Când o ușă se închide…

carnetul agitatorului Geamul se sparge- de la curent.

Ma trezesc cu-n ochi in ceafa la 6, la 8 am intalnirea aia importanta pe care-o astept de 8 luni asa ca ma carliontez repede, in timp ce citesc 3 documente, il caut p-ala lipsa, fug sa salvez ce-a mai rămas din cafeiul care-a dat în foc, revin la timp ca sa constat ca mi-am făcut o gaura în flaconul cu vitamina A. Nu eu, aparatul. Da oricum, văd deja mai bine, am luat destul cât sa nu-mi mai pun invers lentilele de contact.

Ajung exact la termenul stabilit, împachetata-n sacou și costumata pentru contractu vieții, la termen ca sa primesc mesajul de la bordul navei economice care trebuia să mă pună pe mine-n mișcare azi „sunt plecat din țara”. Azi și de 8 luni, nu-i nimic, m-ajută secretara, am vezica plină și-mi indică prețioasa toaletă în care intru și-mi doresc sa dau cu capul de oglindă , dar hei, sunt o lady.

Îmi sun contractorul și-i spun că i m veri veri sori da am făcut tot ce ținea de mine, adică m-am dus cu taxiul 17 km ca să mă piș într-o firmă trendy.

Sună expertu” zice Nokia sasemiioptsutedouascinci, în timp ce-alerg să-mi iau un covrig, că-mi simt glicemia pe șira spinării și nu vreau sa lesin într-un costum scump, pe tocuri, în mijlocul orașului. Eu vreau sa lesin pasional, îmbrăcată-n capot de matase, când vine calul alb să-mi ofere un trandafir și să-mi spună ca nu mai poate fără mine. Sau Prințul, după caz.

Țara asta e plină de experți și-l caut p-al meu unde a spus ca-l găsesc. „Femeia va fi cutezătoare și semeata în detrabalarea ei”, a spus odată un clarvazator.
Am ciocanit la ușa cutezatoare ca o pioniera, am spus cine-s și de ce-am venit, femeia s-a uitat prin mine și mi-a transmis toate cele bune spre următoarea adresa „c-aici se organizeaza secție de votare.” Nu votezi, nu existi”, mi-a zis și feisbucu trantindu-ma într-un grup.

Sloganul tarii asteia e „n-ai bani, n-ai pile,n-ai propulsor, nu existi “. Inteligenta ta, diplomele si limbile straine pot fi oricand inlocuite cu… alte limbi. Nici daca ai bani si n-ai pe cine sa mituiesti nu se valideaza. Ca nu-i moral si te musca DeNeAu de fund. De-aia, cand esti langa prapastie, iti cam vine sa te-arunci, fara sa fii legat cu coarda. Moment in care cineva-ti posteaza pe wall mesaje motivationale, ca poti, poti, poti, tu poti orice daca vrei. Da nu pot altii, nu vor, n-au chef si „prea corect“ nu-i corect gramatical, corect nu e bine definit in afaceri iar pentru incorectitudini trebuie sa fii al naibii de bine antrenat. Revin la tanti.

Oare ieri nu (tot) cu ea vorbisem – ba da dar ieri nu știa- deși numărul îl aveai ciocanitoare plictisita. Și-ndreptandu-ma spre casa ma-ntreb dacă destrabalarea femeii sau ignoranta majoritatilor, or cântări mai mult pe-alte canale.

Uitasem de internarea bunicii, sun medicul, am telefonul celalalt, nu-mi răspunde, trebuia sa confirm. Sun un prieten de-al lui, suna-mi te rog medicul, confirma-i data, c-acolo-s ani lumina ca s-ajung.

Apelez expertu și initial am feelingu ca mi-a răspuns purtatorul de cuvânt a lui Ponta: le pot face pe toate, trebuie sa văd hartiile. Eu gâfâi ca un rotweiller alergand printre mașini , el tușește și scuipă de parc-a făcut pleurezie vorbind cu mine la telefon. M-opresc și-i spun că le-a văzut deja alaltăieri. „Alaltăieri cred că la doctor am fost doamnă. Sau ieri. Mai am o programare… ”

butuc si topor
„V-a sunat colega mea și-ati spun ca le-ați văzut, v-amintiti că….”
Habar n-are ce colegă. Îmi spune câți ani a lucrat el în Sibiu și eu blestem Alzheimeru, demența senilă și fac incantatii s-am răbdare, răbdare, răbdare.

Intre Finanțe și Acasă, un (im)posibil colaborator îmi face avansuri de parca noi am creat împreuna Complexul lui Oedip. „Bine, dar la telefon ati spus…“
„Hai măi, nu-mi mai vorbi cu dumneavoastra.“
Chiorăi în speker: „nu va mai aud“ si presez butonul „mai taci”.

