani hai să te îmbrac, el percepe intruziunea – probabil – cum ai percepe-o tu daca cineva ti-ar trage pantalonii în jos în hipermarket, cum făceam în gimnaziu sau la grădi când ne prosteam. Nu stii ce l-a enervat mai mult: că iesiti noaptea intr-un oraș în care n-ai nimic să-i arăți sau că vrei să-l îmbraci?

Mă enervez, normal, uneori reactia lui e prea… atomică

Pai eu ies în chiloți pe hol? Mă duc în picioarele goale să duc gunoiul? poate c-am ridicat tonul și văd seara mai multe like-uri de la doi, trei vecini, c-așa-s blocurile astea si livingul nu mi-e izolat.

Se uită la mine curios, cobor si eu tonul că realizez c-am strigat (nu am urlat, totusi) si-i spun că nu putem iesi dezbracati afară si gata si că el nu se poate îmbraca singur si gata.  E de acord. Surâd dulce si dau să-l agăț să trag haine pe el. Tragedie din Conu Leonida cu reacțiunea. Îmi acopăr urechile.

Stau pe marginea canapelei si mă gândesc. O laie. Că fac scurtcircuit. Copilul scuipă, cârăie, mârăie, strigă tare de vecinii cred că-i prind degetele la usă, o invocă pe BUNIII ca pe un spirit protector, se răsteste la Margareta sa nu se mai uite la el. Margareta e spiridusa lui Mos Craciun, a lăsat-o mosu in pom în semn de prietenie. Dar cand copilul se enervează, mai mereu ii spune Margaretei să se dea gios de acolo si să plece la casa ei. Margareta rezista. Eu ma duc să ma îmbrac si să ma aranjez un pic, lucru care-l deranjeaza si mai tare.

podoaba-n brad

– Mamiiiii nu te duce!!! Acum plange cu lacrimi de-alunec pe gresie din cauză de muci si de albuș de ou intins prin toata casa.

Nu ma duc fara tine dar trebuie sa iesim putin la aer. Te rog sa te calmezi. Nu-i nimic ca te-ai enervat. Vrei un pic in brate?

Read more

Jocuri în casă, timp de calitate cu copilul de 2-3 ani care se plictisește repede

Jocuri în casă, timp de calitate cu copilul de 2-3 ani care se plictisește repede

caciulita bebe ren@Copilul meu e hiperkinetic.

Copilul meu nu stă o clipă locului.

Se plictiseste repede de orice jucărie (că ai căzut si tu în capcana de a-i cumpăra multe desi încă nu e interesat de unele și nici n-ai prea mulți bani).

Nu știu cum o să se descurce la grădi. El nu stă să facă ceva pur si simplu… Am văzut că alți copii…

Mă tem când văd că copilul meu nu se teme de nimic.

Și uite așa mă agitam eu în unele zile, ba o mai și certam pe mama că-l răsfață când eu sunt toată ziua la serviciu. Până când am înțeles că Tudor e reflecția mea, a stărilor mele, a neliniștilor și a zbuciumului de acum, a nesiguranței. Copilul meu e bine, eu nu sunt cum ar trebui să fiu. Eu vin obosită de la muncă și fac un efort să ieșim la plimbare în orașul ăsta spălăcit în care nu-i pot arăta nici măcar o cișmea decentă. Eu vin cu el acasă mai cătrănită că ne-am împiedicat de toate bordurile si șanțurile și că nici stalpii de iluminat nu functionează. Eu fac cumpărăturile când mama gătește, face curat și are grijă de el, sosesc eu mama-victimă. Și penală pe deasupra.

