La camera de garda cu copilul: despre lipsa de empatie a pediatrei

S-a scris mult și au scris medicii: când NU trebuie să te prezinți la garda_urgențe pediatrie (nu știu care este diferența, m-aș bucura să-mi explice cineva). Cum NU trebuie sa te prezinți la garda. Ce NU trebuie să faci în gardă. Ce NU ar trebui să spui în garda. Ce Nu le place medici(lor) în gardă.

Medicii pleacă de la premisa că într-un orășel mic sau o comună, majoritatea locuitorilor sunt dezinformați total și eventul necorespunzători social raportat la statutul lor de medici. La camera de gardă, oaw!

Medic chirurg din oraș mare: e-o tâmpenie dacă doctorul se poziționează așa.

Vin și mulți pacienți foarte enervanți care nu au ce căuta acolo dar îi las să aștepta și apoi îi văd. Nu suntem altfel de oameni, doar de-ăștia pasionați de clinici, statut, anatomie, undeva s-a produs click-ul spre medicina. Dar am colegi care nu au avut nici la început pasiune și plăcere în a trata alte persoane. Pe de alta parte am și colegi analfabeti emoțional dar buni clinicieni, buni pe diagnostic. Ăstia de obicei nu prea vorbesc cu pacienții, trimit rezidenții sau asistentele. Am și colegi răutăcioși și care nu se simt bine dacă nu te exploateaza în vreun fel. Mult și des. Am colegi care mint, jignesc și pârăsc la conducere. Mai greșim dar de ultimele relatate mă mir. Eu ca medic de urgențe nu am timp pentru așa ceva și nici nu îmi permit să șicamez pacientul. Sau să fac râcă între colegi. Nu-mi convine ceva? Mă prefac că nu aud. Dar asta nu înseamnă ca-l ignor. Suntem fix ca alte categorii numai că reparăm semeni de-ai noștri, suflete, membre. Sau așa ar trebui să facem la serviciu. Acasă aceleași probleme ca orice om. Le spun și studenților să facă repede și clar delimitarea.

Doamnă doctor pediatru dintr-un oraș mic iată ce NU este (ne)voie să faci când ești de gardă la urgențe la pediatrie. Vei fi uimita de relațiile bune pe care le poți avea cu aproape orice apartinator!

Read more

Hani a spus că orașul meu este cel mai frumos

Hani a spus că orașul meu este cel mai frumos

interior biserica armeneasca gherlaDupă compunerea despre Orașul meu Am primit un mesaj care m-a făcut să râd. Celelalte 6 să zâmbesc mulțumită, pentru că sunt aici, în jur, persoane care au înțeles felul în care scriu.
Mesajul care m-a făcut să râd zice:
– Tu-ț compunerea, fttear pești (nu cratimă, nu plural adecvatic, acvatic), las că vezi tu dacă îți dau extemporal! CAPS L

Domle cu cont fals, eu nu mă f cu peștii, nu suntem compatibili la s e c s. Gemenii îmi plăceau că plecau ei, nu trebuia să le dau de înțeles de 4 ori că nu facem nuntă. Bărbații pești e mai rău decât femeile, vorba lu Hani. Când se îndrăgostesc bulbucă ochii (n-au pleoape, de-aia), când îi prinzi după ce ți se lungesc urechile nu mai știi cum să scapi de ei, atâta vorbesc. Muți sunt peștii numa-n Someș și-n lacu verde din parc. Hai, pupa-te-ar știuca, trec și la Extemporal.

2013-2014

Mă sună din parc, eu pe la CEC cu probleme:
– Fuarte frumos parcul! Aveț vedere la mare, bun aici.
Îmi cer scuze, mă ridic de pe scaun, simt că vreau la baie.
– Was?
– Ghesit o duamnă care înveț limbe română. He he he. Au venit ape pină pe la jumetate parc și ea a spus că acolo e mare, că vine și Noe curând și dat câteva broșuri.
– De la primărie??
– De la martori lu Jahve ca she treiesc 1000 de ani linghe animale blânde și să mănân mere și lapte.
– Ai intrat u mașina-n parc? Să știi că dacă te blochezi p-acolo n-am pe cine să…
– Nuuu, intrat cu cizmele tale de gume.

Read more

O sâmbătă absolut normală, acasă la noi

O sâmbătă absolut normală, acasă la noi

bebe si mama in oglindaDimineață. Bebe dă cu capu de noul perete, boc, boc, trebuie să-i fac și niște protecții laterale frumoase, vopsite-n alb așa, s-avem impresia de albă cazăpada și-un pitic. Că la valorile hemoglobinei mele de-acum merge rujul roșu. Pitic este, uneori se înmulțesc.

