Veața satului și cocoșu bată-l vina

Veața satului și cocoșu bată-l vina

camera hapiMă trezesc dimineață-n furoul meu sexy cu aspect de combinezon creponat și pentru a nuștiucâta oară mă-ndrept spre bucătărie să tai eticheta cu Victoria z Sicret. Trec languros ca o langoșă cu smântână pe lângă geamul termopan cu doua camere în loc de trei. Aud vecinul de vizavi cum își scuipă amigdalele și mai aud cocoșul. Cocoșul. Cu ăsta am o problemă.

De trei zile-ncoace, copilul tresare la primul cântec al unui cocoș împintenat. Ora 3. La ora 4 Cucuriguuuu. Pun lullaby lap dance combinat cu Mozart pentru copii și mă lepăd de cocoș. Dar la 6 nu mai am nici-o șansă. Cântă toți cocoșii din oraș, cântă și bebelușu cu intonație. Cuiguuuuu. Un simbol al virilității masculine geme undeva-ntr-o baie. Ciupilesc cocoșu în mintea mea și uit de etichetă, ia să-mi fac un selfie.

Ioana iz filing just fine.
Sau
Ioana iz filing blessed. Coroniță.

Bag p… în el cocoș. Dacă nu-mi izolez pân la toană mă trezește câinele lu Bălu. P-ăla zici că-l taie, îl sugrumă cu coada, îi scoate dinți, face experimente pe el. Pe lătratul cățelului mă trezeam și la bunici, da ăsta e monstru din Lockness injectat cu opiacee. Face ca dinozaurii. Mă rog. Așa se aude, poate că e un cățel cuminte care bea apă. Lipa-lipa.

Read more

Programarea la coafor a trecut ca un fior

Programarea la coafor a trecut ca un fior

pule pe pereteMă duc și eu la cooperativa Igiena în orășelul nostru multilateral dezvoltat. Sub bloc, la bibilit, știți, să-mi spăl păru și să mă vopsesc că până devenim ghetou mai durează pare-mi-se. Apropo de ghetou, am intrat ieri în scară și-am văzut două pule desenate pe perete.
M-am speriat, vă jur, vecinele mele cred că și le țin pe-acasă iar eu nu mai văzusem una de ceva vreme. Așa că m-am uitat bine, măi, or fi căpițe de fân.

Or fi simboluri masonice, mai speram…

Vine o prietenă, zice tu, astea-s două țâțe lăsate.

Nu, sunt dinți cu strasuri, cu inimioare, zice după amiază musafirul meu.

E chiar copia Turnului Aifel, își dă cu părerea mimoza orașului. Să ne înțelegem, acum o să facem bisericuță, suntem deja doo. Ne leagă faptul că nu “ne-a luat nimeni niciodată” și că amândouă am ajuns la primul nivel al turnului din Paris. Pe când știam cu adevărat cum arată două penisuri.

………………………………………………………………………………………………………………..

Vecina surdo-mută, pasionată de mandale, îmi face semn că-i o cobră, simbolu renașterii. N-apucă asta să-mi explice cum e cu renașterea că iese altă vecină din coliba de vizavi c-un lighean mare cu rufe. Și-ncepe să le întindă deasupra stratului de ceapă ce crește, eco, printre pufurile de eșapament ale mașinilorcare întorc fix acolo. Lângă straturi.
Nu mă dezmeticesc bine – așteptam și musafiri de la județ în ziua aia- și se ia asta cu ligheanu de surdomuta mea. Pleosc c-un maieu în direcția blocului nostru. Pe când să parez cu căruțu din dotare, îmi zic, măh, lasă-le-n virginitatea lor, să-mi văd eu de-ale mele. Că întârzii la ora de relaxare. In și zbang.

Read more

M-am mutat iar și îmi doresc să ne obișnuim. Cu mutatul

M-am mutat iar și îmi doresc să ne obișnuim. Cu mutatul

papusa(orice asemanare cu personaje sau situații reale este pură realitate. Oricum, unii cred și mestecă tot ce se întâmplă pe blog, adică am auzit o dată că cineva ar fi spus c-am scris despre el. Parcă ar citi bunu ziaru, Mnezo-l ierte. Pe bunu și pe ziarul tipărit.)

Dragii mei, m-am mutat în municicomuna mea natală. Teoretic, derapajul este momentan, in facto e nuseștiecumcă mă aflu mai aproape de municipiul cu cea mai înfloritoare secție de psihiatrie.

