Daca femeile vin de pe Marte şi barbatii de pe Venus, iata dovada ca exista Reptilienii-copii

(acesta este un pamflet si daca 5 oameni au zambit azi, dupa ce-au citit, mi-am indeplinit misiunea)

Cum recunosti micul reptilian

Ei pot schimba forma ta, dar si pe a lor.

  1.  Cand mi-a adormit pruncul pe deltoid, pectoralul mare si sternocleidomastocelmailung, cum nu stiam incă bine să stau în picioare, darmite să-l ţin pe el, mi s+a dus implantul spre tiroidă, a doua zi arătam ca Romică Ţociu fara mustaţă, de durere-mi venea să+mi smulg si părul din cap. Despre implantul dentar vorbesc, evident.

Totusi, bebelusul arata mult mai frumusel decat atunci când a fost izgonit din pantecele mamei, dispăruse orice urmă că l-as fi bătut cu cordonul ombilical sau cu coatele în ficaţi si-n coaste.

2.  Cand am venit intr-o zi cu ochii mov la muncă si nasul mai strâmb ca de obicei, colegele au zis intre ele că am hemaToane, că cine stie ce botoxuri si hialuronic mi-am injectat, că bărbat să mă caftească nu am… Nu au crezut că am primit o fontanela moale si plină de iubire spirituală, în piramida nazală. Ciudat.

Te răpesc când vor. Fara sa fii constienta, vei deveni oricum, numai si numai a lor.

1. Dacă nu ești atentă la semne, te-ai dus pe râpă, pe o înghețată scăpată pe jos, o banană.

  • Cand si daca ai o intalnire, ca parinte unic, dupa primele trei pârţuri pe care tu nu le-ai mai auzit pana atunci, precum nici sunetul cascadei Niagara nu l-ai auzit, decat pe youtube, esti pus pe blacklist.

  • Daca pentru prima dată, ai ocazia sa participi la o reparatie, un defect, un proces tehnic pe care vrei sa-l vezi de trei ani si esti sunata sa mergi pe teren, o sa-ti intre simultan pe what s app mesajul: ce sa fac ca tot arata ca-l doare burtica şi i-a apărut o bubă sub ochi (ia olitaaaaa si pune-l să stea pana vin eu, peste 4 ore). Îţi apar si ţie, trei bube si renunţi la şansa de-a vedea subsolurile din centrul vechi. Ca sa te simti mai bine, iţi vor intra cei 150 lei de la alocatie, amintindu-ti ca ai fost la vot…
Read more

Circuitul vrabiei in natură

Eram cam ora 16, 30 si tocmai ajunsesem de la Cluj, cat am apucat sa-mi trag manusile negre si sa iau o spată  mică, un cuțit din neolitic. Săpam cu scârbă lângă un mușuroi de furnici, vedeam atatea larve, c-as fi preferat sa scurm în rahat.

Numai după râme nu… râmele alea transparente pe care le luam cu mâna, să-i fac ei carne tocată, să nu se înece cu… Le simțeam sub manușa ca si cum mi-ar fi circulat freon prin capilare. Ridic un pic privirea, dau de-un băț. Văd că-i un lăstărel cu vreo 18 frunze. Dau să plesnesc  un viermisor verde. Langa el un anunț. Lângă bățul-lăstar.

Omagiu Dr. Iuliu Hossu, Episcop greco-catolic de Gherla… marea Unire… 100 de ani… Copacul înfrațirii…

Si eu îmi fac firma de rusine, măcar de-mi lăsam vesta acasă. Caut râme si goange langa bățul înfrățirii, să-mi hrănesc vrabia. În loc să fac donații și să mă duc să pun flori langa statuie. Da nu pierd pariul, vrabia trebuie să tră…

Un bărbat tușește-n spatele meu, pe alee. Mă întorc. Doi politisti locali se uita șocați la mine. Uite-o si pe zăpăcita asta. Casa lu Brancuși se prăbușește și ea ne sapă cu spalta ditamai vrejul de frasin. Al 17-lea monument necunoscut de catre cetățenii orasului. Îmi indes scarbita singura anelidă-n pungă și mă mișc spre bordură. Dar pana acolo, ma uit si pe frunzele unui cires, sa vad, dade dade pica ceva material organic mai suportabil. Arătam așa, într-un fel, o danaidă din metamorfozele lui Ovidius, parcă tocmai vizionasem ultimul episod din Dexter si acum aveam idei. Localii nu s-au miscat de acolo. Nu ti-e dat toata ziua să vezi una cărând apa cu ciuru, sau făcând pe struțul pe langa fantoma, pardon statuia cardinalului Hossu.