Zilele trecute i-a dat mamei un pumn în ochi și de-atunci vede vălătuci de vată. I-am spus că mi se pare chiar drăguță imaginea. Ei nu i se pare. Chestie de gusturi.

Prima oră a dimineții, la un moment dat iese copilu mare din baie cu o găleată cu apă pentru amorsă. Eu așa-i zic, copil mare, frumos l-au crescut ai săi. Trece pe lângă Teo, gălăgie mare că ăsta micu vrea să se joace când îl vede, i-a atras atenția bubu tatuat de pe brațul tânărului. Se uită-n jos pe balcon, mă întreaba apoi (eu chioară de somn, așteptam să iese din baie ca să intru eu să m-apuc să mă las de fumat a șapteșpea oară):
– E vreun foc? (eu am înțeles jumate deși încă aud bine la 38)
(nuuuu, acum e aragazul nou, foc la comandă ca dragonu, eu n-am trei brichete ascunse-n 5 locuri)
– Ăăăă, de ce?
– Că tata-i jos și s-a stins…
– Da ce-a luat foc?
Deja-mi ardea ceru gurii, era să înșfac copilu și să sar cu el în vata bazaltică de pe balcon că-i ignifugă.
Alexu-copil calm se uită-n jos la găleată și-mi răspunde timid:
– Tata da e jos…

Read more

De ce să donezi tu din Vaslui pentru o campanie din Cluj, ce, tu nu ai spitale acolo?

De ce să donezi tu din Vaslui pentru o campanie din Cluj, ce, tu nu ai spitale acolo?

mana de bebePoate că ai. Sunt dotați? Stagnează lucrurile? Ajută-i. Dacă îți pui întrebarea asta oricum nu vei fi printre cei care dau bani.
*răspunsul e: ca să arăți autorităților că se poate. Că n-am împietrit aici în starea asta indiferent cine ne conduce. Că suntem oameni și omul sfințește locul.

Pe la începutul feisbucului eram agasată de atâtea cereri de ajutor. Cutare făcea campanie pentru căței, altul pentru pisici, copilași bolnavi, adulți cu cancer, vai Doamne, da ce mă interesa pe mine, puteam salva planeta sau ce?

La televizor, pe stradă, în mall chiar, toți îți cer bani.

Culmea, aceasta era perioada în care aveam eu destui. Munceam, eram bine cu Hani, nu știam ce-i aia greu, grijă, stat la program, condică. Nu am fost lipsită de stres și uitându-mă înapoi, îmi dau seama ca nu aș mai fi capabila sa lucrez atât. Sa traduc sute de pegini. Să învăț drept în germană, să fac contracte, să fiu și parteneră. Să fac școli de coordonator de lucrări, etc. Să umblu după autorizatii, să dau socoteală dacă stau prea mult la medic.

Revin la A DĂRUI. El avea bani mai mulți și munciți drept dar banii nu se dobândesc dacă nu te ajută alții. Și-n Germania a umblat, a făcut contracte, a căutat variante mai ieftine, a comparat, nu-i pun la îndoială munca. Și și-a crescut tare frumos copiii. Da avea el un fix: nu dădea bani cerșetorilor. Nu dădea bani în vreo campanie. În schimb nu avea nicio problemă să împrumute (musulmanii nu au voie sa dea bani cu dobândă). Împrumuta dacă ii cerea un cunoscut.

Călătorind, am văzut cum trăiesc alții. Am văzut copii care se jucau printre morminte în vestitul City of the death în Cairo și am văzut cum erau alungați săracii de la vestitul mall Heliopolis, erau vânturați de forțele de ordine. Câțiva localnici și puzderie de copii stăteau pe la colțurile străzilor murdare și se uitau și se hilizeau către străinii care mergeau la mall. Aceea era o lume din altă lume…

Read more

M-am mutat iar și îmi doresc să ne obișnuim. Cu mutatul

M-am mutat iar și îmi doresc să ne obișnuim. Cu mutatul

papusa(orice asemanare cu personaje sau situații reale este pură realitate. Oricum, unii cred și mestecă tot ce se întâmplă pe blog, adică am auzit o dată că cineva ar fi spus c-am scris despre el. Parcă ar citi bunu ziaru, Mnezo-l ierte. Pe bunu și pe ziarul tipărit.)

Dragii mei, m-am mutat în municicomuna mea natală. Teoretic, derapajul este momentan, in facto e nuseștiecumcă mă aflu mai aproape de municipiul cu cea mai înfloritoare secție de psihiatrie.