Am sosit cu bine, semileșinată după ce am cărat (iar) 18 saci menajeri. 3 etaje. Sus jos, huța huța, covată de scăldat bebe pe post de bibliotecă. În blocul de alături, băiețelul de 15 ani o bătea pe bunicuța de 77. Aia se ținea de grilajul ferestrei (l-au pus de când a sărit băietu a doua oară, dacă tot n-a pățit nimic, i-au obligat ăia de la protecția copilului) și înjura. Bunica înjura intens ardelenește. Inițial am crezut că-i slujba de la reformați, mă aflu într-o locație în care se aude și trenul și violul și „să luăm aminteeee.” Apropo, asta cu luatu aminte mă deranjează puțin, pentru că după ce se termină producția spirituală începe bârfa cea de toate zilele. 12% din populația orașului se ocupă cu asta – scriu acest procent pentru că acum mă citesc aproape toți (ne)cunoscuții din proximitate.

Read more

De Paște și zi de zi, vezi care-ți sunt adevăratele valori. Dacă te-ai gândit la ouă, poate ai o problemă…

Eu nu am fost obișnuită să am o viață grea.
Da, pe vremuri, una normală, cu salariul de pe o luna pe-alta (ca și acum) cu câte-un amantlâc și-o iubire în care mă trăgea de cozi, culmea, nu nevasta ci vreo amică îndrăgostită de-ăl cu care mă vedeam eu.

Și mă deștept în Săptămâna Patimilor cu-n pruncuț agățat de sutien, mă rog, de marsupiu, c-o mămicuță belită la propriu prin Terapie, cu părul nespălat de de câteva zile și cu febră. Cred că-mi ieșea un dinte. Mie sau pruncului.

Față de alții, chiar nu pot spune că duc ceva greu. Nu e ca și cum m-ar fi inundat sumerienii de la etaj, de era să-mi pice tavanu-n cap când mă spălam pe dinți.
Nu e ca și cum ne-am dus și la vaccin și nu, nu am pus cafea-n laptele lui sau mi-aș fi uns eu sudocrem pe pâinea panemar în loc de brânza philadelphia.

Cu aceste gânduri și cu părul vâlvoi stă mămicuța la Apoteke să-și scoată Triti…

– Triti-ce?
– Trittico. E pentru… copil.
– Poftim? O femeie care semăna cu Cezar Petrescu mă privește cu milă. Sau stupoare. Ea_el pare fericită. Sau normală. Tre să fii nebun ca să iei Tri…
– Adică este pentru mine ca să mă pot aduna… pentru copil.
– Aveți aici 27 de pastile, se iau… deja mă gândeam la afinele căcate de 4 ori în ziua aceea. Nu de mine. El săracu că-i stricasem somnul.

Nu e ca și cum am spart vitrine-n casă pentru că citește și proprietara, în sfârșit, după Patimi o să iau crucea la sub braț și mă duc să-mi pună sticlă. Îmi doresc foarte mult ca până atunci să nu-mi scoată bebe și-un ochi pentru c-aș plăti extraordinar de mult. Cel puțin la optiunea fumuriu.

Mă mut curând.
Am dus 18 saci și 5 valize. Parcă-i mai plin pe-aici.

Brusc am avut parte de-un moment de iluminare și un mesaj cu rata de la CEC. M-am așezat pe fotoliu și am încercat să plâng. Nimic. M-am pișcat. M-am gândit la cancer. La moarte. La realismul situației: îmi plimb copilul între două orașe, între chirii, father figure e doar o piesă de-a lui George Michael și la câte filtre de scame am în minte nu voi accepta nici un bărbat.

Read more

Astăzi am mâncat de necaz. Și eu și Lumea

Aș vrea să pot fi ajutată, jur c-aș vrea. Da nu e ca și cum mi-aș putea pune capul în brațele oricui să respir sacadat până facem zăbăluțe. Deschid gura și spun numai lucruri neinteresante și repetitive.
Nu vreau să spun ce se zbate-n mine de fapt și de ce simt așa.
Atunci scriu. Îmi iau scrisul în serios deși n-am încă o calitate-n el.
Dacă nu mă cunoști bine de tot și de mult, nu pricepi nimic despre mine.
E amuzant că într-o zi, eprubeta în care mi-am conceput bebelușul mi-a spus: ești varză. Și făcusem bebeluș abstinentă, trează, fără alcool, fără xanax.
Da avea dreptate eprubeta.