Mai trec vreo cinci. Mă privesc ca si cum Alba ca zăpada si-ar căuta piticii vara. Bine că  majoritatea oamenilor din orașele mai mici, definesc  normalitatea prin puterea motorului deținut, la pătrat, plus suma ălor cu care te-ai fi fost culcat(a) până acum, minus felul în care arăți în poza pe care-o detestă ei, plus funcția pe care-o deții. La toate astea se face radical cu salariul de care ești banuit si se mai scade cate-o tragedie din viata.

Read more

Ce sa ma mai joc cu copilul acasa

Prima parte a articolului, cu 5 activitati interesante o gasiti aicihttp://www.hapi.ro/5-jocuri-interesante-de-jucat-acasa-cu-copilul-hiperactiv-in-perioade-de-izolare/

Am gasit la reducere o… racheta. De lemn. Pare pentru bebelusi dar cred ca scria 2 plus pe ea. Oricum, o puteti lua si pentru bebe. Are vreo 6 surubele de infiletat si o veti monta absolut singura, cu-n ochi la copilul care vrea să vă bage-n coaste surubelnița în formă de stea.

Construiti ceva impreuna.

E trainica, dă bine printre jucării si toată distracția a ținut cât s-au infiletat nenorocitele alea de suruburi. Cum eu nu-s mare experta la asamblare, dar încet, devin – de la muncă, nu de la jucării – am pus-o inițial invers, m-am tot întors în jurul ei pana m-am prins cat e de simplu. Poate voi găsiti o astfel de jucarie cu care-si va pierde ceva timp. Daca as fi luat-o cand avea un an si 6 luni, hai, 2 ani, sigur i-ar fi placut. Nu mai stiu prețul, dar era cu 50% reducerea prin februarie si chiar a meritat. Probabil o voi oferi cuiva. Nu, nu fac chestii de genul: ia cadoul ăsta, l-am cumparat pentru ziua baiatului tau 😛 That sucks! Si apoi cei care-o fac, oare nu-si dau seama ca jucaria aia n-a fost dorita?

Whatever. Eu si piticii mei.

Read more

5 jocuri interesante de jucat acasă, cu copilul hiperactiv. In perioade de izolare

(cand nu mai poti, agată-i baloane rezistente pe usile din casă. Cu mâna, cu piciorul, le lungesti cât vrei, la noi a functionat)
Si aruncați cu mingi moi după decorațiuni!

Ca să nu o iei razna, găsește-i preocupările preferate dar si sigure. Nu le stii? E timpul să le descoperi la 3 ani măcar.

Insist pe timpul de calitate pe care-l petreci cu copilul tău. Dacă mai e si neastampărat conform varstei si nici unui prospect, daca nu stă locului, mie mi se pare absolut clasic si potrivit cu temperamentul, asa ca nu-ti face griji, doar găsește-i ocupatiile potrivite. Nu-l priva de… Tine.  Dacă nu l-ai văzut niciodata, pana la 3 ani – si nici atunci să stea lungit pe covor să facă un puzzle, are si mai multă nevoie de atentia ta. Crede-mă, vrei să-i dai atenția ta, nu nervii tăi!

– televizorul sau consola sunt altceva, îl consolezi lăsându-l singur într-o lume care-l va atrage mai mult decat realitatea plictisitoare. Mai ales daca trebuie sa stati în casa că afară se plimbă Virusu sau daca pur si simplu, copilul e bolnav de la gradi si nu puteti iesi.

– da, sigur ca il las si eu la desene. Are perioade scurte in care, o data pe zi sau la cateva zile @este masha si Ursul, un iepure si-un elefant care mă exasperează si cântecele in limba germană, cu niște imagini nostime care-l țin în fața ecranului. Daca am sărit de 20 de minute, cat fac eu o placinta, copilul e nervos si nu mai are chef de nimic după desene.

Oricat de obosita si fara chesf sunt, căci sunt si așa, măcar 20-30 minute fac cumva sa stau cu el. Cu adevărat adică – să mă joc pe bune după serviciu si cumpărături si alte activităti. Dar de obicei ne jucăm mai mult, nu o jumatate  de ora.

O să vezi că uneori, chiar te poti relaxa langa el, o pauză pe balcon daca e vreme bună și sunt șanse ca el să se joace mai departe.