Dar nu despre mine-i vorba astăzi, dacă aveți prietene-mame cu copii care nu stau o clipă locului – că deh, care stă?, dacă credeți că numai al vostru-i desprins din Cireșarii și din poveștile lu Creangă deși-i așa micuț, iată câteva ponturi. Pentru zilele de toamnă-iarnă. Când, în apropierea sărbătorilor, te mai adie și vântul și-o menanlcolie și n-ai ieși și plouă bacovian. Orașul e o lacustră, se înserează repede, nu prea ai unde merge, locuiești într-un municipiu mic. Important e să îți aduni forțele si să îl atragi pe copil spre ceva atractiv. Și dacă stai cu el doar o jumătate de oră, redevino prunc și fii fericit!

 

Am mai observat că starea lui de permanentă agitatie are totusi un buton magic: chituț, hai să facem cutare lucru. Devine atent: mama Vrea să petrecem timp împreună. Oho, asta înseamnă că face si ea ce fac eu, nu doar stă acolo să se uite la mine, să-mi zică ce și cum. Interesant!

Read more

Si eu vreau să scot o carte! – despre basmul “Eu de ce nu am tată?”

Si eu vreau să scot o carte! – despre basmul “Eu de ce nu am tată?”

carte Hapi RiverwomanUn articol absolut subiectiv. Aveți destule linkuri si acolo gasiti sfaturi tehnice, sugestii, lucruri practice adică tot ceea ce functioneaza in general pentru piata de carte din Romania. După umila mea experiență – umilă pentru că n-am îndrăznit mai mult, grandioasă c-am reușit s-o fac si pe asta – iată ce le-as răspunde celor care m-au intrebat cum fu. Mi-e mai ușor să vorbesc cu Ioana cea de acum 15 ani: fată dragă

Oricine poate scoate o carte.

Te duci la o tipografie, găsesti graficieni, etc. Plătești, semnezi sau nu un contract. Apoi îți poti umple juma de biblioteca cu ea. Dar ai numele și eventual chipul întipărit acolo.

Mituri despre un scriitor.

Trebuie sa stapanesti perfect limba romana.

Aha, păi e clar, dacă ai pus un i în plus, esti agramat, dacă nu ai despărțit bine în silabe, n-ai pus virgula, gramatica, stii? Ei bine, nu. Scriu din perspectiva micii bloggerițe. Greșeli face si editura si tu poti trimite un manuscris bun, ei pot să mai treaca manuscrisul prin programul lor, nu-l mai citesti, nu pentru gramatica vei fi penalizat. Deh, vei fi, dar asta-i ca si întamplarea cu manelele de la Neversea, Electric, etc. Praf pe piele. Oamenii care nu te plac, vor găsi oricum ceva. În fond nu i-a obligat nimeni să te cumpere.

Nimeni nu stapaneste la perfectie o limbă! De aceea editorii au un salariu si editeaza carti. Tu ai imaginatia și tastatura, ei au dictionarele si învață continuu, că nu se născură așa. Sunt profesori, sunt cărți de citit și sunt etape în viață și oameni care te învață: limbi, feluri de-a iubi, dureri pe care nu le-ai fi intuit, dezamăgirea, pân îți vine să te crestezi pe mâini. De toate sunt, cu-n scop, chiar dacă, în esență, unele par rele.

Trebuie sa ai un nume

@Nume? Paulo Coelho. Ia dă cu unul dintre cei care-a răsturnat literatura braziliană cu fusta în sus și pe cea de spiritualitate a aruncat-o efectiv în aer ca pe-un foc de artificii pe care nu-l uiti niciodata – dă cu el de pereții cronologiei amicilor tăi educați. O să zică bleah, or să rădă că citesti sau ai citit așa ceva. Omul e un fenomen al culturii de masă, un cearșaf din bumbac egiptean ce-acoperă tot dramatismul universului. Românii sunt invidiosi! Coelho vinde si scrie și trăiește cu o intensitate de 9,0 pe scara Richter. A iubirii, a erosului, a spiritualității. Dacă le mai si impletesti toate, aici in Romania ai obține un mix din toți autorii cărților motivaționale. Cu ceva trebuie să începi – la citit mă refer, cand simți că  nu știi cine ești si ai nevoie de psihologi, antrenori, preoți. Pe langa Coelho recomand Biblia, Coranul, pe Dalai Lama în ideea c-ai citit deja  ceva din Ispirescu, Slavici, Cosbuc și ce mai trecea pe langa tine-n liceu la bibliografie obligatorie.

