7 luni după ce-ai născut – corola de minuni a lunii

7 luni după ce-ai născut – corola de minuni a lunii

ursulet bebeImediat după ce bebe s-a copt și e împins afară prin matriță, ești în culmea fericirii. De la anestezie (dacă ai născut natural, o să crezi că serul fiziologic e morfină). Vaaaai, ce frumusețe! Plângi de sare cearșafu de pe tine. Între timp, asistentele se gândesc că parcă-i împăturat în hârtie igienică, ăilalți opt dinainte au ieșit mai bine. E gata și ziua de azi, pa mami, până mâine ți-l luăm noi, dup-aia n-ai decât să-ți cauți o doctoriță de familie care să-ți prescrie xanaxu. Hi hi.

1 lună

Norocoaso.
Te ajută mama, bunica, soțu, ești tânără, nu mai ai burta aia ca un set de 3 baloane, celulita nu se vede, viața e chiar fffff fai de capul meu, Vasile, ai văzut ce galben e copilu, hai repede-ncoa. Vine Vasile, mătușa, bunica, pepenele abia mai respiră de-atâta bilirubină și capete care-i extrag oxigenu din pătuț.
La spital, fuga, ce-i cu el, du-te acasă doamnă c-așa-s unii, mai galbiori în prima lună.
Dar tu n-ai văzut asta-n reclama la pampers și huggies, n-ai văzut nici ombilicu ăla ce seamănă cu=n vrej de fasole uscată.
Și de ce-i tot ies bube și se descuamează de parc-ai scăpat exfoliant pe el? De unde vine vorb-aia cu pielea de bebeluș? Copilul nici nu mănâncă, el vomează în primul rând. Apoi doarme. Apoi plânge. Se preface că mănâncă, vomează al optulea body pe care i l-ai dat, a treia bluză de pe tine și… ce dracu ai făcut toată ziua că n-ai avut timp nici să te speli la sub braț? Și unde-s cârpele alea bumbac 100%? Ai luat 17 și le-ai semănat prin casă. Bebe va voma oricum pe tine și pe lângă alte materiale de curățat.

Vrei să i-l dai lu buni, mama, tata, dar fiecare-i dus cu-ale lui, c-aveau ceva important. Dai să-l suni pe bunicul tău, poate…


Ok, ceva se întâmplă cu voi, uneori îți vine să te arunci în cap dar numai în cadă. Și bunicu-tău e mort de 3 ani. Hormonii, se spune că trebuie să treacă 9 luni ca să îți revii.

La 2 luni

Nu înteleg de ce vomează atâta. Când merg la baie el vomează, când bea laptele regurgitează și peste o oră vomează. Iar lipsesc lavetele, n-ai niciuna și-ai mai cumpărat 10 între timp. Si eu aveam 15 body-uri, am mai strâns tot ce-am primit, avem 37 acum.
Nu știi ce uzează mai repede, pampersurile sau body-urile, parcă-i termită.
Însă mori de plăcere când îi dai să pape, nimic în lumea asta ponosită nu se compară cu molfăiala lu ăsta micu. Se îneacă. Da se îneacă rău, din senin, așa, îi ies ochii ca două cuișoare și se face roșu ca sfecla. Îți stă inima-n loc. Respiri și tu superficial, îl întorci repede pe burtă și-i tragi două scaltoace pe intercostali.

Ueee, eheee, echeeeeeee.

Ce-ai nebuno de-l plesnești așa?

Norocoasă de bună seamă. A venit tat-su de la muncă și poate să-l țină el la râgăit.

Tu între timp, pregătești rufele voastre vomate și hainutele mici și dulci și… vomate. Să le speri separat că doar n-o să-l otrăvești cu Ariel. C-ai citit, pe site-ul ăla sponsorizat, că toți detergenții trec prin piela bebelușului, cu excepția celor prezentați pe siteul sponsorizat.

Stai să-i dau like lu Ioana. Ui ce mare se făcu și grasu ăsta. Cu cât e mai mic? Ah, cu trei luni, las că vede ea fericire eternă, că oricum e credincioasă. De fapt cred că știe deja ce înseamnă Nirvana, locuiește cu mă-sa și cu bebe.

La 3 luni

Consideri că bebelușul tău vomează mai mult decat cei 99 dintr-o sută, e cazul să suni la Alopedi și să faci două programări pe 200 de lei. Doctorița de familie se supără pe tine că n-ai întrebat-o întâi pe ea, soțu se supără că se scoală copilu de-atâtea ori noaptea, să sugă și tu te-ocupi de copil și lui nu i se… da ce dulce e bebelușul!