Floo Me – set de modelaj

https://www.emag.ro/set-creatie-craze-flo-mee-unicorn-4059779013656/pd/DWVVLBMBM/

Read more

Aniversarea copilului poate fi o harababură nostimă chiar și-n izolare, acasă, cu trei persoane

De dimineață am postat copilul cu bunică cu tot în camera de joacă. Să-I umflu eu 5 baloane, să le agăț de grindă, să sară după ele, că e hiperactiv, hiperenergic, trifazic. Ca mă-sa.

– se strică pompa, folosită până acum cam un an! De-aia se strică, că mă grăbeam să le fac toate repede, să iasă povestea așa cum gândeam eu. Eh, în loc să dau la pompă, am umflat baloane de-alea tari până mi-au ieșit ochii din cap. Coloana sonoră: mai ai acolo, nu e gata?

Fug după tort.

Teoretic ar fi trebuit să fug la leru-I ler dar, o săptămână am tot încercat diverse prajituri. Măi, nu că nu erau bune, da cum să le pui în orașul ăsta supărat pe facebook? 😛 Tortul cu mere si caramel, zici că era pancovă cu carne răzuită. Tortul cu mascarpone, mi-a ieșit o lipie acolo, unsă cu unt si cu bonibon… Până am realizat că face trei ani și vreau să-I cântăm la mulți ani și să-l văd cum se bucură, c-acum aproape că i-au dat lacrimile de emotie. Și să-l las să mănânce un dulce yummy, cu ciocolata si cireșe si să sufle-n lumânări cât vrea el.

Read more

3 ani de cand mi-ai dat Viață, copile!

Te-am născut din dragoste necondiționată, acum trei ani

Hm. Si tu nici nu știi cum mă cheamă.

Hai să-ți povestesc scurt cum m-am replicat eu prin ADN-ul tău.

Pe străduța pietonală perfect încadrată de borduri și blocuri solide a câte cinci etaje, toate recondiționate și izolate, cu flori pe balcoane și zone verzi curate, călcam veselă și gravidă. Exact: veselă precum lupul care-i înghițise p-ăia trei iezi, de-a trebuit mai apoi s-apară parentingul modern, să schimbe povestea, să scoată iezii nedigerați și să pună pietricele colorate-n burta acționarului înfometat.

Împreună  cu mine era bărbatul înalt, atent și grizonat ce-mi căra coșarca de la Sabon. Pe care-o ghiftuisem cu body-uri mici și  splendide toate cusute de mână, căciulițe brodate și niște tampoane elegante care puteau fi ușor confundate cu niște bentițe. Părul îmi mirosea a caise iar aerul din jur a flori de cireș. Parcă natura se pregătea să-și reîmprospăteze corolele.

            Bărbatul deschise portbagajul, azvârli plăsoiul de firmă între câteva buchete de trandafiri proaspăt culeși apoi mă luă-n brațe sărutându-mi fruntea: o să fie bine draga mea, nu ți-e frică de naștere, nu-i așa?

– Nu darling, am susurat eu, zâmbind ca un șarpe boa.

Evident că sunasem înainte la toate ziarele locale, dar numai unul de la Cluj a vrut să publice stirea cu trusoul de 5000 euro. Le-am vorbit si despre nasi, urma să vină Veorica dar o sunasem într-un moment nepotrivit, mi-a spus că orice om îi e frică de o plângere penală pentru că autiștii au dezinformat UE… și m-am temut s-o mai chem.

Mă rog, a apărut în presă fix ce-am vrut eu, iar la spital m-a așteptat însuși primul… stai puțin, că e ziua ta si am gustat din spumantul mamei. Băutura nu-mi face bine, credeam că e suc.

Read more

In loc sa devin bipolara, dansez uneori in izolare

Ce (mai) fac în izolare cand simt ca se strînge tot în jur si zilele-s mai lungi

Psihologic, suntem toti cu nervii în stratosferă pentru că n-am mai trecut prin asa ceva. Da, am noroc că eu mă duc la lucru dar în 5 zile libere pot sa-mi imaginez cum se simt cei care nu pot iesi.

2020 Izolare.  Ca să nu uităm.

Prin 16 martie Presedintele Romaniei decreteaza starea de urgent ape teritoriul Romaniei.  In 14-15 aprilie, starea de urgența se prelungeste in Ro înca o luna. Adica pana la mijlocul lunii mai

417 persoane decedate, adica pozitiv la Covid 19, dar numarul lor este mai mare, la fel al celor infectati, insa datele nu pot fi transmise-n timp real si probabil mai au si motivul ăsta, sa nu creeze starea de panica, isterie generalizata.

