Când omul nu te mai iartă – scrisoarea

După ce s-a terminat procesul penal în instanța de fond, am găsit o cale să-i trimit o scrisoare. Avocata părții și partea vătămată insista că-și angajase bodyguarzi, că mă interesez de ea, că vreau să-i fac rău, cerea ordin de restrictie, eu toate astea le auzeam în sala de judecată. Nu îmi venea să cred, mă gândeam că totuși, trebuie să dovedești cumva sau să ai un temei ca să spui c-aș fi fost măcar capabilă sau pornită să fac rău. Nici în ziua de astăzi nu-i cunosc soțul, nu știu cum îi chemă copilul, nu mă interesează unde stă (Doamne fereste) și recunosc că dacă aș avea bani, mi-as angaja si eu bodyguarzi.

Măi, stăteam de fiecare dată în sală, în sedințe lungi (procurorul m-a audiat 4 ore, o să vă povestesc si etapa asta, am cerut o pauză de pipi) și înnebuneam de durere lombara si de cruzimea pe care o făcusem eu? Mi-o făceau acum alții? O perpetuam eu? Nu puteam gândi clar, nu aș fi rezistat fără singurul avocat care a vrut să mă apere pe bani puțini. Niciunul nu dorea să se bage într-o asemenea speță.

 

Unul dintre momentele extrem de grele a fost când am dat o cautare pe internet si am găsit, în media, chiar si pe postul pe care mama mea îl mai urmărește – stirile trunchiate. Pentru Dumnezeu, oameni buni, nu am lovit pe nimeni! Cum ați putut să-mi retezați aripile și să scrieți asa ceva dacă nu ati văzut caseta, cum ați putut să îmi puneți un membru al familiei în prag de atac de cord? Pe casetă se vede foarte clar tot ce s-a întamplat, sunt eu iesind val vartej, sunt eu prinzand-o de fular pe avocată, ea care se trage înspre geam (cand eu am patit asta la Iulius Mall dupa operatia de s maxilară când un necunoscut m-a agresat, nu a scris nimeni nimic si nici nu mi-au gasit cei de la Iulius filmul, motivand ca exact în partea aceea, l iesire din Auchan era stricat) Dar cand cineva te prinde de exemplu de guler, tu te tragi in spate, e un instinct. În sfarsit. Apoi, eu înjurând, eu învartindu-ma în jos si-n sus. Eu plecand singura, ea plecand cu colegii. Hani nu m-a linistit, nu m-a luat de mână să-mi spună femeie, opreste-te. Oricum nu intentionam s-o lovesc. Dacă aș fi vrut asta, as fi așteptat să iese din clădire. Cred că am vrut să o umilesc. Și desigur, am obtinut efectul contrar. Însă nu am lovit-o si nu a fost acolo nici un jandarm, nu ne-a despărtit nimeni, am spus respectivele injurii, am luat mana de pe haina ei si am plecat!

Iata stirile care mi-au mai scurtat probabil 5 ani din viață:

Am strans-o de gat si am dat-o cu capul de pereți. Cum ați putut să scrieți așa ceva? CUM? De ce nu ati cerut caseta, de ce dati asemenea stiri?

https://newsteam.ro/justitie/presedinta-organizatiei-de-femei-psd-cluj-batuta-in-judecatorie/27/01/2019/

Mai jos, imagini care nu au nimic a face cu incidentul. Si iarasi, am lovit-o de mai multe ori si… imi e greu să recitesc acest fel de stiri. Mi-as dori să fiti trasi la raspundere pentru ce ati scris aici însă nu mai am pe cineva care să mă apere si nici timp nu am, timpul e pentru copilul meu. Ar fi trebuit să cereți caseta. O femeie pe care-o puteti numi oricum dar care e nebuna de durere, o femeie care se atinge de fularul sau haina sau ce-o fi – a altei femei dar de unde lovituri sau împingere măcar?? Caseta a fost vizionata de cateva ori în sala de judecata, nu si in apel.

https://www.dcnews.ro/lider-psd-batut-in-tribunal-totul-a-fost-filmat_634155.html

 

Asa… Imaginați-vă că nici nu se mai punea problema să-mi apăr mie onoarea, poate oroarea, oricum s-a subliniat clar că nu se discută faptul că avocata este un membru cu reputație, un om integru, un avocat de succes iar eu… eu doar am dat la facultatea gresita la Babes Boyai și apoi am sărit în capul femeii. Mi-a fost si îmi este foarte greu pentru ceea ce stiu că simte mama. Genul acesta de stiri – pentru care eu nu am mai vrut să fac presă- mi-au mai fracturat o parte din lumea interioară.