La doctor, cu inima care stă pe loc: ce-areeeee? Doamnă, așa vomează copii, crește, ia în greutate, mănâncă, ați observat schimbări în comportam…?
Comportam-ceschimbări? E tras cu cheia: mănâncă, vomează, face în pampersi, și printre ele urlă săracu de la colici. Da urlă tare. Când nu îl doare nimic, scoate niște sunete care nu se aud nici în souk-urile din medine și vag, îmi amintesc că doarme. În plus, domnule doctor, pe forum scrie că unii stau în picioare, alții vorbesc, ba chiar o strigă pe mama, al meu n-are comportament la 3 luni. Nici la tablouri nu se uită, știți, soțu, e artist…

Nu vede doamnă la 3 luni, ăi-lalți stau în picioare pe forumuri, nu acasă, mergeți în pace.

Te gandești serios să faci o șfestanie.

Read more

Liniștea din familia monoparentală

Liniștea din familia monoparentală

brendaAm scris azi pentru că mi-am amintit de-un cântăcios de la o emisiune TV. Una destul de vizionată, cred. Întrebat fiind de ce nu are o iubită, sau de ce nu locuiește cu ea sau de ce nu vrea să se căsătorească niciodată (el a provocat cumva întrebarea), a răspuns că vai și tulai, faptul că ȘTIE că femeia aia face cachi înseamnă moartea pasiunii, a sculăriei, a neuronilor. Darmite s-o ia de nevastă, să i se balige prin casă? Ar înnebuni, ar divorța în secunda doi și n-ar mai iubi-o.

Pe cuvânt că nu exagerez, îl admiram tare pe cântăcios sau jurat sau ce-o fi fost… nu mi-a venit să cred urechilor. Nici n-am mai căutat forma corectă a balegii. Dar așa ceva mi-a desenat imaginația. Cum măi, mai nou asta înseamnă sintagma “iubirea trece prin stomac”??

Ia de-aici, cu bebeluși

(foto credit: summerandmuu.com)

Au trecut aproape 7 luni, și nici într-un fel nu m-am pierdut cu firea în preajma copilului. Concret: să nu mai suport plânsetele sau sa intru-n panică la o anumită manifestare, să nu știu ce săfac, să sun medicul sau alopedi de urgență, să zic c-am epuizat tot și îmi vine să-l las în coșuleț la ușa lu Moșu din scara vecină. Ați spune că e și noroc, da eu zic că ne-ajută Dumnezeu.

Individual, pe toate le am și nu aș fi preconizat nici eu să fiu o “cât de cât mama bună”: cad în disperare, plâng, am 3 feluri de ochelari să pot purta și dimineața, să nu se vadă când dă sensibilitatea pe-afară. Dar m-am călit destul de mult. Mă mai înhață câte un atac de panică în hipermarket – când e plin de lume și am multe de cumpărat- și sunt singură. Raționez: tută, ai mâncat? da. Ești hidratată? da. Ți-e foarte cald și te simți nașpa și ai impresia ca văd toți că ți-e cald și te simți nașpa și ai o mie de gânduri? Ah, daaaa. Noh, dezbracă-te (nu de tot) și continuă shoppingu de Nan, pampers și drumu la legume fructe și ciocolată. Că înseamnă că nu prea ai motive să crăpi acu, în plus, ăștia din juru tău îs plini de probleme ca stupu, nu se uită nici dracu l-ale tale.

Și-mi trece 🙂 Și-mi zic, vaaaai, ce deșteaptă-s uite că nu există atac de panică, am identificat the problem. Și de-astea.

M-am întrebat cu-n an în urmă:

ce poate fi așa greu cu-n bebeluș?

Primul an: mănâncă, doarme, se cacă (mă scuzaț da chiar așa face, cachi e deja fruct sharon, nu-ți imaginezi peri picați din nas și alte calamități). Se joacă, iar doarme, mănâncă, face-n pampers, zice eventual Gâhhhh când tu dai cu aspiratoru și apoi adoarme și… se pare că dorm foarte mult mormolocii ăștia mici. E clar! Trebuie doar să nu-i deranjezi, că ei nu deranjează, cum scrie-n cartea lu Dr Spock. Nu-ți schimbă cu totul viața și tranzitul intestinal.

O noapte liniștită în familia monoparentală

Read more