Read more

Eu de ce nu am tată?

Eu de ce nu am tată?

hapi riverwoman carte pentru părințiÎn primele pagini sunt descrise trei etape din viața autoarei. Atât cât să îl ajute pe cititor să vadă posibila realitate – inserată în basm.
Prima etapă e cea a iubirii de la 15-16 ani, atunci când crezi că dragostea e veșnică și mori dacă nu rămâi cu cel iubit.

A doua etapă este o nouă încercare de-a aduce în prim plan o întamplare din viață, una absolut ciudată, reală dar modificată. Căutând pe blog, văd că într-adevăr, prin septembrie 2016 încercam să scriu despre asta dar nu am mers mai departe. O să pun link la final.

A treia etapă este cea a fricii. Copilul mic, mama singură, probleme incredibil de presante, gânduri care nu se opresc nicicum, lupta de-a face față prezentului, femeia care stă cu-n picior în trecut și cu altul în prezent. Și totuși, nu e crăcănată. E încă frumoasă, în pârgul vieții. Se teme. Se teme să nu moară ea sau cei puțini și dragi. Se roagă zilnic să scape cu bine din încercările pe care cu greu le suportă, ca să se poată concentra pe copil și pe muncă.

Ați văzut Al șaptelea pergament? Sau vă amintiți de Rumpelstiltskin din basmul Once upon a time? Tipul ăla care spune: all magic comes with a price!

Read more

Basm pentru părinții care-și cresc singuri copiii

Basm pentru părinții care-și cresc singuri copiii

eu de ce nu am tataCardioloaga se uită la mine și eu la ea. E frumoasa și e slabă, e slabă ca mine, palidă și mă bucur că nu-s singura femeie pe care-o întrebi cu sfială în lift: sunteți bolnavă?
– Ai silicoane? Arată excelent! De ce ai zis că mai fumezi?
– Pentru că nu îmi doresc să mă las chiar acum de fumat. Ador să fumez cate-o țigară seara, când scriu. Fumez în etape. În unele luni da, altele nu. Am și eu vicii. Acum e o etapa în care aș umbla numai afumată dar am copil mic și… Sunt aici pentru că vreau să vă uitați la testele astea. Și la electrocardiograma. Coroborate cu pulsul, vreau să știu daca inima mea rezistă.
Zâmbet. A înțeles, e ocazional și stresul și, auch, am uitat că mai tare pișcă dezinfectantul decât acul.
– Inima e ok. Să vedem analizele și ce-i cu diferența asta mare tensiune-puls.
Mă duc înapoi pe secție dar trag cu ochiul în foaie: tabagism cronic.
What? Dacă mergeam la ginecologie și-mi făcea anamneza, ce dracu scria-n foaie? Dacă ginecologul mi-ar citi și blogul? Dumnezeule mare! Îmi fac copilul de rușine și când clipesc.
Mă sună un amic. Îmi fac copilul de rușine?
– Ăăăă? Aș vrea să fiu copilul tău!
– Adică atât de bătrână mă faci? Mi-ai stricat toată ziua!
– Am crezut că verdictul a făcut asta.
– E vertij și nu mai ești amicul meu azi. Nu mai poate lumea să se plângă cuiva. Ne vedem alatăieri. Scrie-mi pe mail, sunt bolnavă, obosită și poate mor.
– Dar cartea?
– N-am zis că mor acum!

Am tot încercat să scriu. Mie nu mi-e nici ușor dar nici greu, mi-e… nu vreau să vă spun încă tot. E o mâncare grea chiar dacă o scufund în ficțiune. Nu sunt pregătită să vă povestesc cele o mie și una de nopți ale mele. Nu sunt pregătită să vă spun prin ce am trecut în ultimii trei ani. Nu pot vorbi în public și nu se va întâmpla, cel puțin nu curând.