Esențele fine nu le faci cunoscute orișicând.

Read more

Da, vă dau orice, mă umilesc oriunde și tac pe vecie

… dar mai ajutați-mă încă odată domnilor doctori. Așa gândești când simți că mori. Fix așa. Că-ți poate muri omul cel mai drag din lume. Statusuri cu pereții scorojiți din clinica cutare, scrii acolo, la o răceală. Altfel ajungi să faci ca Așchinel. Ajungi să-l înțelegi și pe el și conceptul de împrejurări. Să moară ăilalți. Dar în tine se trezeste și Scaraoțchi și instinctul de supraviețuire.

Oare am vorbit vreodată urât de medicii normali, buni -din Cluj? Nu-mi amintesc. Personal nu-mi place Stamatian, mi-e silă de caracterul lui Lucan și nu invidiez pe nimeni. Cei pe care-i cunosc sunt oameni buni.  Fară aere de Dumnezei. Doamne oare-am vorbit vreodată ceva de…?

Copilul e ud pe gât la pieptul meu. Ploaia mică, densă a pătruns cumva pe sub pufoaică. Împing căruțul și mă feresc de umbrelele trecătorilor. Teo plânge. Moare de somn. Aruncă suzeta, mă lovește cu picioarele cum poate el. M-am rugat la serviciu să mă lase puțin azi, azi e o zi specială. Mă grăbesc și totuși, după o oră jumate copilul își pierde răbdarea și plânge rău. Oamenii se uită urât la mine. Butonez telefonul și copilu-mi urlă la piept, căruțul e ud, nu-l pot pune în cărucior și oricum nu stă acolo. Și nu-l știu plia. Să mergeam cu taxi.

Sun 7 medici. Trimit 10 mesaje. Îi fut la cap pe toți pe care-i cunosc. Gata, azi nu mai sunt Nimicul la care m-a redus Hani. Azi nici nu-i sun pe Dumnezei. O să am iarăși bani într-o zi și o să-i recompensez pe cei care m-au ajutat. Da, da, așa gândesc. Așa o să fac.

– Bună, iertați-mă că va deranjez domule doctor sunt Ioana și… nu-l cunoașteți? Of, îmi cer scuze, am încercat. Nu știu la cine să apelez.

De fapt știu. Atât de tare mă dor toate și mă doare Frica încât bat până se deschide. Cu tupeu.

Și cei de aproape ai mei departe au stat.

Copilul plânge rău, îi curge un picurel de lacrimă pe nas și eu mă gândesc la Nume și la Psalmi. Sun iarăși și zic hei, eu sunt, exist, pot să îți folosesc numele ca să ajung la…?
Le-aș da toți banii acum. Toți banii din lume, aș face videochat 10 zile. Aș înființa o agentie de escorte și aș da dracului toate tabuurile din lume. Aș arunca un cadavru în Someș. Nu aș ucide, doamne feri. Aș… construi un bloc cu 10 etaje. Orice, dacă mi s-ar cere bani pe care nu-i am. Nu-i așa că Adevărul nu e frumos? Nici de citit. Adevărul îl simți doar. Dar nu-l spui că ți-e rușine de Lume. Până te saturi de acea lume necunoscută inimii tale.

(a nu se întelege că mi-a cerut cineva bani sau că am nevoie de bani).

Nu te mai lasă inima să dai statusuri cu medici răi pe FB. Că sunt și medici răi. Și avocați răi și proști și oameni ponosiți în toate mediile. Tu-i cauți pe ăia buni și gata.

Oare din gandit nu mă pot opri? Nu nu nu. Gândește Ioana. Spre tot ce e mai rău.

Între telefoane, printre bălți, acopar mereu copilul cu un șal și mă opresc la fiecare 7 pași. Ca la  nuntă. Nu am unde să-l las pe Teo și nici nu s-ar pune problema să stea cu altcineva timp de 10 minute. Nu ma deranjează ca duc 12 kile, rucsac, căruț și că se uită urât oamenii în 33. Bebe s-a enervat rău și nu e ca-n Africa, nu stă și pace, nu adoarme el în marsupiu. Și nu stau departe de Teo câteva ore. Eu sau mama. Eu sau mama. Nimeni altcineva.