 

Cum doamna avocat ceruse să nu se apropie nimeni din anturajul meu de ea, inclusiv avocatul, cand am găsit o persoana care o cunostea, am rugat-o să mă ajute si să-i ducă o scrisoare din partea mea. Nu intelegeam deloc, oare ei chiar cred că mă prefac când mă văd praf în sala de judecata? Sincer vă spun, cred că e mai usoar când te ia cineva si te închide și nu mai ai ce face decât să stai acolo si să asculți avocații, să vezi că unii participanti sunt plictisiti, amuzati, și brusc îți dai seama că chiar nu mai contează ce spui tu acolo și că poți să plangi cât vrei.

 

Iata scrisoarea. Nu a avut nici un efect. Atat de mult am sperat că din poziția dânsei, având in vedere că am recunoscut că am gresit, va accepta poate o sumă pentru daunele morale și că mă voi aduna laolalta, voi strange banii si voi plăti. Dar nu cu inchisoare, nu cu cazier, fie ea cu suspendare ori ba. Cum să accept si să trăiesc cu asta? De ce a mers atat de departe oare? Daca eu am iertat în viață, n-aveam nevoie de iertare acum, cel mai mult? Însă suma cerută de dânsa era undeva la 50 de mii de euro sau 80 de mii, nu mai știu… Clemența nu era pentru mine.

 

 

 

        Buna, L

 

                Te rog să-mi dai voie să mă adresez în scrisoarea asta la persoana întai pentru că îți scriu ca de la mamă la mamă.

                Cred că este inutil să-ți mai spun cât de mult regret că ți-am cauzat atata suferință și implicit, mi-am dublat-o pe a mea preț de câtiva ani. Crede-mă, dacă ai vrut răzbunare, nu te îndoi nicio clipă că am suferit mai mult decat ce mi se va mai întampla de acum. Înțeleg că tot tăvălugul l-am pornit eu și nimeni altcineva nu e vinovat, dar L, nu mai sunt femeia disperata de acum 3-4 ani.

                Procesele lui M, nopțile în care am tradus pentru el fiecare minune de dosar și cerere si tot ce credeam eu că îi este de folos si în ajutor partenerului meu, m-au epuizat. Am luat apoi dosarele si am început să scriu din ele, nu aveam nicio sursa. L-am rugat de multe ori să se opreasca cumva. Eu l-am iubit pe acest om,nu poți sta 10 ani cu cineva pe care nu îl iubesti, de asta am răspuns ironic în instanță, la un moment dat cum ca as fi iubita, consoarta sau amanta lui. Știam cum sunt privita si sufeream.  Am fost mereu prea sensibilă iar luptele lui si apoi minutiozitatea pe care o pretindea s-au amestecat cu viata noastra privata. Nu mai recunosteam barbatul bun si bland care a fost. Voiam să plec dar imi era milă să-l părăsesc. Îi detestam procesele. Cred că îți dai seama că ce-a urmat dupa ce el s-a retras de tot din viata mea, a fost calvarul de pe lume.

 

                Mi-am pierdut bunica ce-mi era ca o mama. La cateva luni, mi-a murit tatăl. Iar el voia să trec peste asta pur si simplu si să îl însotesc la procese. Gelozia lui mă termina, nu aveam voie să vorbesc cu nimeni. Niciun om nu cred că ia medicamente pentru somn ca să se simta bine sau sa se afle-n treaba. Cum el nu a fost de acord să merg la un psihoterapeut asa cum i-am cerut spunandu-I că nu e ca la ei, ei isi ingroapa mortii, plang o zi si spun c-a fost voia lui Allah si trec mai departe. Nu mai puteam să dorm, să mananc, sa respir. Dar l-am iubit L, daca traiesti atat cu cineva te obisnuiesti. Are o familie frumoasa (4 copii) care au fost atat de buni cu mine! Am stat in casa lor, am muncit pentru firma lui si am calatorit pentru că el putea lucra de pe computer iar eu puteam sa țin evidente primare. Traduceri, telefoane in Romania si apoi nebunia cu banii lui. Niciodata nu i-am vrut banii. A vrut să treaca un teren pe mine si mi-am zis, oricum, eu nu vreau copii, nu vreau sa ma marit, nu ma voi desparti de el, e un om care se teme de Dumnezeul lui.