Singura Putere pe care o avem e să ne ferim unii de alții. Ce ciudat sună.

Majoritatea respecta si chiar stau in case, desi nu mi-as fi imaginat cat de greu poate fi cu un copilas nazdravan. Care vrea iepure de ciocolata da nu de-ala cu alb că cu ou rosu in mână, mami hai joaca-te desi cronometram timpul de scris cu cel de joaca, il impartim cu buni. Da, are un program scurt de iesit cu draga mea A, cand eu sunt la munca, 3 zile pe saptamana. Dar e drumul si acasa- drum si acasa.

Read more

Jurnal de pandemie Covid 19. Sambata, 28.03. Stăm toti acasa

Unele file din jurnal ar trebui sa le scriu pentru tine, băiatul meu drag. Celelate articole au mult mai mult SF in ele, aici încerc să rămân mai obiectivă.

Până azi, 30 de persoane au murit în România din cauza COVID-19. 1452 de cazuri confirmate pozitiv. Nu sunt testere. Nu sunt echipamente pentru medici, decat ici colo. Directia de sanatate a dezamagit pana acum si populatia si mediul sanitar, spitalele, autocarantinatii si pe cei care suna la un număr de la care nu obțin nimic. In nici un caz testarea. Cam asta găsesti in ziare, la TV. Nu e dezinformare si nici tentativa de panicare a populatiei, nu are nimeni de câștigat din asa ceva. Acesta e mersul lucrurilor.

Nu exista nicio continuitate în vreun act comunitar, politicienii se împiedica mereu de ceva. Se agață de furnizori falși, promit ca testeaza, aleg aleatoriu dupa standarde create de ei. Lumea e speriata.

Se stă în casă. Se lucreaza de acasa. In afara de furnizări servicii, produse alimentare, spitalele functioneaza si ele dupa un cod al lor, mai pe langa noua ordonanta, care nu e nici ea foarte clară. Fortele de ordine sunt… la ordinul cuiva, adica fac față cum pot. Si cum li se spune.

Se fac hârtii noi. Se schimba formularele de iesit, de intrat, de scos cățelul la plimbare. Imprimante, hârtii si păduri tăiate avem. Măști și testere si un plan A, nu. Darmite B.

Read more

Ziua care avea să-mi schimbe toata viata – circumstantele în care am fost condamnata pentru ultraj judiciar

26 ianuarie 2016

 

 

În octombrie 2014 a murit tatăl meu.

Eram în Valencia cu Hani și cu maică-mea și a fost cam amețitor totul. Deja, eu și Hani nu mai aveam răbdare unul cu altul  Lucram oriunde am fi fost, adica rezolvam problemele firmei si inerent, pe alea personale. S-au strans tot mai multe frustrari. Cred ca e prima dată când mama ne-a auzit certându-ne, închiriasem un apartament mare, undeva aproape de coasta maritima, de plaja.

E straniu că nu-ți dai seama într-o relație când începi să te rupi de celălalt. Dar simți că începi să suferi si nu prea înțelegi de ce. Că doar certuri si discutii au toate cuplurile, asa te minți.

Într-o dimineata, foarte dimineata, a sunat telefonul. Hani gătea, îi plăcea mult si oricum, se trezea cu noaptea-n cap. Mama a venit la mine cu o figură împietrită, tremurând. M-a luat în brațe.

– A murit taică-tu… azi dimineata l-au gasit pe jos în…

N-am mai înregistrat nimic. După 2 zile eram în avion, apoi îmi înmormântam tatal, aici la Gherla. Îmi amintesc că-s sicriu părea mai tânăr, mai sănătos, părea el, tata, tot rece, de data asta rece cu adevarat dar un om care s-a luptat mult până patima alcoolului l-a doborât definitiv. Tata nu a fost un om rău, poate doar cinic și nu m-a bătut decat odata, cand am venit acasa tarziu de tot și i-am speriat de moarte.

Dupa 3 luni, in 2015 mi-am pierdut bunica. Acolo, unde s-a dus ea, a plecat cea mai blândă, cea mai tandră parte din mine. Sufletul ei a trecut prin mine si a luat ceva cu el, ceva ce-i apartinea. Dar mi-a și lăsat un strop din puterea, credința si înțelepciunea ei. Moartea bunicii m-a dărâmat si am căzut în depresie.