Am sosit cu bine, semileșinată după ce am cărat (iar) 18 saci menajeri. 3 etaje. Sus jos, huța huța, covată de scăldat bebe pe post de bibliotecă. În blocul de alături, băiețelul de 15 ani o bătea pe bunicuța de 77. Aia se ținea de grilajul ferestrei (l-au pus de când a sărit băietu a doua oară, dacă tot n-a pățit nimic, i-au obligat ăia de la protecția copilului) și înjura. Bunica înjura intens ardelenește. Inițial am crezut că-i slujba de la reformați, mă aflu într-o locație în care se aude și trenul și violul și „să luăm aminteeee.” Apropo, asta cu luatu aminte mă deranjează puțin, pentru că după ce se termină producția spirituală începe bârfa cea de toate zilele. 12% din populația orașului se ocupă cu asta – scriu acest procent pentru că acum mă citesc aproape toți (ne)cunoscuții din proximitate.

Read more

Ploaie în luna lu Marte și anxietățile noastre din tot anul

Ploaie în luna lu Marte și anxietățile noastre din tot anul

De la 35 de ani în sus și-n jos mă cam tem de cancer, mă tem să nu explodăm când fac eu ardei copți și bebe se catapultează spre aragaz, mă tem să nu mor brusc. Singurul lucru decent și țeapăn din tinerețile mele, e frica de cărăbuși.

Preferam înfiorătoarele „operații de apendicită”.

În generală fugeam de Mirel pentru că, pe oricare ne prindea –
avea el vreo 5 preferate- ne înghesuia într=un colț, prin clasă ori pe terenul de joacă și se trăgea de pantaloni. Voia să ne-arate „operația de apendicită”.
O colegă cic-o văzuse și era mov și curgea ceva alb din ea și parcă se îndrepta-n direcția ei și o privea straniu. Atat neßa trebuit. Mi-am imaginat “apendicita” asta ca pe un pitic dansator din Twin Peaks (și de el îmi era frică). Mă gândeam că e foarte periculoasă și că lu Mirel trebuie să i-o opereze des, așa cum făceam noi disecțiile pe broaște. Și bineînțeles, ne-am vorbit noi fetele @că se ia. Devenise Mirel cu apendicita lui Darth Vateru din școală. Era și zdrahon, așa.

 

Până la urmă „i-au scos apendicita”  unei colege din alta clasă și au început să și-o arate unul altuia. Operația cică, acu pricepusem că “apendicita era scoasă”, deci extrasă cu o pensetă, după spusele colegei. Înspre sfârșitul clasei a opta am înțeles c-avem un apendice printre alte cablaje și piticul dansator a lui Mirel n-avea a face cu operația. Da de ce e mov? Subiectul a rămas pe lista noastră de discuții, la ordinea de zi, pentru că era o necunoscută ce crea amuzament.

 

Andreea se temea de dracu.

Nu elucidasem cine-i Dracu, dar oarecum, jucându-ne adesea împreună am realizat că dracu știa și vedea tot. C-Andreea o întreba pe bună-sa dinspre tată ceva și aia-i răspundea cu “Dracu știe” și mai trăgea o gură de jinars.
Dracu știa de ce crește păr pe știuleții necopți, de ce se ceartă vecinii, de ce nu putem fuma și noi BT.
La mine la țară am învățat că Șthii Dumnezo Sfântu (spus cu voce blândă) că-n rest, bunica mea avea vreme și răbdare și drag să-mi răspundă la tot ce debitam. Când nu mai putea de oboseală știa Ăl de Sus.

Read more

Ce efecte au vaccinurile asupra bebelușului? Dar asupra mamei?

Ce efecte au vaccinurile asupra bebelușului? Dar asupra mamei?

hapi cu mascaVai, teribile! Am citit toate argumentele pro și contra, scormonind pe internet. Pentru că astăzi mergem la vaccinul de 9 luni. Bine, argumentele erau despre dez(avantajele) căsătoriei cu-n sexagenar și-a cascadoriilor cu-n virgin, dar asta nu contrazice cu nimic subiectul. Aveam nevoie să râd.

De ce te temi, tu, născătoareo, de vaccin?

În calitate de fostă virgină, actualmente pensionată, vă spun sincer c-am analizat la sânge subiectul. Mi-am ros unghiile flenduri. Mă tulbura complet faptul că-l duc la tanti doctor să-i facă ceva care-l pișcă. Dacă mă tem că devine obtuz, autist, că face cancer, că se declanșează nuștiuce suferință? Ooooooo. Da cum. Mă tem zi de zi. Asta înseamnă să fii mamă, să-ți lași bruma de viață deoparte, să anunți și când te strigă vezica pe colac și să dospești un pișcoțel de-ăsta cu frică și cutremur, ca la apocalipsă.