Read more

Cum m-au afectat basmele copilăriei

Cum m-au afectat basmele copilăriei

invelitoare nevasta noua(și totuși voi alege să-mi cresc copilul cu povești, cu zâne, cu spiriduși, eroi, talismane. Și cu Moș Crăciun și poate că voi accepta și ouăle iepurașului. Cele de Paște. De ciocolată. Pe bune.)

Citeam un articol pe BBC. Nu e ceva noutate, lâncezește acolo de ceva vreme, mi-a atras atenția titlul (cum altfel?), mă trimite articolul la The Guardian adică deh, surse care mie-mi inspiră încredere, nu ca-n-ca-n Zâna Zorilor. În articolul respectiv, o doamnă intelectuală, sugerează că basmele trebuie rescrise. Că-s pline de stereoripii și violență și nici măcar nu există așa ceva în lumea reală. Că de fapt basmele și poveștile copilăriei fură hrană pentru ăi săraci și needucați. Exemplu Frații Grimm care erau folcloriști și așa au scris și povestile.
Wikipedia românească. Nu că n-ar fi bună dar când am căutat povestea Gâsca de aur, tot la biografia lu Tăriceanu mă trimitea.

Croitorașul cel viteaz.

Sunt absolut de acord că trebuie rescrisă. Într-o după-amiază, cum stăteam eu în fața blocului pe bancă și mâncam pâine de casă cu unsoare și cu sare, mă strigă tata care taman își parcase Pegasu în farul drept al daciei roșii a lu domnu Gusti. Domnu Gusti era obișnuit, urma uichendu în care mergeau la Felix cei cu numere impare și tot așa, mai scăpa de nevastă-sa că se ascundea-n garaj două zile. Asta dura deja de-o lună jumate. Nu știu care pe care-l plătea. Inspirat ca Flaubert, Gusti striga ceva nevricos crăpând ușor geamul, să fie sigur că au auzit toți vecinii că e grav afectat , apoi se întorcea în dosu perdelei de la parter, vesel ca un mânz.

Read more

Vatican de Cluj sau baza sportivă Gheorgheni

Vatican de Cluj sau baza sportivă Gheorgheni

hapi riverwomanÎmi iau pruncu sub braț după somnul de amiază (brusc are trei, când revin acasă – Insomnia Faithless) și mergem o linie cu bus-ul. La baza sportivă din Gheorgheni. Excelent parcul, când m-am văzut laolaltă cu 1000 de părinți și rezultatele lor, am crezut că-s la Vatican, mi-a fost și frică să-l debarc p-ăsta micu. Când am strigat odată Teeeeo, s-au prezentat ca-n garda elvețiană, patru puștache la picioarele mele. Evident că nu și al meu. Îi făcea dragă dragă unei negrese mici, pe sub un tobogan.

Dar să vedeți când se striga Noul Testament! Luca, Marcuuu, Matei! Venea la Părintele strigător tot cleru: curați, murdari, unii recunoșteau vocile aparținătorilor, alții nu, unii voiau apă alții PAPA, majoritatea o binecuvântare să se mai joace. Vă spun, ca la Vatican. Populație densă. Îmi expiră mirarea că văzui așa o minune și-l iau pe Tudor de glugă (ham nu am folosit niciodată, spatele meu se resimte) și-i arăt direcția: hai să ne dăm pe căluț, vrei?