Read more

Dragul meu prieten, azi am primit vestea ca voi fi executata silit pentru daune morale – ultraj judiciar

Uite, îți arat hartia. (e ciudat cum se numește, in pdf imi aparea numele “YYY vs rus ioana veronica”. Ce pătimaș!
cerere de buna invoiala

Nici n-am stiut cum sa scriu pe blog, asa cum n-am fost capabilă să-ți răspund la mail. Departe fiind, ai simtit tu la fiecare cateva luni cum se cutremură lutul, oalele si ulcelele sub picioarele mele si mi-ai scris ca si cum as fi fiica ta. Vezi, asta m-a făcut și mai nesigură, căci neavand cui să-i cad în brațe  (ha, ha, sau pe canapeaua unui terapeut) ca sa pot vorbi, cand citeam realitatea frazelor tale, mă simteam secerată de neputință.

Asa ca-ți spun acum că nu am deschis ultimul mail, ca prea grele mi-au fost săptămânile acestea. Dar stau cu soricelul pe el dimineata cand deschid calculatorul, doua secunde si spun: poate maine. Mă tem ca prin bunatatea ta mă vei influenta să nu mai scutur nori si să nu mai alung stârvurile corbilor, mă tem că tu, unul dintre cei mai erudiți oameni pe care i-am cunoscut vreodată – o să mă convingi că energia mea nu merge unde trebuie. Și eu simt că oricât de grandioasă-i intuiția ta…

Read more

Cum e cand te afli in fața judecătorilor in penal. Inculpata

imagine in oglinda femeieDupa ce am citit – in timp ce eram gravida, rechizitoriul (am fost audiata 4 ore pentru ultraj judiciar, nu exista lovituri sau alte asemenea) am realizat ca sunt o fiinta in care Teama de fond e sentimentul perpetuu si dominant. Si de atunci, i-am spus aparatorului ca eu nu mai pot citi acele hartii. Dar sa trec la subiect.

Era apelul pe penal – am doua procese, unul pentru calomnie scrisa, ceva gen – deschise de aceeasi persoana, cam in acelasi timp. Stiu c-am plecat din Gherla cu vreo trei ore mai repede, ca sa fiu sigura ca voi fi acolo la timp. Vai Doamne, aveam dreptul sa zic ceva. Acu, nu m-a intrebat nimeni daca eu, dupa o experienta teribila mai pot vorbi in fata unui public. Depasiti trei persoane? Sunteti public.

…………..
Ultimul meu articol mi-a ramas in minte pentru felul in care e descries culoarul lung.

 
Stiam sala. Un numar. Scarile pe care le urcasem de zeci de ori. Oameni in robe negre, cu genti sau dosare sub brat, alergau inspre vise pe care le stergeau complet, visele altora. Tocurile doamnelor grabite, cu masti care promiteau abilitati demne de locatia in care ma aflam, țăcăneau iute inspre destine pe care poate, le vor fi schimbat pe veci.

Cand am cotit dupa sageata pe care scria sectia penala – sau ceva de genul- miscarile grabite intrau in time lapse. Imi era frig. Senzatia de frig mi-o amintesc de fiecare data cand intru in tribunal si aveam sa mi-o reamintesc de-a lungul probatiunii. Deci si de acum inainte. Apareau cativa gardieni, iesiti momentan din lehamitea care e imposibil – banuiesc- sa nu te cuprinda stand acolo, macar din cand in cand- gardieni care insoteau detinuti la procese. Subtil, oamenii, se lipeau aproape instinctiv de perete exact in momentul in care se intersectau cu detinutii si cu gardienii. Numai robele negre treceau fara nicio privire, ca membri botezati ai vreunei loji masonice.

Read more

De astazi, pentru cei care doresc sa doneze, las un cont si un nume. Blogul hapi.ro intra momentan pe domeniul… penalului

 orasul gherla centru 2020

(orasul meu, 2020, asta era pentru campanie cred, am facut-o eu ieri, nici un primar nu va putea repara cat s-a stricat in ultimii ani, well, acesta e drumul meu, este CENTRUL si aici au stat odata sentimentele mele, asa cum azi, stau ale altor tineri. Deci iarta-ma, dragul meu ca nu pot privi uneori ce frumos a rasarit soarele, trebuie sa ma expun si sa lupt cum pot)

 

De ce accept acum sa fiu ajutata?

Am crezut ca atunci cand se termina un proces penal, indiferent cum, chinul e gata. M-am inselat. Etapa de probatiune si frecus in libertate o voi comenta exact asa cum o traiesc eu. Nu mai am de ce sa ma mint. Mi-e frica si ma simt vanata (pare rau pentru lipsa diacriticelor aici).