Il sun de 3 ori pe omul cu care vreau sa vorbesc, nu raspunde, intru in casa si încropesc rapid o lăfăială fierbinte si spumoasa. Cad ca bolovanu-n apă, de-mi încrețesc si firele neepilate de pe picioare. Ok, prea fierbinte. Si atunci țîrrrrrrr, personajul principal de dimineata iar eu ma conformez legilor lui Murphy. Poa sa sune si Joe Black, acu- fie-mi apa usoara.
Ies dupa 20 de minute rosie ca macul, mi se topise si lacul de pe unghii, fug la yoga.

„Goliti-va mintea, nu mai exista problemele de-afara, suntem aici, inspirati, expirati, pastrati asana, relaxati-va, relaxati coloana, relaxati….“
Tot sangele-mi stationeaza-n cap, picioarele nu stiu unde mi-s, de respirat nu pot sa respir dar fornai oarecum, relaxez degetul mic de la picior, e singurul pe care-l mai simt.
N-am glumit cand am spus ca yoga ajuta. N-ai cum sa te gandesti la ceva cand  mori pe muzica lu Enya.

Dar yupppyyyy avem un motiv de sarbatoare/absenta de oriunde/alcoolizare precoce scurmat in bostani. E luminatia in ardeal. Lumea a murit in jurul nostru, noi ne ducem cu-n brat de flori, scapam treistrei de lacrimi gandindu-ne c-o mierlim si noi oarescand, apoi bem ca sa uitam.

Ca să uitam ca desi in țară e-apocalipsa, noi mergem sa votam, ca sa existăm incă. Fiecare pentru fiecare si niciunul pentru toti.

17 thoughts on “Când o ușă se închide…

  • October 30, 2014 at 2:38 pm
    Permalink

    Da, mergem să votăm. Da’ nu mergem singuri… Mă gâdilă undeva când mă gândesc că se duce la vot şi tipa aia moartă de beată, dată pe teve, care era să-şi turtească copchilu’ ţinut în braţe când şi-a luat avânt muncitoresc spre drumul desfundat şi nu ştia ce să mai facă cu petu’ de bere din mâna cealaltă.

    Reply
    • October 31, 2014 at 5:22 pm
      Permalink

      Stiu Max… pana la urma fiecare tara isi are conducatorii pe care-i merita.

      Reply
  • October 30, 2014 at 7:18 pm
    Permalink

    Si eu cred ca e apocalipsa si un candidat lipsa,cel pe care sa il votez eu. 🙂
    Ma gandesc daca nu cumva “alesul”e deja ales ,ca stii vorba aceea “nu conteaza cine voteaza,conteaza cine numara voturile”,dar tot ma duc la vot.
    Auzi,da Joe Black ala,cine-i?

    Reply
  • October 31, 2014 at 6:18 pm
    Permalink

    Carnetul agitatorului? Numai titlul si ma agita ! As prefera bostanii decat alegerile, dar de-aia s-au luptat feministele acu ceva sute de ani. Sa aiba si femeile drept de vot, ar fi pacat sa ne batem joc de atata zbatere.

    Reply
    • November 1, 2014 at 12:50 pm
      Permalink

      Chiar… interesanta analogie. Vezi cum e cu drepturile astea? Parca le-am fi avut dintotdeauna.

      Reply
  • November 1, 2014 at 12:09 pm
    Permalink

    Incerc sa fac un pic pe prostul, poate scap de vot. Nu sunt acasa, iar in Bucuresti habar n-am unde sa ma duc. Si parca nici nu-mi vine sa ma interesez. Asa am o scuza.

    Reply
    • November 1, 2014 at 12:49 pm
      Permalink

      Poti sa te duci oriunde si sa votezi pe listele suplimentare, nu trebuie sa fii acasa 🙂

      Reply
    • November 12, 2014 at 7:47 pm
      Permalink

      Si iar…

      Reply
  • November 2, 2014 at 1:12 pm
    Permalink

    Am fost cu noaptea in cap si buna-mea de un brat, Madre deja vede suficient de bine sa se descurce singura, dupa aia am venit acasa, am baut o bere si mi-am picat unghiile in albastru inchis sa fiu in ton cu situatia

    Reply
    • November 12, 2014 at 7:48 pm
      Permalink

      Cred si eu ca ti-au picat unghiile dupa ce-ai tinut stampila aia in mana 😉

      Reply
  • November 6, 2014 at 10:42 am
    Permalink

    Viata e frumos! Da’ nu mereu…#totisunthoti #nuvotez #nuintrebatidece
    Iubesc unele articole de-ale tale.

    Reply
    • November 12, 2014 at 7:48 pm
      Permalink

      Multumesc Dan 🙂

      Reply
  • November 6, 2014 at 11:25 am
    Permalink

    mă bate gândul să ies din noianul ăsta de ştiri, de păreri, de ştampile în care m-am aruncat ca pisica în apă. am obosit. zău că. 🙁
    pentru că, după vorba lui mark twain ş-a străbunilor: ştampilare umanum est inutilum!

    Reply
    • November 12, 2014 at 7:49 pm
      Permalink

      Da e ca un virus. Si eu imi tot propun sa ies.
      dar de la vot nu lipsesc.

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *