M-am mutat iar și îmi doresc să ne obișnuim. Cu mutatul

M-am mutat iar și îmi doresc să ne obișnuim. Cu mutatul

papusa(orice asemanare cu personaje sau situații reale este pură realitate. Oricum, unii cred și mestecă tot ce se întâmplă pe blog, adică am auzit o dată că cineva ar fi spus c-am scris despre el. Parcă ar citi bunu ziaru, Mnezo-l ierte. Pe bunu și pe ziarul tipărit.)

Dragii mei, m-am mutat în municicomuna mea natală. Teoretic, derapajul este momentan, in facto e nuseștiecumcă mă aflu mai aproape de municipiul cu cea mai înfloritoare secție de psihiatrie.

Am sosit cu bine, semileșinată după ce am cărat (iar) 18 saci menajeri. 3 etaje. Sus jos, huța huța, covată de scăldat bebe pe post de bibliotecă. În blocul de alături, băiețelul de 15 ani o bătea pe bunicuța de 77. Aia se ținea de grilajul ferestrei (l-au pus de când a sărit băietu a doua oară, dacă tot n-a pățit nimic, i-au obligat ăia de la protecția copilului) și înjura. Bunica înjura intens ardelenește. Inițial am crezut că-i slujba de la reformați, mă aflu într-o locație în care se aude și trenul și violul și „să luăm aminteeee.” Apropo, asta cu luatu aminte mă deranjează puțin, pentru că după ce se termină producția spirituală începe bârfa cea de toate zilele. 12% din populația orașului se ocupă cu asta – scriu acest procent pentru că acum mă citesc aproape toți (ne)cunoscuții din proximitate.

Read more

Ploaie în luna lu Marte și anxietățile noastre din tot anul

Ploaie în luna lu Marte și anxietățile noastre din tot anul

De la 35 de ani în sus și-n jos mă cam tem de cancer, mă tem să nu explodăm când fac eu ardei copți și bebe se catapultează spre aragaz, mă tem să nu mor brusc. Singurul lucru decent și țeapăn din tinerețile mele, e frica de cărăbuși.

Preferam înfiorătoarele „operații de apendicită”.

În generală fugeam de Mirel pentru că, pe oricare ne prindea –
avea el vreo 5 preferate- ne înghesuia într=un colț, prin clasă ori pe terenul de joacă și se trăgea de pantaloni. Voia să ne-arate „operația de apendicită”.
O colegă cic-o văzuse și era mov și curgea ceva alb din ea și parcă se îndrepta-n direcția ei și o privea straniu. Atat neßa trebuit. Mi-am imaginat “apendicita” asta ca pe un pitic dansator din Twin Peaks (și de el îmi era frică). Mă gândeam că e foarte periculoasă și că lu Mirel trebuie să i-o opereze des, așa cum făceam noi disecțiile pe broaște. Și bineînțeles, ne-am vorbit noi fetele @că se ia. Devenise Mirel cu apendicita lui Darth Vateru din școală. Era și zdrahon, așa.

 

Până la urmă „i-au scos apendicita”  unei colege din alta clasă și au început să și-o arate unul altuia. Operația cică, acu pricepusem că “apendicita era scoasă”, deci extrasă cu o pensetă, după spusele colegei. Înspre sfârșitul clasei a opta am înțeles c-avem un apendice printre alte cablaje și piticul dansator a lui Mirel n-avea a face cu operația. Da de ce e mov? Subiectul a rămas pe lista noastră de discuții, la ordinea de zi, pentru că era o necunoscută ce crea amuzament.

 

Andreea se temea de dracu.

Nu elucidasem cine-i Dracu, dar oarecum, jucându-ne adesea împreună am realizat că dracu știa și vedea tot. C-Andreea o întreba pe bună-sa dinspre tată ceva și aia-i răspundea cu “Dracu știe” și mai trăgea o gură de jinars.
Dracu știa de ce crește păr pe știuleții necopți, de ce se ceartă vecinii, de ce nu putem fuma și noi BT.
La mine la țară am învățat că Șthii Dumnezo Sfântu (spus cu voce blândă) că-n rest, bunica mea avea vreme și răbdare și drag să-mi răspundă la tot ce debitam. Când nu mai putea de oboseală știa Ăl de Sus.

Read more

Ce efecte au vaccinurile asupra bebelușului? Dar asupra mamei?

Ce efecte au vaccinurile asupra bebelușului? Dar asupra mamei?

hapi cu mascaVai, teribile! Am citit toate argumentele pro și contra, scormonind pe internet. Pentru că astăzi mergem la vaccinul de 9 luni. Bine, argumentele erau despre dez(avantajele) căsătoriei cu-n sexagenar și-a cascadoriilor cu-n virgin, dar asta nu contrazice cu nimic subiectul. Aveam nevoie să râd.

De ce te temi, tu, născătoareo, de vaccin?