Nu prea voia că negresa mică tot încerca să-i bage în gură niște bucle personale și al meu râdea și-o scuipa de fericire, sentimente reale, m-a durut puțin inima pentru brick in the wall, da așa-i viața. Trec cu el pe sub niște turnuri, borcane întoarse, tuburi și frângii pline ochi de copii. Jumate dintre părinți vorbeau la telefon.

baiat blond

Și-mi cade-n cap la propriu, un Peter Pan de pe tărâmul de nicăieri. Ca o veșnică începătoare, am crezut că m-a fulgerat prin umăr, c-am făcut iar ceva groaznic și oribil, cum semenii mei nu fac. Nu dragă, puiuțu, pe care-l pescui tat-su de pe geanta și trenciul meu, s-a auto-spanzurat cu piciorul de-o funie din cauciuc și-a picat ca și cădelnița. Dacă eram mai dolofană nu era problemă, da așa cum sunt l-am compătimit că i-au pârâit cateva oase în umerașii mei. Plângea ca eu la penultima spovadă. Personal, nu mai plâng nici de mă bați, dar dacă-i cădea copil-tu-n cap la Tudor? În sfarsit, trece, tăticu se poartă ca un apostol, deși puștiu lui n-avea ce căuta prin turnul lui Rapunzel la un an si 300 de zile.

Read more

Prima “vacanță” cu toddler-ul de doi ani

in bucatarieAvem câteva zile libere, îmi iau familia la pachet si vin la Cluj. Găsesc apartamente ieftine și spațioase într-o anume perioadă. Vreau să-l plimb pe Tudor pe langă lac și cu bus-ul. Ziua mea, ziua noastră, perioadă ieftină, hai să facem ceva diferit! Să schimb ceva, să vadă că mai sunt oameni pe planeta asta. Nu doar doi care-au trecut să-l mangaie odată pe părul creț. Nu mă plang, eu ți-s mama, eu ți-s tata, gata cu oportuniștii, vacanță. Doar n-o să mă mărit ca să ai tu tată broscuț mic ce ești, capișci? Că bărbați mai sunt dar Hapi e tare pretențioasă, cu hachițele ei și “crescută”-n familie de musulmani. Nu mă potrivesc cu nimeni și punct.

Prima noapte de război

Seara ne punem în pat. Crocodilul mic vâjâie cumva și scrijelește în tăblia patului. I-l dau pe Pluto, pe Teddy pe Winnie, c-am venit cu trei trollere. Paturica, perna lui. Facem nani zic, el n-aude, mi-arata candelabrele cu flori de hartie, origami de pe tavan si tăblia patului. Că noi avem saltea, tăblia patului este absolut BDSM după ce dai cu capul în ea de 4 ori. Boc, Boc, zice printre suspine.
Da, suntem în orașul lui Boc, mami te iubeste, ești în vacanță, hai să ne culcăm că maine-I vreme frumoasă și te duc la rațe, la apă, la casa…
Ca CA
Casa, nu caca.
Caca. Îmi tot arata ușa, să plecăm acasă. Într-un tarziu adoarme suspinand.

La 4, 30 suntem sus, toata familia. Tudor face Sudoku, îl rupe mărunt și-I dă drumul în budă. Cât timp nu-mi mănâncă ultima bucată de ruj lancome, îl las. Mama-și caută Sudoku, eu îmi fac bucle. Astept să dea de ziuă, să văd și eu soarele. Cafeaua pufăie într-un fel de ibric. Daca tot am venit, să par aranjată, scoasă din cutie. Mă întind după o perie, peste vană. Copilul ridică pliscu ăl de la baterie și un jet de apă rece mi se prelinge din vârfu cârlionților până-n chiloti.

Read more

Omleta din ouă de broască țestoasă…

AE231D93-F2D8-4401-833C-CE4827052CD9Ies cu traista elegantă de la Mango – din Auchan.

Am primit-o cadou în urmă cu vreo 4 ani și tot bine arată. Îndes în ea brânza, tetinele, fructele, puloverul și bundița, o mașinuță, o cutie pliabilă pentru medicamentele din casă și alte lucruri (nu neapărat) necesare. Pe care în Kaufland sau Lidl nu le găsesc ori sunt mai scumpe. M-am obișnuit cu Auchan.
Ciocolata cu stevie, bomboane și napolitane sugar free, le pun în gentuță.
Da cu broasca n-am ce face. Doamne, ce-o să se bucure de broască! Mai întâi am făcut o tură cu ea pe la raionul de copii. Ăștia care se duc la școală și pierdeau vremea pe-acolo au eliberat zona când m-au văzut. Aveam și tocuri.