Nu mă mai bazez pe nimeni dar le rup telefoanele la toți ai mei. Știți cum e când vedeți o mamă care nu-și poate dezlipi sticla aia chinezeasca de ureche iar copilul e disperat? Știți. E penibilă.

Ploaia și lacrimile-mi curg pe genele false. Cum pun telefonul la ureche, cum țipă și-aș vrea să țip și eu la el că suntem doar noi pe lume, că el e Lumea și că poate să urle cât vrea. Că îi aștern soarele la picioare dacă tace și că dacă trebuie în următoarea lună vom urla împreuna și că n-are decât să stea agățat de mine că e mâncat, schimbat, spălat. Eu nu, dar el este. Dacă, dacă…

Azi m-am certat cu bunica. Bunica mea e moartă, apropo. I-am spus că nu și-a ținut promisiunile și că nu mai am nevoie de ea acolo sus și că aș vrea să simtă că sunt Foarte Foarte supărată pe ea.

Ieri am intrat în casă cu o hârtie și o factura. Cei doi, singurii mei dragi, s-au luminat. Până ce am înlemnit eu și am strigat ca apucata: mama ai cancer. Cred ca e la început. Săptămâna asta trebuie să scoată tot din tine. Cred că mai am halatul cu care-am născut.

 

Nu am nevoie de nimic. De asta nu răspund decât strict persoanelor implicate. În rest mi se rupe. Dansez lambada-n rochie de mireasă la Stanca dacă mi-o dau înapoi pe mama – bine. Eu și Teo nu știm să trăim fără buni. Eu și Teo ne-am certat azi prima data, am urlat unul la altul și apoi am adormit îmbratișati. Pe mine și pe Teo ne-a așteptat Mama când ni s-a rupt cordonul. Pe mine m-așteaptă mama și Teo când vin de la lucru.

Eu îi am pe Teo și pe mama. Si e în regulă să-l ridic numai eu de-acum luni întregi, numai să aibă puțină răbdare cu noi Timpul.

Am două procese. Mi-am rugat avocatul să recunoasă, semneze, bifeze tot. Mi-am cerut iertare, mi-a părut rău, degeaba. Se pare că-s singura ființă din Clujul ăsta care-a greșit. S-a supărat rău de tot Dumnezeu pe mine. Acu s-o fi supărat și buni și ingerelul căci nu mai vorbesc azi cu ei.

Ziua de mâine mă va găsi oricum, tot îngenuncheată.

E prima zi în care nu mă joc cu Teo. Mama așteaptă. Un amic a vorbit cu alt amic. Va fi bine.

Mami, ai puțin cancer, o să vă îngrijesc eu pe amândoi o lună și apoi mai vedem. O să scriu și cartea aia într-o zi. Pentru că am atâtea personaje și situații comice și atâta durere! N-o să fie o lansare si niciun speech. O s-o tipăresc eu.  O s-o distribui-vând eu. Nu pentru că sunt scriitoare, nu sunt decât un biet autor. Dar dacă scriu poate-i vindec pe unii care se urăsc.

Mama, nu cred c-o să mori de cancer acum, dar îl ai totuși și o să scoată din tine jumate din abdomen. Aș putea să mă opresc din gândit? Teo-mi roade o cizmă. Teo merge la televizor.

Teo nu știi că buni nu te lasă la televizor, mai ales să pui mâna? Dar buni nu-i aici. Așteaptă undeva și e speriată și obosită și plouă.

 

O lună căcăcioasă

O lună căcăcioasă

nisip clepsidraIntr-o zi și într-o pauză în care puteam alege să dedic timpul celor 5 clătite aduse de colega mea, sau încriptării scriitoricești a celor mai ascunse dorințe ale mele, m-am dus întai la budă.

Nu vreau să dau tot din casă ( că stau în chirie și-mi mai fac ăstia un dosar) dar vă împărtăsesc că stau prost cu fierul. Ceva nu e în ordine, ori nu mi se întărește, ori nu se absoarbe, ori nu se depune unde trebuie, oricum, de când duceam papuci sa-mi puna flecuri pe tocuri, tot problema asta o am. Legătura cu toaleta e faptul c-am blocat vreo 20 de minute juma de clădire cu birouri. Partea bună e c-am avut timp să mă gândesc la dorințele mele, partea și mai bună e că sunt aproape sigură că n-am anevrism. Nu luați fier fără indicația sau prezența medicului. De când au scos Paraziții cântecelul ăla cu sugestia că poți să crăpi când faci kaki, nu mai bagi fier în mine decât daca-i cu dulcolax sau dacă m-ameninți cu arbaleta ca-n Jocurile Foamei.