În calitate de fostă virgină, actualmente pensionată, vă spun sincer c-am analizat la sânge subiectul. Mi-am ros unghiile flenduri. Mă tulbura complet faptul că-l duc la tanti doctor să-i facă ceva care-l pișcă. Dacă mă tem că devine obtuz, autist, că face cancer, că se declanșează nuștiuce suferință? Ooooooo. Da cum. Mă tem zi de zi. Asta înseamnă să fii mamă, să-ți lași bruma de viață deoparte, să anunți și când te strigă vezica pe colac și să dospești un pișcoțel de-ăsta cu frică și cutremur, ca la apocalipsă.

Te temi să nu cadă din pat și să facă tumoare, te temi să nu fie prea gras, slăbănog, subnutrit, cu fontanele neînchise, să nu devină rahitic, te temi c-ai luat un diazepam în sarcină și-o să devină el dependent peste 34 de ani. Te temi și când bebelușul mic și inocent îți crapă arcada cu elefănțelu din dotare, să nu aibă spasm, că e blând de felul lui.

Te temi de vânt, de alți copii, de reacțiile lui, de orice simptom. Îți e mai ușor să faci balet pe parchetul ud decât să-i tai lui unghiile. Când îți intră alocația, te temi să scrii metafore complete despre sfârșitul lumii și să sorcovești statu de drept, că te blochează SeReI-ul informatic.

De frică ce-mi era de vaccin, și urmările din fanteziile mele de olimpică la cărat baxuri de Borsec, am trimis vreo 10 mesaje: Nu pot să aduc dosaru că merg la vaccin cu bebe.
Da când mergi? Peste vreo 7 ore. (tembelăăăă!!!) Noh, bine.

Read more

7 luni după ce-ai născut – corola de minuni a lunii

7 luni după ce-ai născut – corola de minuni a lunii

ursulet bebeImediat după ce bebe s-a copt și e împins afară prin matriță, ești în culmea fericirii. De la anestezie (dacă ai născut natural, o să crezi că serul fiziologic e morfină). Vaaaai, ce frumusețe! Plângi de sare cearșafu de pe tine. Între timp, asistentele se gândesc că parcă-i împăturat în hârtie igienică, ăilalți opt dinainte au ieșit mai bine. E gata și ziua de azi, pa mami, până mâine ți-l luăm noi, dup-aia n-ai decât să-ți cauți o doctoriță de familie care să-ți prescrie xanaxu. Hi hi.

1 lună

Norocoaso.
Te ajută mama, bunica, soțu, ești tânără, nu mai ai burta aia ca un set de 3 baloane, celulita nu se vede, viața e chiar fffff fai de capul meu, Vasile, ai văzut ce galben e copilu, hai repede-ncoa. Vine Vasile, mătușa, bunica, pepenele abia mai respiră de-atâta bilirubină și capete care-i extrag oxigenu din pătuț.
La spital, fuga, ce-i cu el, du-te acasă doamnă c-așa-s unii, mai galbiori în prima lună.
Dar tu n-ai văzut asta-n reclama la pampers și huggies, n-ai văzut nici ombilicu ăla ce seamănă cu=n vrej de fasole uscată.
Și de ce-i tot ies bube și se descuamează de parc-ai scăpat exfoliant pe el? De unde vine vorb-aia cu pielea de bebeluș? Copilul nici nu mănâncă, el vomează în primul rând. Apoi doarme. Apoi plânge. Se preface că mănâncă, vomează al optulea body pe care i l-ai dat, a treia bluză de pe tine și… ce dracu ai făcut toată ziua că n-ai avut timp nici să te speli la sub braț? Și unde-s cârpele alea bumbac 100%? Ai luat 17 și le-ai semănat prin casă. Bebe va voma oricum pe tine și pe lângă alte materiale de curățat.

Vrei să i-l dai lu buni, mama, tata, dar fiecare-i dus cu-ale lui, c-aveau ceva important. Dai să-l suni pe bunicul tău, poate…


Ok, ceva se întâmplă cu voi, uneori îți vine să te arunci în cap dar numai în cadă. Și bunicu-tău e mort de 3 ani. Hormonii, se spune că trebuie să treacă 9 luni ca să îți revii.

La 2 luni

Nu înteleg de ce vomează atâta. Când merg la baie el vomează, când bea laptele regurgitează și peste o oră vomează. Iar lipsesc lavetele, n-ai niciuna și-ai mai cumpărat 10 între timp. Si eu aveam 15 body-uri, am mai strâns tot ce-am primit, avem 37 acum.
Nu știi ce uzează mai repede, pampersurile sau body-urile, parcă-i termită.
Însă mori de plăcere când îi dai să pape, nimic în lumea asta ponosită nu se compară cu molfăiala lu ăsta micu. Se îneacă. Da se îneacă rău, din senin, așa, îi ies ochii ca două cuișoare și se face roșu ca sfecla. Îți stă inima-n loc. Respiri și tu superficial, îl întorci repede pe burtă și-i tragi două scaltoace pe intercostali.