Te temi să nu cadă din pat și să facă tumoare, te temi să nu fie prea gras, slăbănog, subnutrit, cu fontanele neînchise, să nu devină rahitic, te temi c-ai luat un diazepam în sarcină și-o să devină el dependent peste 34 de ani. Te temi și când bebelușul mic și inocent îți crapă arcada cu elefănțelu din dotare, să nu aibă spasm, că e blând de felul lui.

Te temi de vânt, de alți copii, de reacțiile lui, de orice simptom. Îți e mai ușor să faci balet pe parchetul ud decât să-i tai lui unghiile. Când îți intră alocația, te temi să scrii metafore complete despre sfârșitul lumii și să sorcovești statu de drept, că te blochează SeReI-ul informatic.

De frică ce-mi era de vaccin, și urmările din fanteziile mele de olimpică la cărat baxuri de Borsec, am trimis vreo 10 mesaje: Nu pot să aduc dosaru că merg la vaccin cu bebe.
Da când mergi? Peste vreo 7 ore. (tembelăăăă!!!) Noh, bine.

Read more

7 luni după ce-ai născut – corola de minuni a lunii

7 luni după ce-ai născut – corola de minuni a lunii

ursulet bebeImediat după ce bebe s-a copt și e împins afară prin matriță, ești în culmea fericirii. De la anestezie (dacă ai născut natural, o să crezi că serul fiziologic e morfină). Vaaaai, ce frumusețe! Plângi de sare cearșafu de pe tine. Între timp, asistentele se gândesc că parcă-i împăturat în hârtie igienică, ăilalți opt dinainte au ieșit mai bine. E gata și ziua de azi, pa mami, până mâine ți-l luăm noi, dup-aia n-ai decât să-ți cauți o doctoriță de familie care să-ți prescrie xanaxu. Hi hi.

1 lună

Norocoaso.
Te ajută mama, bunica, soțu, ești tânără, nu mai ai burta aia ca un set de 3 baloane, celulita nu se vede, viața e chiar fffff fai de capul meu, Vasile, ai văzut ce galben e copilu, hai repede-ncoa. Vine Vasile, mătușa, bunica, pepenele abia mai respiră de-atâta bilirubină și capete care-i extrag oxigenu din pătuț.
La spital, fuga, ce-i cu el, du-te acasă doamnă c-așa-s unii, mai galbiori în prima lună.
Dar tu n-ai văzut asta-n reclama la pampers și huggies, n-ai văzut nici ombilicu ăla ce seamănă cu=n vrej de fasole uscată.
Și de ce-i tot ies bube și se descuamează de parc-ai scăpat exfoliant pe el? De unde vine vorb-aia cu pielea de bebeluș? Copilul nici nu mănâncă, el vomează în primul rând. Apoi doarme. Apoi plânge. Se preface că mănâncă, vomează al optulea body pe care i l-ai dat, a treia bluză de pe tine și… ce dracu ai făcut toată ziua că n-ai avut timp nici să te speli la sub braț? Și unde-s cârpele alea bumbac 100%? Ai luat 17 și le-ai semănat prin casă. Bebe va voma oricum pe tine și pe lângă alte materiale de curățat.

Vrei să i-l dai lu buni, mama, tata, dar fiecare-i dus cu-ale lui, c-aveau ceva important. Dai să-l suni pe bunicul tău, poate…


Ok, ceva se întâmplă cu voi, uneori îți vine să te arunci în cap dar numai în cadă. Și bunicu-tău e mort de 3 ani. Hormonii, se spune că trebuie să treacă 9 luni ca să îți revii.

La 2 luni

Nu înteleg de ce vomează atâta. Când merg la baie el vomează, când bea laptele regurgitează și peste o oră vomează. Iar lipsesc lavetele, n-ai niciuna și-ai mai cumpărat 10 între timp. Si eu aveam 15 body-uri, am mai strâns tot ce-am primit, avem 37 acum.
Nu știi ce uzează mai repede, pampersurile sau body-urile, parcă-i termită.
Însă mori de plăcere când îi dai să pape, nimic în lumea asta ponosită nu se compară cu molfăiala lu ăsta micu. Se îneacă. Da se îneacă rău, din senin, așa, îi ies ochii ca două cuișoare și se face roșu ca sfecla. Îți stă inima-n loc. Respiri și tu superficial, îl întorci repede pe burtă și-i tragi două scaltoace pe intercostali.

Ueee, eheee, echeeeeeee.

Ce-ai nebuno de-l plesnești așa?