Ies în viteză, sperând că n-așteaptă nimeni cu parul și morcovu la ușă, zdub în brațele lu Arhanghelu Mihail. Ăsta-i un domn pe care l-am văzut o data în viață –din spate. E undeva deasupra mea – ca etaj- și are 2, 27 metri, blond, slab și-i lipsesc aripile. Cum stă cocârjit, nu-I exclus să le ascundă sub puloverul care mirosea a mușetel. M-am speriat eu ce m-am speriat, da sa vezi el, c-am dus cu mine cuțitu cu care-am tăiat clătitele. Sa-l spăl. Adică să nu fac două drumuri. Pe cuvânt că mi-a fost ciudă. Ăsta era chiar frumușel, semăna cu fiu-meu și bănuiesc că de la înălțimea aia nu vede că nu-mi stau ochii bine-n cap. N-a mai coborât de-atunci în vecii vecilor la baie la etajul nostrum. C-am omis să spun că eu pândesc și merg la bărbați când nu-s colegii, mă-nchid acolo și le mai aud pe fete pe corridor: ocupaaaat, e liber?, e cineva, se poate? Știți voi cum sunt femeile, nu ies niciodata de la baie cu certitudinea c-au fost doar femei pișăcioase-n zonă, ori controlul de audit intern. Așa că nu strică să stai liniștit măcar la toaletă…

Deja mă simt corectată-n latină, așa că las deoparte subiectul.

Read more

Între viață și moarte

Între viață și moarte

bebe si durexUn bebe-n general

9 luni. Descopera conexiunea ma-ma și ființa-dromader care-l cară cu treiștreiu-n uichend, care duce gunoiul cu el în marsupiu, care aduce baxurile de apă, care numa nu cară cumpărăturile pe creștetul capului. Merg la baie și strigă ma-ma. Din scaunul de la Ikea se uita la mine, să nu cad dreacu-n vasu de toaletă. Deja-s cu cracii-n sus de fericire, amețită pe jumătate. Bine, adevărul e că mă și tem să nu fac accident vascular de la atâta orez-constipație- fă repede, repede să nu recepționezi wifi-ul din burta lui, tăvălită pe jos pe la pediatrie, în timp ce domnii doctori îl caută cu endoscopu.

Un bebe-n particular

E 00, 23 și-ntind mâna-n dreapta și-aud un kiai, un fel de strigăt de luptă pe care am auzit că-l practică pasionații de kendo.
Oooo-sa-baaaaaaaaaaa tu, tu… bebe se pregătea să sară din pat, în cap, pe podea.

Dacă până a împlinit 9 luni am crezut că mor de vreo 27 de ori, acum am trăit două zile ca să-nvăț să supraviețuiesc. De mă puneai să caut termite-n spatele blocului și să lemănânc sau să țin în mână o lăcustă (bleah), credeam că-s la Decathlon sau Exatlon pe lângă timpu cu ăsta micu.

Când m-am trezit cu capu-n hematii, pe pernă și-am văzut că nu-s ale lui, am fost cea mai fericită. Chiar dacă a treia zi-mi ieșeau ochii la UPU și-mi intrau niște meșe-n spatele nasului iar o tanti cu lanterna-n ochi mă întreba dacă știu cine-i președinte. De spaimă să nu mă tortureze (că-ntr-acolo ne îndreptăm cu cenzura), am zis că-i Dragnea, of viața mea.

Armă mortală unu

Cel mai sigur loc pe termen scurt, e scaunul de masă de la ikea. L-am folosit de nuștiucâte ori de când l-am primit de la o prietenă. Numa-n cuie nu l-am bătut, era nou, l-am scuturat, am dat cu el de beton, l-am aruncal în sus și l-am lăsat să cadă. Scaunul, e clar. Măi și vine ziua-n care îl mut pe Gălbenuș @mai încolo cu scaun cu tot. Ca să-l văd de pe budă, să mă scuzaț. Că ultima dată când am mers la baie și eram singuri în casă, se pregătea să facă roata țiganului peste zăbrelele de la pătuțul lui.

Read more

7 luni după ce-ai născut – corola de minuni a lunii

7 luni după ce-ai născut – corola de minuni a lunii

ursulet bebeImediat după ce bebe s-a copt și e împins afară prin matriță, ești în culmea fericirii. De la anestezie (dacă ai născut natural, o să crezi că serul fiziologic e morfină). Vaaaai, ce frumusețe! Plângi de sare cearșafu de pe tine. Între timp, asistentele se gândesc că parcă-i împăturat în hârtie igienică, ăilalți opt dinainte au ieșit mai bine. E gata și ziua de azi, pa mami, până mâine ți-l luăm noi, dup-aia n-ai decât să-ți cauți o doctoriță de familie care să-ți prescrie xanaxu. Hi hi.

1 lună

Norocoaso.
Te ajută mama, bunica, soțu, ești tânără, nu mai ai burta aia ca un set de 3 baloane, celulita nu se vede, viața e chiar fffff fai de capul meu, Vasile, ai văzut ce galben e copilu, hai repede-ncoa. Vine Vasile, mătușa, bunica, pepenele abia mai respiră de-atâta bilirubină și capete care-i extrag oxigenu din pătuț.
La spital, fuga, ce-i cu el, du-te acasă doamnă c-așa-s unii, mai galbiori în prima lună.
Dar tu n-ai văzut asta-n reclama la pampers și huggies, n-ai văzut nici ombilicu ăla ce seamănă cu=n vrej de fasole uscată.
Și de ce-i tot ies bube și se descuamează de parc-ai scăpat exfoliant pe el? De unde vine vorb-aia cu pielea de bebeluș? Copilul nici nu mănâncă, el vomează în primul rând. Apoi doarme. Apoi plânge. Se preface că mănâncă, vomează al optulea body pe care i l-ai dat, a treia bluză de pe tine și… ce dracu ai făcut toată ziua că n-ai avut timp nici să te speli la sub braț? Și unde-s cârpele alea bumbac 100%? Ai luat 17 și le-ai semănat prin casă. Bebe va voma oricum pe tine și pe lângă alte materiale de curățat.

Vrei să i-l dai lu buni, mama, tata, dar fiecare-i dus cu-ale lui, c-aveau ceva important. Dai să-l suni pe bunicul tău, poate…


Ok, ceva se întâmplă cu voi, uneori îți vine să te arunci în cap dar numai în cadă. Și bunicu-tău e mort de 3 ani. Hormonii, se spune că trebuie să treacă 9 luni ca să îți revii.

La 2 luni

Nu înteleg de ce vomează atâta. Când merg la baie el vomează, când bea laptele regurgitează și peste o oră vomează. Iar lipsesc lavetele, n-ai niciuna și-ai mai cumpărat 10 între timp. Si eu aveam 15 body-uri, am mai strâns tot ce-am primit, avem 37 acum.
Nu știi ce uzează mai repede, pampersurile sau body-urile, parcă-i termită.
Însă mori de plăcere când îi dai să pape, nimic în lumea asta ponosită nu se compară cu molfăiala lu ăsta micu. Se îneacă. Da se îneacă rău, din senin, așa, îi ies ochii ca două cuișoare și se face roșu ca sfecla. Îți stă inima-n loc. Respiri și tu superficial, îl întorci repede pe burtă și-i tragi două scaltoace pe intercostali.

Ueee, eheee, echeeeeeee.

Ce-ai nebuno de-l plesnești așa?

Norocoasă de bună seamă. A venit tat-su de la muncă și poate să-l țină el la râgăit.

Tu între timp, pregătești rufele voastre vomate și hainutele mici și dulci și… vomate. Să le speri separat că doar n-o să-l otrăvești cu Ariel. C-ai citit, pe site-ul ăla sponsorizat, că toți detergenții trec prin piela bebelușului, cu excepția celor prezentați pe siteul sponsorizat.

Stai să-i dau like lu Ioana. Ui ce mare se făcu și grasu ăsta. Cu cât e mai mic? Ah, cu trei luni, las că vede ea fericire eternă, că oricum e credincioasă. De fapt cred că știe deja ce înseamnă Nirvana, locuiește cu mă-sa și cu bebe.

La 3 luni

Consideri că bebelușul tău vomează mai mult decat cei 99 dintr-o sută, e cazul să suni la Alopedi și să faci două programări pe 200 de lei. Doctorița de familie se supără pe tine că n-ai întrebat-o întâi pe ea, soțu se supără că se scoală copilu de-atâtea ori noaptea, să sugă și tu te-ocupi de copil și lui nu i se… da ce dulce e bebelușul!