Am trei scopuri majore pentru care las un cont:

– sa-mi platesc eventual creanta catre Doamna, respective daunele morale si avocata dansei, etc. Asta e un vis, nu ma gandesc ca se va strange atat.

Doi: vad ca se discuta mult si incepem sa luam in serios dramele femeilor atinse de violenta domestica. Dar eu, de cativa ani si mai ales in ultimele saptamani, ma simt… dezgolita, redusa la zero in ceea ce priveste demnitatea ca om – cea pe care V Henderson o pomeneste-n nevoile fundamentale. Ma simt abuzata psihologic, destul de constant mi se mai intampla cate ceva sau aflu ceva venind din aceeasi directie si consider ca sanatatea imi este pusa in pericol. De tot ceea ce inseamna justitie si felul in care masurile punitive aplicate asupra mea – au actionat si inca au efecte si vor mai avea.

-scopul doi este sa pun niste bani deoparte in contul fiului meu.

Trei: este evident (ha ha pentru mine, cred) ca nu ma descurc cu banii, ca mi-e constant frica de viitor si ca, oricat am cautat o solutie sa fac ceva dupa orele de serviciu, nu am timp. Uneori nu fac dus doua sau trei zile ci ma spal zilnic la chiuveta. Uneori ajung atat de obosita la ora 16 (o sa intelegeti in timp cand veti citi, ca nu din cauza jobului) incat nu pot intreprinde ceva pe plan-cont propriu. Copilul meu de 2 ani si 10 luni e pe primul loc si mi-ajunge ca oamenii care ma cunosc stiu- si vad asta, cel putin in oras. Apropiatii m-au indepartat deja cand am devenit penala si apoi condamnata penal pentru ultraj judiciar. Asa ca nu mai am ce pierde.

Nu caut mila nimanui, cei care vor dona o vor face din compasiune sau pentru ca AU si POT. Nu doresc bani de la cititorii vechii regine egiptene  ci poate chiar de la cei condamnati din jurul vostru, cei de care probabil nici nu stiti, cei care nu vor fi avut niciodata curaj sa scrie ce voi scrie eu aici.

Read more

Nu, nu sunt bine. Aproape-i invidiez pe sociopati

unghiiAm urcat scarile unitatii-n fuga, ca si cum as fi intarziat. De fapt ma feream de Angela careia i se schimonosea chipul cand ma vedea. Mda, bausem prea mult la ultima iesire. Mi-a placut. N-am mai baut atata whisky de un an. De-atunci, ma privea de parca voiam sa-i fur catelul iar eu o priveam de parca as fi vrut sa il cumpar de fapt. Conchid ca-s fata de treaba si reusesc sa intru-n birou fara sa-mi framant rimelul.
Deschid repede programul in care lucrez, imi infund mana dupa sedatif pc (e un fel de dulcolax, numai ca nici scaunul de la birou nu-l inmoaie). Apoi iau doua drajeuri de magneziu, asta dupa ce las aifonul din mana. Prietenul meu e cu copilul la plimbare. Cumva, incerc sa stau doua minute sa ma bucur de imaginea asta, ei doi razand. Intra colega si ma indrept ca vreju de fasole. Sa nu imi vada ochii plansi, nu e proasta, alergia asta tine deja de anul trecut. Ascult indicatiile la telefon. E ceva ce nu stiu si am rugat pe altcineva sa ma ghideze.

Par absolut si cu siguranta prea calma pentru cate cai necunoscute am dinspre inima spre creier. Dar Sunt ca un vrej de fasole Faseolus vulgaris… cu pastaile rasfirate pe tastatura. Cate un bob, ici colo, parca ar cadea prin mine. Dar nu pot vegeta o suta de zile. Da, am gasit lotul lipsa, multumesc.

Colega ma intreaba daca vreau ceva Are biscuiti. Da, vreau, dar nu biscuiti. Vocea dura a barbatului imi mai rasuna-n cap. Ieri a fost prima data cand cosmarul nu m-a trezit.

Ma ridic si-mi iau paltonul.

– Ok, incep munca la cantina.
– Poftim??
– Folosul comuni… auzi, nu de munca e vorba. Eu muncesc de cand sunt aici. Timpul cu copiii, ma tem ca…
– Ca ai scris??? De-aia, ca ai scris? Nu cureti parcul sau…

Read more