Mi-a plăcut de ea. De pliat n-o prea puteam plia așa că am dus-o-n mână. Mă grăbeam și Iulius era ticsit de lume. Mă întreb dacă au lăsat toți rechizitele pe ultima zi și-acum au venit cu 2-3 copii să radă tot? Îi cam detest. Tatiiii pot s-o deschid asta? Da mamiiii, ia uite, a căzut raftu. Bine Ani, lasă că le aranjează o tanti că n-ai vrut. Astăzi categoric nu-mi plac toți copiii din Cluj. Urâți-mă. Îmi păstrez energia pentru când o să facă și al meu la fel.

Read more

Nu mai știu ce-am făcut astă vară

apaSau: apa curge, pietrele rămân

Weekend dimineață, 6 30 cu puțin noroc. Aproape 20 de kile se rostogolesc pe capul meu. Poate-a căzut lampa din nori. Poate-i cartea cu o mie și una de nopți. Poate…
– Tati!

Încerc să-mi afund capu-n perna pufoasă care-i de partea mea, să nu-mi vadă ochii beliți, stau gujdită ca o cârtiță-n mușuroi.

– Tati!

Gata, deja mi-a sărit somnu. Iau poziția de yoga, iau iepurele roz în brațe și mă opintesc zburlită-n fața lui. Stă-n fund, turcește, parcă tocmai a sosit pe covoru lu Aladin, e fresh, dinamic și are-un zâmbet până dincolo de saltea. Îl privesc fix în ochi, cum face și el cu mine.

– Auzi. Taică-tu-i biologic. Anatomie. Verstehst du? Nu-i mai ușor să spui Schornsteinfeger? Notausgang? Ăăăăă… toilette? Auch, toileteeee.

Fug ca păsărilă și-arunc iepurele roz spre înapoi.

Ueeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee. Ehhhhhhhhhhh Eeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!! MA-MA! Ma-MAAAA!!!!

O aud pe mama cum trece spre el și știu că-l târăște pe Winnie. Sau crucea.
La propriu, c-ăsta micu a dibuit o cruce din lemn, lăcuită, pe care-o avea mama de la buna și buna de la… șezătoare. Și-i ies dinții copilului. Proces care-am înțeles că durează până la pubertate. Așa. Și roade la crucea aia mai ceva ca porcuțu de guineea la păpădii.

Să fim înțeleși, noi nu-l lăsăm, tocmai în ideea în care vreau să-mi duc crucea, să mă căiască pe facebook oameni noi care nu m-au cunoscut niciodată. Da o găsește frate și de-i dau check în la Untold, el tot ar dibui crucea. Cumva i se potrivește bine printre cei 6 dinți.

Pruncu iese urlând pe lângă mama mea, el vrea la mama lui. Acu câteva zile am făcut vinete. Și ca să pot să tăi numai ceapa și să nu mă crestez eu cu lama când îl văd cum se duce iar și iar la aragaz, i-am pus niște desene de minune. Cu-n pui galben, rotund și nebun ca veverița din Ice Age 3. Și puiu ăla nu zicea nimic, că erau desene mișcătoare bebelușești. Dar țiuia din când în când și striga Tatiiiiiiiiiii!

În sfârșit. De psiholog n-avem timp acum. Stăm pe budă și ne ținem de mână. Aud știri la TV. Măcar unii se fac de kkt în văzu tuturor, eu scriu despre… După cinci minute ieșim amândoi de mână. Fericiți. Am apucat și eu să mă spăl pe doi dinți, l-am șters și pe el pe cei șase.

Read more