Norocoasă de bună seamă. A venit tat-su de la muncă și poate să-l țină el la râgăit.

Tu între timp, pregătești rufele voastre vomate și hainutele mici și dulci și… vomate. Să le speri separat că doar n-o să-l otrăvești cu Ariel. C-ai citit, pe site-ul ăla sponsorizat, că toți detergenții trec prin piela bebelușului, cu excepția celor prezentați pe siteul sponsorizat.

Stai să-i dau like lu Ioana. Ui ce mare se făcu și grasu ăsta. Cu cât e mai mic? Ah, cu trei luni, las că vede ea fericire eternă, că oricum e credincioasă. De fapt cred că știe deja ce înseamnă Nirvana, locuiește cu mă-sa și cu bebe.

La 3 luni

Consideri că bebelușul tău vomează mai mult decat cei 99 dintr-o sută, e cazul să suni la Alopedi și să faci două programări pe 200 de lei. Doctorița de familie se supără pe tine că n-ai întrebat-o întâi pe ea, soțu se supără că se scoală copilu de-atâtea ori noaptea, să sugă și tu te-ocupi de copil și lui nu i se… da ce dulce e bebelușul!

La doctor, cu inima care stă pe loc: ce-areeeee? Doamnă, așa vomează copii, crește, ia în greutate, mănâncă, ați observat schimbări în comportam…?
Comportam-ceschimbări? E tras cu cheia: mănâncă, vomează, face în pampersi, și printre ele urlă săracu de la colici. Da urlă tare. Când nu îl doare nimic, scoate niște sunete care nu se aud nici în souk-urile din medine și vag, îmi amintesc că doarme. În plus, domnule doctor, pe forum scrie că unii stau în picioare, alții vorbesc, ba chiar o strigă pe mama, al meu n-are comportament la 3 luni. Nici la tablouri nu se uită, știți, soțu, e artist…

Nu vede doamnă la 3 luni, ăi-lalți stau în picioare pe forumuri, nu acasă, mergeți în pace.

Te gandești serios să faci o șfestanie.

Read more

Compunere: mummy a mea,  poze cu mine nu pui?

Compunere: mummy a mea, poze cu mine nu pui?

takshita marocanaMămica mea e o femeie aparent amabilă, care zâmbește adesea tuturor bărbaților care au funcții.

Sau disfuncții erectile, nu știu exact, ce-am mai auzit și eu prin casă…

Ah, stați, asta e „dușmanca” ei, o femeie normală, bogată și sexagerat de frumoasă, care are un bebe mult mai mare decât mine. Și Ego-ul îi e mare, un fel de puță, dar care crește sub ouțe. Și cred că mami a supărat-o tare pe tanti aia care-i mult mai mummy decât Ioana mea. O fi dat-o cu cremă de-aia lipicioasă, i-o fi luat jucăriile, a scris despre ea cu stilul ei, cum scrie despre mine? Știu despre malamuher dintr-o poezie pe care-a scris-o mama, într-o zi în care femeia și-a făcut apariția din nou în viața ei. Mama era tristă și-a rescris Dușmancele. Ba chiar am auzit pe cineva sugerându-i să se adreseze Diicot, când i-ar fi spart ceva, ea neavând alte dușmance. Însă Mummy a mea, nu-i dă timpul ei și nici măcar DIInCOT nu-i dă. Pentru că tanti aia se răzbună de două ori și chiar și legile nescrise zic că asta nu se face. Asta e singura apăsare pe care mi-o mai transmite mami. Rar, fără să rostească propoziții.

Mama mea crede în karma și în Dumnezeu.

E ciudată, nu? Am auzit-o: nu crede pentru că vrea ci pentru că Știe. Și că n-o deranjează deloc cei care nu cred nimic.  Și are gust de nucă de cocoș eco, de-aia la borcan, de la produs de Cluj sau… autocorectorul sigur are dreptate. La Cluj nu cresc cocosi fără diacritică.

Mămica mea are 37 de ani și zambește țintit, altfel rânjește. Poate (a)părea ca fiind o ființă rea!

Are încredere decât în vreo 6 oameni. Nu e prea amabilă în realitate pentru că se teme, dar nu spune. Doar când o prinde pe prietena ei în aparatul ăla negru și buni nu-i acasă. 6 oameni ar fi cât poți număra pe-un deget de dragon. Mami nu prea știe să se prefacă, a călătorit mult, a văzut multă suferință, multă prefăcătorie, spune că Ali baba există și că-l vom căuta într-o zi prin Fes. Unii bârfesc că nu se încadrează la normal iar mami se bucură. E nevoie și de oameni ca mine, spune ea, te mai și saturi de-atâția normali.

Read more