La doctor, cu inima care stă pe loc: ce-areeeee? Doamnă, așa vomează copii, crește, ia în greutate, mănâncă, ați observat schimbări în comportam…?
Comportam-ceschimbări? E tras cu cheia: mănâncă, vomează, face în pampersi, și printre ele urlă săracu de la colici. Da urlă tare. Când nu îl doare nimic, scoate niște sunete care nu se aud nici în souk-urile din medine și vag, îmi amintesc că doarme. În plus, domnule doctor, pe forum scrie că unii stau în picioare, alții vorbesc, ba chiar o strigă pe mama, al meu n-are comportament la 3 luni. Nici la tablouri nu se uită, știți, soțu, e artist…

Nu vede doamnă la 3 luni, ăi-lalți stau în picioare pe forumuri, nu acasă, mergeți în pace.

Te gandești serios să faci o șfestanie.

Read more

Liniștea din familia monoparentală

Liniștea din familia monoparentală

brendaAm scris azi pentru că mi-am amintit de-un cântăcios de la o emisiune TV. Una destul de vizionată, cred. Întrebat fiind de ce nu are o iubită, sau de ce nu locuiește cu ea sau de ce nu vrea să se căsătorească niciodată (el a provocat cumva întrebarea), a răspuns că vai și tulai, faptul că ȘTIE că femeia aia face cachi înseamnă moartea pasiunii, a sculăriei, a neuronilor. Darmite s-o ia de nevastă, să i se balige prin casă? Ar înnebuni, ar divorța în secunda doi și n-ar mai iubi-o.

Pe cuvânt că nu exagerez, îl admiram tare pe cântăcios sau jurat sau ce-o fi fost… nu mi-a venit să cred urechilor. Nici n-am mai căutat forma corectă a balegii. Dar așa ceva mi-a desenat imaginația. Cum măi, mai nou asta înseamnă sintagma “iubirea trece prin stomac”??

Ia de-aici, cu bebeluși

(foto credit: summerandmuu.com)

Au trecut aproape 7 luni, și nici într-un fel nu m-am pierdut cu firea în preajma copilului. Concret: să nu mai suport plânsetele sau sa intru-n panică la o anumită manifestare, să nu știu ce săfac, să sun medicul sau alopedi de urgență, să zic c-am epuizat tot și îmi vine să-l las în coșuleț la ușa lu Moșu din scara vecină. Ați spune că e și noroc, da eu zic că ne-ajută Dumnezeu.

Individual, pe toate le am și nu aș fi preconizat nici eu să fiu o “cât de cât mama bună”: cad în disperare, plâng, am 3 feluri de ochelari să pot purta și dimineața, să nu se vadă când dă sensibilitatea pe-afară. Dar m-am călit destul de mult. Mă mai înhață câte un atac de panică în hipermarket – când e plin de lume și am multe de cumpărat- și sunt singură. Raționez: tută, ai mâncat? da. Ești hidratată? da. Ți-e foarte cald și te simți nașpa și ai impresia ca văd toți că ți-e cald și te simți nașpa și ai o mie de gânduri? Ah, daaaa. Noh, dezbracă-te (nu de tot) și continuă shoppingu de Nan, pampers și drumu la legume fructe și ciocolată. Că înseamnă că nu prea ai motive să crăpi acu, în plus, ăștia din juru tău îs plini de probleme ca stupu, nu se uită nici dracu l-ale tale.

Și-mi trece 🙂 Și-mi zic, vaaaai, ce deșteaptă-s uite că nu există atac de panică, am identificat the problem. Și de-astea.

M-am întrebat cu-n an în urmă:

ce poate fi așa greu cu-n bebeluș?

Primul an: mănâncă, doarme, se cacă (mă scuzaț da chiar așa face, cachi e deja fruct sharon, nu-ți imaginezi peri picați din nas și alte calamități). Se joacă, iar doarme, mănâncă, face-n pampers, zice eventual Gâhhhh când tu dai cu aspiratoru și apoi adoarme și… se pare că dorm foarte mult mormolocii ăștia mici. E clar! Trebuie doar să nu-i deranjezi, că ei nu deranjează, cum scrie-n cartea lu Dr Spock. Nu-ți schimbă cu totul viața și tranzitul intestinal.

O noapte liniștită în familia monoparentală

Read more