Am crezut în el mai mult ca în orice bărbat. Asa cum era, el mai uratel ca dracu si eu lungana, slaba, cu nas mare. Apropo de asta, te rog sa ma crezi că nu este și nu era nici atunci (darmite acum) in caracterul meu sa jignesc o femeie cu cele ce ți le-am strigat atunci pe hol despre aspectul tau fizic. Mi-e rusine de tine personal că am facut asta, pe blogul pe care scriu absolut light si cat pot de amuzant de cativa ani, mereu am penalizat si-n comentarii acest tip de comportament verbal. Preferam sa fac autoironie despre felul în care arat – nu sunt multumita ca sunt prea slaba si prea inalta, cu nas mare, ma rog, ce pot să mai spun ca să întelegi că îmi deschid inima în fața ta fara pic de ranchiuna. Indiferent ca ma vei ierta sau nu in urma discuției, sa stii că nu-ți voi purta pica. Esti o femeie frumoasă, normală iar eu nu mai vedeam clar lucrurile. Nu mai sunt femeia aceea care dupa ce si-a jelit morții singura prin casă – a stat o luna fara absolut niciun medicament calmant ca apoi să “avem termen, crezi că poti să vii”? Stiam c-are nevoie de traducere, dar nu, la cantitatile de medicamente calmante pe care le luasem eu pana atunci o luna de cold turkey, suferind în casă și nedormind,  nu era de ajuns, sistemul nervos central are nevoie de 6 luni să se detoxifieze.

Eram deprimata și imi doream să mă înghita pamantul și gata. N-as mai dori sa scriu si sa-mi amintesc despre acea perioada din viata in care am simtit ca pierd totul (si nu era vorba de bani, mama avea un apartament aici, aveam unde să mă întorc). Imi taiase contactul cu lumea, cu prietenii putini pe care i-am avut si orice prietena era, evident, rau intentionata. Mi-as fi dorit, ca orice femeie, să fie bărbatul meu care ma sprijină dar schimbarea lui a fost totală. Comunicarea tot mai proastă.  Dupa o luna asadar – aici voiam sa ajung- în care eu nu am avut acces la ajutor medical și am fost singura de acord, e adevarat sa renunt cu totul la Xanax caci despre ăsta e vorba, atunci s-a întamplat incidentul urat și criza pe care am făcut-o. Îmi pare rau L. Si daca as repeat de 100 de ori, nu mai e nimic ce-as putea schimba.

 

Nu te-am urat pe tot parcursul proceselor noastre. Înainte, cand eram cu M, m-am identificat cu tot ce făcea el, căci totul trecea prin inima mea, eu traduceam, eu cautam avocati la indicatiile lui. El era puternic si mi-am dat seama numai la final. Eu am fost cea slabă. Si singura.

 

Apoi a aparut in viata mea o noutate. Am aflat în ziua in care am ajuns cred – la camera preliminară. Deci înainte, cand (poate gresesc, nu m-am uitat la date) am fost audiata la procuror nu stiam inca. Eram gravidă. Eu, la 37-38 de ani. Gravidă, singură, stateam in chirie, M plecase de tot căci orice mediere intre noi a devenit imposibilă, stiam că îmi voi creste singura fiul. Că fiul meu nu “avea un tata”. Și apoi tăvălugul pornit de mine. Nicio clipă nu m-am gandit sa intrerup sarcina si ma gandesc ca poate, pentru asta mai trăiesc astazi. Sub nicio forma nu am mai facut ceva sa te enervez, rănesc  și aș fi dat orice (dar ce aveam?) sa sterg trecutul. Am avut o sarcina grea spiritual oarecum. Am stat 9 luni singura in Cluj si am mers zilnic la serviciu. Serile mi le petreceam plangand. Ma ingrozeau procesele. Era o tristete si o frică ce nu se mai sfarseau. O să fiu in stare să cresc un prunc? O să-l iubesc, o să mă iubeasca atunci cand o să-mi cunoasca greselile din trecut? Daca nu voi trai atat cat să I le explic?