Ueee, eheee, echeeeeeee.

Ce-ai nebuno de-l plesnești așa?

Norocoasă de bună seamă. A venit tat-su de la muncă și poate să-l țină el la râgăit.

Tu între timp, pregătești rufele voastre vomate și hainutele mici și dulci și… vomate. Să le speri separat că doar n-o să-l otrăvești cu Ariel. C-ai citit, pe site-ul ăla sponsorizat, că toți detergenții trec prin piela bebelușului, cu excepția celor prezentați pe siteul sponsorizat.

Stai să-i dau like lu Ioana. Ui ce mare se făcu și grasu ăsta. Cu cât e mai mic? Ah, cu trei luni, las că vede ea fericire eternă, că oricum e credincioasă. De fapt cred că știe deja ce înseamnă Nirvana, locuiește cu mă-sa și cu bebe.

La 3 luni

Consideri că bebelușul tău vomează mai mult decat cei 99 dintr-o sută, e cazul să suni la Alopedi și să faci două programări pe 200 de lei. Doctorița de familie se supără pe tine că n-ai întrebat-o întâi pe ea, soțu se supără că se scoală copilu de-atâtea ori noaptea, să sugă și tu te-ocupi de copil și lui nu i se… da ce dulce e bebelușul!

La doctor, cu inima care stă pe loc: ce-areeeee? Doamnă, așa vomează copii, crește, ia în greutate, mănâncă, ați observat schimbări în comportam…?
Comportam-ceschimbări? E tras cu cheia: mănâncă, vomează, face în pampersi, și printre ele urlă săracu de la colici. Da urlă tare. Când nu îl doare nimic, scoate niște sunete care nu se aud nici în souk-urile din medine și vag, îmi amintesc că doarme. În plus, domnule doctor, pe forum scrie că unii stau în picioare, alții vorbesc, ba chiar o strigă pe mama, al meu n-are comportament la 3 luni. Nici la tablouri nu se uită, știți, soțu, e artist…

Nu vede doamnă la 3 luni, ăi-lalți stau în picioare pe forumuri, nu acasă, mergeți în pace.

Te gandești serios să faci o șfestanie.

Read more

Compunere: mummy a mea,  poze cu mine nu pui?

Compunere: mummy a mea, poze cu mine nu pui?

takshita marocanaMămica mea e o femeie aparent amabilă, care zâmbește adesea tuturor bărbaților care au funcții.

Sau disfuncții erectile, nu știu exact, ce-am mai auzit și eu prin casă…

Ah, stați, asta e „dușmanca” ei, o femeie normală, bogată și sexagerat de frumoasă, care are un bebe mult mai mare decât mine. Și Ego-ul îi e mare, un fel de puță, dar care crește sub ouțe. Și cred că mami a supărat-o tare pe tanti aia care-i mult mai mummy decât Ioana mea. O fi dat-o cu cremă de-aia lipicioasă, i-o fi luat jucăriile, a scris despre ea cu stilul ei, cum scrie despre mine? Știu despre malamuher dintr-o poezie pe care-a scris-o mama, într-o zi în care femeia și-a făcut apariția din nou în viața ei. Mama era tristă și-a rescris Dușmancele. Ba chiar am auzit pe cineva sugerându-i să se adreseze Diicot, când i-ar fi spart ceva, ea neavând alte dușmance. Însă Mummy a mea, nu-i dă timpul ei și nici măcar DIInCOT nu-i dă. Pentru că tanti aia se răzbună de două ori și chiar și legile nescrise zic că asta nu se face. Asta e singura apăsare pe care mi-o mai transmite mami. Rar, fără să rostească propoziții.

Mama mea crede în karma și în Dumnezeu.

E ciudată, nu? Am auzit-o: nu crede pentru că vrea ci pentru că Știe. Și că n-o deranjează deloc cei care nu cred nimic.  Și are gust de nucă de cocoș eco, de-aia la borcan, de la produs de Cluj sau… autocorectorul sigur are dreptate. La Cluj nu cresc cocosi fără diacritică.

Mămica mea are 37 de ani și zambește țintit, altfel rânjește. Poate (a)părea ca fiind o ființă rea!

Are încredere decât în vreo 6 oameni. Nu e prea amabilă în realitate pentru că se teme, dar nu spune. Doar când o prinde pe prietena ei în aparatul ăla negru și buni nu-i acasă. 6 oameni ar fi cât poți număra pe-un deget de dragon. Mami nu prea știe să se prefacă, a călătorit mult, a văzut multă suferință, multă prefăcătorie, spune că Ali baba există și că-l vom căuta într-o zi prin Fes. Unii bârfesc că nu se încadrează la normal iar mami se bucură. E nevoie și de oameni ca mine, spune ea, te mai și saturi de-atâția normali.

Read more