 

L, am un baietel sănătos si frumos de un an si 9 luni, îl cheama T. Astazi si ieri nu am fost in stare să-l culc de amiaza pentru ca eram prea agitata, mă  tot gandeam cum să-ți scriu eu acum în circumstanțele acestea  și ma rugam să mă ierti. Gandurile mele nu erau la el. Nu a dormit, am plans amandoi, apoi ne-am jucat, apoi a mai stat mama cu el. T e foarte dependent de mine. În oras nu avem creșa si oricum, si daca m-as fi târat de oboseala nu-l dadeam inca. Am citit numeroase studii – ca parinte singur nu e bine sa-l institutionalizezi repede. Prima data cand a stat cu alta persoana in afara de mama mea, a fost atunci cand a trebuit sa raspund la interogatoriu

*urmeaza cateva detalii despre familia mea

 

Am inteles că ai trecut cu ai tai prin ceva similar. L, aș scrie mai mult dar nu pot, nu mai pot duce atata durere. Iti mai repet doar ca de cand am copilul eu nu te-am urât, urmarit (nici inainte nu am fost obsedata, doar extrem de tensionata si nervoasă, nici nu stiu cum iti cheama sotul sau nu stiu ce fost asociat, cred că la cretul ala te refereai, ma poti pune oricand fata in fata cu el sau cu cine ziceai din Gherla, L nu am timp să respir, am 55 de kile, mama nu poate ridica mai mult de o sticla cu apa iar eu il scot zilnic dupa masa pe T de 2 ori, il spal il schimb ii fac mancare, e viata mea! Nu mi-aș fi petrecut nicio secunda de cand îl am pe T să fac rău darmite sa caut razbunare. Nici nu aș fi îndraznit sa vorbesc cu tine să îți explic ceva, ai vazut și în instanță, nu falsific, pur si simplu nu pot să retraiesc ce a fost după ce am ales copilul și s-a terminat cu M și nici nu puteam să spun cuiva despre procese pentru că mi se strangea inima. De rusine si da, de frică. Nu de închisoare, nu de stigmat ci pentru copilul meu căci acum înțelegeam cum e să ai un copil și să iubești așa.

 Te rog frumos, tu care ai tot dreptul să mă urasti, iarta-ma, nu pentru mine ci pentru că-mi iubesc copilul atat de mult si as face orice să nu fie ostracizat din cauza mea. Să nu-mi simta nelinistea zilnica, si daca m-ar lega cineva undeva-n pădure, grija mea ar fi cu cine ramane T, ce face T fara mine? Dar mama? Nu am pe nimeni care, daca eu maine cad jos dupa carat saci menajeri, cumparaturi, serviciu si grijile zilnice să… daca eu mor, nu e nimeni pentru el. Nimic, niciodata nu mă poate durea mai mult. Asta e frica cu care traiesc zilnic. Îl iubesc din tot sufletul meu și mi-a schimbat tot universal, te rog, ai acum cea mai mare putere asupra mea si cea mai ciudata: sa ma ajuti tu, chiar pe mine, iertandu-ma.

Spune-mi ce sa fac si intr-o limita decenta, ma imprumut, respect cerintele tale si un termen sau o rată. Înteleg ca oricum ar fi, voi ramane cu cazier. Deci intr-un oras mic din Romania, copilul meu va plati greselile mele. Dar nu voi pleca atata timp cat mama are nevoie de mine.  ..  Daca crezi ca as fi capabila sa mint legat de ceva ce am scris aici iti pot trimite oricand copii dupa orice document medical.

Iti multumesc ca ai citit. Îți jur (cee ace-mi suna cam gipsy si fals) dar nu gasesc alt cuvant că tot ce ti-am scris e din suflet. Unul de mama, nu de femeie care a ales să fie rea acu cativa ani din cauză că nu stia să-și gestioneze situațiile in care a pus-o viata.

 

Ioana Rus

(am renunțat să-mi spun Veronica și să încerc sa-i fac si pe cei care mă stiu să renunte la a ma striga Veronica . La un moment dat m-am gandit că e importanta si rezonanta numelui. Iar Veronica nu mi-a indulcit deloc  karma. Poate ca Ioana va reuși să fie o mama mai puternică și mai demnă pentru copilul ei. Responsabilități mi-am asumat si imi asum. Insa-mi doresc să fiu cat mai mult in preajma copilului meu, fara procese, termene, fără ranchiuna si fara sa gandesc negativ sau rău la adresa cuiva. Regret că m-ai cunoscut în acele circumstante, indiferent care va fi răspunsul sau decizia ta.)